970 matches
-
stufărișul ce năpădea balta, viața păsăretului se scurgea între o strigare, un crâmpei de cântec, o fâlfâire din aripi sau o scurtă adăstare pe un fir de trestie. Si totul începea de la capăt, într-o riguroasă repetiție...Pe deasupra trecea o boare de vânt cu miros de iarbă crudă. In jur era atâta armonie și pace de-ți venea să strigi: „Oprește te, omule, pentru o clipă și primește această ofrandă dăruită ție cu divină generozitate!”... Cărăușii s-au tras la umbră
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
cerului celorlalți. înveți să vezi cum plutesc cuburile de aer concentrat, departe, deasupra lacului kanas, lacul tău secret, înveți să vezi adierile calde, nu să le simți sau să le auzi, să le vezi, să zărești adierile calde ale khamsinului, boarea primă verii tale, care îl călăuzește acum pe prințul tău drag cincizeci de zile, să îl aducă mai aproape de cuibul tău fantastic organizat pentru primirea lui. privești toată viața ta, îți reamintești suferințele tale, și te încarci de răbdare, să
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
altfel rămâne nevăzut. Așa spunea vulpea. Și să știi să ocrotești, ca pe o flăcăruie, lucrul acela prețios, găsit cu ajutorul bătăilor inimii. Pentru că limpede nu vezi decât cu inima. Trebuie să ocrotim cu grijă lămpile care ne luminează drumul; orice boare le poate stinge. (se ridică, face câțiva pași) OMUL: Și acum, ce-ai să faci? MICUL PRINȚ: Să nu uiți, trebuie să-ți ții făgăduința. OMUL: Ce făgăduință? MICUL PRINȚ: Știi tu... un gărduț pentru oaia mea. OMUL: Bine, să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
era mai aparte astăzi, parcă spuneau ceva, parcă transmiteau un mesaj anume, dar totul i se părea prea tainic și de nedeslușit băiatului; pesemne că liturghia era pe cale să înceapă. Concomitent, din inima cârciumii ușor sosi în zbor și o boare iute de alcool împuțit, ceea ce-l făcu pe Șerban să tresară, parcă trezindu-l imediat la realitate. „Ei bine, am să adun în mine toate drogurile lumii și desfătat voi fi de tot ce, din asta, va ieși!”, își spuse
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
peșteră și începe să cânte la pian partiturile pe care le cânta împreună cu Maria. Umple pădurea cu sunete divine, cântă din ce în ce mai tare, cântecul trebuie să străbată până la Clădirea Albastră. Sunetele se preling în trupul ei ca o dulceață, ca o boare caldă. De când au murit Maria și mama ei, doar muzica îi mai încălzește trupul, și din când în când arșița zilelor de vară. Vara se cuibărește sub câte o tufă de alun și își întinde picioarele la soare. Închide ochii
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
aprinse spre podul palmei și, cu pleoapele strânse, o sărută apăsat. Apoi, umflându-și obrajii, deschise ochii săi mari și strălucitori și suflă cu toată puterea sărutul din palmă. Și din palma lui mică plecă o adiere dulce ca o boare, care deveni vântișor și, pe măsură ce Înainta, creștea În viteză și tărie, Îndreptându-se spre o destinație știută, departe, departe, peste mări și țări...* Compania americană la care el lucra Îl angajase ca simplu vopsitor, fapt care Îi conveni de minune
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
vânt puternic și misterios, venit de peste mări și țări, izbi violent fereastra lăbărțată, care-l lovi cu atâta forță, Încât Îl Împinse cu totul Înapoi, În cameră. Tresări ca la o atingere pe obraz și se simți Învăluit de o boare dulce și răcoroasă, care, făcându-l să uite spaima prin care trecuse, Îi ferici pe deplin inima. Într-un parc, pe o bancă... E o iarnă fără zăpadă, simplă și rece ca o grafică japoneză realizată În tuș negru. Cu toate că
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
poate ști cât a rămas așa, Însă, spre dimineață, coroanele copacilor se clătinară sub impulsul unui vânt ușor, care urcă pe nesimțite până la fereastra unde aștepta el, Îl ridică preț de o clipă În aer și-l risipi apoi În boarea umedă a dimineții, chiar În clipa În care, În spatele ușii zăvorâte, se auzeau ciocăniturile repetate ale unor degete nerăbdătoare. Trimișii Se dedică aripilor nevăzute ale Mirelei, Doi Îngeri se Îndreaptă să-l caute pe vrăjmaș drept spre colibă și acolo
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
