344 matches
-
CDE-ul s-a organizat exemplar pentru atingerea scopului final, punându-și la treabă „resoartele” de toate felurile. Astfel, „resortul organizatoric pentru campania electorală” s-a întărit cu un număr de tovarăși devotați cauzei, după cum urmează: „Dentist B. Stumer, Anuța Blum, Amalia Raiter, Ana Zilberman, dr. Weinder, Herman Fadelman, Lupu Mendel și Iancu Braunstein”. Pentru a elimina orice surpriză (datorită ostilității vădite și afișate de către majoritarii români), CDE Vaslui a hotărât și formarea unei „comisii electorale” proprii, în fața căreia urmau să
Fălciu, Tutova, Vaslui : secvenţe istorice (1907-1989) : de la răscoală la revoltă by Paul Zahariuc () [Corola-publishinghouse/Science/1235_a_1928]
-
creația sa de exil, care reflectă starea sa de surghiun și civilizația de răscruce de la Pontul Euxin, Ovidiu este un precursor paradigmatic al culturii noastre europene. NOTE 1 Lucrări antologice despre cauzele exilării lui Ovidiu au scris I. Severin, C. Blum, St. Bezdechi, I. M. Marinescu, N. Lascu și, de asemenea, N. I. Herescu și Demetrio Marin (vezi, infra, Bibliografia selectivă). 2 Acest fapt a fost consemnat de istorici: "poetam Ovidium pro eo quod tres libellos amatoriae artis conscripsit exilio damnavit" cf.
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
VIII, 1972 habiti, Typis Universitatis Bucurestiensis, 1976. 2. Atti del Convegno Inernazionale Ovidiano, Sulmo, mayo, 1958, vol. I-II, Roma, 1959. 3. BĂLUTĂ, M., "Poezia semnelor în elegiile ovidiene" în An. Univ. din Buc., Filologie, 36, 1987, pp. 95-157. 4. BLUM, C., "Cauzele relegării poetului roman Publius Ovidius Naso la Tomis. Considerații istorice și juridice" în Analele Dobrogei, Cernăuți, an IX (1928), pp. 119-170. 5. BOUGNOT, Y., La poesie d'Ovide dans les ouevres de l'exil, Paris, 1957. 6. BUESCU
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
mincinos neapărat ca o trădare a încrederii, deși păcălitul sau un terț implicat ar putea avea această părere. Discutînd despre modul diferit în care au reacționat bărbații și femeile față de un studiu cu privire la punctele de vedere asupra trădării și încrederii, Blum (1972:222-230) remarcă Bărbații sînt mai preocupați de minciunile ce privesc activitățile lor, în special infidelitatea, și această neliniște ia forma convingerii că și soțiile lor îi înșală și îi mint în această privință. Se pare că majoritatea soților și
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
reciproc și erau, cu toții conștienți de asta. Totuși, deși există o anumită simetrie în acțiunile și percepțiile lor, nu putem spune că ar fi existat și o colaborare între ei. Se pare că nu există nici o dovadă în studiul lui Blum care să sugereze că femeile ar fi acceptat să fie mințite de către soți; minciunile pe care au recunoscut că le-au spus bărbaților nu aveau legătură cu infidelitatea, ci cu propria protecție în alte contexte sau cu protecția soților și
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
să fie mințite de către soți; minciunile pe care au recunoscut că le-au spus bărbaților nu aveau legătură cu infidelitatea, ci cu propria protecție în alte contexte sau cu protecția soților și a copiilor. Bărbații și femeile din eșantionul lui Blum se deosebeau foarte mult de cuplurile despre care vom vorbi în capitolul 7, unde, deși exista o oarecare colaborare între parteneri, exista și înșelătorie reciprocă. Aceste descoperiri demonstrează că tipul de relație existentă între mincinos și păcălit se leagă de
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
267, 270, 287]. Blake, William 1982. The complete poetry and prose of William Blake. Berkeley: University of California Press [309]. Blasi, Augusto 1980. Bridging moral cognition and moral action: a critical review of the literature. Psychological Bulletin 88:1-45 [114]. Blum, Richard H. 1972. Deceivers and deceived. Springfield, Ill.: Charles C. Thomas [220]. Bohannan, Laura 1952. A genealogical charter. Africa 22:301-315 [178]. Bok, Sissela 1978. Lying: moral choice in public and private life. New York: Pantheon Books [passim]. 1980. On lying
