985 matches
-
că iată, de cum Închise ochii să poată auzi mai bine răgetul leilor, chipul tânărului cu barba roșiatică se făcu nevăzut, iar deasupra sa se ivi iarăși denecuprinsul cerului. 17. Dintr‑odată se lăsă o liniște deplină, care va spulbera sâcâitoarele bocete și cântări ale mulțimii; Încetase și scârțâitul, smucitura roților prin hârtoape: carul se oprise locului. Și ăsta era tot vis? Acea potolire care‑i făcea atât de bine sufletului său după atâta vânzoleală și zarvă, tot vis era? Glasul mulțimii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
asta, mor." S-au despărțit cuminte și ea s-a trezit a nimănui în casa goală și rece, obsedată și pustiită de o singură dorință: "Îl vreau!" O dată cu plecarea lui Zereghia, Nuța Cordel umplu biroul directorului Liga cu rugăminți și bocete, susținând sus și tare că ea merită, după atâția ani de muncă în fabrică, să fie numită șefă la registratură. Vărsă râuri de lacrimi pe mochetă, jurând că era capabilă să ducă funcția și că va muri, ea și toată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
foarte de aproape, se auzea cineva plângând potolit, cu suspine egale, un gângurit întrerupt din când în când de câteva hohote, ceva mai puternice ca intensitate, răzlețe. Părea a fi plânsul cuiva care intenționează să-și drămuiască forțele pentru un bocet mai de durată. Alexe se uită la ceas. Fuma scuturând pe parchet scrumul. Se auzi soneria și Nina ieși din bucătărie. Cred că a venit, Nik, ți-am spus eu că vine, anunță ea triumfătoare. Să sperăm că nu-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
mireasă înfloritoare (Mihail Sadoveanu). El știe cu siguranță că, după moarte, viața va continua sub alte forme. Existența lui se va prelungi într-un cadru cosmic, de o asemenea măreție, încât la moartea lui nu va mai fi necesar acel bocet al măicuței bătrâne. El știe sigur că, după moarte, își va continua meseria lui de cioban. Moartea dobândește sensul unei căsătorii cosmice, sugerând solidaritatea românului cu natura. Mulți cercetători au considerat acceptarea morții ca o formă de integrare a vieții
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
în umbra sufletului tău, pământul bate inima ta nemuritoare. Făptură misterioasă, miraculoasa, nu te-am văzut, dar te cunosc atât de bine! Mai mult ca pe mine însămi. De ce nu vii, tu? Vino! Alina Tonigaru, clasa a VIII-a C Bocet lui Marin Sorescu Te-ai dus și tu, Mărine! La ,,vărul Shakespeare”, nu-i așa? Să știi că avem nevoie de un grădinar în slujbă. A venit toamna și florile se usucă și mor... tu le înflorești! De ce ne-ai
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
motiv ca astăzi lucrurile să se petreacă altfel. Povestea cu violul avea o cursivitate și o muzicalitate rău prevestitoare. Părea mai degrabă un vis pe care el Îl reducea la două cuvinte „baise-moi”, spuse În diverse moduri, de la țipăt la bocet, de la rugăciune la somație, dar niciodată În germană, niciodată În română, În timp ce picioarele ei lungi și puternice Împingeau În peretele Înclinat al mansardei, gata să mute acoperișul de țiglă roșie cu porumbei cu tot, În vreme ce Radu Lupu termina partea a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
Fiecare dintre ei și-a anunțat din timp plecarea, pentru ca lumea să fie pregătită, ca înmormântarea să se desfășoare corect, după datină, să nu lipsească nimic. Desprinderea lor a fost calmă și liniștită, fără boală și suferință, fără lacrimi și bocete. Îmi amintesc cum fiecare dintre ele au survenit la timpul lor, așteptat și asumat de toată lumea. Aproape că mi se suprapun în minte sau se continuă firesc și, prin urmare, nu-mi pot imagina un alt fel de sfârșit pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
ani, când avu un simțământ ciudat: îl durea tăcerea. Scrise încet, infinit de încet, de parcă ar fi vrut să guste acea clipă, electrocutat de extaz, ritmul primei fraze. Allegro molto moderato e Grave. Revigoră exclamația de durere și nuanța de bocet, adăugând în partea a III-a hexacordul ascendent fa diez re și învolbură Rondo-ul cu forme cromatizate în fraza a IV-a din partea a II-a, dându-i astfel viitorului text, unduirea unul val senin. Își frecă palmele, gest
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
peste tocănitul metalic al tocurilor soției. * * * S ub bolta cerului, Brăila a încercat să supraviețuiască. Se auzea muzica polifonică a dorinței sale de a nu muri, iar când acordurile finale se înecau în apele impasibile ale Dunării, se auzea monoton bocetul coral. Nu vreau să moară! spuse Mioara, care plutea transfigurată printre măsurile de 12/8 ale horei bătrânești din partea I, Moderato-melancolico a Sonatei a III-a pentru pian și vioară de George Enescu. Dedesubt, Hecuba plângea, corul îi împărtășea durerea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
