263 matches
-
atât de tenace încât să nu obo sească, așa cum obosește vederea după o îndelungată privire atentă, intervine el mieros. — Bucătalu’! îl întrerupe Puppus, agitându-se violent în coșule țul lui. Vleau bucătal! Și stidii! Toți pufnesc în râs. Numai Pomponia bodogăne mâhnită: — Nu pronunță încă bine primele cuvinte, da’ știe ce-nseamnă bucătar și cere stridii! Bine că i s-a rafinat gustul înaintea vorbirii. Se repede spre Drusus și-l zgâlțâie cu putere, silindu-l să se dea jos de pe
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
Reggie. — Am văzut pe cineva cunoscut, spuse ea Într-un sfîrșit. Asta-i tot. — Cineva cunoscut? Cine? — Cineva. — Cineva. Ei bine, presupun că acel cineva a avut parte de-un spectacol al dracului de bun. La naiba, Viv. Continuă să bodogănească. Ea nu-l asculta. Opri În cele din urmă mașina pe o stradă de lîngă Blackfriars Bridge; Îi spuse c-o să ia un autobuz de-acolo, și el n-o reținu. Opri Într-un loc liniștit, o trase lîngă el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
atît de interesat să-și transforme locatarii În cretini, cînd ar putea - știu eu - să-i educe? Domnul Mundy zîmbea tolerant, dar refuza să intre În joc. I-auzi, zise el pregătindu-se s-o ia din loc. Poți să bodogănești ce vrei. Închisoarea permite așa ceva. — Dar nu te lasă să gîndești, domnule! continuă Fraser. Nu te lasă să citești ziarele sau să asculți radioul. Ce scop au toate astea? Știi foarte bine care-i scopul, băiete. Nu vă face bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
era să-i dea telefon. Acum stătea țeapănă În pat, făcîndu-și curaj să coboare și s-o facă. Spera ca raidul să se termine, dar, dimpotrivă, raidul devenise și mai amenințător. CÎnd, după alte cîteva minute o auzi pe Anne bodogănind prin somn, dădu la o parte pătura. Dacă bombele ar veni mai aproape, Anne s-ar putea trezi. Asta ar complica lucrurile. Trebuia să acționeze acum, se gîndi ea, sau niciodată... Se ridică, Își puse capotul și papucii și luă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
-și scoată capul afară, zise gardianul enervat. Nu credeți? Le studie pe Kay și Mickey. Nu prea e treabă de femeie. Aveți ceva În care să-i Înveliți? — Numai pături. — Ce-o să se mai aleagă din păturile alea, spuse el bodogănind, cum Îi era felul, cînd se Întoarseră la trepte. Dădu cu piciorul În timp ce mergea pe stradă și găsi o bucată de ceva. Uite, ce-i asta? Pelerina femeii, smulsă de pe spatele ei. Am putea... O, pe naiba! El și Kay
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
-l Întindă pe ea. Nu prea era loc, și În jur domnea o dezordine de nedescris: pămînt azvîrlit din grădină, ramuri din copac și țigle sparte. Începură să Îndepărteze mizeria cu piciorul, respirînd din ce În ce mai aspru În timp ce-o făceau, bodogănind și Înjurînd. Chiar așa, cînd numele lui Kay fu pronunțat În stradă - rostit insistent, fără să o cheme sau s-o strige cineva - ea auzi. Auzi, și Își dădu seama cine era. Se Îndreptă, stătu o clipă, apoi păși peste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
de unul singur? Pilotul dădu un picior În ușă cînd plecă. — Du-te naibii! — Du-te dracu’! zise Reggie roșind. Părea mai mult jenat decît furios. Surprinse privirea lui Viv și se uită În altă parte. — Un tip pe cinste! bodogăni el. — Nu-ți face griji, zise ea dînd din umeri. Aud lucruri și mai rele de la fetele din dactilografie. Își terminase țigara și o aruncase, iar acum o acoperea cu picioarul. CÎnd Își ridică privirea, descoperi că o privea. Roșeața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
fără să vorbească - amintindu-și de Londra, de război și multe altele. Viv Își dădu seama din nou că se afla lîngă toaletă; i se părea și mai ciudat că stă acolo, În tăcere, decît atunci cînd Reggie vorbea și bodogănea și o făcea să rîdă. Dar Începuse să-și muște din nou pielea din jurul unghiei; după aceea, lăsă mîna jos, Își Încrucișă brațele pe piept și privi iritat În podea. Ca și cum lumina s-ar fi micșorat, se gîndi ea. Își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
