250 matches
-
punctul unu. Așteptăm - dimpreună cu Moș Iacob aștept. Bătrânul se primblă cu mâinile la spate prin curtea noastră, pe dinaintea calidorului; cu țigara-n gură, cu un ochi zbârcit, de fumul cel pișcăcios. Se primblă, trage din țigară, o morfolește, Îi bodogănește, boscorodește pi-Mănenii-iștea; pi tal’arii care nu respectă legea... - Măi, ș’ dacă nu le-am spus de-o mie de ori... Spune ori nu spune ce le-a spus tâlharilor de Măneni de-o mie de ori, nu contează. Bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
tine? Îi arată devușcăi degetul Înverighetat, apoi dă să-i ia mâna, Rusoaica și-o retrage, atunci Moș Iacob Îi arată forma verighetei cu patru degete, arătătoarele și groasele, unite: Iesti? Iesti asta la tine? - Cine știe ce-a Înțălege..., bodogănește bătrâna. - Ia dă-mi pace, că mă tulburi! Devușka! Spune, bre, că nu-ți fac ’nica: ești măritată? Dacă ești, un’ ți-i inelul? - și arată iar, cu arătătorul dreptei inelarul stângii - cu verighetă. - N-o fi știind ce-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
cea mai cumplită Înjurătură la Ruși, dar eu nu Înțeleg: bine-bine, stuchitul nu-i frumos, ba chiar urât - Însă nici Înjurătură adevărată nu-i, apoi te stuchești pe tine (În sân), nu pe celălalt, În sfârla lui de porc. Tot bodogănindu-l pe șef - care nici nu-l ia În seamă - tata umple două stacane cu rachiu. Bea, fără să ciocnească. Fără să-i facă semn jandarmului că acela-i paharul lui. Dar Grabenko Îl ia, ne-poftit. Bea, râde - și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
trebuia, zicea el, să fie mereu la datorie, așa că nu urca la deal decât În „vizită”, rămânea să-și facă datoria acasă, la umbră. Mătușa Domnica nu era vizibilă nici când se afla În sat - auzibilă, da: Îl bombănea, Îl bodogănea, Îl certa mereu pe leneșul de bărbatu-său, căutându-i pricină că... Că, toate, de toate: ce altceva să fi simțit, zis o femeie deșelată de muncă, Îmbătrânită Înainte de vreme, Îmbrăcată totdeauna În negru și desculță, bărbatului ei care și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
femeie Îndrăzni să ia puterea În mâinile ei goale. Ascunsă În spatele draperiilor, ea muta armatele de la un capăt la celălalt al Asiei, numea regi și viziri, guvernatori și cadii, dicta scrisori califului și expedia emisari către stăpânul Alamutului. Emirilor, care bodogăneau auzind-o dând porunci trupelor, ea le răspundea: „La noi, bărbații sunt cei care duc războiul, dar femeile sunt cele care le spun Împotriva cui să lupte”. În haremul sultanului, e poreclită „Chinezoaica”. S-a născut la Samarkand, dintr-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
să ne atingem de ea. Un sunet prelung se aude la interfon. Barney se repede să răspundă misteriosului oaspete. Cu toții am dus paharele la gură (în afară de Davey, care bea apă tonică și rezistă mai ușor tentației). Haideți să fim serioși, bodogăne Stewart, care stă alături de mine, sorbind din șampanie. Avem o ladă întreagă de terminat, trebuie să începem. Barney rămâne lângă ușă cu o expresie pe cât de nervoasă, pe atât de exaltată. Încep să-mi dau seama despre ce e vorba
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
cufurit și ciocănea la cabina din dreapta, îl avertizam cu ton de soprană: ocupat! Apoi la cea din stânga, cu o voce baritonală: ocupat! Abia ajuns la mine îl trimiteam la plimbare cu vocea mea naturală. Mocofanul pleca să urineze în curte, bodogănind: da’ cât stați băi acolo!? Hai mai repede că ne căcăm pe noi! Femeile și ele se împart în două categorii: în impudice și semiimpudice. Aveam două verișoare, surori, care crescuseră pe același capac de W.C. până la 14 ani. Acolo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
Cristina strivi țigara lângă mormânt. Spuse cu o voce hârâită: - Am de ridicat niște CD-uri cu Whitehorse. Vii și tu? Bem o cafea...ceva ca un fel de pomană. - Bine, și-așa nu mai am nici o înmormântare în program, bodogănii. Traversarăm Pielea și Osu’ de la nord la sud, spre ieșirea celor vii. La un moment dat răzbi până la noi tămbălăul de viori și casetofoane. Urlau manelele de la groapa lui Soliman. Un țigan cu mustață pe oală și cu pălărie cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
