41,402 matches
-
Soarele pe care îl privești/ la apus cu iubita ta personaj de cartoon/ eu sunt atât de frumos încât stelele/ se sugrumă căzute în mocirla dragostei/ pentru mine, încât luna îmbătrânește așteptându-mi privirea/ după mine își întorc fețele/ străzile,/ blocurile,/ băncile,/ gardurile,/ tufele, animalele, mașinile, munții etc.../ ca niște flori ale soarelui/ Narcis uită de dragostea de sine și se îndrăgostește de mine/ numai eu sunt pe cer/ pentru că eu sunt superb..." Iar Aleph -1, astfel: "Cei ce l-au
POST-RESTANT by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/14075_a_15400]
-
trei zile între două orașe aflate la 50 de kilometri distanță, șosele cu gropi la fel de mari, dar mai multe. Fumezi praf, în oraș, imediat ce nu mai plouă, mașinile te stropesc cu noroi imediat ce plouă. Armate de cerșetori. Fațade cenușii, crăpate, blocuri în care se simt aceleași mirosuri de mîncare, apa care se oprește cînd ți-e lumea mai dragă, pentru că țevile sînt putrede și pleznesc o dată pe săptămînă. Oameni care nu salută cînd intră într-un compartiment de tren, într-un
Utopie neagră by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/14089_a_15414]
-
trecut de la tinerețe direct la vîrsta a patra". De punerea în pagină a acestui personaj se leagă și unicele momente de inspirație regizorală din film (de pildă momentul cu cele două scaune "stil", urcate, la o mutare, spre fereastra unui bloc mizerabil, și apoi momentul cu un sicriu fastuos, coborînd, pe frînghii, de la aceeași fereastră). ..."De unde ai tu mușchii ăștia?", îl întreabă doamna doctor (oculistă) pe pictor; el are mușchii din mediul rural, de unde provine, și unde o invită pe distinsa
Dumnezeu e mare, ele sînt mititele by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/14120_a_15445]
-
Evangheliei, este o editare tîrzie a pieselor sale, scrise de prin anii '70. "Date în lume" la 20-30 de ani de la scriere, textele aduc ceva din atmosfera epocii cu tineri furioși ratîndu-și posibilitatea de dezvoltare profesională în terne camere de bloc și ascultînd pînă la obsesie o singură melodie - The House of the Rising Sun, de exemplu - înregistrată de mai multe ori pe acceași bandă de magnetofon. Piesele pornesc din teatrul "tinerilor furioși" englezi și sînt marcate, chiar și parțial, de
LECTURI LA ZI by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/14134_a_15459]
-
pe lună. Dar dacă nu le făceam norma (care a rămas de tristă amintire și mai târziu) pierdeam pachetul - ceea ce mi s-a și întâmplat o dată. Am suferit cumplit. Era singura bucurie și venea de-acasă și cuprindea "marmeladă în bloc", slană, biscuiți ș.a. - Cât era norma? - Cine mai știe... - Bine că ați uitat-o! Să revenim la ieșirea de la Canal, la plecarea de acolo. - Am devenit neînchipuit de repede și m-am "recondiționat" în branșa istoricilor și a criticilor plastici
Barbu Brezianu: by George Arion () [Corola-journal/Journalistic/14113_a_15438]
-
că am ajuns în Tîrgoviște. Mi-am zis în gînd că are umor nu glumă. Negru. Ca negrul nopții prin care înaintam bezmetici. Întunericul adînc și gros ne lăsa să vedem cu greu că în dreapta și-n stînga sînt, totuși, blocuri, dovadă a civilizației urbane. Un oraș întreg, cu tradiția lui cu tot, zăcea scufundat în beznă. De la înălțimea scaunului meu am zărit un singur punct luminos:Teatrul "Tony Bulandra". Mi s-a părut a fi un semn bun. Nu m-
CRONICA DRAMATICĂ by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14144_a_15469]
-
