297 matches
-
alegător, am dreptul să o dau în lumina faptelor făcute publice prin arestări preventive, îmi arată pericolul unei puteri oculte care, chiar dacă deocamdată nu se dorește suprastatală, suprapartinică este oricum!... Iar asta schimbă total semnul de întrebare caragealian, în sensul blazării că: „Eu, cu oricine votez, votez același lucru!”... Ei bine, nu devine astfel evident faptul că negocierea e praf în ochi?!... Că e vorba tot de producerea de strâmbătăți sociale furând de la adevărații titulari ai retrocedărilor și îmbogățindu-i pe
FALSIFICATA NOŢIUNE A SUBSTANTIVELOR de CORNELIU LEU în ediţia nr. 1428 din 28 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/367798_a_369127]
-
se află în deplin acord cu ceva, cu cineva, încep să urască pentru că acesta este impulsul inimii, un impuls puternic și care poate fi la fel de puternic ca cel pe care-l pot avea pentru iubire. Ura poate începe lent cu blazare, dispreț, judecată strâmbă, bârfă, invidie, gelozie sau chiar discriminare. Uneori toate aceste stări trec neobservate, ca „boli mai ușoare, dar netratate” (spune frumos cineva), cu timpul ele se agravează, se cronicizează și omul nu mai poate fi vindecat; el este
URA – SENTIMENTUL VIEŢII NEÎMPLINITE de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 576 din 29 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/366759_a_368088]
-
dragostea și bucuria, cu toate că greutățile vieții le-au stors și lacrimi, cerându-și prețul luptei și vama pentru fericire. Nu există dragoste fără sacrificiu, pentru că iubirea este cel mai greu încercată de-alungul vieții, și se găsește tot mai puțină din cauza blazării și renunțării la luptă sfântă. De ce? Pentru că se pierd adevăratele valori umane și se înlocuiesc cu libertinisme ieftine care duc sufletele oamenilor într-o prăpastie a nesimțirii, a egoismului și a desfrânării. Unul dintre interlocutorii mei mi-a spus că
DESPRE SIMŢIRILE DRAGOSTEI de MARINA GLODICI în ediţia nr. 1552 din 01 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367543_a_368872]
-
Fiindcă i-ai lăsat Ca fantomele, Într-un viitor fără cuvinte Și fără gânduri, În care s-a-ncuibat Tăcerea... EL A fost un timp Când a început speranța să se Împăturească Și să-mi pun sub cap Pernă din puf de blazare. Un ciocănit în ușă Mi-a speriat letargia, Cineva era în țocul ușii și a zis:"hai!" Am sărit uimindu-mă de mine Ce repede mă îmbrăcam Și mă încălțam, ba am dat Să mă uit și în oglindă. Nici
CARTEA CU PRIETENI XXII- CABEL STEFAN TEODOR de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 309 din 05 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348503_a_349832]
-
textuală, donquijotismele lui Mircea Băduț conțin citate din Winston Churchill, Karl Marx, Spinoza, Demostene, Steve Jobs sau John Lennon. Ca o concluzie, departe de a fi o carte "ezoterică", 'Donquijotisme antropolexice' este o carte necesară (carte reflex anti ignoranță, anti blazare, anti tabuu) în contextul vremurilor "crizate" în care trăim și care pun în paranteză tocmai esența: Omul. Încercarea lui Mircea Băduț de restaurare a omului, de restitutio in integrum a lui, cu nota de autoironie și de umor aferent ("Hai
FLORIN-CORNELIU POPOVICI, DESPRE DONQUIJOTISME ANTROPOLEXICE de MIRCEA BĂDUŢ în ediţia nr. 2040 din 01 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/350161_a_351490]
-
caiet de istorie, trăi o emoție plăcută, a regăsirii unui prieten pe care-l abandonase, dar care îi rămăsese fidel, o iertase pentru trădare și așteptase cu speranță revenirea ei. Ea se întorsese, dar pentru câtă vreme? O stare de blazare subită o cuprinse și Alma de-odată începu să-și amintească de toate preocupările pe care le avusese de-a lungul timpului și la care renunțase de fiecare dată pentru altele noi: colecționase timbre alături de tatăl său care era un
CAP. I de STAN VIRGIL în ediţia nr. 375 din 10 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361907_a_363236]
-
