298 matches
-
unde mergi. Săream din groapă în groapă, rugându ne ca Șaranul nostru să nu pățească nimic. Cu chiu cu vai am ajuns la Storojeneț. Acum drumul era mai bun și Taty putea să meargă mai tare. Ațipisem încurajat de căldura blăniței lui Kim. Când deodată mașina a sărit cu noi de parcă o lovise un tren. Nu am văzut -o, firar să fie, se scuza Taty bombănind ceva printre dinți. Kim s-a speriat așa de tare și acum împingea cu lăbuțele
LEGILE NESCRISE DE LA IGEȘTI de ANGHEL ZAMFIR DAN în ediţia nr. 2089 din 19 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/376737_a_378066]
-
el, sau îl implora să îl ia în brațe. La un moment dat, ceva interesant îi fu dat să vadă trecând pe uliță: un om îmbrăcat ciudat, cu pălărie largă, neagră, bundiță albă, din piele de oaie, cu margini din blăniță neagră, pantaloni grei de stofă țesută din lână neagră, pentru sumane. Acum, în plină vară, omul urca liniștit pe uliță, ținând în urma lui un cal de căpăstru. Pe spinarea calului era prinsă strâns în chingi o desagă, pesemne cu ceva
OMUL ŞI CÂINELE de VIOREL DARIE în ediţia nr. 2356 din 13 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/376863_a_378192]
-
Vîju , publicat în Ediția nr. 2115 din 15 octombrie 2016. Iepurilă și Iepurica sunt doi iepurași pitici care au apărut în curtea Georgianei la începutul verii, când cercul de aur al soarelui arunca mii de raze pe pământ. El avea blănița de culoare gri, de fapt alb pudrat cu negru, iar ea era o jucăușă frumoasă, de culoare maronie asemeni unui câmp uscat. Iepurilă era darul primit de Georgiana de la prietenul ei cu ocazia absolvirii clasei a zecea. Desigur, cu nota
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/376302_a_377631]
-
lua în partea opusă. Însă era tare ... Citește mai mult Iepurilă și Iepurica sunt doi iepurași pitici care au apărut în curtea Georgianei la începutul verii, când cercul de aur al soarelui arunca mii de raze pe pământ.El avea blănița de culoare gri, de fapt alb pudrat cu negru, iar ea era o jucăușă frumoasă, de culoare maronie asemeni unui câmp uscat.Iepurilă era darul primit de Georgiana de la prietenul ei cu ocazia absolvirii clasei a zecea. Desigur, cu nota
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/376302_a_377631]
-
argumentelor contradictorii ale evidenței. Petele murdare de zăpadă ce se vedeau prin toată pădurea, cerul înnegurat și ostil ce pălmuia cu severitate tentativele timide ale soarelui de a se iți dintre norii dușmănoși și frigul ce răvășea hotărât penele și blănițele locatarilor năpăstuiți, reprezentau probe imbatibile că zvonul ce-i umpluse pe toți de ... Citește mai mult În natură umblă vorba că primăvara a pornit la drum lung în trăsura ei aurită, împodobită cu fluturi cântători ce suflă peste văi și
SILVIA GIURGIU [Corola-blog/BlogPost/375671_a_377000]
-
argumentelor contradictorii ale evidenței. Petele murdare de zăpadă ce se vedeau prin toată pădurea, cerul înnegurat și ostil ce pălmuia cu severitate tentativele timide ale soarelui de a se iți dintre norii dușmănoși și frigul ce răvășea hotărât penele și blănițele locatarilor năpăstuiți, reprezentau probe imbatibile că zvonul ce-i umpluse pe toți de ... XV. DILEME ( FRAGMENT 30), de Silvia Giurgiu , publicat în Ediția nr. 2243 din 20 februarie 2017. În salonul imens tăcerea protesta deranjată doar de clinchetul sporadic al
SILVIA GIURGIU [Corola-blog/BlogPost/375671_a_377000]
-
