303 matches
-
e viață, adică o libertate limitată de constituții, fie ele ecologice, fie ele politice. Doar eu, pisoiul, sunt liber, chiar să mai devalizez Încă o cămară, căci am ghearele pregătite. Dar, când nu voi mai putea lupta Îmi voi lăsa blănița. „Radiosfera“, 30 septembrie 1999, ora 10,52 45. (Efemera) enigmă Cum să dau buzna În această emisiune decât cu un pretext? Și l’am șterpelit pisicește chiar de la binevoitoarea amfitrioană. Enigma dinozaurilor? Mai precis a dispariției lor? Sunt o mulțime
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
dă În vânt după un pește, ca și mine, și din același motiv: acela e reductiv. Pisica ghicește viitorul. Dacă În copilăria mea era un singur motan negru În tot cartierul, acum acesta e plin. Căci pisica neagră adună În blăniță eumelanină, o substanță oxidantă, aceea proprie mediului viitor, pe care-l creăm noi, oxidând tot ce ne cade În „labe“. Pisica se pregătește deci de viitor, și regret că „pisica“ de dincolo de microfon e blondă... adică În părul ei se
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
pictorului“. Acu-i acu: Plecând de la simplu la complex, Natura a pictat animalul folosind două tuburi de culoare: unul roșu, altul negru, melaninele. Dar și albul, lipsa pigmenților, „pânza“ goală. Și, din combinația lor, rezultă roșul veveriței, brunul sepiei, negrul blăniței motanului (meu) favorit. Tot așa, a ales pentru plante, mai precis pentru florile lor, tot două: antocianii și flavonele, roșul și galbenul. Pentru ca cineva să primească un mesaj, altcineva trebuie să-l emită. Cât mai divers. Din două culori și
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
excedentar la pretențiile ei de astăzi, scoțându-l din circuit. Chiar dacă cedează astfel locul siliciului, deopotrivă calculator și deșert. Am citit și eu „Dune“... Dar mai bine să lepăd ciuboțelele roșii pentru o pereche de opinci și să-mi dau blănița la spălat... Nu doar abioticul focul apare ca imperfect În circuitul substanței În Natură, dar și bioticul. Dar, pentru a vedea asta, trebuie să urcăm Într’o mașină a timpului dând Înapoi vreo două-trei sute de milioane de ani, poposind
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
adică chiar noi, oamenii... aceiași care promovăm această Întoarcere În timp, de multe ori doar pentru a satisface luxuri. Și la un atare efect de seră, care va usca chiar și Dunărea, eu, care mai am o alternativă, Îmi Îmbrac blănița curată și trăiesc cum trebuie, ca animal născut Într’un loc uscat și cald. Nu știu dacă și voi. „Meridian“, 29 iunie 2000, ora 12,31 4. De-ale roților Pentru că popa nu spovedește o pisică, am ajuns să mă
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
mei au simțit pe pielea lor o alta: pacea romană... „Meridian“, 10 noiembrie 2000 8. „Colegialitate“ Povestea spune că odată dracu’ s’a transformat În șoarece, În care chip l’a Înghițit pisica. De atunci, ochii ei luminează, iar uneori blănița-i scânteiază, mai ales pe vreme uscată. Păi cum să nu scânteieze o blăniță atât de curată Încât devine dielectrică și se Încarcă electrostatic la mângâiere, ba chiar la frecarea firelor de păr În timpul mișcărilor atât de feline? Că ochii
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
8. „Colegialitate“ Povestea spune că odată dracu’ s’a transformat În șoarece, În care chip l’a Înghițit pisica. De atunci, ochii ei luminează, iar uneori blănița-i scânteiază, mai ales pe vreme uscată. Păi cum să nu scânteieze o blăniță atât de curată Încât devine dielectrică și se Încarcă electrostatic la mângâiere, ba chiar la frecarea firelor de păr În timpul mișcărilor atât de feline? Că ochii luminează, e consecința adaptării pisicii ca vânător nocturn, adică a prezenței În spatele retinei a
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
29 decembrie 2000, ora 12,50 13. Aghezmuială Mica vrăjitorie prin care am Încercat să apropii ceva omăt m’a transformat din negru, Într’un pisoi de zăpadă. Iar acum, la căldura - la propriu și la figurat - din cabină, de pe blăniță Îmi picură aghiazmă. Chiar așa, căci asta e topitura omătului, zice Cristi prin hârtiuțele lui. O fi blasfemie a scotoci sacrul pentru a i dibui secretele, nu pentru mine, pisoi nedus la biserică, și nici pentru prietenul meu, lămurit de
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