iar Mrs. Flory pe cea din stînga. Să fi auzit atunci strigăte de uimire, hohote de plîns și de rîs, mulțumiri Sfintei Fe cioare și să fi văzut lacrimi și Îmbrățișări, după care să fi auzit din nou vaiete și bocete de bucurie... Americanii i-au bătut În palme și i-au tropăit din picioare să dărîme casa pe ei, ba i-au mai și Împroșcat cu șampanie, făcînd-o pe Flory s-o ia la sănătoasa spre primul robinet, tot ei
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
zeul nostru protector : nu pentru mine, nici pentru el , ci pentru tine, dragul meu te-ar fi lăsat să mori de foame. Mergeam încet, plângând și rugându-mă. Amețisem de la vaietele bocitoarelor și sunetele ascuțite ale instrumentelor muzicale, ca un bocet fără sfârșit... M-au suit pe rug. Au aprins focul. Închisesem strâns ochii, să nu mai văd nimic. Nu mai vedeam nimic. Dar mă rugam mai departe. Și deodată s-a făcut tăcere. Băiatul : Și ? Mama: S-au repezit la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
ochii mei. Altfel...” „Ia adu-ți tu aminte de acei ani când „tovarășii” de la raion veniseră acolo la dispensarul din Pomârla să „te Închinge”. Când mașina lor te-a lăsat În fața dispensarului, o liotă de șatrari te-au Întâmpinat cu bocete În cor: <Domnu’ doctoru’, bunule, hai cî moari mama noastrî ă. Ei, printre fusteicile Înflorate ce se agitau pe lângă <mama noastrîă era și cea a acestei țigăncușe, care atunci era o copilă doar. Acum Însă...” „Fără insinuări, cumetre. Sigur că
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
grăbi să se facă nevăzut pe uliță în jos, spre devale. 5 Stelian îl petrecu din urmă cu privirea pe cuscrul său și vru să intre înapoi în curte, dar tocmai atunci de peste drum, din curtea vecinului Mitică izbucniră niște bocete amarnice. Intrigat, el se uită atent, străduindu-se să-și dea seama ce se petrece. Prin gardul cu uluci înalte, înghesuite unele într-altele era, însă, greu de văzut ceva și Stelian așteptă până când poarta se deschise și din dosul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
și să le pui pe toate la inimă, pricepi?... Of, of, of... Că se prăpădește cântecul ălor bătrâni, dacă nu-l mai zice și nu-l mai ascultă nimeni, nepoate!!... Și bătrânul, ștergându-și lacrimile de la ochi, sfârși cu un bocet lung și foarte trist, ca un prohod cântat la marginea mormântului, tremurând arcușul pe coarde și făcând găidulca să suspine, să se tânguie și să se frângă sub povara durerii. După ce ultimele sunete se stinseră, în odăița cu tavanul jos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
pentru... Și mai știam că trebuie să merg trei kilometri, în urma mortului, prin previzibilul noroi de poveste, că trebuie să mărturisesc din nou faptul că nu prea înțeleg logica acelui ceremonial complicat de înmormântare cu punți nesfârșite, cu praznic, cu bocete ipocrite ceremonial pentru care unii risipesc o mare parte din bruma lor de avere... Știu, știu, știu, nu sări la beregata mea. Îmi vei vorbi despre tradiție, despre credință, despre rădăcini și neam... Poate tocmai aici este o parte a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
îndoliații ce Istorisiri nesănătoase fericirii 63 formau convoiul funerar, îmbrăcat fiind în straie negre și cu o adâncă și neprefăcută durere sufletească pe chip, gândind cucernic: „Dumnezeu s-o ierte!”, iar pe fundalul sepulcral putea auzi în surdină, printre multe bocete și suspine înecate, Marșul funebru 1 al lui Frédéric Chopin, interpretat tărăgănat de o fanfară. Mai apoi, el continuă să revină îndelungă vreme la locul îngropăciunii, contemplând țărâna proaspăt afânată și udată de lacrimi fierbinți, de parcă acela ar fi fost
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
ocneri de altădată taie sare) / e miezul iernei lumea-i înghețată bocnă/ țurțuri de sare - atârnă de pe cer pe zare (...) și sub cupola nopții cînd se-ntorn/ strigoii pe la casele vecine,/ maria oprișor domnaru cântă-n horn/ cu glas de crivăț bocete saline". De tot hazul rafinat suprarealist este transferul celebrului cuplu Don Quijote și Sancho Panza la Ocna Sibiului: "pe unde ciobanul își mână turma/ până își pierde oile și își pierde urma/ "traiectoria unei păsări în zbor", zici/ (traiectoria unei păsări
Cartea figurilor de sare by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/7848_a_9173]
-
