199 matches
-
lăsat semne celor conduși de Scept, ca să știe să-mi ia urma. - Ah, Enkim e ăla cu fumul de pe munte, Își aminti Barra. Pfuuuh... Nu l-am văzut. Am trimis oameni să pună mâna pe el, dar ne-a simțit, blestematul, și a fugit de i-au sfârâit călcâiele... Dar, de ce mai Întrebi de el, că nu el e lăsat În legăminte, ci fiu-său? 30. Ne pregăteam să punem luntrele lui Logon pe Marea cea mare când, pândarii răspândiți de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
rost. Mi se părea că singurul lucru pe care Îl mai aveam de făcut era să ajung cu bine acasă. S-o văd din nou pe Siloa. Mda. Cel mai mult vroiam s-o văd pe Siloa, mai ales dacă blestematul ăla de Gau plecase și el pe urmele mele, ca să se fălească În fața ei. Hm. Și așa nu ucisesem pe nimeni de când plecasem În călătorie, eu care eram ucigaș Încă din cuibul maică-mii. Pe Gau ăsta... Pe el o să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
văzuseră În pântecul lui Nunatuk. Apoi, m-am Întins pe pământ și am tras o blană peste mine. I-am mai ascultat pe Marea și pe Omăt cum sugeau În gol, după care m-am gândit la semnul lui Kron. Blestematul de Enkim! Știuse mereu mai mult decât zicea că știe - făcuse nenorocitele alea de semne care nu erau altceva decât semnul lui Kron, adică semnul meu, ca să le arate vrăjmașilor Încotro o luase Krog. Să-mi ia urma după semnul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
glasul ăla că m-am și trezit față În față cu doi uriași dintre aceia care priveau tot timpul Încruntați. Nu purtau coarnele de cerb, dar nu Încăpea nici o Îndoială cine erau și ce pofteau. - Nu-l lăsa să scape, blestematul! se auzi iarăși glasul cel cunoscut. Mi-am repezit căpățâna În pieptul primul uriaș și l-am apucat cu amândouă mâinile de boașe. Așteptam strigătul lui de moarte când, Întreg satul izbucni Într-o hărmălaie cumplită, de parcă toți oamenii pândiseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
s-o abată peste țeasta meu și atunci, rămas bun preacinstite oaspete ale meu, Krog, după cum mi-ar fi urat Gupal. Dar, o săgeată Îi străpunse uriașului fruntea, trântindu-l pe spate ca pe un brad retezat. - Și vezi de blestematul ăla de Logon, Kikil! Nu-l lăsa să fugă! strigă din nou glasul bine cunoscut. Aș fi putut să-l strig, dar nu mai aveam obraz să-i rostesc numele nici măcar În minte. 37. - Enkim! am strigat Într-un târziu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
unii singuri, astfel Încât ai fi zis că Runa și Enkim porniseră la drum cu vrăjmașii mei de la bun Început. Ajunseseră la capătul tuturor pământurilor odată cu cei din fruntea mulțimilor conduse de Scept și, acolo, avură pentru prima oară bănuiala că blestematul ăla de Scept afla fără Întârziere orice făceam, deoarece poruncise să treacă Marea cea mare, fără să stea o clipă pe gânduri. Pe vremea aceea Însă, Enkim și Runa nu credeau decât că Scept avea niște iscoade foarte dibace, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
al lui Minos. N-am avut ce să fac. Pe Runa am lăsat-o cu Unu, alături de răzvrătiți, iar eu am luat urma iscoadelor. Era trecut de crucea nopții când l-au găsit pe Logon care aștepta, liniștit, În pădure. Blestematul le-a zis că Nunatuk avea dureri din ce În ce mai des. Iscoadele i-au spus atunci că Scept voia să pună mâna pe tine În noaptea În care ți se va naște pruncul. Logon le-a răspuns că așa se gândise și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
reușii să strâng coapsele. Atunci, l-am mușcat de gât, cu putere, numai că Scept ăsta era tare puternic și, uitând parcă de durere, se smulse dintre dinții mei. Sângele prinse a-i curge din beregată, Împroșcându-mi fața, dar blestematul reușise să-mi treacă un braț pe după gât, În timp ce cu celălalt mă apăsa pe bărbie, gata-gata să-mi dezghioace căpățâna. Știam eu o dibăcie care mă scosese de multe ori din Încurcătură, Încă din copilărie, când trebuise să mă bat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
urechile.) ARTUR (Epuizat, la pământ, icnind.): Nu mai vreau nimic... Să se termine odată! GARDIANUL: Știam eu c-o să se termine totul cu bine... ARTUR: Să vină călăul! Să se termine! GARDIANUL: Imediat, imediat... (Agitat, prin încăpere.) Numaidecât... Întotdeauna întârzie... blestematul... (Pentru sine.) Pezevenghi bătrân, era treaba terminată... (Privește în stradă.) Nu vă faceți probleme, vine, vine... (Pentru sine, pocnindu-și pumnii.) Era treaba terminată... (Dulce.) N-avem noroc, domnule! (Îl îmbrățișează.) Și nu mai strigați așa, că mi se rupe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