Îi Începe cu Z... Dar priviți la dulău, care și etalează dinții ca și maimuța pe un U, botul lui lung. Eu n’am decât un botic, implicit mandibila mi-e ca și a evoluatului om, o potcoavă... Am și blăniță, și nu din oricare. Între cele trei feluri de păr ale ei, acela rar și lung, numit principal, poate fi orientat după voie. Și, fiind aplatizat, Îl așez ca dranița pe casă astfel Încât reflexele luminii să sublinieze jocul subtil al
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
marmorean, numai bun de dezmierdat. À propos: Cică Arhimede ar fi aprins flota romană coordonând orientarea scuturilor apărătorilor Siracuzei Între Soare și pânze. Dar acest aspect marmorean e valabil doar cât trăiesc. Motiv pentru care nu vă sfătuiesc să folosiți blănița pisicii pentru vreun guler, cu atât mai mult pe a sălbăticuței mele prietene Felis silvestris. Despre mine pot vorbi o viață. Dar răbdați o săptămână... Nu veți regreta! Miau „Meridian“, 26 ianuarie 2001, ora 12,28 17. Mă cheamă Moti
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
grame de creier ale aceluia și cele 70 de kilograme; tot 1%! Iarăși recunosc cu modestie că eu Încep „umanizarea“ regnului animal. Hai să Închei cu portretul meu, dar lăsând sămânță de vorbă pentru altă dată; și-mi etalez puțin blănița, pe masă, aceea din bucătărie ori chiar pe biroul lui Cristi, la căldura veiozei. Nu-i așa că e cu grijă netezită, nu ca a altora ori ca barba zbârlită a lui Cristi? Voi spuneți că-mi petrec 15% din timp
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
una, vitamina D, mi-o administrez singur, secretând pe firul de păr provitamina D, care se află În carne, și care devine vitamină adevărată sub mângâierea ultravioletelor, atunci când mă soresc... Nu-mi rămâne decât s’o culeg, cu limbuța, de pe blăniță. Mai știu și alte „șmecherii“, dar prefer să-mi iau codița, lăsându-vă În suspans... doar o săptămână. „Meridian“, 2 februarie 2001, ora 11,28 18. Mă cheamă Moti. III Dacă nu v’am plictisit cu cele două prime file
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
bat peste botic, căci nu puteți așa ceva, dar n’ar strica să mă imitați, căutând, ca și mine, compatibilitatea cu hrana, chiar pe aceea info-energetică, a biocâmpului adică. Iată: Ca să nu-mi adaug Încă o corvoadă pentru „mașinăria“ adăpostită sub blăniță, biocâmpul hranei trebuie să fie ca și al meu. Care e excedentar. Paremi-se c’am mai mieunat-o. Păi garnitura fripturicii, papirusul, grâul, eventual chiar porumbul, asparagusul meu favorit, ca vârfuri ale evoluției vegetale, au biocâmpurile cele mai excedentare, În
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
știe că noi, pisicile de lângă voi ori din pădure, avem alte reguli. Ba, răutăcios cum e, mă compară iarăși cu dulăul. Cică nici eu, nici acela, n’avem glande sudoripare ca voi, dependenților de industria de deodorante. Are dreptate, În privința blăniței. Dar noi, pisicile, avem totuși așa ceva. Unde? Pe vârful năsucului - el s’a convins când l’am sărutat de ziua lui - și pe pernițele lăbuțelor, tuspatru. Și, ca și voi, pe aceste căi lăsăm În urmă o amprentă olfactivă, pe
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
Remarc, În fața microfonului, păcatele izolării fonice a cabinei. Deși Cristi rămâne impasibil, eu ciulesc urechiușele după fiecare mașină care trece, departe, pe stradă. Cristi Încearcă să mă liniștească mângâindu-mă, dar rămâne mirat. Spune el că Între ochișori și urechiușe blănița mi-e cam rară. Ignorantul! Nu știe că văzul și auzul Îmi slujesc strâns legate Între ele. Și că aud chiar cu pielea, aceea rărită de dinaintea urechiușei și, cum spune cineva, chiar cu ochii. Și, cu urechiușele pe cap, nu
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
am ordonat genomul și astfel cărnița mea e mai oxidantă decât a altor semeni, bașca a altor animale, chiar bipede. Îmi aflu astfel compatibilitatea cu mediul de astăzi, dar mai ales de mâine. Și ce pigment putea să-mi coloreze blănița? Desigur unul oxidant adică, din cei doi amintiți, acela negru, eumelanina. À propos: Cristi e blond, adică n’are decât feomelanină, incompatibilă. Vai de steaua lui, dar nu regret că n’o să aibă cine-mi traduce opera. Și așa, pe
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
nici chiar așa. Vin și eu, dar mai pe urmă. Nu uita că, dacă tu ai investit acolo energie, trebuie să fac și eu același lucru, iar bugetul nu-mi dă nimic. Doar Soarele. Pe care-l captează melanina din blăniță, dar nu Îndeajuns, ci doar cât să-mi asigure porția de vitamină D... Dar sunt alții care captează mai bine Soarele. Ai dreptate. Am băgat de seamă, chiar pe pereții blocului, nu doar ai unei amărâte de case, licheni și
