200 matches
-
ei că pentru dreapta credință... Știu, a venit vremea împărăției sultanului să cadă, ienicerii s-au răsculat, l-au tăiat pe marele vizir, au schimbat chiar și sultanul și tot nu s-au potolit. Ar fi de ajuns doar un bobârnac ca iar să bată clopotele noastre la Constantinopol. Dar cine să-l dea? Toți stau și trag cu ochiul unul la altul, doar atât. Nu vor să se unească. Dacă am face-o noi, știi ce-ar fi a doua
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
mâini, i-l proptesc pe cap și trag fermuarul. - Ce bobiță cați, măi neisprăvitule??! - Păi... să vezi... că nu văd și... - Lasă cleampa și spune repede! - Păi, dom-le, perla de la șiragul Julietei! Îl pliez binișor în două cu un bobârnac la ficat, îi răsucesc un picior în jurul urechii stângi în așa fel că degetul cel mare de la piciorul drept îi intră în gură cu tot cu ciorap, îmi fixez ochelarii pe nas și plec pe ușă, adică prin spărtura făcută de tip
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
Fane din a șasea, care de obicei îmi trăgea palme peste ceafă și zicea că am capul ca o lubeniță, care după fiecare etapă ori meci din cupă mă alerga, mă prindea, îmi sucea mâinile la spate și-mi dădea bobârnace în urechi (și ce urechi clăpăuge!) până când mă ustura așa de tare că începeam să plâng și, când plângeam, lui i se părea că accept și recunosc că Nelu Oblemenco e mai bun ca Lucescu, Lucescu care în vremea aia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
muștelor și că nimeni și nimic din lume nu mă va convinge să le provoc la o revanșă. Singura plăcere pe care nu mi-o pot refuza este aceea ca din când în când să mai exersez formidabila lovitură de bobârnac pe capul muscoilor care bâzâie prea tare. Genul acesta de pălitură are efectul unui tranchilizant moderat, iar în plus beneficiază de marele avantaj de a pricinui doar leziuni minore. În schimb, tare aș vrea să știu ce fel de duh
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
înnodate de timiditate. Ceva extraordinar se petrecea în aer. Era ca și cum cineva care se ocupă cu aranjatul destinelor luase sufletul care se odihnise peste Rudi, lăsându-l să cadă peste tânărul Natanael. Acesta se simțise brusc înviorat, ca de un bobârnac prietenos dat de un vânt plin de miresme. Se întorsese spontan spre Tua și-i spusese râzând: - Cât de dragă îmi ești! Pierduse noțiunea de timp din cauza cuvintelor explozive pe care le auzise în gura altora, dar pe care nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
Știa că Ripley urma să aibă coșmarul zilnic și prefera să-i lase tot patul. Cu un colț al cearșafului își șterse broboanele de sudoare de pe frunte, obraji, piept. Degetele căutară în întuneric o țigară în sertarul noptierei, dădu un bobârnac în capătul cilindrului și așteptă să devină incandescent. Ceva... capul se răsuci brusc. Nimic. Doar zumzetul ceasornicului. În cameră nu se aflau decât Jones și ea. Cu certitudine, nici o rafală de vânt. Se înclină în stânga și mâna pipăi în fundul sertarului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
la maturitate, ca... De astă dată, Vasquez o întrerupse. ― Toate bune, dar eu vreau să știu un singur lucru. ― Da? ― Unde sunt? Ea întinse un deget spre spațiul vid situat între Ripley și ușă, îndoi degetul gros și dădu un bobârnac unui dușman imaginar. Camarazii ei își manifestară aprobarea prin strigăte și râsete: ― Așa-i! Dă-i la cur, Vasquez! Ca întotdeauna, Drake era încântat de setea de sânge a omologului. Ea dădu din cap. ― Unde și când vrei tu. Hudson
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
vor fi îndeajuns pentru a respinge adversarii noștri? ― N-are rost să mai pomenim de astea; vom folosi ce avem la îndemână. Să sperăm că roboții-santinelă vor reuși să-i oprească. Totul depinde de numărul acestor creaturi. Hicks dădu un bobârnac la două întrerupătoare și obținu confirmarea că totul era operațional. Se uită la cadranele detectoarelor de mișcare ale armelor A și B. Semnalele luminoase pâlpâiau tot mai des până când rămaseră aprinse în permanență. În același moment, două puternice detunături făcură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
mișca deloc, părea că a Încetat și să respire. Așteptam nerăbdător răspunsul, savurînd clipa ca pe niște mirodenii frumos mirositoare. Îmi aruncă o privire de probă, parcă. Umerii i se relaxaseră și răsuflă ușurată. Mototoli hîrtia și-i dădu un bobîrnac cu vîrful unghiei. Ținti greșit și bilețelul căzu pe jos. Pe cînd mă aplecam să-l ridic, am privit-o atent. Aveam impresia că sub gleznele ei groase, pantofii cu talpă neagră subțire, plesniți și uzați, erau incapabili să-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
