918 matches
-
a explorat de la un capăt la celălalt și cu mult interes șarpele acela de fier, foarte lung, foarte mare și se Întreba: Cine-l trage pe șarpele ăsta mare cât drumu’ de la Fântâna moșneagului?! N-am văzut nici cai nici boi! Apoi, luminat de o mare descoperire, se lovi cu palma sa dolofană peste frunte și rosti În sinea sa, Încercând să-l imite cât mai bine pe Ionel când după căutări care-l nădușeau găsea cele mai bune soluții pentru
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
în domeniul sănătății au fost descoperite avantajele pe care le aduc aceste animale persoanelor singure. Acum, psihiatrii vor utiliza câinele în tratarea bolilor psihice grave. Autor: Anca Murgoci În Barcelona, complexul de îngrijire de sănătate mentală Benito Menni din Sant Boi a lansat o inițiativă cu scopul de a utiliza acțiunea terapeutică a câinilor pentru tratarea adolescenților din spital. Astfel, propunerea se adresează celor internați în spital care prezintă grave tulburări mentale. Potrivit www.20minutos.es, pacienții trebuie să fie ghizii
Câini utilizaţi pentru tratarea adolescenţilor cu probleme mentale severe () [Corola-journal/Journalistic/67890_a_69215]
-
românilor. De la origini până în zilele noastre, nu a stârnit cine știe ce ecouri dincolo de cercul profesioniștilor. Cărțile care au schimbat fundamental percepția românilor asupra propriei lor istorii au fost cele scrise după 22 decembrie 1989 de Florin Constantiniu, Neagu Djuvara și Lucian Boia. Politică și istorie. Cazul comuniștilor români. 1944-1977, de Vlad Georgescu este o carte inconturnabilă pentru cei dispuși să înțeleagă foarte elaboratul proces de mistificare a istoriei din perspectivă ideologică, operat de comuniști. Mutatis mutandi, cartea lui Vlad Georgescu este o
Istoria lui Big BrOther by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/7546_a_8871]
-
texte este dedicat Irinei Mavrodin cu prilejul împlinirii a 80 de ani) și polemici, pînă la revista presei sau la recenzii pe marginea cărților apărute recent. Constantin Horea, în recenzia ("Boia le mal-aimé") pe care o face cărții lui Lucian Boia (Napoleon III cel neiubit, Humanitas, 2008), nu se dovedește prea milos cu reputatul istoric bucureștean. Și chiar dacă, judecat în ansamblu, articolul e o analiză la obiect a cărții, e ceva în timbrul autorului care te duce cu gîndul la mari
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/7169_a_8494]
-
e o analiză la obiect a cărții, e ceva în timbrul autorului care te duce cu gîndul la mari frustrări indelebile. Îți vine să spui că lui Constantin Horea îi place cartea, dar că nu-l îndrăgește pe autor: "Lucian Boia dă un exemplu numai bun de urmat de către tinerii istorici (cîți or mai fi și ei) referitor la cum rescrii istoria, adică nepărtinitor, fără patimă și eliberat de orice prejudecăți. Însă cercetarea Ťcuratăť și profesionistă a autorului, la fel ca
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/7169_a_8494]
-
patimă și eliberat de orice prejudecăți. Însă cercetarea Ťcuratăť și profesionistă a autorului, la fel ca în cazul altor cărți ale domniei sale, nu aduce nimic (esențial) nou, nedescoperit, necercetat sau nedezbătut. Este știut faptul, dar foarte puțin afirmat, că Lucian Boia, pe cît de strălucit este ca gînditor/analist și orator, pe atît de bun se arată în calitatea de compilator de informații. Distinsul profesor de la Universitatea din București are acel geniu de a căuta exact acolo unde trebuie, de a
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/7169_a_8494]
-
Cosmin Ciotloș Lucian Boia, Capcanele istoriei. Elita intelectuală românească între 1930 și 1950, București, Editura Humanitas, 2011, 360 pag. De ce, deci, conform lui Camil Petrescu, popoarele mici nu pot să aibă scriitori mari? Lucian Boia rezumă cu zâmbetul pe buze această „tentativă de sociologie
Istoria ieroglifică (II) by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4947_a_6272]
-
