337 matches
-
aflau toți nobilii împreună cu familia regală, si care a fost descoperit în ultimul moment de către spionii credincioși regelui. Acest act a fost aspru condamnat de către Iacob, care a fost auzit de către ambasadorul venețian declarând:"Nu știu unde au găsit, în dogmă lor blestemata, permisiunea de a complota împotriva vieții prinților lor!" <footnote Alan Stewart, The Cradle King: A Life of James VI & I Chatto and Windus, Londra, 2003: și de asemenea în Willson, David Harris. King James VI & I., Jonathan Cape Ltd., Londra
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu () [Corola-publishinghouse/Science/266_a_513]
-
că împotriva oricărei pedepse cu excomunicarea sau a pierderii drepturilor mele, voi fi dedicat și fidel Maiestății sale &c. &. Și de asemenea jur că din toată inima detest, urăsc și abjur ca fiind necucernica și eretica această doctrina și regulă blestemata, care spune că prinții care sunt excomunicați de către papă pot fi detronați sau uciși de către supușii lor sau de oricare altă persoană. Și cred cu tărie că papă nu are nici un drept să mă scoată de sub puterea acestui jurământ. Jur
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu () [Corola-publishinghouse/Science/266_a_513]
-
scriu în mare grabă. În câteva zile, plecăm la Wesleyan University, Middletown, Conn., unde sunt invitat „în rezidență” la Institute for Advanced Studies pentru două luni. Sper să pot lucra. Căci am lucrat foarte puțin în ultima vreme. Am terminat blestemata de Source-Book, care m-a măcinat mulți ani. Aproape am terminat Memoriile. Primul volum, până la plecare mea în India, 1928, este la tipar (în românește). Veți primi un exemplar. Dar importante sunt celelalte patru volume. Din păcate, nu îndrăznesc să
[Corola-publishinghouse/Science/2332_a_3657]
-
a apucat, În năframă le-a legat, La jupâneasa gazdă le-a aruncat. Casa de s-a luminat Și gloata s-a bucurat. Dar jupânul gazdă tare s-a întristat. Măi femeie, măi femeie, Grâul nostru o să pieie! Taci, bărbate, blestemate, Sui pe vatră și-ți dau lapte, Ș i-o vărguță Ca să te aperi de mâță! Zurgălăi și clopoței, Ceată, roată, măi flăcăi! Ș i ne-om duce la târg La Bârlădel. Și-om lua nouă oca de fier Si
Maria Radu by Tradiţie şi artă la Tansa. Datini de Crăciun şi Anul Nou () [Corola-publishinghouse/Science/91716_a_92857]
-
Gelos și Biserica-Mamă”, în Renașterea, nr. 4, p. 9. Sorescu, V. (1995), Figuri, evenimente și locuri biblice, Editura Saeculum/Vestala, București. Stephenson, J., Ling, L., Burman, E., Cooper, M. (1998), Values in education, Routledge, Londra și New York. Șoican, C. (2004), „Blestematele de droguri, ele te-au distrus”, în Actualitatea creștină, nr. 2, p. 17. Todoran, I., Zăgrean, I. (2003), Dogmatica ortodoxă, Editura Renașterea, Cluj-Napoca. Tucu, R. (2001), Religion and religious education, în Călin M., Dumitrana, M.(2001), Values and education in
[Corola-publishinghouse/Science/2156_a_3481]
-
neantul nu este negarea lumii obiective, ci "depășirea propriilor limite ale reprezentării". Dacă pentru Kierkegaard neantul poate fi depășit prin umor, la Cioran valorile se clatină la cel mai dezinteresat examen, timpul sau este "un timp mort, asfixiant, o atemporalitate blestemata, o eternitate a diavolului, diferită de cea a lui Dumnezeu, pe care o putem numi la fel de bine și infern, locul acela unde suntem condamnați la eternitate"32. Parcă îl citim pe Schopenhauer, lectură preferată a lui Cioran: "Încă de pe când