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
acceptare a paradoxului, trimite la o logică puerilă, amuzantă prin conexiunile bizare. Iată continuarea raționamentului: "În românește scrie de la stânga spre dreapta, iar în idiș de la dreapta spre stânga: nu-l costă o extremitate mai mult decât cealaltă. Domnul Léon Blum afirmă pe franțuzește că "les extremes se touchent". Observați că de-a-ndărătelea, cum și-a semnat manifestul, Nicolae Iorga, se citește Ealocin Agroi", Și aici persiflarea capătă accente sarcastice, fără ca atacul ad personam să degenereze în insultă trivială. Faptul că adversarul
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
cincea guvernare), Aristide Briand (1929, a unsprezecea guvernare), Pierre Laval (1931-1932), Édouard Herriot (1932, a doua guvernare), Éerriot (1932, a doua guvernare), douard Daladier (1933, 1934), Gaston Doumergue (1934, a doua guvernare), Pierre Étienne Flandin (1934-1935), Pierre Laval (1935-1936), Léon Blum (1936-1937), Édouard Daladier (1939-1940), Paul Reynaud (1940), Philippe Pétain (1940), Pierre Laval (1942-1944, a treia guvernare), Charles de Gaulle (1944-1946, apoi președinte în 1962 și 1965), Félix Gouin (1946), Georges Bidault (1946), Léon Blum (1946-1947, a doua guvernare), Paul Ramadier
Istoria civilizației britanice by ADRIAN NICOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/1104_a_2612]
-
Flandin (1934-1935), Pierre Laval (1935-1936), Léon Blum (1936-1937), Édouard Daladier (1939-1940), Paul Reynaud (1940), Philippe Pétain (1940), Pierre Laval (1942-1944, a treia guvernare), Charles de Gaulle (1944-1946, apoi președinte în 1962 și 1965), Félix Gouin (1946), Georges Bidault (1946), Léon Blum (1946-1947, a doua guvernare), Paul Ramadier (1947), Robert Schuman (1947), A. Marie (1948), Robert Schuman (1948, a doua guvernare), Henri Queuille (1949), Georges Bidault (1949, a doua guvernare), René Pleven (1950-1951), Henri Queuille (1951, a doua guvernare), René Pleven (1951-1952
Istoria civilizației britanice by ADRIAN NICOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/1104_a_2612]
-
care n-am avut-o niciodată: - Costumul alb de la Givenchy, cu manșete de dantelă Chantilly, pe care l-am furat din culisele prezentării colecției de primăvară. - Rețeta de Ambien - pentru încă patru tuburi a câte 30 de pastile, că dr. Blum oricum n-o să bage de seamă. - Hainele mele favorite: haină de piele McQueen cu șnururi (1), Blugi Chloé (16); Manolo, perechi (32); poșete YSL (3), Prada (2); rochie cu volane Rick Owens (1) - dacă e prea îndrăzneață pentru tine, te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
fundamentele teoretice, fie printr-o abordare „de jos în sus” pan] la nivelul termenilor și conceptelor, f]r] a se ține cont de implicațiile asupra acțiunii. Orice preciz]ri privind caracterul sunt absențe din aceste teorii. Dup] cum afirm] Lawrence Blum, „este surprinz]tor faptul c] utilitarismul - care susține ideea c] fiecare individ își dedic] întreaga viat] dobândirii binelui și fericirii - nu a încercat s] ofere o descriere conving]toare a unui asemenea stil de viat].” (Blum, 1988) Teoria virtuții urm
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
Dup] cum afirm] Lawrence Blum, „este surprinz]tor faptul c] utilitarismul - care susține ideea c] fiecare individ își dedic] întreaga viat] dobândirii binelui și fericirii - nu a încercat s] ofere o descriere conving]toare a unui asemenea stil de viat].” (Blum, 1988) Teoria virtuții urm]rește tocmai acest deziderat, prin descrierea unor tipologii de caracter sau a unor modele demne de urmat. Deși noțiunea de „virtute” pare oarecum învechit] (preferându-se mai degrab] termeni sinonimi precum „integritate” sau „caracter”), etică acord
