227 matches
-
armistițiu. Asta am încheiat - a răbufnit Costăchel. Stați, că asta nu-i tot - i-a avertizat inginerul. Ce mai era de aflat, domnule inginer? - a întrebat vădit îngrijorat Costăchel. Că cei mai înstăriți sunt considerați chiaburi și vor sta cu bocceaua făcută. Au greșit cu ceva... Pușcăria și gata - a răspuns inginerul Cicoare. Asta ar însemna că noi, Petrache și cu mine, suntem în țeava tunului, cum s-ar spune - a gândit cu voce tare Costăchel. Asta cam așa ar fi
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
pregătea să se dezbrace și el pentru culcare. Ceva i-a atras însă atenția. În capătul dinspre intrarea în barăcă, în lumina slabă a becului, se profila o umbră... „Nu-i gardianul. E un deținut” - a gândit Costăchel. Cu o boccea în mână, omul privea descumpănit în toate părțile... Deși adus de umeri, părea totuși înalt. „Ce-o fi cu omul ista? O fi unul din cei nou veniți repartizat la mine în formație?” Cu aceste întrebări în minte, Costăchel a
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
flacără o lumânare din sfeșnicul cu două brațe de pe masă și o aprinse. Odăița văruită se lumină, umbra lui apărea, imensă și cenușie, pe zidul opus mesei pe care era așezat sfeșnicul. Ștefan o privi, zâmbi și căută grăbit în bocceaua care sta pe jos. Scoase un pachet învelit într-un postav lung pe care îl desfășură ca să scoată la iveală trei cărți. Doamne, ce viață mai ducem și noi, gândi el, uite trebuie să țin socoteala la trei călindare, cel
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
el... Printre negustorii sosiți la Vlah serai ca să vândă boierilor care plecau era și un evreu bătrân cu feciorul lui. Avea o bocceluță din piele, cu două mânere de lemn pe sub care ieșeau două curele late și groase care înconjurau bocceaua și pe care erau două încuietori meșteșugite. Tot de la mânerele de lemn pornea un lanț cu zalele destul de groase, intrând pe mâneca caftanului de lustrin a evreului celui bătrân, ca să se prindă undeva de trupul lui. Fețele lor erau aproape
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
un aer melancolic și trist. — Domnia ta, rogu-te să ne fii tălmaci, întoarse vodă capul spre marele spătar. Eu o să vorbesc răspicat românește ca să înțeleagă și ei, așa cum fac cu Del Chiaro. Ce ne-ați adus acolo? și arătă spre boccea. Cei doi se lăsară pe vine, tânărul scoase din sân un lanț de aur pe care erau prinse două chei, bătrânul cu mâna dreaptă trase de lanțul său ce se pierdea sub mâneca stângă până ce scoase la iveală un lacăt
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
pe vine, este lung cât trupul lui, e prins undeva de picior, poate la gleznă. Lui Ștefan îi trecuse prin minte și chiar i se păru că vede prin fața ochilor imagini cu fugari care, de spaima năvălitorilor, își adunau întro boccea odoarele și plecau luându-și doar copiii în căruțe. Povestea Tudora, roaba doamnei Stanca, că pe drumurile băjeniților se ațineau tâlhari care-i omorau să le ia avuția, dar omorâtul își ținea cu atâta putere bocceaua în mâini încât îi
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
năvălitorilor, își adunau întro boccea odoarele și plecau luându-și doar copiii în căruțe. Povestea Tudora, roaba doamnei Stanca, că pe drumurile băjeniților se ațineau tâlhari care-i omorau să le ia avuția, dar omorâtul își ținea cu atâta putere bocceaua în mâini încât îi retezau mâna și luau avuția cu mână cu tot. Privea uimit cum scot negustorii de pe lanț mânerul cufărașului din piele și da dreptate poveștilor Tudorei. — Să vedem ce aveți acolo, porunci vodă. Cei doi dădură din
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
opt rubine, să fie toate la fel și mici cât... Privi spre bastonaș, arătă o pietricică din cele încrustate pe mâner și adăugă: cât asta. — Un moment, serenissime, se auzi prima oară glasul evreului tânăr, care scotoci printre punguțele din boccea, alese două și, făcânduși loc pe pupitru, le deșertă separat în două grămăjoare de pietricele, unele șlefuite în fațete, cu o transparență cristalină de un roșu viu întro tentă de violet, altele șlefuite rotund, în aparență mai opace, de un
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