-o și pe mamă să facă la fel și i-a zis. — Cât îți ghicesc, să te gândești numai la băiat, în nicio altă parte și să nu mă întrărupi cu întrăbări. S-a uitat lung la ghioc, a mai bodogănit ce-a mai bodogănit în timp ce mama băiatului aștepta nerăbdătoare. A simțit o oarecare teamă transmisă de concentrarea Brândușii. — Hm?! Băiatul ăsta are o suferință interioră pe care n-o arată. Poate că nici el nu-și dă sama dă ea
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
să facă la fel și i-a zis. — Cât îți ghicesc, să te gândești numai la băiat, în nicio altă parte și să nu mă întrărupi cu întrăbări. S-a uitat lung la ghioc, a mai bodogănit ce-a mai bodogănit în timp ce mama băiatului aștepta nerăbdătoare. A simțit o oarecare teamă transmisă de concentrarea Brândușii. — Hm?! Băiatul ăsta are o suferință interioră pe care n-o arată. Poate că nici el nu-și dă sama dă ea. În curând se va
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
era bucuroasă și spunea: — Bogdaproste! Să vă dea Dumnezău sănătate! Dacă nu primeau nimic și erau alungate cu: „Țâgănci împuțite, iar ați venit după pomană? Să muncească tată tău și mumă-ta să vă dea!”, Izaura se înfuria și pleca bodogănind: Zgârcita dracului, dar-ar boala în tine să dea! Să te lovească în moalele capului...”. — Taci că te-aude, îi șoptea Prințesa. — Și ce dacă? Mi-a dat ceva ca să-i mulțămesc? Întâlnindu-se cu un domn pe stardă, Izaura
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
-te! Până la coadă și Vali este prieten cu tine. Cine, Buletin? Prieten cu mine?! Când or zbura porcu' și curcanu', braț la braț, din ocol! Poa' să fie el prieten și cu-ariciu', nu cu mine! N-ai să vezi! E-heee...! bodogănește Cezărică, infatuat. Fiți și voi mai înțelegători! îi ceartă Fratele. Suntem în preajma Doamnei cu Coasa. Puțin respect nu v-ar strica, măi, ce naiba, măscăricilor! Scandalagiilor! Bine, bine, bine... Personal, eu sunt curios: La-nceputul ciclurilor, zeul Vishnu doarme pe Cobra
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
te omoară mașina! Baba Ioana încremenise pe loc. Cele două găini fugeau cotcodăcind speriate, cocoșul însă, care stătuse să le apere, era prefăcut Într-o grămăjoară de pene însîngerate. Bătrâna îl luă de o aripă și îl tîrî spre casă, bodogănind înăbușit: ― Fire-ar ai dracului! 5 Cu un viraj îndrăzneț, automobilul stopă scurt în fața scării. Grigore, care auzise zgomotul eșapamentului și semnalele sirenei, aștepta pe trepte împreună cu Titu Herdelea. Șoferul închise motorul, sări jos și se repezi de deschise portierele
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
Îi sărută gura, ochii, obrajii. Gherghina murmură: ― De ce-ți bați joc de mine, conașule? Și simțindu-se dusă spre colțul unde văzuse canapeaua, adăugă: ― Nu vreau!... Nu vreau!... Țip!... Să știi că țip!... ― Nu fi proastă, Gherghino!... Nu, nu! bodogăni Aristide crîmpoțindu-i gura cu gura lui. Cortina căzu în ropote de aplauze. Luminile țâșniră brusc în sala încinsă de căldură și de miros de oameni mulți. Câteva minute urmară rechemările actorilor, apoi lumea se liniști și intrară în funcție binoclurile
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
Hai acasă, Nicușor! zise nevasta lui Vasile Zidaru, luîndu-și odrasla cu mândrie de mână. Tu ești cuminte, Nicușor, așa-i, dragul mamei? Tu nu ești obraznic cu oamenii, așa-i, Nicușor? Baba Ioana se întoarse în ogradă închinîndu-se și apoi bodogănind: ― Fire-ați ai dracului să fiți! 5 Tribuna presei era aproape goală. Doar vreo trei redactori care dezbăteau, împreună cu Titu Herdelea, probabilitatea căderii guvernului, și bătrânul reporter parlamentar de la Universul, Bididiu, care, în colțul său rezervat, dormita gâfâind în așteptarea
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
oțărîți acuma și... Porni cu primarul și cu straja, fără să întrebe nimic. Numai după câțiva pași, zise șovăind: ― Ce zici, dom' primar, n-ar fi mai bine să sculăm și pe boierul Miron? ― Ba lasă-l să se odihnească, bodogăni Pravilă, că are destulă vreme mâine să se tot supere și să se amărască! Copacii din parcul conacului închideau ca un zid negru zarea din curte spre Ruginoasa. De-abia în uliță Leonte Bumbu văzu și înmărmuri cu mâna la
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