ridică încet, unduindu-se în mișcări de dans provocator,latino-american, și se îndreaptă către baie. Îi urmărește atent fundul și parcă nu mai sesizează atât de multe vegeturi.. „ Până la urmă ,sunt bune și pisicile la ceva ! Dacă le mângâi pe blăniță ,te eliberează de orice energie negativă ” . Apare după câteva minute,îmbrăcată și aranjată ca și cum nimic nu s-ar fi petrecut.Îi zâmbește complice în semn de mulțumire și-apoi apucă încet mânerul ușii de ieșire, spre lumea disperată de afară
VIATA LA PLUS INFINIT (3) de DAN GHEORGHILAȘ în ediţia nr. 1784 din 19 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/375089_a_376418]
-
argumentelor contradictorii ale evidenței. Petele murdare de zăpadă ce se vedeau prin toată pădurea, cerul înnegurat și ostil ce pălmuia cu severitate tentativele timide ale soarelui de a se iți dintre norii dușmănoși și frigul ce răvășea hotărât penele și blănițele locatarilor năpăstuiți, reprezentau probe imbatibile că zvonul ce-i umpluse pe toți de optimism și entuziasm, nu putea fi adevărat. La adunarea generală din crâng veniseră cu mic cu mare, căci era nevoie de un plan de luptă bine alcătuit
LEGENDELE PRIMĂVERII de SILVIA GIURGIU în ediţia nr. 2252 din 01 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375649_a_376978]
-
Omul încet s-a furișat, Pe hoață iute-a capturat Și a legat-o de picioare, Dorind s-o pedepsească tare. Biata, atunci s-a speriat, Pe gospodar ea l-a rugat: „- Ție mă rog, de vei putea, Nu vătăma blănița mea! Căci jurăminte mari îți fac, Cotețe n-o să mai atac, Acum îți cer, pe drept, iertare, Să ai de mine îndurare!“. „- Vicleană ești, nu am ce spune, Dar viața nu-ți mai aparține! Destul ne-ai păgubit, surată, Venit
VULPEA PEDEPSITĂ de MARIOARA ARDELEAN în ediţia nr. 2003 din 25 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375723_a_377052]
-
Luke și-a luat o cameră aici? Simt că mi se pune o gheară În piept și nu mai am aer. E limpede că aici chiar se petrece ceva. Venetia e aici. Îl așteaptă Într-un neglijeu negru, tivit cu blăniță. Dar de ce trebuia să se Întîmple În nu știu ce cameră ieftină din Soho? De ce nu sînt la Four Seasons, pentru numele lui Dumnezeu? Fiindcă acolo ar fi recunoscut. A venit aici ca să nu-l vadă nimeni. Totul e cît se poate
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
Dar cum putea intra acolo, dacă era închis?Prin cotețul lui Oscar, care este lângă șopron. Mătușa a ajuns la peretele șopronului și l-a găurit, iar prin acea scobitură și-a mutat puii unul câte unul, îi ridica de blăniță, cu dinții, așa cum își mută animalele puii. - Dar cum a lăsat-o Oscar? - E și mama lui!... A doua zi omul i-a căutat mult până a dat de ei. Într-o cutie i-a transportat în alt sat și
Pisica năzdrăvană by Suzana Deac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91517_a_93223]
-
picioare, o lume prea complicată pentru înțelegerea lor. Totuși își scot capul din scorbură și se strâmbă cu dezinvoltură la primele săgeți galbene, trimise tocmai de bostanul acela mare, agățat de cer. Razele călduțe le mângâie boticul umed dar și blănița maro-sură iar ei mulțumiți de starea lucrurilor, cască zgmotos, expirând ultimele picățele de somn. -Oare când vine mămuca? - întreabă Pit, puiul mai mare, născut mai repede cu un sfert de oră. -Doar nu ți-e foame, măi frățioare? -Ba, am
Pisica năzdrăvană by Suzana Deac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91517_a_93223]
-
