184 matches
-
de acest fel, dar simt toată disperarea celor doi, și sărutările sunt fierbinți, toride. Le simt fierbințeala din exterior, detașat... ...În alt flash m-am văzut seara, pe nisip, undeva lângă o mare, aceeași Armanca cu fuste lungi și cu bluziță albă, cu părul de abanos și revărsat pe umeri, cu brățări la mâini și la glezne, dansând cu alte fete lângă un foc. Dincolo de foc este El și amândoi ne privim în tăcere, arzând de dorința de a fi unul
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
bloc), fără să se fi gândit măcar o clipă la utilitatea unei bucăți de coardă sau de cordelină (indispensabilă atunci când ai de-a face cu un rapel), fără să fi folosit ham și chingi, ci doar scutece și bretelele de la bluzița cu rățușcă, fratele meu mai mic a început să se strecoare tacticos, întocmai ca un bebeluș de șapte sau opt luni, prin acea fantă minusculă dintre parapet și pardoseala balconului. A apucat să-și treacă picioarele în afară, apoi poponeața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
ceva... simțea că pe gura lui se însăila o întrebare, care părea să spună: ”Fată frumoasă, de ce ești tu atât de fermecătoare ?!”, dar se temea să-și ducă gândul la capăt. Cu părul ei negru și lucios ca abanosul, și bluzița de borangic peste trupul pietros, cu umerii poleți de soare, sânii înalți, sus pe frucă pieptului, coapse trufașe... ți se năzărea că a coborât de pe soclul ei, Statuia Victoriei de la Samotrache. Neam de gruzin de la poalele Caucazului, corcită cu sânge
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
înfiora în toată ființa. Nu mult după întâmplarea aceea, într-o după amiază,... era o zi caldă, zi frumoasă de Florar, și înflorise liliacul. Când, pe trotuar prin fața blocului, ca o părere, răsfoind o revistă, trecea ea... Vasilica. Purta o bluziță în dungi roz maron și o fustă neagră. Pășea rar, liniștit, leneș și moale pe toată talpa. Când l-a văzut, s-a oprit o clipă din răsfoitul revistei, zâmbindu-i. Iorgu simți în adânc, aproape de inimă, ceva ce se
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
și fugea cu ea pe cărare până în fundul livezii. Acolo, cu voluptate, își îngropa năsucul în floarea îmbătătoare, o săruta, o mușca și apoi o ascundea în sân, între micuții ei sâni, pe care îi privea cum se rotunjeau sub bluzița înflorată. O plăcere deosebită era aceea de a alerga cu picioarele goale, dimineața, prin iarba plină de rouă. Lungită la umbra copacilor, își privea mâinile străvezii în soare, și-și săruta pielea brațelor delicate și mici, își împletea coronițe din
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
unei trahee. La trei sferturi din înălțimea lui, deci cam în dreptul etajului șase al blocului nostru, am văzut, în după-amiaza aceea, o pată galbenă. Era spielhosenul copilului cel nou, care, încet, cu atenție, urca spre vârful coșului. Corpul, într-o bluziță cu mâneci scurte, înflorată, nu acoperea nici un sfert din grosimea turnului cărămiziu. Locatarii ieșiseră toți, alarmați, în balcoanele cu murături și strigau la el să se dea jos. Dar, treaptă cu treaptă, Mendebilul (căci până la urmă așa i-am zis
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
în parfumul aspru al ficțiunii... Așa ne-am petrecut, adunați în jurul Mendebiului, o întreagă lună de vară. Nu făceam nimic fără să-l întrebăm, și părinții noștri, deși se mirau ce curate ne sânt de la o vreme maieurile tetra și bluzițele cu imprimeuri, nu prea vedeau cu ochi buni această dependență care devenea pe zi ce trecea un sevraj. " Ce vă face, mamă, copilul ăsta, de v-a zăpăcit pe toți?" Noi însă nu mai știam altceva decât Viteazul în piele
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
raiații, care nu mergeau cu ideea de feminitate maximă și cu șoldurile strâmte și ciolănoase. Avea nevoie de ceva romanțios, vaporos, trebuia să semene cu tipa visurilor tuturor, ceva gen blonda visătoare din reclamele de la tv. Încercă mai mult o bluziță de cașmir stacojiu, cu mânecile bufante și încheiată la spate cu doi nasturi frumoși de sidef. Dar asta mergea bine cu blugii, era o ținută disco în care nu trebuia să se bage. Găsi și o rochie mai pretențioasă, cu
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