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
așteapt] că în urm]torul deceniu s] fie scrise numeroase lucr]ri pe tema virtuții. Referințe Anscombe, G.E.M.: ’Modern moral philosophy ’, Philosophy, 33 (1958), 1-19 Aquinas, Thomas: Summa Theologiae Bennett, J.: ’The conscience of Huckleberry Finn’, Philosophy, 49 (1974), 323-33 Blum, L.: ’Moral exemplars: reflections on Schindler, the Trocmes, and others’, Midwest Studies în Philosophy, 13 (1988), 196-221 Eliot, G.: Middlemarch (London: 1871-2) Kupperman, J.: ’Character and Ethical Theory’, Midwest Studies în Philosophy, 14 (1988), 115-25. MacIntyre, A.: After Virtue (South
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
Harper and Raw, 1981). Thomas, L.: Living Morally: A Psychology of Moral Character (Philadelphia: Temple University Press, 1989). Bibliografie suplimentar] Baier, A.: „Trust and antitrust”, Ethics, 96 (1986), 231-60. -: „What do women want în moral theory”, Nous, 19 (1985), 53-63. Blum, L.A.: „Gilligan an Kihlberg: implications for moral theory”, Ethics, 98 (1988), 472-91. Bowlby, J.: Child and the Growth of Love (Baltimore: Penguin Books, 1953). -: The Making and Breaking of Affectional Bonds (London: Tavistock Publications, 1979). Card, C.: „Women’s voices
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
Deși există aspecte comune întâlnite în cele două situații (etape de derulare, metode de recoltare a datelor, întocmirea rapoartelor etc.), vom încerca să diferențiem puțin cele două abordări, accentuând specificitatea procesului de evaluare a nevoilor în comunitate și în organizație. Blum (apud Warheit, Bell și Schwab, 1977) considera că, în derularea unuiprogram de evaluare de nevoi, apar două aspecte importante: în primul rând, alegerea și aplicarea acelor metode și instrumente cu ajutorul cărora va fi definit domeniul social de interes (localizarea „problemei
Educația adulților. Baze teoretice și repere practice by Simona Sava, Ramona Paloș () [Corola-publishinghouse/Science/1947_a_3272]
-
Deși există aspecte comune întâlnite în cele două situații (etape de derulare, metode de recoltare a datelor, întocmirea rapoartelor etc.), vom încerca să diferențiem puțin cele două abordări, accentuând specificitatea procesului de evaluare a nevoilor în comunitate și în organizație. Blum (apud Warheit, Bell și Schwab, 1977) considera că, în derularea unuiprogram de evaluare de nevoi, apar două aspecte importante: în primul rând, alegerea și aplicarea acelor metode și instrumente cu ajutorul cărora va fi definit domeniul social de interes (localizarea „problemei
Educația adulților. Baze teoretice și repere practice by Simona Sava, Ramona Paloș () [Corola-publishinghouse/Science/1947_a_3272]
-
anul 1977) a extins principiul al II-lea al termodinamicii afirmând chiar că “pentru un sistem izolat, viitorul este dat de sensul în care entropia crește”. De altfel, principiul al II-lea al termodinamicii a fost denumit de Prof. H.F. Blum de la Universitatea Princeton ca “săgeată a timpului” în sensul că timpul se scurge în sensul creșterii entropiei (timpul, ca și procesele reale din lumea vie, sunt ireversibile). Stephen W. Hawking, unul dintre cei mai mari fizicieni ai secoluluial XXlea, arăta
BIOFIZICA by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/533_a_1006]
-
democrația și socialiștii câștigând teren în viața politica, nu numai în România, ci și în țări occidentale, ca Franța și Spania. Să nu uităm, ascensiunea partidelor de stânga din Franța, care vor impune în 1934, ca prim - ministru pe Léon Blum, care va elabora împreună cu guvernul pe care l-a condus, un pachet de legi de protecție socială. În România, lucurile stăteau altfel, începutul anului 1933, găsind muncitorimea și forțele politice, care- i apărau interesele, într-o situație critică. Curbele de