la care stejar iai găsit pe ei. -Am sosit! Și acum vă pun pe fiecare pe trunchiul stejarului, să vedem vă puteți prinde de el fără să mai cădeți? Așa, dragii mei! Foarte bine! Îi mângâie pentru ultima dată pe blăniță și le dă drumul. Puii de veveriță se uită încă o dată la doamna cea bună și la Lady, care a găsit stejarul cu locuința lor, apoi ridicându-și codițele stufoase spre soare, fug sus pe crengi, direct la scorbura lor
Pisica năzdrăvană by Suzana Deac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91517_a_93223]
-
ne apără, dar pe unele dacă nu le apărăm noi, cum se cuvine, pier. De atunci, n-am mai ținut iepuri. Nici experiența tristă nu se uită dar nici amintirile frumoase nu se sting. July July este o cățelușă adorabilă. Blănița neagră e amestecată cu fire albe. O bătrânică tânără. Fidelă și protectoare. Este a Doradiei. Nu știu iubirea căreia e mai mare! Dacă July ar putea vorbi, ar descrie-o pe Doradia ca pe o soră, fără de care nu ar
Pisica năzdrăvană by Suzana Deac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91517_a_93223]
-
Bălăceanu, demisionat"2850. La 21 august 1907 prefectul județului Constanța, domnul Scarlat Vârnav, îl informa pe ministrul de Interne în legătură cu faptul că "fostul președinte al Consiliului General al județului, domnul Alexe Irimia, a încetat din viață"2851, în timp ce, "consilierii căpitan Blăniță, Gheorghe Colea, Ion I. Roman, Abdul Hamid Osman și maior Niculescu și-au dat demisiile"2852. În același timp, "domnul Gheorghe Șeitan, consilier ales, nici nu a depus jurământul"2853. O situație de o gravitate extremă era cea în care
Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]
-
zburlește, apoi își pregătește ghearele și, la nevoie, le folosește împotriva celui ce nu-și vede de treabă. Uneori mai încasează și el ba o lovitură de cioc de găină în cap, ba o ciupitură de plisc de gâscă pe blăniță. Deh! El e mai mic și, oricât ar dori, nu se poate face atât de temut precum Cuțulache. Dar niciodată nu se lasă până nu-și vede prietenul scăpat de orice pericol. Ce să mai spunem de bunicul și bunica
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
teme, iepuraș, Am livada plină! Și-o să-ți dau, să crești voinic. Varză din grădină. Cerințe: 1. Citiți și memorați versurile. 2. Descrieți un iepuraș într-un text în care să integrezi expresiile: se temea și de umbra lui, morcovarul, blăniță cenușie, urechilă. Alegeți apoi un titlu potrivit. 3.Scrieți o compunere cu început dat: „Stelele păliră, pădurea, copacii, tufele își dezbrăcară deodată (Emil Gârleanu, Fricosul) Alegeți un titlu potrivit. Fetica Tudor Arghezi Ce duh ai și ce putere. Să-mpletești
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
nalt și spătos, cu mustața groasă, întunecoasă, dar cu privirea limpede și senină. Avea tașcă cu nasturi de alamă la șold în stânga, și ducea în cumpănă o pușcă sub cucoașele căreia, ca să nu ruginească oțelele, pusese câte-un petec de blăniță de iepure. Ia mai strigă, Vasile, cânii... zise boierul, întorcând capul spre pădurar. Vasile trase de la șold, din dreapta, cornul, îl dusela gură și slobozi trei sunete prelungi, îndreptându-l spre marginea pădurii, în urmă. Răsunetele dulci încă vibrau, când un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
O clipă se opri tremurând, ca și cum ar fi fost înaintea unei prăpăstii. Apoi, încetinindu-și fuga, își făcu loc printre frunzișuri în albia apei. Cu cele două picioare de dinainte în unde, cu celelalte în iarba malului, stătu pe loc. Blănița cenușie îi lucea lin în umbră; numai capul fin, cu urechile înălțate, cu ochii mari, sta într-un sul de raze. Ascultă puțin. Apoi își plecă botul și atinse de două ori apa de lângă picioarele subțiri. Își ridicară iar ochii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