de aici care au strânsă legătură cu această mare moștenire a poporului din care provin eu. Dar, nu pot fi nici măcar o părticică determinantă pentru aceia care neglijează această moștenire, care chiar se urăsc între ei și atunci mă încearcă blazarea, căci parcă aș fi al nimănui... Pare că nu sunt nici al unei categorii prin care pot pretinde la apartenența unei comunități din orașul Chișinău. Uite, chiar azi la spital, soția mea fiind bolnavă și internată, ceea ce pe mine mă
MAREA ONOARE AVUTĂ PENTRU UN INTERVIU ! (III) de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1741 din 07 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/371018_a_372347]
-
De fapt, în această mirifică lume, cu toții suntem copii zburdalnici ca iezișorii păscând pe miriștea de aur și așa trebuie să rămânem, la această condiție, dornici de viață, de bucurie, de lumină și rouă. Bătrânețea lumii de cuvinte înseamnă oboseală, blazare, renunțare. Panseuri lirice există și în textele scrise în spirit de haiku, creând o viziune esențializată asupra lumii și fenomenelor ei. Într-un poem emblematic pentru întregul volum, Mihaela Aionesei spune: “adorm legănată de chipul din năframă / la marginea unei
LA CARTEA MIHAELEI AIONESEI CERŞETORI DE STELE (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 501 din 15 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358678_a_360007]
-
ne crează. Timpul e moneda vieții noastre Să fim atenți cum o vom cheltui... Pe bogății sau clipe măiastre... Oare știm ce trebuie-a prețui? Nu avem timp pentru visare Nu avem timp nici pentru noi Timp avem doar pentru blazare Am ucis arta de-a trăi în doi. Nu mai avem timp pentru credință Apatici ,reci trăim cu-nchipuiri Oboseala-n suflet, o nouă tendință Ce-am ajuns?Marionete fără amintiri. Încă nu-i târziu pentru -a câștiga Trezește-te
TRECEM PRIN TIMP de MARIANA STOICA în ediţia nr. 2249 din 26 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/358787_a_360116]
-
plan spiritual care a schimbat complet raportul de forțe, atrăgând celor avizați atenția că soarta noastră se decide udeva în afară, indiferent de simțirile din interior. Iar când acest „afară” era chiar mult hulita pentru noi mână a Kremlinului, atunci blazarea din dezamăgirea sufletelor ce nu-și găsesc mântuirea e și mai mare!... Pentru că simțirile din interiorul ortodoxiei noastre deveneau mândre de grava penitență prin care bătrânul patriarh își recunoștea păcatul trăgându-i după el, întru imacularea ierahiei bisericești și pe
SAU INCERCARE DE A LE EXPLICA UNUI PRIETEN STRĂIN (II) de CORNELIU LEU în ediţia nr. 697 din 27 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/359408_a_360737]
-
de fericire gravă, profundă, greu de înțeles din afară dar firească pentru acei oameni exilați de atâta vreme printre străini, fără a se fi mișcat de la casele lor. Suficiența, aroganța, neputința de-a înțelege ce înseamnă interzicerea rostirii graiului părintesc, blazarea, comoditatea, rezerva superioară și snoabă față de revărsarea de sentiment îndelung reprimat, considerat poate indecent, sunt mai mult decât imorale. Am trăit atunci un sentiment al sublimului colectiv ce nu seamană cu nici o altă trăire afectivă și mi s-a părut
CĂLĂTORIE ÎN INIMA UNEI SĂRBĂTORI de LUCIA OLARU NENATI în ediţia nr. 973 din 30 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/359959_a_361288]
-
Acasa > Manuscris > Amintiri > UN TROC... INOCENT: TOIAGUL DE MITROPOLIT, ÎN SCHIMBUL BASTONULUI DE TURIST Autor: Gheorghe Pârlea Publicat în: Ediția nr. 735 din 04 ianuarie 2013 Toate Articolele Autorului Multe din împrejurările care ne scot din când în câd din blazare, din rutina cotidianului, sunt calificate de către subiecții lor drept „întâmplări”. Să fie momentul acela al „ruperii ritmului”, al „tresăririi” doar „actul” hazardului? Mihail Sadoveanu, intermediat de un personaj al său (iertare, că nu-mi mai amintesc care!) ne dă următoarea
TOIAGUL DE MITROPOLIT, ÎN SCHIMBUL BASTONULUI DE TURIST de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 735 din 04 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345190_a_346519]
-