cerului; în locul beznei prin care-o condusesem toată iarna pe Gina spre casă, acum înaintam amândoi printr-un crepuscul de vis, cu miros de iarbă și calcar vechi, cu ferestre purpurii și cornișe albastre. Și tocmai acum, când, purtîndu-și duminica bluzițele ei pastelate și fustele ecosez prinse cu un mare ac se siguranță cu piatră striată, Gina era atât de feminină; acum când ne plimbam pe traseele noastre de pe Pitar Moș, Bulevard, Piața Cosmonauților și când eu mă simțeam mai capabil
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
proptit de perete, începu să aranjeze icoanele printre cărți, în jurul mobilelor. Totul începea să arate cum trebuie. Mai rămânea șifonierul. Clătinîndu-se, își înfundă mâinile până la umeri în rafturile lui și începu să scoată brațe întregi de lenjerie de corp, de bluzițe, tricouri, pantaloni ecosez, fuste din cele mai diferite materiale, furouri lucioase și foșnitoare, vestuțe de discotecă, cutii întregi cu dresuri și șosete galbene, vărgate, stacojii, câteva perechi de blugi originali, unii nou-nouți, alții deja tociți, rochițe vaporoase de pânză topită
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
dar că asta se întîmplase ieri la amiază. După ce m-am spălat pe obrajii care-mi ardeau, am mâncat și-am început să mă gândesc cu ce să mă îmbrac. Nu aveam prea multe alternative: adusesem de acasă o singură bluziță roșie (mai bine zis cărămizie) și niște ciorapi trei sferturi cu dunguliță roșie. Dar mi-am pus fusta albă, în lipsă de altceva, iar pe cap o eșarfă lungă de mătase, imprimată cu flori vișinii. M-am fâțâit nițel în fața
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
era chiar inexistent, de vreme ce se isprăvise de servit ceaiul. Chiar acesta este adevărul, dar postura de salvator o aștepta de multă vreme. Așa că își ridică prețiosul trofeu, trupușorul care miroase amețitor a fraged și a lapte, și îi potrivește minuscula bluziță de marinar... O, stabilele, mediocrele noastre sentimente familiale, ce-ți dau puterea să o iei mereu de la capăt, dimineață de dimineață, și-ți dau puterea să suporți mereu, seară de seară... — Aș fi preferat să nu mi se dovedească atât
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
să-și ia, în sfârșit, în brațe păpușa cheală, cu obrăjor palid și nas bătrânicios. O așază pe genunchi și o așteaptă răbdătoare să se potolească până când, într-adevăr, aceasta încetează să mai dea din picioare și din mâini, pe bluzița de marinar alu necându-i, amestecate, lacrimile și saliva. în acest moment, când liniștea din salon s-a restabilit, Profesorul Mironescu le adresează celorlalți un zâmbet jenat, de scuză : — ... departe de mine însă gândul de a cârti împotriva lumi nilor Apusului
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
oglinda retrovizoare, Carlos reușea să vadă cum Îi săltau sub bluză sînii tari și puternici, cum se conturau provocator, cum coborau brusc și apoi se ridicau din nou, ca o dorință care izbucnește nestăvilit, de parcă ar fi vrut să rupă bluzița neagră, i-o dăruise doamna și-i venea de minune. Nu-și putea Înăbuși plînsul cu sughițuri. Biata Vilma, ce fată minunată era frumoasa metisă! După trei săptămîni o chemă la telefon pe doamna. — Plec la Puquio, doamnă. E mama
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
Curentul, 8 martie, 1998 Eternul masculin Ea îi prinse obrajii în palme privindu-l adînc în ochi: „Nu-ți bate căpșorul tău delicat cu problemele acestea grele. Gândește-te la ceva plăcut, cumpără-ți un after-shave, o cravată nouă, o bluziță, ceva”. Mintea îi zboară la un titlul de gazetă: „Bărbații frumoși și-au câștigat dreptul de a fi tâmpiți”. Zâmbi în sinea ei. Sunt totuși drăgălași și fac ca viața să fie mai suportabilă. Ce s-ar face ele fără
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2085_a_3410]
-
și orice lucru la mâna a doua și o scotea pe maică-sa din sărite ignorând toate rochiile noi și elegante pe care i le cumpăra Henrietta, preferând în schimb paltoane largi de tweed, fuste mini din materiale sintetice și bluzițe ieftine, de un gust îndoielnic pe care le pescuia din magazine ieftine și dubioase. Pentru Sophie numele Laurei Ashley era un sacrilegiu. — Mă rogă Henrietta se aplecă spre ea, cu un aer conspirativ, schimbând subiectul. Orice avea de-a face
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