în presă despre el; ba despre eșecul răsunător în afaceri, ba despre amnezia plății la întreținere. Acum vreo doi-trei ani, fosta stea a utecismului județean a suferit chiar rușinea evacuării cu forța pentru refuzul de a-și lichida datoriile la bloc. Ex-uteciștii și ex-aseceriștii mai păstrează o undă de umanitate în ei. Mărirea și, pentru scurtă vreme, decăderea sistemului le-a insuflat o doză de relativism. Obișnuiți încă de pe vremea fostului regim că nimic nu e perfect, că totul se poate
Mutanți în țara lui Ca-și-cum by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14159_a_15484]
-
Amelia Earhardt, Antoine de Saint-Exupéry, pe vreun vârf muntos Guynemer. Când vreun dispărut se întoarce acasă, precum colonelul Chabert sau, în romanul, astăzi uitat cu desăvârșire al lui Edmond About, omul cu urechea spartă (căci zăcuse ani grei într-un bloc de gheață și devenise friabil!), apropiații nu-l mai recunosc, societatea-l respinge - ca pe unul ce a încălcat normele unei autentice dispariții. O absolută rezervă prinde bine celor dispăruți. Oastea lui Igor, care nu s-a întors niciodată, a
De disparitione baronorum by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/14160_a_15485]
-
Năstase e cunoscută și de preșcolari. Nu-i nici o exagerare să spui că ea frizează patologicul. Nu dă Domnul sărbătoare, parastas, botez, zi religioasă, inaugurare de bancă cu bani sau de bancă din parc, ședință de parlament sau ședință de bloc, Crăciun sau An Nou la care omniprezentul premier să nu-și exbibe masivul trup. Probabil că dl. Năstase se crede popular. Se înșală: e doar agasant. Și, vorba lui Argetoianu, ";o dictatură poate să terorizeze, dar nu trebuie să exaspereze
Globul de Aur, Balonul de Aur, Tigva de Aur by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14216_a_15541]
-
în spital, trebuie să fii diagnosticat, internat și medicat. Or, aceste lucruri nu le poate face decât personalul medical. Subtextul e limpede: medicii, această bandă de neisprăviți, lucrează mână în mână cu "șobolănimea" care în loc să plătească taxele de întreținere la bloc preferă să stea claie peste grămadă, în mirosul de clor și de veceuri desfundate, în "luxoasele" spitale finanțate de către dl. Năstase din propriu-i buzunar. Uitându-te la realitate și uitându-te la regimul Năstase, nu-ți vine să spui
O țară de sănătoși închipuiți by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14190_a_15515]
-
cu mâinile întinse un lasou imaginar. Niște ferestre strălucesc în depărtare la apus, în vârful turnurilor din noul cartier la Défense. Soarele își înalță creștetul roșiatec peste Nation, peste periferiile îndepărtate Montreuil Le Perreux Le Raincy Villemomble Romainville, cartiere de blocuri grădini proletare parcări autostrăzi de centură centre comerciale, toate acoperite ca de un sos de zmeură. Firmele pâlpâie și se sting de-a lungul perifericului. Soarele de culoarea grenadinei se ridică deasupra copacilor negri din bois de Vincennes, gong-chan dang
Tigru de hârtie(fragment de roman) by Elena-Brândușa Steiciuc () [Corola-journal/Journalistic/14181_a_15506]
-
în culise modificări ale grilei far-a se obosi să ne anunțe și pe noi.) Ei bine, cu toate sporurile posibile, un astfel de salariu nu prea trece de zece milioane. ȘI ATUNCI? Cum de proful universitar rămâne tot la bloc, circulă tot cu autobuzul iar în vacanță se duce la ștrand, pe când colegul său de salarizare își cumpără mașină (musai de la Mercedes în sus), își construiește vila iar concediile, împreună cu tot familionul, le petrece la Palmă de Majorca ori în
Creditele neperformante și performanțele statului polițienesc by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14243_a_15568]
-
celorlalți, nici istovirea ce-i îngreuna ciolanele. Trăia o stare de înălțare și mulțumire. Acest program l-a urmat netulburat și riguros toată viața, oriunde s-a aflat. Pînă și în numeroasele călătorii în străinătate nu s-a despărțit de blocul lui de desen. De fiecare dată se întorcea acasă cu un braț de schițe. Ion Irimescu conștientizase de tînăr că reușita în artă înseamnă contopirea cu aceasta și părăsirea unor alte preocupări, ce pot deveni dacă nu stricătoare, cel puțin
