132 matches
-
astfel o emblemă a culpabilității și a trădării nobilelor sentimente masculine, înscriindu-se în tipologia donnei demonicata. Naratorul boccaccesc nu face decât să o incrimineze în deznodământ: „cotal fine ebbe la speranza vana/ di Troiolo in Criseida villana”948. Poemul boccaccesc abordează tematica unei iubiri profane și se focalizează mai mult pe figura masculină a celui trădat, care devine un fel de emblemă pentru naratorul ale cărui sentimente au fost, de asemenea, înșelate, deoarece mărturisește în introducerea cărții 949 că a
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
negativă, așa cum o portretizau unele scrieri antice sau medievale, are și calități ce nu pot fi contestate, este o complexitate, de aici derivând, după părerea noastă atitudinea lui ambivalentă. Aceste observații considerăm că sunt perfect aplicabile și în cazul creației boccaccești. Cresida rămâne un personaj feminin controversat. Nu deducem foarte clar, din întregul ansamblu al operei, dacă a fost victimă sau o forță distrugătoare. Este un personaj veridic, deoarece are această capacitate de a se schimba, nu mai este doar un
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
1000 Statutul unei femei îndrăgostite era și mai precar, reputația constituia un factor foarte important, însă poziția de văduvă o avantaja, pentru că îi oferea o anumită autonomie pe care femeia nu ar fi vrut să o piardă. Chiar și personajul boccaccesc insistă pe această linie a păstrării unei independențe proprii: „Ed ora non è tempo de marito,/ e se pur fosse, la sua libertate/ servare è troppo piș savio partito.”1001 O femeie îndrăgostită reprezenta o femeie în pericol de a
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
pe fosta sa soție în particular. Defunctul soț îi recomandă naratorului căutarea gloriei prin acumularea unor cunoștințe cât mai vaste, retragerea în spații liniștite, evitarea josnicelor ademeniri ale femeilor. Cât de departe sunt aceste sfaturi de cele pe care naratorul boccaccesc le făcea în Introducerea zilei a patra a Decameronului se poate constata cu ușurință: femeile nu mai sunt muze, surse de inspirație, generatoare de sentimente nobile. Dragostea devine pentru fostul soț al văduvei un sentiment destinat în exclusivitate celor tineri
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
puncte de vedere puteau fi întâlnite în mod simultan. În lumea plurivalentă a acestei capodopere toate atitudinile și stilurile de viață coexistă, de la cele mai rafinate și mai curtenești, până la cele mai mundane și licențioase. În întregul complex al operelor boccaccești scrise în limba vorbită, Corbaccio poate fi privit ca o extremă a unei cariere literare, care de obicei poate fi dialectică (de exemplu opoziția Venus - Diana) și care cunoaște un moment de echilibru doar o singură dată, în Deacameron. Pentru
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
se cereau doar virtuțile de soție și de mamă, ce presupun răbdare, fidelitate, supunere, spirit de jertfă și dragoste, dar care exclud activitățile intelectuale sau preocupările culturale. Acesta era singurul curriculum pe care trebuia să și-l aproprieze. Personajul feminin boccaccesc sau chaucerian depășește statutul de obiect, atunci când își impune voința și își dezvăluie realele calități: poate conduce, poate soluționa situații de criză și este în stare să devină un partener de încredere, dă 282 sfaturi pertinente și se convertește într-
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
relația sa cu carnea, nu este în stare să înăbușe dorința, simțurile și "calul negru" platonician. De-aici se poate deduce că păcatul cărnii incriminat de doctrina platonician-creștină este un fals, și adevăratul păcat este înfrânarea și repudierea cărnii, mânăstirea boccaccescă fiind locul unei ipocrizii nesfârșite. Sfințenia acelui perimetru este doar de ochii lumii, populat de actorii (hypocritai) purtători de măști ale aparențelor, ale salvării acestora. În spatele uniformei călugărești apare, insidioasă și universală, uniforma cărnii", conchide Gabriel Liiceanu, pe urmele unui
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]