dedicase pentru tot restul vieții, albinăritului. Era un bărbat iute, chipul lui exprima robustețe, o privise cu un gen de superioară ironie, uite, eu am avut înțelepciunea să trec peste hachițele inimii, părea să spună. Bine că toți îi dădeau bobârnace! Categoric, aerul curat și soarele, contactul zilnic cu atmosfera verii îl favoriza, avea o culoare sănătoasă în obraji, cu mult diferită de pământiul știut de ea pe vremea când omul se afla încă între zidurile tribunalului. Regretă că nu avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
care se afla Naoko, de locul în care mă aflam eu însumi cândva. La mine nu se mai întoarce decât peisajul, acea pajiște din octombrie, ca o scenă simbolică dintr-un film. De fiecare dată însă, imaginea e ca un bobârnac: „Hei, trezește-te! Eu sunt aici! Trezește-te și gândește! Gândește și înțelege o dată de ce sunt aici!“ Nu mai simt nici o durere. Nu mă mai apasă nimic. Mi se pare doar că fiecare bobârnac răsună sepulcral. Probabil că și sunetul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
dată însă, imaginea e ca un bobârnac: „Hei, trezește-te! Eu sunt aici! Trezește-te și gândește! Gândește și înțelege o dată de ce sunt aici!“ Nu mai simt nici o durere. Nu mă mai apasă nimic. Mi se pare doar că fiecare bobârnac răsună sepulcral. Probabil că și sunetul acela o să dispară într-o bună zi. În avionul companiei Lufthansa, pe aeroportul din Hamburg, bobârnacele mi s-au părut însă mai lungi și mai puternice decât de obicei. „Trezește-te! Înțelege!“ De aceea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
sunt aici!“ Nu mai simt nici o durere. Nu mă mai apasă nimic. Mi se pare doar că fiecare bobârnac răsună sepulcral. Probabil că și sunetul acela o să dispară într-o bună zi. În avionul companiei Lufthansa, pe aeroportul din Hamburg, bobârnacele mi s-au părut însă mai lungi și mai puternice decât de obicei. „Trezește-te! Înțelege!“ De aceea mă apuc să aștern totul pe hârtie. Eu mă număr printre aceia care nu înțeleg până când nu scriu. Hai să vedem! Deci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
În șoaptă tanoul Potasman, chiar sub vizualii lu Sarandí, și d-acilea l-am aplaudatără la patru mâini pă Șurub Fără Sfârșit care a venit să-și câștige pă bune medalionu dă Vero Dezobstruant, obligându-mă, sub amenințarea c-un bobârnac În opinci, să casc gura și să-nchid ochii: care banc s-a folosit dă iel fără leșin ca să-mi umple golurile dântre măsele cu scame și alte produse dân turu la pantaloni. Da chiar și potârnichile obosesc și, când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
să știți că sunteți primii turci care intră în această Cetate. Au mai vrut și alții, dar n-au avut cum...” Da’ nu le-am tras-o, că m-am gândit: vine omul în casa ta și tu îi dai bobârnace... Domnul Jean Bousson nu e un ghid oarecare. El este preșe- dintele Asociației Les amis de Curemonte. O asociație cu mai mulți membri activi, nu doar... onorifici. Biserica e în reparații. Uriașe les- pezi de piatră au fost dislocate, pentru
ALTE ?NT?MPL?RI LA APA CORR?ZE by VASILE FILIP () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83173_a_84498]
-
Nicodim care, suplinitor fiind, e mai puțin preocupat de catedra ce i se va da sau nu la început de an, decât de o traducere totalmente nouă din Villon. Că, deși-n fiecare ședință are o porție destul de mare de “bobârnace” de-ncasat, asta-l lasă rece, pe el îl preocupă o nouă variantă a nu știu cărui vers villonian. Țara arde...” “Poate că nu-i chiar așa. Poate că omul crede ceea ce este el pe cale să realizeze e mai important decât meschinăriile cotidiene
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
kilometrii rămași. În cele din urmă, m-am plictisit. Am început să butonez radioul. Nimerisem un post care transmitea non stop muzică country. Mai aveam o arun că tură de băț până la poarta azilului. Juju a tras jointului un ultim bobârnac. Marcel Manea Maree E trei după-masa. Nu mai pot să dorm. Mă ridic din pat. Mă duc la baie. Mă spăl pe față. Mă spăl pe dinți. Mă uit în oglindă și îmi amintesc coșmarul. Descopăr sunetul curgător al apei
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