meu se găsește Întotdeauna ceva hrană rece - nu prea știu să gătesc!). Își face o cafea pe fugă (de ea cumpărată - nu se amestecă niciodată În lucrurile mele), o soarbe repejor, schimbă cu mine câteva politețuri și dispare... ca o boare. O urmăresc, ca de fiecare dată, furișat după perdeaua geamului de la bucătărie, neînchipuit de trist că va trebui să nu o mai văd un timp. Există În ființa ei un amestec de ceva liniștit și exploziv, de simplu și complicat
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
încărcat de stele era cerul, atât de pline cu parfumul de flori erau grădinile și arborii din parc, încât, nu ți-ar mai fi venit să rămâi nici o clipită în casă. Adia și un pui de vânt, mai mult o boare, care-l legăna, pe om, în valurile cele mai încântătoare ale vieții. și pe Domnișoara Secretară o cutremurau valuri de bucurie, de fericire, de plăcere, dar, și de un zbucium cum nu mai trăise, niciodată, în patruzeci de ani. Mergea
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
omu' era tot intelectual, da' noi o s-o facem pe bune." "Bă, nene, ești dată naibii! La toate te-ai gândit." "Și normal, o revistă ca asta a fost visu' meu. Cred că dintr-a opta", mărturisi tânăra femeie, o boare de nostalgie aburindu-i nițeluș ochii tip Rupicapra rupicapra. Cum ar zice un latin. Oricum, în latină sau altfel, tot exemplar ocrotit de lege s-ar fi numit. Adăugă, deslușind un alt palier al aspirațiilor sale, devenind cu fiecare cuvânt
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
cuceritor, mă transpunea de-a dreptul. Mă vedeam în ziua decisivă a vânătorii punctată de narator. Mirosul amar al frunzelor îmi umplea și mie nările. Simțeam și eu, ca și Mihai, ceața subțire care nu era pe deplin risipită, simțeam boarea ușoară de vânt care legăna ramurile și razele soarelui de toamnă târzie, țesute fin deasupra rămurișului des. Trebuie să-ți investești toate forțele, domnule Gerard, ca să arăți cât ești de valoros perora de unul singur dl. Valy tot mai volubil
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
și că totul poate deveni posibil... Da, poate deveni posibil... Aș fi dorit ca mirosul amar al frunzelor să-mi umple din nou nările, aș fi dorit ca ceața subțire să nu se disipeze pe deplin, aș fi dorit ca boarea ușoară de vânt care ar legăna ramurile și razele timide, aici inexistente, ale soarelui de toamnă târzie, țesute deasupra rămurișului des, să mă fi scos din ceea ce, din păcate, numim cu toții, realitate. Și totuși, am putea detalia puțin?-fac eu
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
pe porțiunea destul de lată dintre zona așa-zisă verde și trotuar, așteptau cu sete, parcă o nouă fulguială, ca să se învioreze. În lumina sugrumată a amurgului, cu cer muiat în sânge, umbrele nămeților începuseră să mânjească pe alocuri, trotuarul. O boare rece de vânt îl izbi brusc, drept în față. Aerul sănătos ca o mâncare copioasă...-murmură ca o placă de pick up zgâriată, Epa. Cine mai spunea și asta? Când? Unde? Nici măcar nu se chinuia să răspundă la astfel de
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
iarbă, una aici, una mai departe. La fel cu trei, patru și chiar cinci frunze; crescând numărul frunzelor ce se rotesc în aer, efectele corespunzătoare fiecăreia dintre ele se însumează, creând o percepere complexă, de ploaie liniștită, și - dacă o boare de vânt le întârzie coborârea - de aripi suspendate în aer; apoi, când privirea coboară pe pajiște, de mici pete luminoase risipite ici și colo. Acum, eu, fără a pierde nimic din aceste percepții complexe plăcute, aș fi dorit să mențin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
se vedea o fîșie albă de praf care era răscolită din cînd în cînd de un cîine hoinar, țepos, cu limba atîrnînd de căldură. Înăuntru, la Ali Mehmet, nu era cald, ba chiar puteai spune că de undeva vine o boare de răcoare. O boare rece și umedă cu un vag miros de paie ude (?!) care se amesteca cu acela de tutun pus la uscat în pod sau în odăile neocupate. Casele de o parte și alta a fîșiei de praf
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