a dreaptă, nici măcar nu vreau să o Întreb, zice Dan. Avem o groază de vreme, iar mîine o să ieșim cu toții. N-o să-i deranjeze să stea cu cei mici În timp ce noi mergem să găsim ceva drăguț În sat. Ce zici? Bine, bodogănesc eu, trecînd În revistă noile mele rochii de șifon vaporos din dulap, Întinzîndu-mă Însă după o pereche de pantaloni scurți. Bănuiesc că boarfele mele de gală pot să mai aștepte o zi. PÎnă seara, prima petrecută de noi aici, mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
strident ca de cal. Câinele ăla e un poponar de rahat, Înjur eu, arătând spre ticălos. Hector are tupeul de rahat să pară indignat. — Câinele ăla a prăsit mai mulți cățeluși campioni decât ai halit tu mâncare caldă la cină, bodogăne el. Pur și simplu Îi place de tine. — Și mie Îmi place de tine Hector, da nu-mi vine nici cât hău să te fut. Câinelăstai un poponar de rahat și cu asta basta! Hector se duce să consoleze animalul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
iarăși, cu același glas limpede: ― V-am făcut o rugăminte, excelență, în credința că veți binevoi a înțelege starea mea sufletească... De aceea mi-am îngăduit a vă vorbi ca de la om la om... Generalul, care se oprise la fereastră, bodogănind și pufnind, se întoarse îndată spre locotenent și răspunse mai stăpînit: ― Eu nu ascult asemenea rugăminți și nici nu stau de vorbă cu astfel de oameni!... Înțelegi?... De altfel am vorbit prea mult cu d-ta... Nerecunoscătorule! Nu-i mai
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
am Înfrupta și noi din ce ne-o trimăs Dumnezeu? Ăsta-i Moș Iacob: premare, premare, dar tot mănean. Mătușa Domnica e venetică - de asta lucrează toată vremea, de parcă are să ieie pe lumea cealaltă sudoarea, cu tot cu frunte... De asta Îl bodogănește fără istov pe bărbatu-său, mănean get-beget. Stau În calidor și tremur. A ieșit mama, În mai multe rânduri: să-mi dea ceva de pus pe spate, să-mi aducă ceva de Îmbucat. Însă nu de frig și nu de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
ne jucăm, dacă nu-s nici, nici? De ce mă pui să plătesc peștele, fie și În joacă? Moș Iacob n-a răspuns; n-a găsit ce - el, Moș Iacob, care avea răspunsuri la toate! Mătușa Domnica a prins a-l bodogăni - că i-a spus ea, Măneanului, dar Măneanul: tot sălbatic! Am uitat povestea cu peștele. Nu m-a mai poftit niciodată la pește. Stau În calidor și știu: nu sunt boer, dar sunt domn. Adică un boer mai mititel - de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
punctul unu. Așteptăm - dimpreună cu Moș Iacob aștept. Bătrânul se primblă cu mâinile la spate prin curtea noastră, pe dinaintea calidorului; cu țigara-n gură, cu un ochi zbârcit, de fumul cel pișcăcios. Se primblă, trage din țigară, o morfolește, Îi bodogănește, boscorodește pi-Mănenii-iștea; pi tal’arii care nu respectă legea... - Măi, ș’ dacă nu le-am spus de-o mie de ori... Spune ori nu spune ce le-a spus tâlharilor de Măneni de-o mie de ori, nu contează. Bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
tine? Îi arată devușcăi degetul Înverighetat, apoi dă să-i ia mâna, Rusoaica și-o retrage, atunci Moș Iacob Îi arată forma verighetei cu patru degete, arătătoarele și groasele, unite: Iesti? Iesti asta la tine? - Cine știe ce-a Înțălege..., bodogănește bătrâna. - Ia dă-mi pace, că mă tulburi! Devușka! Spune, bre, că nu-ți fac ’nica: ești măritată? Dacă ești, un’ ți-i inelul? - și arată iar, cu arătătorul dreptei inelarul stângii - cu verighetă. - N-o fi știind ce-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
cea mai cumplită Înjurătură la Ruși, dar eu nu Înțeleg: bine-bine, stuchitul nu-i frumos, ba chiar urât - Însă nici Înjurătură adevărată nu-i, apoi te stuchești pe tine (În sân), nu pe celălalt, În sfârla lui de porc. Tot bodogănindu-l pe șef - care nici nu-l ia În seamă - tata umple două stacane cu rachiu. Bea, fără să ciocnească. Fără să-i facă semn jandarmului că acela-i paharul lui. Dar Grabenko Îl ia, ne-poftit. Bea, râde - și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
trebuia, zicea el, să fie mereu la datorie, așa că nu urca la deal decât În „vizită”, rămânea să-și facă datoria acasă, la umbră. Mătușa Domnica nu era vizibilă nici când se afla În sat - auzibilă, da: Îl bombănea, Îl bodogănea, Îl certa mereu pe leneșul de bărbatu-său, căutându-i pricină că... Că, toate, de toate: ce altceva să fi simțit, zis o femeie deșelată de muncă, Îmbătrânită Înainte de vreme, Îmbrăcată totdeauna În negru și desculță, bărbatului ei care și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