coș... GUFI (Către ARTUR.): Poftim! ARTUR: Gândește incoerent... GUFI (Către CĂLAU.): Tu, ăla! Ia spune, cum face iepurașu’? CĂLĂUL: Eu... eu... (Vrea să protesteze, renunță.) Țup! Țup-țup-țup! GUFI (Către ARTUR.): Aici parcă se vede o scânteie... (Către COLONEL.) Vino-ncoace, blestematule! Cum face ploaia? Ha? ARTUR: Zi-i! CĂLĂUL: Zi-i, blegule! GARDIANUL (Mieros, către GUFI.): Nu știe, domnule... CĂLĂUL: E irecuperabil. N-are scânteie. COLONELUL (Scrâșnind, către CALAU.): Gurrra! GUFI (Către ARTUR.): Vedeți cu cine trebuie să lucrez? Vedeți pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
de încheietură, fir-ar să fie de încheietură! BRUNO: Vrei să-ncep să scuip sânge? GRUBI: E-te-te! Acum! Rupe! BRUNO: Na! (Pentru sine.) Degeaba... Asta nu-și mai dă drumu’... GRUBI: Ține-o! Izbește! Izbește! BRUNO: Na, na, blestematule! Mi se-ntorc mațele. GRUBI: Trage! Trage! Unde-i vârful! BRUNO: L-am lăsat să se subțieze. GRUBI: Cum? BRUNO: Începuse deja să intre în piele. Era mare belea. Se lăsa cu picături de sânge... GRUBI: Să le văd. BRUNO
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
și niciodată nu-i voi mulțumi îndeajuns pentru asta. Din ziua aceea am fost liber: pentru prima dată în viața mea am fost complet liber și am putut să trimit la dracu’ „civilizația“, „omenirea“, Statele Unite, Armata, pe vietnamezi și pe blestematul de colonel Harwood... Este singura amintire frumoasă pe care mi-a lăsat-o Clarence. Tot ce a mai rămas după opt ani de căsnicie - începu să despacheteze tot ce era în sac. Ce se întâmplă prin lumea de acolo, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
zbenguiau pe pielicelele de maimuță sau înotau cu disperare în grăsimea neagră și sleită. Înăuntru, cineva pusese o cumbia la patefon și suportă netulburat hărmălaia stridentă, fără să aibă energia să se ridice de pe scaun și să dea de pământ blestematul de aparat. Altădată ar fi făcut-o, ca în ziua aceea când un vecin de pe plajă s-a încăpățânat să pună la maximum volumul radioului. Zâmbi amintindu-și scena. A lăsat-o pe Lola cu vorba în gură, s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
ci un adevăr sigur, hotărît de Atotputernicul, Rusoaica nu se Îndoia. Nu o ținea mereu așa, doar cînd se strîngeau prea multe. Numai În jur dacă se uita; mai bine n-ar mai fi ieșit din casă, dar Înăuntru era blestematul de televizor, toată omenirea avea intrusul În casă, un fel de cutie a Pandorei, cum deschideai se revărsau peste tine, parfumate, ambalate, legate cu fundițe, toate relele lumii, veneau zoaiele cascadă, În rugăciune ori la biserică doar să fugi, să
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
-njunghie prin oase toți diavolii. Doar cu țuiculiță fiartă îi mai sperii puțin. Și zici că vrei să te mărturisești, găinușa tatei, ai ceva păcate pe suflet? - Orice om are păcate, se tângui evlavioasă Aurica. - Are, tăiculiță, are, că lucrează blestematul ăl împielițat,dar-ar gerurile-n el, cum mă junghie el prin genunchi! Popa Țuică merse așa tușind, chițcăind și bodogănind până-n altar, de unde veni cu epitrafilul pe el, ale cărui poale, așezîndu-se lângă o strană, le aruncă în capul
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
mai tot răsucea. Nu mai lăsa să răsară, la fiecare două minute, din adâncurile ei, tot cîte-o țigară. - Ce mai vrei să știi?... Că, pe 7 noiembrie, am fugit de-acasă?! ...Și că miliția a trebuit să-l aștepte pe blestematul de 7 mai ca să pună gheara pe mine?!... Că m-am evidențiat, între timp, vânzând niște splendide tablouri de gang, numai țigănci cu pieptul pietros, numai liliac înflorit, numai fructe?! Preferam, în general, cartierele muncitorești, blocurile proaspăt date în
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
colea, phiu! om juca cărți cu alți frățiori, om fuma din lulele lungi cât ziua de azi și ne-om uita pe ferești la duduci! Se-nțelege că fără... - Se-nțelege. - Mă mir cine dracul te-a călugărit pe tine, blestematule Ieronime? - Mă mir cine dracul te-a călugărit pe tine, părinte? - Cine? Dracul. S-ar înșela cineva crezând că toate ușurințele călugărilor aveau vro însemnătate. Așa numitele lor blăstămății erau niște copilării, cu toată libertatea vorbelor cu care le-mbrăcau