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
iubit, "mă tem că nu a iubit niciodată într-atât încât să înceteze de a mai blestema lumea și viața"91. Și, totuși, iată ce spune Cioran în dialogurile cu Gabriel Liiceanu 92: "Niciodată nu am încetat să muncesc la blestematele alea de cărți. M-a costat mult efort să le scriu, vă spun drept. Fiecare din ele a fost pentru mine o încercare, o aventură, o sfâșiere". Marele handicap pe care i-l mărturisește lui Liiceanu: a scrie în altă
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
ianuarie 1918: „numai participarea benevolă și conștientă a maselor de muncitori și de țărani, în spiritul entuziasmului revoluționar, la recenzarea și la controlul asupra celor bogați, asupra escrocilor, a paraziților și a vagabonzilor, poate veni de hac acestor rămășițe ale blestematei societăți capitaliste, acestor gunoaie ale omenirii, acestor mădulare iremediabil putrezite și cangrenate, acestei infecții, acestei ciume, acestei plăgi pe care capitalismul a lăsat-o moștenire socialismului, acestor dușmani ai muncitorimii. Război pe viață și pe moarte bogătașilor și slugilor lor
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
a apucat, În năframă le-a legat, La jupâneasa gazdă le-a aruncat. Casa de s-a luminat Și gloata s-a bucurat. Dar jupânul gazdă tare s-a întristat. Măi femeie, măi femeie, Grâul nostru o să pieie! Taci, bărbate, blestemate, Sui pe vatră și-ți dau lapte, Ș i-o vărguță Ca să te aperi de mâță! Zurgălăi și clopoței, Ceată, roată, măi flăcăi! Ș i ne-om duce la târg La Bârlădel. Și-om lua nouă oca de fier Si
Maria Radu by Tradiţie şi artă la Tansa. Datini de Crăciun şi Anul Nou () [Corola-publishinghouse/Science/91716_a_92856]
-
nespus de mult lipsa, am mare nevoie de tine întotdeauna... Mi-ai fost cel mai bun sfătuitor și sprijin. .....Acum îți spun cu glas tare, rugător, de răsună camera: Ia-mă mamă lângă tine că nu mai pot să suport blestemata asta de singurătate care este cel mai aprig dușman al meu. Cu pași domoli și nesiguri, intru în bucătărie unde mă întâmpină ca să spun așa, o priveliște apetisantă. ----Pe masă, stau înșirate fel de fel de mâncăruri, băuturi și dulciuri
Memoria unui muzeu by Mărioara Buraga () [Corola-publishinghouse/Science/1656_a_3005]
-
citesc păcatul meu“. Godvino îi întrerupe reculegerea și cu toată împotrivirea Minei, care îi cere să nu profaneze acel loc (Voi qui!... Non profanate questo Sânto loco), acesta îi face declarații de dragoste. În cabaletta care urmează, Mină îi declară: “Blestemata să fie clipă când te-am ascultat!“. (Maledetto sia l'istante). Godvino refuză să plece. Egberto sosește aducând cu el două săbii și îi cere Minei să îi lase singuri. “Alege“ - îi spune Egberto întinzăndu-i cele două săbii. “Un duel
Opera italiană în capodopere by Alexandru Emanoil () [Corola-publishinghouse/Science/1302_a_1926]
-
eternei - din actul ÎI, scena 1 Rezumat : Mină se afla lângă mormântul mamei sale și se roaga cerându-i ajutorul. Cabaletta Maledetto sia l'istante pentru aria Ah dagli scanni eternei Rezumat : În această cabalettă Mină îi declară lui Godvino: “Blestemata să fie clipă în care te-am ascultat!“. Aria Mină, pensai che un angelo - din actul III, scena 1 Rezumat : Egberto preferă să se sinucidă decât să trăiască restul vieții în dezonoare. Cabaletta Oh gioia inesprimibile la aria Mină, pensai
Opera italiană în capodopere by Alexandru Emanoil () [Corola-publishinghouse/Science/1302_a_1926]
-