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
valeriană. „Meridian“, 25 decembrie 2001, ora 11,14 43. Diversitate Zic unii că noaptea toate pisicile sunt negre. Privind la mine, pot spune că și ziua. Ceea ce nu știu aceia e că noi ne deosebim excelent Între noi, chiar sub blănița neagră, căci avem semne distinctive, precum vârtejul de pe năsucul meu, care scapă bipezilor. Cum le scapă și altele: de pildă, pentru tine, Cristi, toți chinezii sunt o apă și-un pământ. Cam așa e Moti, dar nu știu unde vrei să mă
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
nivelul celor doar vreo 400, interesante pentru om. Nu știu dacă eu, pisica, fac parte din cele 400 și nici n’aș vrea știind că pe voi vă interesează doar avantajul imediat: hrană și ambient, riscând să ajung ostropel, cu blănița guler... Dar, deși știți că Între cele 400 figurează și drojdia care-i dă lui Cristi ceva de mângâiat gâtlejul, iar altora - mai abstinenți - pâine, ignorați mulțime de alte ființe, tot microscopice, dar de care vă depinde viața, ca de
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
evitând astfel „fundăturile“, și vă asigură, ambilor, dăinuirea. Nici eu, pisica casei, nu’s chiar dezinteresat, devenind un fel de catalizator: În fond, clamându-mi starea „defavorizată“ când unuia, când altuia, adică aceluia hegemon În acel moment, reușesc să-mi păstrez blănița bine Întinsă pe trupușor și tot mai strălucitoare... 2. Varza Într’o poveste, Moș Crăciun a Încurcat darurile. Erau acolo o varză, o ulcică cu smântână și una cu miere, pentru trei prieteni: un iepuraș, eu, respectiv un ursuleț; eu
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
bine, mămica m’a predestinat ca prieten lui Cristi. Și m’a adaptat la viitorul mediu, acela poluat: cărnița mea e ceva mai oxidantă decât aceea a confraților. Și așa, ce pigment dintre cei doi proprii animalelor Îmi putea colora blănița? Acela negru, eumelanina, forma oxidată a feomelaninei roșii... Iar eu am fost singurul, dintre frații mei, negru... Cristi mi-a spus Belzebut. L’am convins - ca să n’am probleme cu superstițioșii - să-mi spună Moti; dar el Îmi spune Motișor
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
Bălăceanu, demisionat"2850. La 21 august 1907 prefectul județului Constanța, domnul Scarlat Vârnav, îl informa pe ministrul de Interne în legătură cu faptul că "fostul președinte al Consiliului General al județului, domnul Alexe Irimia, a încetat din viață"2851, în timp ce, "consilierii căpitan Blăniță, Gheorghe Colea, Ion I. Roman, Abdul Hamid Osman și maior Niculescu și-au dat demisiile"2852. În același timp, "domnul Gheorghe Șeitan, consilier ales, nici nu a depus jurământul"2853. O situație de o gravitate extremă era cea în care
Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]
-
pădure după treburile lui. Mama, Țepelica , stătea acasă și avea grija de cei doi puișori pe care ii aveau. Erau tare drăgălași cei doi copii numai că, unul dintre ei, Țepeluș, un arici rotunjor, cu mii de tepe ascuțite pe blănița-i maronie, cu niște ochișori iscoditori, si urechiușele ascuțite, era tare neastâmpărat. Nu stătea locului o clipă. Alerga, sarea, zburda tot timpul. Îl necăjea pe frățiorul lui, se lega de toate animăluțele din poiana. Din această cauză, Țepeluș nu prea
CREANGĂ ŞI COPIII by POPA M. RODICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/631_a_1267]
-
de ierburi, erau găuri mari, probabil excavate de bursuci, vulpi sau iepuri. În centrul aulei erau 12 butuci, așezați în cerc, pe care stăteau 12 tăblii, recent lucrate din lemn de frasin. Lîngă butuci erau alți 12 butucei, acoperiți cu blănițe de cîrlan și care țineau loc de scaune. În centru ardea un foc fără fum care încălzea cu o intensitate invers proporțională cu distanța la pătrat. Într-un soi de anexă domnea un cort, acoperit cu folie din plastic și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
creație a lui Dumnezeu, aceasta nu se decidea să plece. Ce ai pățit, minune? vorbește blînd Dinu apro piindu-se. Abia la cîțiva metri flăcăul vede și motivul suferinței căprioarei. Un puișor stătea culcat. Avea un căpșor delicat, ochișorii mari și blănița fină ca o mătase chinezească. Cum Dinu se apropia curios, căprioara s-a îndepărtat puțin și s-a oprit. Ochii erau rugători și neputința îi imprima un fel de durere greu de suportat pentru Dinu. Ce ai, mititelule? întreabă puțin
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]