tale, așa că luăm rubinele și smaraldele, nu se cuvine să dăruim granate și jadeit. Ofer pentru toată cumpărătura - și vodă spuse răspicat în italienește suma. Cei doi negustori se uitară întrebător unul la altul, dădură din cap afirmativ, scoaseră din boccea o casetă mică din lemn de trandafir cu arabescuri subțiri din plăcuță de aur, ici și colo cu câte un vârf de piatră scumpă, din cele care cad la șlefuit, și începură să așeze gemele alese de domnitor exprimând în
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
or fi înflorit în codru cornul și porumbrelul, se trezi el vorbind singur. Strânse firmanurile și le șnurui, puse documentele inofensive la locul lor în firide și în lăzi, le adună pe celelate, și erau destule, într-un fel de boccea, o legă bine și o prinse cu un nod de cingătoarea de la brâu, își aruncă pe umeri o mantie italienească din catifea neagră tivită cu argintiu, își răsuci mustățile și-și puse un tricorn pe cap, stinse lumânările, descuie și
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
priveau blând taica și maica, toți frații și surorile lui, ba chiar i se păru că Ștefan cel de pe zid îl aprobă dând din cap, ieși, parcurse grăbit curtea până la clădirea chiliilor, intră în chilia sa și ascunse sub anteriu bocceaua cu înscrisurile luate din spătărie. În drumul de întoarcere spre biserică încercă să găsească o daltă sau rangă ca să poată urni puțin piatra mormântului arhimandritului, dar nu reuși. Intră în biserică și se lăsă în genunchi plecându-și trupul paralel
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
băgă de seamă că spre zidul dinspre miazănoapte, între piatra de mormânt și pardoseală, se cască neastupată o crăpătură de lățimea unui deget. Se trase spre zid și vârî iscoditor degetul arătător, nu întâlni nici o opreliște, așa că scotoci rapid în boccea, scoase o scrisoare, îi pipăi pecetea, o netezi atent și-i dădu drumul în crăpătură punând urechea pe piatră. Până să numere la doi, auzi zgomotul pe care-l făcea pecetea lovindu-se de podeaua mormântului. Deci, socoti prințul, adâncimea
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
mai bine e-g-o-i-s-m. Dar când am fost la Howard Johnson’s am simțit că mi se aprinde... — Mătărânga! Păi, bine-nțeles! — Ba nu! — Ba da! E singurul lucru pe care l-ai simțit și tu vreodată aprinzându-ți-se! Smiorcăitule! Boccea plină de resentimente! Dintr-a-ntâia primară nu ți-a mai păsat decât de tine însuți, ce Dumnezeu. — Ba nu. Ba da! Ba da! Ăsta-i adevărul gol-goluț, prietene! Te doare-n cur de suferințele omenirii! Recurgi la subterfugii, amice, așa că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
unde poate fi găsit, când nu este plecat prin țară sau în străinătate. La Muntele Athos călugărilor care sunt grăbiți, care se retrag să facă Rugăciunea ieșind de sub ascultare, li se spune „rătăcitori” și după trei zile li se pune bocceaua la poarta mănăstirii. Pentru neascultarea lor... Vezi așadar, doctor Rațiune, că smerenia și ascultarea sunt importante, pentru că ne apără de ceva, dar noi nu înțelegem... Și nu este o lucrare prea grea, Arm? Nu ești prea tânără pentru atâta rugăciune
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
mici și le-am potrivit cum trebuie, ca să aibe și Cerasela și Lori câte-o puță, ca toți oamenii. e’. ne-am mutat din H 3 în H 4 seara, ca să nu se uite la catrafusele noastre toți vecinii, căram boccele și pachete mai puțin de-o sută de metri (doar nu era să fi luat un camion), pe urmă iară și iară, coboram de la doi, mergeam pe pământul ca o bătătură, urcam la trei, într-un apartament identic (dar cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
pentru ea. Titi însă nu voia să divorțeze. Se vede totuși că Ana găsise o bună combinație, fiindcă dezlegarea nodului veni tot de la ea. Într-o zi, două ordonanțe depuseseră în fața ușii de la intrare, fără să vrea să intre, o boccea enormă, în care Aglae găsi cu ciudă toate lucrurile lui Titi, cele mai multe murdare. Totul îi fusese restituit cu o grijă afectată, fiindcă Titi regăsi și o pereche de pantofi rupți pe care îi aruncase la gunoi, precum și un cuțit, pe
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