zeului Hazard// Să încrustez și astăzi în chenare/ O poezie lungă de un yard/, Eu sunt creat de Dumnezeu să ard/ Mai mult sau mai puțin în fiecare// Mă las durut de visul meu bastard./ Când mai păstrez o minimă blazare/ In stânga mea o pasăre tresare/ Spunându-i viitorului: en garde!/ Eu sun creat de Dumnezeu să ard/” (Rondelul credinței). Acesta este poetul George Tei. Așa îl știu de multe decenii și constat că timpul n-a adus prea multe
UNIVERSUL POETULUI GEORGE TEI de REXLIBRIS MEDIA GROUP în ediţia nr. 1683 din 10 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/340243_a_341572]
-
deprimat, că trăiește un sentiment de constrângere care îl sufocă, el nemairecunoscându-și propriile versuri, mirat că le-a putut scrie cândva...Faptul că străinătatea l-a propus pentru Premiul Nobel îi revigorează puțin tonusul spiritual, dar recade repede în blazare, „pierdut cum era într-un buzunar de provincie transilvană”. Într-un asemenea context, datorită susținerii pe care i-o oferea și Elena, se fortifică în ființa lui convingerea că scriind, merită să ducă o luptă pentru un ideal, iar feminitatea
„Lucian Blaga şi ultima lui muză” ca document literar inestimabil, de ANTONIA BODEA () [Corola-blog/BlogPost/339301_a_340630]
-
măreția bătrânului constă în asumarea curajoasă a eșecului, în depășirea lui prin păstrarea demnității umane. Simbolul scheletului uriaș cu care pescarul se întoarce acasă se opune simbolului maimuței albe din “Comedia modernă” a lui Galsworthy. Dacă acesta din urmă semnifică blazarea unei lumi superficiale, care gusta fără efort miezul fructului (adică plăcerile ușoare ale vietii) și îi aruncă nepăsătoare coaja, scheletul peștelui simbolizează în mod esențializat victoria morală a omului, satisfacția pe care i-o dă nu câștigul în sine, ci
Ernest Hemingway: Bătrânul şi marea. Recenzie de Mirela Teodorescu () [Corola-blog/BlogPost/339338_a_340667]
-
și Gerri Hepple, un cuplu de englezi obișnuiți, care își prețuiesc armonia conjugală chiar și după mulți ani de căsnicie. De-a lungul a patru anotimpuri, soții Hepple sunt înconjurați de prieteni, colegi sau rude pentru care fie depresia, fie blazarea a devenit un mod de viață, dar experiența nefericirii altora nu le schimbă atitudinea pozitivă. Un an din viață a fost decernat cu Premiul Juriului Ecumenic la Festivalul de la Cannes în 2010, a fost nominalizat premiile Oscar 2011 pentru cel
Mariana Rusen: “Un an din viaţă” – unul dintre filmele cu cele mai bune recenzii din partea criticilor () [Corola-blog/BlogPost/339473_a_340802]
-
direct meschinăriei perfid- profitoare a politicianului român, așa cum s-a configurat el până acum. Cel care, cum spuneam, nu a dat altă alternativă alegătorului decât de a alege între două sau mai multe rele. Și l-a împins astfel spre blazare: „Tot un drac; nu se merită să mă obosesc; nu am ce aștepta de la asemenea pungași; și cu, și fără votul meu, ei tot ce au interes la buzunar vor face!” ... Etc ... etc ... Replicile pot fi diferite, mai decente sau
DESPRE REDESCOPERIREA DEMOCRAŢIEI (3) de CORNELIU LEU în ediţia nr. 584 din 06 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/340873_a_342202]
-
Umbră maicii cântând liturghia cea mare Când dormim în genunchi, pe sub ger, si ne doare... Trec măicuțe târzii, trestii negre prin sate Se așterne omăt peste crucile toate, Viscolește pe pâini și ne ninge cu sare, Tăvălind un bazar de blazări sub picioare. Și mi-e bine cu ea, și mi-e rău, mi-e rușine... Trec căruțe cu cai prin tocitele vine Ale sângelui meu, ale patrie mele Trec poteci cu bunici prin odăi și prin stele... Referință Bibliografica: Camelia
CAMELIA RADULIAN de CAMELIA RADULIAN în ediţia nr. 1546 din 26 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/343326_a_344655]
-
mii de aripi/ dincolo de zbor (pag. 9). ”Dincolo de zbor” se află poetul, cu iubirile neîmplinite, cu tristețea versului dar fără remușcări, cu armonia visată în lumea cuvântului și propulsată în nesfârșitele contradicții ale timpului, ca în poemul ”un soi de blazare: ironizând/ fără remușcări/ crepusculul/ îl cedez/ mâinii-metrite/ a destinului (pag.111 Gândurile devin cocori uitați, ca în poezia ” Gata de zbor”: roadele spun că vin iar/ vibrațiile/ punctează printre aștri/ pași de cocori/ uitați lângă sprânceana mea/ stângă(pag.17