Cosmin Ciotloș Lucian Boia, Capcanele istoriei. Elita intelectuală românească între 1930 și 1950, București, Editura Humanitas, 2011, 360 pag. De ce, deci, conform lui Camil Petrescu, popoarele mici nu pot să aibă scriitori mari? Lucian Boia rezumă cu zâmbetul pe buze această „tentativă de sociologie literară de tot hazul”: „În regimul capitalist, numai în țările mari, unde tirajele sunt pe măsură, scriitorul poate trăi din scrisul său. Doar că se epuizează muncind și, atunci, moare tânăr
Istoria ieroglifică (II) by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4947_a_6272]
-
cândva prieten, acum profesor de geometrie fără nici un merit în domeniu. Simion Stoilov scapă cel mai ieftin, grație respectului intelectual pe care Barbu i-l poartă. Despre acesta insinuează numai că n-ar avea o „situație morală” tocmai acceptabilă. Lucian Boia conchide: „Rezultatul n-a meritat atâta efort” (p. 190). Pe bună dreptate. Ion Barbu a rămas în continuare conferențiar. Nu peste mult timp, în 1950, același Ion Barbu avea să incrimineze, în Contemporanul, sistemul de învățământ de peste Atlantic, în niște
Istoria ieroglifică (II) by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4947_a_6272]
-
mondene și de nivel științific scăzut”, scrie el, „unde tinerii fumează țigări cu opium și cultivă promiscuitatea trupească” (p. 306). Scripta manent. Oamenii de litere sunt cei dintâi care-ar fi trebuit s-o știe. Citând din aceste arhive, Lucian Boia nu face decât să accelereze un pic cursul lecturii. Nu-l putem suspecta de rea-credință. Cum spuneam, intervențiile sale caustice survin întotdeauna numai la capătul câte unei analize oneste. Dacă uneori îndărătul frazelor se fac simțite anumite prejudecăți (ca în
Istoria ieroglifică (II) by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4947_a_6272]
-
simțite anumite prejudecăți (ca în cazurile lui Sadoveanu, Camil Petrescu sau G. Călinescu), acestea sunt exclusiv prejudecăți de natură literară, absolut scuzabile pentru un istoric. Nu morale, nu ideologice. Și totuși, nu s-ar putea spune că sensul cărții lui Boia nu e unul implicit polemic. Capcanele istoriei demistifică (și demitizează parțial) o perioadă care în imaginarul colectiv românesc ocupă, ca nivel de încredere, prima poziție. O explicație pentru acest tip de atitudine decurge dintr-una din mărcile stilistice ale scrisului
Istoria ieroglifică (II) by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4947_a_6272]
-
principalul artizan al falsificării istoriografiei în primii ani de comunism). Din autor al unei broșuri decente intelectual, Din istoria drepturilor omului (1937), dedicată lui Costa-Foru și prefațată de Rădulescu-Motru, acesta devine tartorul pe care-l știm. În locul unui rechizitoriu pătimaș, Boia notează, scurt și esențial: „Luându-se cu alte treburi, e poate scuzabil că a neglijat să mai apere «dreptul de opinie»” (p. 89). În afară de această vocație, să zicem profesională, a echilibrului (și mai evidentă în paginile dedicate mișcării legionare), intransigența
Istoria ieroglifică (II) by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4947_a_6272]
-
scurt și esențial: „Luându-se cu alte treburi, e poate scuzabil că a neglijat să mai apere «dreptul de opinie»” (p. 89). În afară de această vocație, să zicem profesională, a echilibrului (și mai evidentă în paginile dedicate mișcării legionare), intransigența lui Boia mai are, cred eu, o cauză. (Sper să nu-i pun autorului în minte gânduri de care e cu totul străin). Iată care. Să luăm notă, înainte de orice, de un fapt. Comportamentul politic oscilant al elitelor românești interbelice nu e
Istoria ieroglifică (II) by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4947_a_6272]
-
dezamăgire pe care pare s-o trăiască Boia (aduceți-vă aminte concluziile studiului, pe care le-am citat în episodul precedent)? Din aceea că, oportuniști sau nu, labili sau nu, temători sau nu, cei mai mulți dintre intelectualii menționați aici de Lucian Boia au fost, cumva, sub nivelul istoriei. Privilegiații diverselor regimuri au fost niște privilegiați de rang în cel mai bun caz secundar. Compromisurile pe care le-au făcut nu i-au adus în prima linie. Gloria de care s-au bucurat