și culoarea roză a cerceilor i se va potrivi perfect. Am ales această culoare, fiindcă mie îmi place foarte mult și pe de altă parte este culoarea fetelor cum albastrul este culoarea băieților. Știu că tu veneai la școală cu bluzițe roze, cu fustițe roze, cu fundițe roze. — Mai ții minte, Paulina, când ne-am bătut pentru un fular roz? Tu aveai unul roșu și-ai vrut să faci schimb cu al meu, dar n-am fost de acord. — Știu, știu
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
vreo două palme, cum mi-a tras hazardul mie. Ce prostă sunt! Pot obliga pe cineva să mă placă, dacă nu mă place? Chiar dacă m-a plăcut înainte? Voi vedea ce va fi. Am de pe acum emoții.” Și-a spălat bluzițe, și-a călcat rochii, costumașe să aibă și pentru vreme caldă și pentru mai răcoroasă că nu știu cum va fi timpul peste câteva zile. Le-a aranjat pe umerașe în garderob ca să-i fie la îndemână. Ziua întâlnirii s-a nimerit
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
fiind cel mai frumos trandafir printre trandafiri, încât îi astupă gura cu un dulce sărut strângând-o la piept cu flori cu tot, cât poate el de tare. — Stai Cezar, mă înțeapă un trandafir. Când se uită amândoi zăresc pe bluzița Teofanei o picătură de sânge cât un bob de mac, dar Cezar exagerează căutând să profite de acest incident pentru a pătrunde în intimitatea Teofanei. O ajută să-și descheie bluzița să vadă ce s-a întâmplat. — lartă-mă, n-am
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
înțeapă un trandafir. Când se uită amândoi zăresc pe bluzița Teofanei o picătură de sânge cât un bob de mac, dar Cezar exagerează căutând să profite de acest incident pentru a pătrunde în intimitatea Teofanei. O ajută să-și descheie bluzița să vadă ce s-a întâmplat. — lartă-mă, n-am vrut, îi sărută zgârietura, mângâindu-i sânul rotund simțind pentru prima dată, amândoi deopotrivă acea senzație plăcută a dragostei împărtășite. Am vrut să-ți fac pe plac și uite ce-am
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
sânul rotund simțind pentru prima dată, amândoi deopotrivă acea senzație plăcută a dragostei împărtășite. Am vrut să-ți fac pe plac și uite ce-am făcut. — M-ai rănit, când ai vrut să fii și tu romantic, își încheie Teofana bluzița zâmbind. — lartă-mă, o așeză cu capul pe pieptul lui alintându-i sânul cu mângâieri și sărutări peste bluziță. Am fost bădăran, te-am rănit, am fost romantic, dar tot nu mi-ai răspuns la cererea mea. — Mă mai gândesc, îl
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
fac pe plac și uite ce-am făcut. — M-ai rănit, când ai vrut să fii și tu romantic, își încheie Teofana bluzița zâmbind. — lartă-mă, o așeză cu capul pe pieptul lui alintându-i sânul cu mângâieri și sărutări peste bluziță. Am fost bădăran, te-am rănit, am fost romantic, dar tot nu mi-ai răspuns la cererea mea. — Mă mai gândesc, îl pune pe jar Teofana. — Ce să-nțeleg? Ne întâlnim mâine în parc. Acum merg acasă să mă schimb
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
Sare? — Câteva cristale. — Da?îi săruta buzele și n-o lăsa până Teofana nu spunea „văd iubire”. — Iubirea care să te-nfioare, îi șoptea la ureche sărutând-o. — Mă lasă rece, îl necăjea din nou Teofana. — Da? Îi mângâia sânii pe sub bluzița, rochița sau capotul cu care era îmbrăcată, îi săruta până când înfierbântată de senzația plăcută și de căldura buzelor lui recunoștea: — Cezar mi-e cald! Nu mă pot uita la televizor de răul tău. — Eu mă uit foarte bine. Fiindcă nu
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
are rost să-ți dau detalii, ai încredere în mine, ghicesc o gagică mișto și în palton, după colț, în întuneric, și ce aș putea să-ți spun despre piele, despre sânii potriviți în perfecțiunea lor obraznică, care împungeau nesimțiți bluzița aia semitransparentă de mătase sălbatică, despre coapsele arcuite elipsoidal, sau despre buzele răsfrânte, cu dungulițe roșietice de coacăze sîngeru, una lângă alta, atât pe cea de sus, cât și pe cea de jos. N-am vrut să-ți spun nici
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
de nimic. Știu că toți căldărarii făuresc multe obiecte trebuitoare pentru casa omului, dar acum... - Poate, vă mai gândiți! V-am spus că avem niște meșteri! Din cort răsări o fetișcană de-o șchioapă, cu o fustă înflorată și o bluziță cu multe culori luate din curcubeu, purtând pe brațe o pernă cu o învelitoare de mătase roșie pe care o depuse în fața musafirului. - N-aveam de gând să stau. Cu Iorgu, despre care v-am spus, ne cunoaștem de ani
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]