În fața conacului din Lespezi, în uliță, câțiva țărani vorbeau despre foc. Îl socoteau un semn. O fi bun, ori o fi rău? Matei Dulmanu, care fusese aseară prin Amara, se tot uita în jos, parc-ar fi așteptat pe cineva. Bodogăni ca pentru sine: ― Numai focul curăță păcatele! Ceilalți clătinară din cap și unul observă că asta-i vorbă cu tâlc mare. Matei zări atunci pâlcul de oameni din Amara apropiindu-se și zise ușurat: ― Vine ea și vremea dezlegării tâlcurilor
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
ta! urmă Toader mai înfocat. Dar eu sunt văduv, mă, și stătut și... Na, Ilie, ține-mi... adăugă brusc, întorcîndu-se către Ilie Cârlan și agățîndu-i de braț toporul. Că n-am să mă iau eu după alții care... Se repezi bodogănind în cerdac și dispăru în casă. Ileana, îngrozită, apucă pe Petre de mînecă: ― Petrică, nu-l lăsa, că vrea s-o omoare! ― Da fire-ar ai dracului dacă nu m-ascultă, mormăi flăcăul, stăpînindu-se. Că eu i-am spus și
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
le dea plăcinte calde și felicitări oficiale? strigă arendașul, umflîndu-se. Îmi pare rău! Apoi dacă dumneavoastră, care ați pătimit ca nimeni altul, puteți vorbi, ce să mai zicem de cei care... Spre fericirea lui Grigore, apărură Predelenii și Rogojinaru rămase bodogănind cu geamantanul. Olga mulțumi cu un surâs lui Titu pentru flori. ― Poetul nu se dezminte niciodată! strigă Predeleanu, strângând mâna tânărului Herdelea. ― Mai cu seamă când e vorba de o domnișoară așa de fermecătoare! zise tânărul cu pălăria în mână
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
ale bărbatului să le pui în ciur și să le-așezi sub cur, cum îi spunea și lu madam Ioaniu. Și ce mai râdea bătrâna... S-a-nvățat ea, cum îl vede c-o ia razna și ncepe s-o bodogăne, se duce dincolo-n sală, fir-ai tu al dracului, cu tac-tu cu tot, fir-ai tu al dracului, îi zice și ea în șoaptă... Vorbește singură, trece din sală în prăvălie și îi tot zice, el nici habar
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
cămașă bălțată și-o jantilică. — ...țiganu dracului, dar-ar boala-n tine de țigan ! îi strigă și ea. Prea târziu, ăla a trântit ușile și-a dat drumu la tramvai. — Dar-ar dracu-n voi toți, c-ați umplut lumea, bodogăne ea. Tramvaiul a dat de mult colțul străzii, ea stă pe marginea trotuarului și bodogăne. Între trotuare, strada parcă s-a lățit, mașinile trec una după alta, una după alta, cum să te strecori printre ele ? Parcă s-a lățit
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
strigă și ea. Prea târziu, ăla a trântit ușile și-a dat drumu la tramvai. — Dar-ar dracu-n voi toți, c-ați umplut lumea, bodogăne ea. Tramvaiul a dat de mult colțul străzii, ea stă pe marginea trotuarului și bodogăne. Între trotuare, strada parcă s-a lățit, mașinile trec una după alta, una după alta, cum să te strecori printre ele ? Parcă s-a lățit strada, ea pornește cu pași temători, trec mașinile una după alta, și șoferii râd prin
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
după alta, cum să te strecori printre ele ? Parcă s-a lățit strada, ea pornește cu pași temători, trec mașinile una după alta, și șoferii râd prin geam cu ochii după fete. Dacă și-astea d-acu mai e fete... bodogăne ea. Dacă mai găsești în ziua de azi v-o fată-ntre ele... bodogăne cu ochii la pojghița netopită de gheață de lângă șina tramvaiului. Un pas, încă unul, înaintează cu ochii la pojghița de gheață. Și, deodată, simte în tot
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
pornește cu pași temători, trec mașinile una după alta, și șoferii râd prin geam cu ochii după fete. Dacă și-astea d-acu mai e fete... bodogăne ea. Dacă mai găsești în ziua de azi v-o fată-ntre ele... bodogăne cu ochii la pojghița netopită de gheață de lângă șina tramvaiului. Un pas, încă unul, înaintează cu ochii la pojghița de gheață. Și, deodată, simte în tot corpul ceva. Ceva care o furnică, o gâdilă. Ca o gâdilătură simte în corp
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
avea ce să-i zici ; la o sută douăzeci de kilograme cât are, dacă se apleacă, poa’ să-i pleznească în cap ceva, poa’ să rămâie damblagit ; poa’ să rămâie mort pe loc, și atunci mai mare necazu... Așa că-l bodogăne ea ce-l bodogăne, da vine și-l încheie. Se apleacă, strânge pungile de plastic, le-mpăturește și le pune-n țoașcă. Face toate astea încet, de când a mai îmbătrânit, nu mai e așa repezită. Da nici nu-i vine
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]