ELISABETA IOSIF SUB ZODIA FLUTURELUI de ELISABETA IOSIF în ediţia nr. 1731 din 27 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377558_a_378887]
-
stă ca o chezășie vie și îmbucurătoare pentru asta, adică cam până la ce demnitate poate ajunge ea - la toate! Femeia este un mister de necuprins, uneori chiar și pentru ea însăși, dar nu de nepătruns și nu în mod de blazare, așa după cum au fost și unii așa zișii învățați, care de altfel nu s-au mulțumit doar cu starea asentimentului, ci au trecut la reproș (în loc de a-l depăși)..! Suntem mistere permanente pentru noi, de aceia, dacă cumva ne-a
SĂRUT-MÂNA TA, FEMEIE! de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1894 din 08 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/371021_a_372350]
-
acord cu ceva, cu cineva, unii dintre ei încep să urască, pentru că acesta este impulsul inimii lor, un impuls puternic și care poate fi la fel de puternic ca cel pe care-l pot avea pentru iubire. Ura poate începe lent cu blazare, dispreț, judecată strâmbă și inutilă, bârfă, invidie, gelozie sau chiar discriminare. Uneori toate aceste stări trec neobservate, ca boli mai ușoare, dar netratate (spune frumos cineva), cu timpul se agravează, se cronicizează și omul nu mai poate fi vindecat; el
SENTIMENTUL VIETII NEIMPLINITE de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 19 din 19 ianuarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/344952_a_346281]
-
de încrengături mafiote, de parveniți, de impostori care se manifestă pe față prin ignorarea și sfidarea poporului. „Asta e democrație? se întreba tânărul. De astăzi înainte nu mă mai interesează nimic! Fa-că ce vor!” Ar trebui să ne doară această blazare a tinerilor! Dorința de parvenire - este o racilă veche și universală, pe care nu au trecut-o cu vederea scriitorii vremurilor, fiindcă literatura este cea care se ocupă de sufletele oamenilor. Balzacianismul, de exemplu, a caracterizat „o epocă în care
NORTH CAROLINA în ediţia nr. 3 din 03 ianuarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/345029_a_346358]
-
-l interesez,banii pe care mi-i lasă pe mână și nu mă întreabă, cum îi cheltui, faptul că pot întârzia oricât, fără să mă întrebe de unde vin și ce am făcut, nu este altceva, decât o adorație rece, o blazare bine ascunsă, simulată într-o iubire seacă. Dar nu despre astea trebuie, să vorbim. Dumneavoastră ați bătut atâta drum, pentru a afla date despre istoria locului, nu povestea nuanțată a vieții mele. -Înțeleg, dacă vă opriți cu destăinuirile. Sunt problemele
CĂLĂTORIE NETERMINATĂ II de IONEL CÂRSTEA în ediţia nr. 2141 din 10 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/376969_a_378298]
-
mă prinde foarte preocupată de problema supraviețuirii, apoi vine cea mai anostă perioadă a zilei, cea dintre ora patru și șase-șapte. Nu am înțeles niciodată de ce acest interval de timp îmi dă o anxietate de neexplicat, sau o stare de blazare vecină cu moartea, dar pe măsură ce se înserează îmi revin la viață și-ai zice că am ieșit din împărăția lui hades, și e cazul să admir luminile orașului, metaforic, desigur! Nu mai continui căci de la un timp rămân tot mai
AMINTIRI ŞI GÂNDURI, DESPRE CEI DE DINCOLO DE NOI. de MARIANA DUMITRESCU în ediţia nr. 1343 din 04 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376129_a_377458]
-
trebuie transmisă urmașilor. Amintirea tatălui este atât de vie încât poetului i se pare că uneori, trece pe lângă el, îi simte prezența. Cu toate că e un poet solar, poezia lui Teo Cabel este nostalgică, se simte în ea un soi de blazare, zbatere, uneori chiar o letargie, bântuie amintiri-fantome, „Într-un viitor fără cuvinte”, ceva din „cutia Pandorei”, apatia norilor, rece, „pe tipsia zilei”; urme de pași pe alei pustii, amintirile care se întorc mereu la aceleași cuiburi, precum păsările primăvara, care
LUMEA VĂZUTĂ PRIN CEL DE-AL TREILEA OCHI. RECENZIE LA CARTEA LUI TEO CABEL TABLOURI FĂRĂ SEMNĂTURĂ (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 850 din 29 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/374684_a_376013]