cu ei...). Tipul bombăne cum o făcea pe vremuri Amadou, colegul meu de la McDonald’s-ul din cartierul genevez Plainpalais (ce cuvânt frumos, larg și plin!). Stă la calculator, jucând Solitaire sau mai știu eu ce alt joc non-complicat și bodogăne. Uneori vorbește singur. Strănută și, fără a aștepta ca noi să-i urăm „Sănătate!“ sau „Noroc!“, se și repede să țipe „Mulțumesc!“, la care eu îi răspund „Nu ai pentru ce!“. Colegul meu este specializat în trimiterea faxurilor și în
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1949_a_3274]
-
și restul fetelor pot să se certe pe Mike. Nu mi-aș irosi timpul alergând după el. Doamne ferește. Da’ de unde? Probabil e și-așa destul de îngâmfat. Încerc să mă concentrez asupra revistei, dar nu pot. Vocea lui Mike încă mai bodogănește despre toate țările deasupra cărora am trecut. Acum descrie vremea, bla, bla, bla. Trebuie totuși să recunosc, are o voce frumoasă. Ciudat că nu am remarcat până acum. Doamne, s-a întors. Lydia, vreau să spun. A fost rapidă. Ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
Biserică a fost exacerbat de comunism, ducând la un naționalism de joasă condiție, inhibând inițiativele și declinând responsabilitățile. "Un popor cu substanța tarată" (H.R. Patapievici). Așteptăm încă să vină totul de sus, de la "centru", pentru a avea apoi împotriva cui bodogăni. Cei mai destoi-nici parlamentari, în loc să se bată pentru o descentralizare efectivă, pentru o autonomie reală, fac "lobby" la București, extaziindu-și electorii când se mai întorc cu câte o firimitură: mai o reeșalonare de datorii la buget, mai un credit
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
priză în gură, n.m.]; poate și unele dintre semnături.“ Dar cel mai mult a contat „curățenia ideii“, scria Petreanu. „Cu Decât o revistă, câțiva jurnaliști s-au declarat, de fapt, exasperați de comercializarea peste măsură a presei. Aveau opțiunea să bodogănească în surdină, ca toți ceilalți din breaslă, să-și plângă pe umeri, reciproc. Au dorit să facă însă un pas în afara mârâielii fără finalitate - au decis să ofere publicului viziunea lor asupra genului de presă în care cred. Au scris
CARTEA FETELOR. Revoluţia facebook în spaţiul social by ALEXANDRU-BRĂDUȚ ULMANU () [Corola-publishinghouse/Journalistic/577_a_1049]
-
Nu se putea găsi o metodă mai bună decât folosirea unor oameni ca momeli? - Ba da, ar mai fi o cale, zise Grosvenor. - Care anume? - Să ne sinucidem! răspunse Grosvenor, foarte serios. Omul se zgâi la el, apoi se depărtă, bodogănind ceva despre cei puși pe glume idioate. Grosvenor se întoarse, zâmbind, către ceilalți oameni, și-și dădu numaidecât seama că le pierise cheful de a lucra. Atmosfera era încărcată. Toți erau "cu capsa pusă". Știind că sunt folosiți ca momeală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
-o și pe mamă să facă la fel și i-a zis. — Cât îți ghicesc, să te gândești numai la băiat, în nicio altă parte și să nu mă întrărupi cu întrăbări. S-a uitat lung la ghioc, a mai bodogănit ce-a mai bodogănit în timp ce mama băiatului aștepta nerăbdătoare. A simțit o oarecare teamă transmisă de concentrarea Brândușii. — Hm?! Băiatul ăsta are o suferință interioră pe care n-o arată. Poate că nici el nu-și dă sama dă ea
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
să facă la fel și i-a zis. — Cât îți ghicesc, să te gândești numai la băiat, în nicio altă parte și să nu mă întrărupi cu întrăbări. S-a uitat lung la ghioc, a mai bodogănit ce-a mai bodogănit în timp ce mama băiatului aștepta nerăbdătoare. A simțit o oarecare teamă transmisă de concentrarea Brândușii. — Hm?! Băiatul ăsta are o suferință interioră pe care n-o arată. Poate că nici el nu-și dă sama dă ea. În curând se va
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
era bucuroasă și spunea: — Bogdaproste! Să vă dea Dumnezău sănătate! Dacă nu primeau nimic și erau alungate cu: „Țâgănci împuțite, iar ați venit după pomană? Să muncească tată tău și mumă-ta să vă dea!”, Izaura se înfuria și pleca bodogănind: Zgârcita dracului, dar-ar boala în tine să dea! Să te lovească în moalele capului...”. — Taci că te-aude, îi șoptea Prințesa. — Și ce dacă? Mi-a dat ceva ca să-i mulțămesc? Întâlnindu-se cu un domn pe stardă, Izaura
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]