Giovanna d‘Arco. Opera La Forza del Destino împărtășește azi aceeași soartă în lumea teatrelor lirice, precum piesă Macbeth a lui Shakespeare în tradiția teatrală engleză. Mulți cântăreți italieni de școală veche consideră opera La Forza del Destino o operă blestemata care aduce ghinion. Luciano Pavarotti care era un personaj exagerat de superstițios, a refuzat din acest motiv pe parcursul întregii sale cariere să interpreteze rolul lui Don Alvaro. Pe 4 Martie 1960, în timpul unui spectacol cu opera La Forza del Destino
Opera italiană în capodopere by Alexandru Emanoil () [Corola-publishinghouse/Science/1302_a_1926]
-
clasa a III-a. Scăpat din încercuirea de pe Don, a fost internat în spitalul Z.I. nr. 479 până la 31 decembrie 1942, iar după vindecare, la numai 20 de zile, a luptat din nou, până la 23 august 1944, când, după blestemata lovituă de stat, a fost luat prizonier de sovietici și trimis în Gulag, alături de alți peste 140 000 de militari români. Pentru cinstirea memoriei fratelui bunicului matern, Mihai Cojocaru, din aceeași generație, a cărui dispariție în luptele de la Stalingrad a
Serviciile secrete ale României în războiul mondial (1939-1945) by Cezar MÂŢĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100955_a_102247]
-
al lui Virgil Tempeanu. Poet, inițiatorul unor frumoase acțiuni culturale În satul natal și În zonă. 490 Referire la internările mele Îngrijorătoare la Socola și Spitalul „Filantropia”, care au durat săptămâni Întregi. Eram epuizat fizic și mă Îngrozea perspectiva reluării blestematelor de traduceri la Stațiunea Agricolă. 491 Ortansa Tempeanu, fiica mai mică a profesorului. Căsătorită cu aviatorul Moise, prăbușit cu avionul În cel de al doilea război mondial. Cultă, suflet ales, a dovedit aptitudini de sculptor. O fotografie În compania lui
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
pe secundă, Fernic se aruncă în gol de la 800 de metri. Vântul însă îi face manevrarea imposibilă și, în loc să ajungă spre un câmp liber, cum programase, este purtat spre un sat, atât de mic că nici nu fusese trecut pe blestemata de hartă, și nu are cum să evite impactul direct la aterizare cu vârful ascuțit al unui gard. Numai inspirația de moment îl face să-și întindă piciorul stâng și să și-l sacrifice astfel, cu prețul de a rămâne
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Science/864_a_1839]
-
să mă țină de mână și să mă ia pe genunchii lui. Mă iubea, nenorocitul. Părinții mei nu m-au răsfățat niciodată, niciodată nu mă îmbrățișau și nu mă pupau, cred sincer că nu le prea plăceam, erau topiți după blestemata de soră-mea. Dar unchiului Peregrine îi plăceam. Mă lua în brațe și mă săruta. Și-am să-ți spun un lucru. Niciodată vreo femeie nu m-a sărutat mai tandru, cu toate că era numai... nu era ce-ți închipui tu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
înțelegi acest nonsens. Ai fi putut să fii și fiul meu. Eu nu sunt un oarecare. Soarta ne-a făcut să ne întâlnim. Și ți-aș putea fi de mare ajutor... Nu am nevoie nici de banii dumneavoastră nici de blestemata dumneavoastră influență. Nu pentru asta am venit aici! — Mi-ai mai spus, și e un stadiu pe care l-am depășit, așa încât acum termină cu astea! Eu vreau s-o smulg pe mama ta și s-o fac în sfârșit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