albă de praf care era răscolită din cînd în cînd de un cîine hoinar, țepos, cu limba atîrnînd de căldură. Înăuntru, la Ali Mehmet, nu era cald, ba chiar puteai spune că de undeva vine o boare de răcoare. O boare rece și umedă cu un vag miros de paie ude (?!) care se amesteca cu acela de tutun pus la uscat în pod sau în odăile neocupate. Casele de o parte și alta a fîșiei de praf erau pleoștite ele căldură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
drept pe față, acum pieriseră, poate zăvorâte de vreun portic nevăzut de el. Trupul i se odihnea pe pielicelele de miel, iar izul lânii Îi umplea nările ca și mireasma chiparosului, ca și adierea zilei Însorite și calde, ca și boarea mării. Cum până atunci moțăise ca‑ntr‑un leagăn, scuturat de scâncetul roților, trupul său vlăguit, cu oasele‑i firave, cu măruntaiele‑i secătuite, cu inima‑i tihnită, cu pielea‑i veștejită se lăsa acum În voia sfârșelii, Într‑o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
să știe). Le lovi cu pantofiorii de lac, frângându‑le ca‑ntr‑un acces de furie. Doar că pantofii nu fură Înnoroiați, pentru că ea pășea pe frunze ca pe‑un covor, Însă pe suprafața lucioasă a lacului se‑ntinsese o boare fină, ca peste un măr sau ca atunci când respiri În oglindă. Ea‑și aminti și‑și scoase din buzunar oglinjoara rotundă pe care tatăl ei i‑o cumpărase de la un țigan, dintr‑un iarmaroc de la Seghedin. (Țiganul, un mustăcios tânăr
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
sidef, și și‑o apropie de față. Își văzu Întâi nasul pistruiat, apoi ochii și părul roșcat, precum coada veveriței. Apoi chipul ei dispăru, Întâi pistruii de pe nas, apoi numai nasul, apoi ochii. Peste oglindă se așternu suflarea ei, ca boarea ușoară de pe un măr verde. Iar ea ținea mai departe oglinda În dreptul chipului, pentru că acum vedea pădurea și frunzele unduitoare ale stejarilor. O pasăre Își luă brusc zborul dintr‑un tufiș, fără nici un zgomot; un fluturaș ruginiu ca o frunză
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
subterane se menține constant la paisprezece grade, iar umiditatea aerului Între patruzeci și cincizeci la sută. Aerul, care trece printr‑un sistem de ventilație, este riguros filtrat, astfel ca În săli să nu pătrundă nici un fir de praf ori vreo boare de poluare chimică. În șase săli uriașe, acoperite cu un strat dublu de beton armat, ste conservată, până În momentul de față, o cantitate de date care ar putea umple șase milioane da cărți de câte trei mii de pagini fiecare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
masă și intră în panică atunci când le e dat bolul cu apă pentru clătitul degetelor - habar n-au cât de greu le e vagabonzilor. Riști să faci botulism. Să degeri. Scânteierea unui dinte placat te poate da de gol. O boare de Chanel Nr. 5 de asemenea. Orice detaliu dintr-un milion te-ar putea da de gol. Au devenit ceea ce Inky numește „vagabonzi navetiști”. Zice: — Acuma? Acuma-l iubesc, îl iubesc de parcă nu m-aș fi măritat cu el. Pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
-alea mari și colorate, cu pânze enorme. Hei, tu simți mirosul mării? Adam abia a dat din cap. De fapt nu mirosul mării-l simțea, ci o duhoare persistentă, acră, de gunoaie putrede și de benzină și numai o vagă boare de umezeală prin briza uscată. Fapt e că uităm că Malaysia e chiar lângă noi, a continuat Din. Dacă vrem, putem chiar să Înotăm până acolo! E, pe drept cuvânt, o parte a Indoneziei. Am putea să o anexăm cu
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
timp ca să i se obișnuiască ochii cu bezna. Apoi a Întrezărit niște siluete, umbre care se mișcau tăcut prin Întuneric, parcă pluteau. Se adunau, se despărțeau iarăși ici și colo, pe toată Întinderea terenurilor de sport. Nu sufla o nici boare de vânt În oraș, iar lui Îi era greață. S-a Închipuit În mașină, gonind cu ferestrele deschise, iar gândul ăsta l-a Întremat. Nu te lua după bârfe, Johan! Nu mă iau. Pot să judec și singur. știu ce
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
asta. Mă conduci și rămâi cu mașina. Nu mai e nevoie s-o șterpelești. Au străbătut veranda pe lângă bărbați cu cămăși frumoase de batik așezați În fața cinei cu pui și cu supă de coadă de bou. În conti nuare, nici o boare de vânt nu răcorea noaptea, Însă lui Johan Îi era mai bine. Într-o clipă avea să fie În mașină, din nou În mișcare. Ai dreptate, tati, locul meu e-aici. Asta-i casa mea. Încerca să creadă ce spune
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]