Întîlniri cu Ion Irimescu by Grigore Ilisei () [Corola-journal/Journalistic/14234_a_15559]
-
substanță maro? Mai e de mirare că am săpat adevărate tunele prin biblioteci după informații despre victime? Victime fictive! Toate victimele pe care nu le-am ucis sau nu le-am închis noi sunt victime fictive. Locuiesc într-un mic bloc. Partea de jos a casei liftului este accesibilă prin subsol. În timp ce eu eram în centru, pregătind o lucrare despre lemingi, ea s-a strecurat în casa liftului și s-a așezat acolo, ținându-și strâns genunchii cu mâinile (sau cel
LEONARD COHEN by Liviu Bleoca () [Corola-journal/Journalistic/14261_a_15586]
-
cît amintirea lui rămîne vie în mințile urmașilor săi și ale celor care l-au cunoscut. Dacă viețile celor mai mulți dintre oameni se încheie, astfel, o dată cu dispariția propriilor copii sau nepoți, cele ale autorilor de jurnale rămîn conservate, ca într-un bloc de gheață, în caietele și/sau agendele care l-au însoțit în viață pe respectivul sau, în cazurile cele mai fericite, iau formă de cărți tipărite, cu drept de ședere pe rafturi de bibliotecă. La modul ideal, un jurnal ar
Casa cu pereții de sticlă by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/14303_a_15628]
-
A fi �optzecist" e un plasament temporal sau de sintaxă literară. De abia de aici încolo vine obligatoria judecată de diferență sau de individualizare. Așa că generația �optzeci", dacă mai are ceva de spus în literatură, nu o poate face în bloc, precum o armată romană aici la porțile Orientului, ci prin fapte de eroism (literar) individuale. Dar asta e valabil - mi se pare limpede la modul axiomatic - pentru orice generație, inclusiv pentru cele care nici nu s-au născut încă. Pe
Ioan Moldovan "Nu sunt un fan al ideii de generație" by Mihai Vakulovski () [Corola-journal/Journalistic/14980_a_16305]
-
Janis Joplin/ un bărbat și o femeie dansau îmbrățișați/ fiecare privind întunericul/ peste umărul celuilalt" (cîteva scrisori către Janis Joplin). Ideea de efort e ridiculizată, pusă sub semnul a ceea ce faimosul bard francez numea "teribila logică a absurdului": "alături de acoperișul blocului turn/ am întîlnit spre dimineață/ o făptură înveșmîntată în fîșii de fosfor// ai fi spus că dansează// poate încerca doar să înșurubeze aerul/ în pămînt" (rayuela sau 27 de poeme găsite într-un tomberon). Sau: "apoi o să vopsim în verde
O lacrimă a lucidității by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15023_a_16348]
-
scenariului, e amuzant modul în care un comentariu din off îmbracă o situație din film. "Profu'! Te tai ca pe crenvurști!", îl amenință, în caz de exmatriculare, elevul Robert pe profesor. Comentariul profesorului: "Robert merita o șansă"! Sau: într-un bloc din Berceni, promiscuitatea sărăciei din casa "babacilor" pensionari e condimentată cu certuri și cu o casetă "liniștitoare", cu muzică de Crăciun, ascultată în septembrie. Comentariul: "Eram o familie unită, care trăia un Crăciun perpetuu"!... Alteori, umorul e pur vizual, strict
Unora le place cerșitul by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/15032_a_16357]
-
punerea la index a celor care au încercat să-l folosească drept vîrf de lance pe procurorul general. * Să mai consemnăm o știre mai veche, dar valabilă. Ministrul Administrației Publice, Octav Cozmîncă, a aflat EVENIMENTUL ZILEI, e adversarul centralelor de bloc și de apartament pentru că așa trebuie să știe proștii. Altfel, onorabilul Cozmîncă are și el microcentrală în vila în care locuiește, la țară.