petrece timpul. Singurii locuitori vii ai unui cimitir sunt groparii. Fie iarnă, primăvară, vară sau toamnă, preocupările groparilor sunt aceleași. Ei sapă și îngroapă. Atitudinea groparilor față de cei morți și ceremonia funebră este una de rutină. Ei sunt imuni la bocete și lacrimi. Par lipsiți de frică și sensibilitate. Una din fantomele vii din cimitirul “Doina” este Dna. Eleonora. Ea și-a rezervat și își pregătește locul de veci de 10 ani de zile, chiar dacă e sănătoasă și are doar 62
Doina Groparilor, un documentar despre cioclii, joi la HBO () [Corola-journal/Journalistic/68938_a_70263]
-
creatoarea elaborează partiturile. Corpurile se re-teritorializează altfel cu fiecare spectacol - noi imagini-mișcare, noi imagini-timp. Într-un foarte special spectacol, Cu cât cânt, cu atâta sunt, vorbe antonpanești pendulează între necaz și haz, au toată înțelepciunea străveche; un descântec sau un bocet, o doină, o baladă, ori o legendă construiesc un spațiu special al dansului, propunând alese structuri morfologice muzicale, poetice și coregrafice. Sintaxa țesăturii coregrafice conchide observarea și esențializarea scenică a caracterului românesc - nu o reconstituire a lui, ci o plăsmuire
Miriam Răducanu la aniversare by Raluca Ianegic () [Corola-journal/Journalistic/6795_a_8120]
-
un blog. Nimic mai neadevărat. Kitsch-ul nu e cu totul nefertil în artă. Dimpotrivă. Dar el își propune recrearea frumosului. Are intenții. Calofilie, măcar, deși nu știu dacă asta e o intenție tocmai bună. Pe cînd maneaua e un bocet al simțului estetic. Un sughiț al frumosului. O pauză de intelect. Din tentativă de a face să supraviețuiască zicala populară, maneaua a ajuns să compromită, cumva, unele piese din folclor. Am crezut, la început, de fapt, mai mult am sperat
întrebări pentru un sociolog by Mihail Gălățanu () [Corola-journal/Journalistic/7925_a_9250]
-
succes și pedofili celebri. Dedicăm week-end-uri înduioșătoare Madonnei și ridicăm în slăvi mari scamatori ai muzicii (de pe aiurea, venetici!) precum Michael Jackson. Iară cînd moare cineva, și mai rău! Apare o știre marginală pe un crol, un reportaj lamentabil de la bocetele de înmormîntare. Altfel nu știm să îi jelim. Altfel nu știm să îi omagiem. Cît sînt încă în viață, nu suflăm o vorbă despre ei. Și, chipurile, avem atîtea posturi culturale. Au trebuit să moară, pe rînd, Ștefan Iordache, Ovidiu
întrebări pentru un sociolog by Mihail Gălățanu () [Corola-journal/Journalistic/7925_a_9250]
-
și agonic, poetul este un fecund daimon sexual. Totodată lupul este un simbol stoic al omului suferind în singurătate, murind neștiut (Byron, Vigny, Hesse), dar și un duh htonian, o călăuză a sufletului mortului până în lumea de dincolo (vezi textele bocetelor românești). Subliminal, poetului și deci și cititorului, i se arată biserica din sat de pe pereții căreia au plecat toți îngerii și n-au mai rămas decât literele inscripțiilor, râul și numitul Ioan alunecând sub sloiuri: "Scriu și Ioan se agață
Arhiva de fulgere by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/7979_a_9304]
-
pe care le-am sădit acum un an? / Unde, pe-al lumii putred portulan/ se-nalță pulberi de fierbinte vară?" (II) Polizarea stilistică aleasă pentru această a doua parte atinge uneori perfecțiunea unei mult recitate poezii populare, eventual a unui bocet: "Supărarea-i pe câmpie/ tu te furișezi în vie. Fercirea-i pe cărare/ tu pășești peste răzoare./ De la măr pân' la cireș/ firul de paing e des/ nu-l poți rupe, nici descoase/ doar de ai oțele-n oase./ Tu nu
Soarele alb, soarele negru by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/7595_a_8920]
-
Premiului Nobel avea să le primească, în 1989, fiul scriitorului. Boris Pasternak este și unul din redutabilii traducători din opera lui Shakespeare, Goethe, Verlaine, din poezia gruzină. Să faci rost de cerneală și să plângi! De februarie să scrii în bocet hohotitor, Cât huruitoarea moină de care fugi A neagră primăvară arde învăluitor. Să faci rost de trăsură. Plătind grivne, vreo șase, Prin zvon de clopot și-a roților bătăi de talere Să te transferi într-acolo, unde ploi tumultoase Decât
Boris PASTERNAK (1890 – 1960) by Leo Butnaru () [Corola-journal/Journalistic/7531_a_8856]
-
atmosferă de o melancolie uniformă (neavând absolut nimic din Capriciile cu tehnici diferite ale lui Pagannini - deci titlul a fost dat doar ca urmare a anecdotei concertului performat monocordic). În zadar încearcă poetul să ne convingă în Epilog că aceste "bocete" ar trebui citite în "vers hazliu". Atmosfera rămâne amară, monotonă, ceva între les sanglots longs des violons de l'automne și somnul stepelor eseniene, ceva între ritmurile spulberării și fermatele deșertăciunii. Anotimpurile vieții (probabil în consonanță cu cele vivaldiene), apoi
Elegiile risipirii by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/7087_a_8412]