ciocul de aramă. Venea spre mine cu mâinile la spate, cu gâtul întins din care pornea faimosul cap de păstârnac bătrân cu ciocul acela a cărui culoare de cupru m-a ademenit de atâtea ori să-l încerc cu un bobârnac, pentru ca să mă conving pe deplin de sonoritatea lui metalică. După mult chinuitoarea și tragica secundă a revederii, în care setea de omor alterna cu ura cumplită, izbutii să mă stăpânesc, cu toate că apariția lui mi-a amintit chipul spălăcit și împietrit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
masată în față la cinema la Grauman’s și striga la mine „Curvarule!”, iar niște bătrânele din Pasadena aruncau cu roșii în Jane Russell. Amenințări cu moartea și tot tacâmul... Buzz se puse picior peste picior și-i trase un bobârnac scamei de pe manșeta pantalonilor. — Eram acolo, șefu’. Hughes suflă fumul imaginar din vârful degetelor. — Buzz, a fost o seară dificilă, dar am descris-o eu vreodată ca fiind periculoasă sau nasoală? — Nu, boss. Sunt sigur că n-ai zis așa ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
scriitorul în afara certitudinilor? La olimpiadele grecești primeau coroane de lauri atleții și poeții. Criticii, nu. Și dacă tot vorbim de greci, să facem un apel la miturile esențiale și să spunem că poetul pare a fi cel care cu un bobârnac bine țintit face să se rostogolească bolovanul la poalele muntelui, pe când criticul Sisif trebuie să-l urce, cu mare trudă, din nou, în pisc. Poetul trăiește în metafizic, criticul îi aproximează contururile. Trăiește Gheorghe Grigurcu această dureroasă dedublare, această morală
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
Gillette series. Foam. Moisturising. With glycerin”, „Bugs Bunny Colgate. Dentrifice au fluor pour enfants. Tandpasta met flouride voor kinderen. Dentífrico com flúor para crianças” - deasupra acestei inscripții apăru și-un iepuroi, cu dinți galbeni și adidași. Iepuroiul Îi trase un bobârnac În nas lui Noimann și dispăru pe geam. „BRUT. Original deodorant. Fabergé PARIS.” Acum tunica avea culoare verde, având imprimată o flacără pe ea. Noimann scoase o țigară din pachet și Încercă s-o aprindă, Însă, apropiindu-și prea mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
subtile sugestii, care să țină loc de pravilă funcțională către neamul vostru de aerieni hăis-cea! Greiele-viorist își întoarse țeasta spre delegația lor, unde Greierele-dregător se înclina smerit dinaintea Reginei furnicilor. Foarte încurcat, începu atunci să-și desprăfuiască redingota, dându-i bobârnace discrete, pe când mulțimea de furnici despresura întinderea platoului de paradă, unde se termina grandioasa manevră a acestui meterez articulat din mii și mii de făpturi, dulce pavăză pentru Regină și pentru neamul diligentelor himenoptere. CUPRINS Frivolii meseni de la Goldana 7
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
suni, nu cerșesc atenție, nimic... conversăm și noi să treacă zăpușeala, să vină seara cu țânțarii ei cu tot... Mai vorbesc și eu în dodii, nu te-apuca să crezi nimic. *** Sara e ariciul, Sara e cârcotașa, Sara îți dă bobârnace și dacă ești pe năsălie, hai, scoală-te și umblă, Sara vine de mulți ani cu povești ca bilele colorate, Sara mi-ar putea întinde fărașul să-mi strâng cioburile, poate mai iese ceva. Sara l-a iubit pe Vlad
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
sân și le așezau pe trotuar în fața lor. Apoi se uitau rânjind în jur. Parcă spuneau: Cine se apropie? Cine are chef să fie mușcat? Nu dorește nimeni? Poftiți, moartea e gratuită, încercați, nu vă costă nimic. Poftiți". Cu un bobârnac făceau cobra, dacă era prea leneșă, să se trezească din somn, după care scoteau din buzunar un fluier și începeau să cânte un cântec ciudat. Trist, amenințător și nerușinat în același timp. Un cântec șerpuitor, uneori abia auzindu-se ca
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
puțin de doi centimetri de levierul care i-ar putea aduce înapoi pe Gela. Deasupra lui, roboperatorul transmise: - Unitate CR - bzzzz - scoasă din luptă. - Toată lumea de la bord sub control cu o singură excepție - Concentra ți-vă - asupra recalcitrantului. Cu un bobârnac, Gosseyn deplasă levierul care trebuia să-i readucă la o mie de ani-lumină depărtare. Se întunecă. * Distrugătorul Y 381907 plutea în spațiu. În siguranță, la puțin peste opt sute de ani-lumină de Venus. În fotoliul de pilotaj, căpitanul Free începea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]