spre altul de ceva tainic. Dintr-un tufiș de boz, la marginea unei grămezi de gunoaie putrezite, ieși deodată o nevăstuică. Se opri neliniștită în lumină și-i privi cu ochișori negri ca gămălii de bolduri. Era așa de albă blănița ei, încât parcă bătea într-un albăstriu dulce, ca zăpezile cele curate. - Dispăru ca o săgeată. Tinerii întoarseră capetele unul spre altul și-și zâmbiră cu prietinie. Cu începutul acesta de dragoste în suflet, porni Niță Lepădatu într-amurgul spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
dădu jos, trăgându-și încheieturile, boierul cel bătrân, gros și greoi, cu mustăți albe și sprâncene negre. Și sări la urmă ușurică, ajutată de brațele lui Avrămeanu, și subțirica cea balaie, cu căciuliță albă pe-o sprânceană, și c-o blăniță ca puful în jurul ochilor ș-a urechiușelor. Intrară în casă. Călugărița-i urmă plecată din șele și cuviincioasă. Oamenii stăteau în loc. Priviră întăi sania, și caii, și vizitiul cu blana-i albastră și cu căciula-i buhoasă căzăcească; pe urmă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
privindu-i cu luare-aminte. Erau rumeni la față și veseli. Cuconu Jorj se îndreptă spre supușii lui și zise zâmbind: —Iaca, stăpâna voastră, măi, oameni buni... și privea și el ca pe ceva scump ochișorii care clipeau neîntrerupt în puful blănițelor. —Dumnezeu să-i deie sănătate... răspunseră câteva glasuri. Boierul cel bătrân fuma dintr-o țigaretă de chilimbar. Privea spre oameni, parcă se gândea la altceva. Zise c-un zâmbet de milă spre domnița cea balaie: „Oh! ils sont bien sales
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
o împunse la fugă ca o iazmă, sărind cu pași mari prin troian. Cu dulăul la picioare, Niță Lepădatu așteptase pe stăpâni lângă șopronul vacilor. Îi văzuse îndreptându-se spre el, se descoperi de departe; dar privirea care scânteia în blănița albă lunecase numai asupra lui, trecuse în altă parte; boierii se întorseseră și Niță rămăsese la locul lui, cu căciula în mână. Faliboga venea cu pași mari spre el. Se opri rânjind: —Ei, măi Niță? ce zici?... Pune-ți, măi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
căluț scund. Vătaful puse mâna cozoroc la ochi. —Trebuie să fie domnu primar... mormăi el și stătu în loc. Calul depăna mărunt din picioare; ajunse la curte, se opri. Din săniuță coborî un târgovăț scurt și pântecos. Era îmbrăcat c-o blăniță de berbec; de sub căciula naltă și ascuțită, dintre palele late ale gulerului, ieși la iveală un obraz mare, stacojiu. Ochii mititei cercetară împrejuru-i. Care a băgat de samă la cal și la lăicere?... întrebă el c-o voce gâlgâită de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
larg domnul primar, voi fi ca totdeauna al dumneavoastră... —Bine, bine... răspunse Avrămeanu privind în altă parte și încheindu-se la blană. La revedere, domnule Vâlcu, la revedere! — Cu tot respectul... vorbi ceva mai tare primarele și se ploconi spre blănița albă. Cuconița clipi numai din ochi; Avrămeanu se grăbi să se suie în sanie. Călugărița coborî iute din cerdac. Faliboga se apropie și el din partea cealaltă, vizitiul se aplecă îndărăt, și cu toții așezară blănurile și cergile. —Sandule, mai zise boierul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]