toate, masa, lumânări aprinse (uitai să spui că tata făcea și comerț de ceară), popa aștepta la altar, când ne-am trezit în poartă cu o cupea, și, după ea, o căruță acoperită, din care au început slugile să descarce boccele, foteluri și alt calabalâc. Asta era zestrea. Fata a adus-o soacră-mea de mână, și era numai de treisprezece ani, și de mică ce era, nici nu știa bine ce înseamnă măritișul. Noaptea întîi a început să plângă că
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
și îmbătrânise, le scosese din casele lor, de unde-avea niște palate, ajunsese de sta și pân pivnițe, și pân poduri, vai de capu lor ajunsese. Era una de fusese ditamai prințesa, ș-acu spăla rufe într-un garaj, uite-așa boccele de rufe spăla, adunate, ea știe de unde le aduna. Și mai avea și trei copii, stătea și-ăia printre picioarele ei, și ea dă-i și dă-i, le turuia franțuzește, nemțește. Și, dup-un timp, așa se-nvățase, de
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
ei, că luase obiceiul să strângă de pân casă tot ce găsea : bucățele de pâine, și petice, și hârtiuțe, și dopuri de sticle, și scobitori... Ce nici nu ți-ar fi trecut pân cap, ea aduna și strângea într-o boccea, își făcuse, așa, o bocceluță și o pitea. Ea știa unde-o pitea, de nu o mai găsea ăilanți, să-i dea de urmă. Vezi că tot mai ținea ea minte ceva, dacă își mai aducea aminte de bocceluță. — Sunt
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
a ramolit și de necaz c-a ajuns la mâna lu gineri-su. C-altfel ce să fi fost în mintea ei, de aduna tot ce găsea pân casă : petice, scobitori, dopuri, oase de la mâncare ? Le strângea așa, făcea o boccea și-o pitea, să plece cu ea în lume... Oricât se ramolise, tot știa c-ajunsese la mâna lu gineri-su și știa că de la unu ca el n-ai la ce să te aștepți, decât numa la rele. E-
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
ajungă în stradă, să caute un taxi. Abia după ce urcă în tren, reușește să ofteze ușurat, iar graba sa pare preluată obsesiv de zgomotul îndrăcit al șinelor. O țigancă în vîrstă, care moțăie amețită de rachiu, așezată turcește pe o boccea în capătul vagonului, îl îmbie cu un pumn de gume de mestecat și țigări străine; a fost în Capitală să-și plaseze marfa luată de la vaporeni și n-a prea avut succes. Mihai cumpără de-amîndouă, ascultînd un timp cum femeia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
Neanderthal, dacă știam, ascundeam eu așa ceva de un bătăuș ca tine? Bud Îi arse un șut și-l doborî de pe scaun. Penzler lovi podeaua, Scaunul se Învîrti și apoi căzu. Bud Întinse mîna sub birou și scoase de-acolo o boccea legată cu sfoară. Un picior pe ea, nodul smuls: cămăși curate, negre, de cowboy. Penzler se ridică În picioare. — Lincoln Heights. În pivniță la Sammy Ling. Dar nu o știi de la Natsky. *** Chow Mein, localului lui Ling: o bombă situată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
strînsoare a polițiștilor, tremurînd și vărsînd În tăcere lacrimi de lașitate. CÎnd Fumero se plictisi să tot scuture o greutate moartă, Își descheie pardesiul, se deschise la fermoar și Începu să urineze peste Fermín. Prietenul meu nu mișca, părînd o boccea de rufe vechi părăsită Într-o baltă. În timp ce Fumero Își descărca șuvoiul generos și aburind peste Fermín, am continuat să nu fiu În stare să deschid gura. CÎnd termină, inspectorul se Încheie la prohab și veni Înspre mine cu o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
joc. Nevasta, copiii mici o să mi-i las și în fața ta o să joc. Fă-mi cinstea, fă-mi-o! — Naiba să te ia! zise negriciosul scuipând. Acum cinci săptămâni, ca și dumneavoastră, i se adresă el prințului, numai cu o boccea, am fugit de taică-meu tocmai la Pskov, la o mătușă; acolo am căzut la pat cu febră, iar el a murit în lipsa mea. L-a lovit damblaua. Veșnica lui pomenire, da’ vezi că atunci răposatul mai că nu m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
Mai întâi, n-ar trebui să stați aici, ci în anticameră, pentru că sunteți vizitator, adică musafir, și o să fiu luat la rost... Și-apoi, aveți de gând să vă mutați la noi? adăugă el, după ce mai aruncă o privire spre bocceaua prințului, care, evident, îl îngrijora. — Nu, n-am de gând. Chiar dacă aș fi invitat, n-aș rămâne. Am venit numai ca să fac cunoștință și nimic altceva. — Cum? Să faceți cunoștință? întrebă valetul cu uimire și cu suspiciune întreită. Atunci de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]