Rădăcinile socialismului românesc by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Science/91629_a_92995]
-
Humanitî la Petrogard, Kricevski - în Scrisorile sale din 1917 -, menșevicul Iuri Martov în Bolșevismului mondial (1923) sau social-democratul german Kautsky în Dictatura proletariatului (1918) și Terorism sau comunism (1920). De asemenea, în timpul congresului de înființare a PCF*, în 1920, Lîon Blum recuză metodele de acțiune leniniste și se opune aderării partidului la IC. încă din anii 1920-1921, anarhiștii ruși se ridică cu arma în mână împotriva bolșevicilor, la chemarea „Jos comisarocrația, trăiască sovietele”. Dacă sunt de acord cu distrugerea marii proprietăți
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
țărănești - acuzându-i mai întâi că fac jocul contrarevoluției, apoi - ca la Kronstadt* - că sunt contrarevoluționari. Această stigmatizare a concurentului cel mai apropiat va fi practicată de ansamblul partidelor comuniste. Astfel, după congresul de înființare a PCF* în 1920, Lîon Blum, care a refuzat aderarea la Internaționala Comunistă*, este desemnat ca instrumentul sau aliatul contrarevoluției. Odată cu bolșevizarea și apoi stalinizarea PC, termenul „contrarevoluționar” cunoaște unele derapaje, toți comuniștii* fiind adesea asimilați, de la sfârșitul anilor 1920, cu fascismul, fie că sunt autentici
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
progresiv „statului reprezentativ burghez”. Cu toate acestea, mișcarea muncitorească și socialistă este curând agasată de chestiunea democratică; acest fapt grăbește apariția fracturilor interne, evidențiind mai ales marea ruptură dintre social-democrați și comuniști. Chiar dacă primii, după exemplul lui Jean Jaurès, Lîon Blum și Karl Kautsky, se reclamă în mod public de la doctrina lui Marx, ei evaluează pozitiv moștenirea rămasă de la democratismul „burghez”. Distincția specificată de Jaurès între „principii” și „metode” are valoare de doctrină: dacă „proprietatea colectivă asupra mijloacelor de producție” este
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
1936, în Franța, unde câștigă alegerile din mai 1936 și, în sfârșit, în Chile, în 1938. Totuși, Frontul Popular încă nu autorizează participarea comuniștilor la un guvern „burghez”. în mai 1936, IC se opune oricărei participări la guvernul lui Lîon Blum a PCF care trebuie să se mulțumească cu „ministerul maselor”. Dar, odată cu izbucnirea războiului din Spania*, în iulie 1936, și luând notă de ajutorul dat lui Franco de Mussolini și de Hitler, PCF pozează în campion al securității Franței, amenințată
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
guvernare. Anschluss-ul fiind până la urmă realizat, în martie 1938, Thorez propune să se treacă de la Frontul Francez la Frontul Național - expresie rezervată până atunci extremei dreapta - și cere de la IC permisiunea de a participa la un guvern condus de Lîon Blum, deschis și dreptei republicane. Răspunsul, negativ, precizează că numai războiul ar justifica o asemenea decizie. După acordurile de la München, în septembrie 1938, și după punerea în cauză a câștigurilor din 1936, PCF organizează o grevă generală destinată să resudeze Frontul
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
1935, mai ales în regiunea pariziană unde se încheagă „periferia roșie”, și apoi la alegerile legislative din aprilie-mai 1936, când obține 15,4% din sufragiile exprimate și 72 aleși. Interdicția, notificată de IC, de a participa la guvernarea lui Lîon Blum nu-i dăunează influenței, iar efectivele îi cresc până la peste 328000 aderenți în 1937. Profitând de reunificarea CGT în martie 1936, comuniștii se dovedesc extrem de prezenți în grevele din mai-iunie 1936, străduindu-se să împiedice degenerarea lor; ei realizează o
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]