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/15058_a_16383]
-
o cumplită inerție în gesturile și atitudinile de astăzi. Un alt fel de maltratare, o ședere cu brațele încrucișate față de kitsch-ul nou și agresiv, față de comportamentul de la "margini"adus pînă în buricul orașului, față de problema gravă a caselor și blocurilor care se vor prăbuși la primul cutremur serios. Se vorbește angoasant despre asta dar, dincolo de marcarea penibilă cu buline roșii a teritoriului ce va fi vătămat, dincolo de această hartă a dezastrului și a lamentațiilor sterile, nu se întîmplă absolut nimic
Orașul de nicăieri by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15075_a_16400]
-
fiecăruia. Sigur că în acel oraș o întîlnesc pe bunica mea și poveștile ei universitare extravagante, pe doamna Mareșal Averescu care o adora, toalete și baluri, biblioteci și veselă de Rosenthal, descompletată azi, dar și strigătele isterice ale femeilor din blocurile copilăriei mele, și cozile la carne, și frigul, și, iarăși, întunericul. Amintiri frumoase, altele, umilitoare însă. Există un număr din Secolul 20 (din 1997) dedicat Bucureștiului. Există cartea Povestea caselor, o antologie de proprietari și proprietăți. Există acum acest spectacol
Orașul de nicăieri by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15075_a_16400]
-
obligă, în numele legii celei mai sfinte, să-i iubești pe ceilalți; iar o lege care strigă în deșert de două mii de ani a făcut pe deplin dovada zădărniciei sale. Nu poți fi fericit decât împotriva cuiva sau împotriva altora, în bloc. Dacă te-ar lăsa să acționezi, dacă n-ar fi blestematele tale de scrupule și abominabilii lor polițai, știi mai bine ca mine ce ai face, poate ai fi chiar surprins s-o descoperi. Nu ți se îngăduie însă decât
Alexandru Ciorănescu: Program by Simona Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/15074_a_16399]
-
găsi, nu va putea niciodată răspunde nedumeririi unui cititor care întreaba cinic "totuși, la ce bun?". Filonul autobiografic este exploatat la maxim. Apartamentul din Ștefan cel Mare este deja cunoscut de toată lumea. Aventurile lui Mircică, de asemenea. Personajul rătăcit printre blocurile de pe lîngă stadionul Dinamo nu prea mai are locuri exploatate. Ne întînim iar cu Mendebilul sau, în trecere cu Vrăjitoarca. Mama este personaj central - într-o poveste extraordinară ajunge personaj de Dosarele X (țesea covoare pe care apărea harta amplasamentelor
Complexul "Mendebilul" by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15108_a_16433]
-
Alex. Ștefănescu În seara zilei de 6 iunie 2002, pe o vreme ploioasă, la intrarea în blocul de pe str. Ștefan Luchian nr. 12 C, nu departe de strada Mântuleasa a lui Mircea Eliade, soseau în flux continuu oameni de toate vârstele. Unii veneau pe jos, singuri sau în grupuri, alții coborau din mașini proprii, alții descindeau din
Str. Ștefan Luchian nr. 12 C by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/15114_a_16439]
-
în acest scop. Războaie lungi și obositoare cu funcționari necooperanți, cu meseriași care nu se țin de cuvânt, cu furnizori de materiale nepunctuali... Până la urmă, însă, cum ar fi spus Nichita Stănescu, prietenul meu a învins!. Un prozaic parter de bloc s-a transformat într-un spațiu elegant geometrizat și luminiscent, desprins parcă dintr-un film SF. Și nu este vorba doar de atât. Pavel Șușară a organizat și o primă expoziție, senzațională, cuprinzând cincizeci și cinci de desene inedite ale
Str. Ștefan Luchian nr. 12 C by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/15114_a_16439]