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
un loc vin bun, știi colea, om juca cărți cu alți frățiori, om fuma din lulele lungi și ne-om uita pe ferești la duduci! Se-nțelege că fără... - Se-nțelege. - Mă mir cine dracul te-a călugărit pe tine, blestematule Ieronime? - Mă mir cine te-a călugărit pe tine, părinte! - Cine? Dracul. II - Contesă, voi face pe părintele D-tale să te silească ca să fi a mea. - Cine se-ndoiește că ești în stare s-o faci? Nimic mai natural
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
colea, phiu! om juca cărți cu alți frățiori, om fuma din lulele lungi cât ziua de az și ne-om uita pe ferești la duduci! Se-nțelege că fără... - Se-nțelege. - Mă mir cine dracul te-a călugărit pe tine, blestematule Ieronime? - Mă mir cine dracul te-a călugărit pe tine, părinte? - Cine? Dracul. S-ar înșela cineva crezând că toate ușurințele călugărilor aveau vro însemnătate. Așa numitele lor blăstămății erau niște copilării, cu toată libertatea vorbelor cu care le-mbrăcau
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
după ce închise ușa după sine, se puse-n dreptul oglinzei și privi lung la el însuși... ca să vadă de-i el ori de nu mai e el... El începu să amenințe cu degetul chipul din oglindă, râzând și strîmbîndu-se... "Ha! blestematule! mă persecutezi, ai? faci sinete în locul meu... mă bagi în datorii, hoțule? "... Chipul din oglindă amenința și el cu degetul, dar parecă se uita serios și parecă strâmbăturile lui erau de nebun... "Ce-i asta, gândi marchizul speriat... Eu râd
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
ațâțat, tulburând toată lumea și punându-i la încercare pe temniceri. Încetează, călugăr necredincios, te porți ca un sălbătic. Dacă eu sunt parte a Infinitului, nu pot fi un sălbatic, pricepi, biata piază rea, sclav și nenorocit ca și mine? Gura, blestematule. Ciorile fac mai puțină zarvă decât glasul tău și ar fi binevenit acum să croncăne în toiul nopții. Mereu același, ca și cum aici ai fi întemnițat doar tu. Mai sunt atâția și suntem și noi. Voi dormiți, și tot astfel dorm
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
și nu numai acum. Ascunde-te, până ce o să fii în stare să te omori sau până când o să fii în stare să suporți totul din nou. Hai, chiar că pentru azi ajunge, că altfel iar n-o să mai pot să înghit blestematul ăsta de vițel din cauza scârbei. Persoana mea o să moară de foame din cauza dezgustului. (Ieșind lovește cu bastonul tot ce îi iese în cale, dă jos oalele de pe masă și de pe plită. Herrmann se repede la fereastră, ia un băț de
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
fac o călătorie. Am să călătoresc într-o închisoare când n-o să se mai poate călători în afară. Societatea în care călătoresc produce mereu oribile pensiuni complete. Acolo unde este țelul călătoriei mele, oamenii pier și mai tâmpește decât în blestematul ăsta de local. Ieri au murit oameni, acum mor oamenii ca și porcii îndopați înainte în ei, și mâine vin în pustiu, cred că acolo or să poată supraviețui. SCHWEINDI: Și noi o să întreprindem o călătorie. Hasi și cu mine
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
să am și eu o baftă la fund pe locul sfânt de îngrășat. Până când capacul sicriului o să-ți sfarme coșul pieptului, mama și cu mine o să ne ușurăm peste tine. Așa de greu de îngrășământ o să fie locul nostru că blestematul de pământ o să trebuiască în final să te înghită, până când o să fii turnat pe gât până la capăt. SEPP BOTDEJIGODIE (foarte liniștit încă luându-și gustarea): Acum am ciugulit destul Din oamenii putreziți de lumea asta Sunteți sătui de lume cum
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
în sfârșit să îmi dau ortul popii de tot bâlciul Nevasta mea trebuie în sfârșit să fie stârpită Și copilul pe care noi l-am adus de omorât în lumea asta Comunitatea copiilor Cărora le-am arătat cum arde soarele Blestematul de soare Împuțitul de soare trebuie și el stârpit Și copiii copiilor țevilor de eșapament Care nu există Totul e gata Copii proști Toate sunt cadavre Și apoi vine iarna Și totul e nou și vechi și gata (mai cosește
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]