știut exact ce s-a întâmplat și nici că-mi păsa. — Dar pretindeai că ești un nonviolent, spuneai că niciodată... — O.K., dar tu ai fost un caz special. Picătura care a făcut să se reverse cupa a fost apariția blestematei de Rosina, sus pe creasta stâncii, ca o vrăjitoare neagră. Mi-am zis că probabil te ții în continuare cu ea și fără îndoială, sunteți împreună. — Nu-i adevărat. — Nu-mi pasă. — Mă miram eu de ce nu mi-ai vorbit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
cu sensul de „dezordine” și „zgomot mare”. Iată câteva replici din piesele lui Vasile Alecsandri : „Ne-a asurzit În harabaua cea jidovească de la Roman” sau (cum se exprimă un personaj grec) „vin de la Herța, cu un harabazio ovreo... țe drumo blestemato !... țe hurducarismos !” <endnote id="(427, V, p. 355, și VII, p. 382)"/>. Tot În Moldova (Iași) și tot la jumătatea secolului al XIX-lea, Iuliu Barasch vorbea și el despre „trăsuri zgomotoase” și despre „care largi și enorme, ce fac
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
ceva în mongolă lui Sandan, care-și boțește fața într-un rîs tăcut, în timp ce-și aprinde a douăzecea țigară din dimineața aceea. Și deși sunt conștientă că dorul de apă nu a devenit încă o obsesie, acea fata-morgana blestemată și deosebit de limpede îmi trezește un sentiment ciudat de furie și de neputință, ca și cînd mi-ar veni greu să iert naturii și deșertului farsa aceea afurisită de la capătul zării. Plecasem în zori de la Har-Horin (Karakorum), lăsînd în urmă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1495_a_2793]
-
are fundamentul în dragostea îndelung răbdătoare, cea care nu se laudă, nu pizmuiește, le crede pe toate, toate le rabdă și nu moare niciodată. Deci peste micile frecușuri sau asperități, care apar și în viața noastră de celulă, aici, în blestemata Cazimcă, la „tun”, sau la „Talpa Iadului”, dragostea plutește ca un fluid indestructibil; ea ne unește, ea ne susține, ea ne salvează viața, ea ne închide ochii în clipa din urmă și trece cu noi împreună dincolo în lumea umbrelor
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
nuvelele, eseurile, foiletoanele, traducerile sau contrafacerile și polemicele lui F. Aderca (tip arțăgos și ritos, gata să-i sară capsa din senin, din iarbă verde, dar numai pe pricini transcendente) l-au mânat mai departe, risipit și excesiv, pe cărările blestematei de Îndeletniciri, vag denu mită, a „publicisticei“ (cea mai rea primejdie a omului de talent), ajungând la o adevărată industrie, cu firme stridente țintuite la poarta fragedei lui reputații literare (Femeia cu carne albă, Sânge Închegat, Omul descompus, Rasputin, Al
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
trecut ca având profesia de „servitor“. Dar pe maică sa o aveam aproape În fie care du minică la noi la masă, cu un țoi de țuică și un pahar de vin bun dinainte, lucruri de care ducea lipsă din pricina blestematei de abstinențe a feciorului și nurorii sale, cu care locuia. Era o foarte plăcută, bravă și gureșă arde leancă de-a noastră, cu bun-simț, cuviință și omenie, de nu mai puteam de dragul ei, luând-o când o vedeam În brațe
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
capriciul lui de a sparge, din când În când, zidul sever al complexelor sale, ordinea prea simetrică ce și-o impusese și la care ținea, deși nu era chiar pe potriva firii sale insubor do nate, de n ar fi fost blestematele lui temeri și intimidări, mereu pomenite aci. [...] Plecasem odată cu Cora În nu mai știu ce ascunziș de la munte, feriți, pe cât puteam, de ochii și gura rea a lumii și lă sând vorbă la tipografia noastră, unde ne aveam și redacția
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]