Istoria ieroglifică (II) by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4947_a_6272]
-
diavol mai era mult. Cu foarte puține excepții (provenite fie din rândul celor care au găsit puterea de a nu intra în combinații suspecte, fie din rândul marilor ambițioși de felul lui Nae Ionescu sau Iorga), personajele cărții lui Lucian Boia ies destul de prost, politic vorbind, din cele două decenii. Nu-i întâmplător, în aceeași ordine de idei, că figura regelui Carol II apare, aici, într-o lumină extraordinară. Fără să fi fost propriu vorbind un intelectual, a făcut enorm pentru
Istoria ieroglifică (II) by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4947_a_6272]
-
în aceeași ordine de idei, că figura regelui Carol II apare, aici, într-o lumină extraordinară. Fără să fi fost propriu vorbind un intelectual, a făcut enorm pentru mediul intelectual românesc al momentului. Și, cel mai important, o subliniază Lucian Boia în repetate rânduri, n-a avut, în tot acest timp, nici un parti pris artistic sau ideologic. Cu bunele și cu relele sale, a fost, totuși, în acord cu propria statură. Revenind la celelalte personaje ale Capcanelor istoriei, probabil cel mai
Istoria ieroglifică (II) by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4947_a_6272]
-
căci scrie în legea lui și iese din linie, fără să-i mai pese de teama de a-și periclita cariera. Desfide constrîngerile și, împins de un nerv de frondă instinctuală, irită cenzorii care întrețin tabuurile panopticului modern. Cu Lucian Boia se întîmplă ceva straniu în ultima vreme: a început să semene cu un spirit reacționar, emanînd un aer singular de erezie interpretativă, și asta după ce ani buni a fost etichetat drept o voce a globalismului în vogă, o voce a
Vae victis! by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5955_a_7280]
-
un aer singular de erezie interpretativă, și asta după ce ani buni a fost etichetat drept o voce a globalismului în vogă, o voce a cărei menire era să discrediteze ideea etosului național sub pretextul analizei imaginarului colectiv. Acum însă, Lucian Boia a suferit o deviație stuporoasă ce se vădește printr-un sindrom de bizară factură discursivă: atacă tocmai miturile stîngiste care domină mentalul europenilor de la cel de-Al Doilea Război Mondial încoace. Adică lovește chiar în tabăra celor care au impus
Vae victis! by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5955_a_7280]
-
convingerea că istoria Germaniei a fost supusă unei măsluiri sistematice. E un clișeu plicticos să spui că istoria e scrisă de învingători, dar în cazul Germaniei proporțiile falsificării sunt atît de macabre că o minimă reacție devine obligatorie, iar Lucian Boia, în paginile eseului de față, chiar asta face: redeschide problema vinovăției nemțești în cursul celor două războaie. Învinși în 1945 într-un mod atroce (țara devastată și ruptă în două state, milioane de femei violate de soldații ocupanți, milioane de
Vae victis! by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5955_a_7280]
-
diabolizare, punîndu-li-se în seamă defecte pe care nu le-au avut și crime pe care nu le-au făcut, este pentru că toată vina a fost a lor. Și atunci poftim de spune altceva decît dogmele în vigoare. Meritul lui Lucian Boia este că spune altceva, trecînd în revistă poncifele pe care propaganda postbelică le-a pus în seama monștrilor arieni. Și, pentru a nu vorbi în gol, autorul își ia drept repere polemice doi istorici germani din secolul XX - Fritz Fischer
Vae victis! by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5955_a_7280]
-
greu să se procedeze altfel. După cum era greu să nu se alunece de la Primul Război Mondial spre Al Doilea, date fiind tensiunile rezultate în urma deciziilor de la Versailles și a restructurării Europei.” (p. 135) E de admirat ușurința cu care Lucian Boia șerpuiește printre muchiile unor teme otrăvitor de delicate. Și fiindcă știe că nu poate spune chiar tot ce crede, autorul păstrează acea distanță critică fără de care, pierzîndu-și statutul de cercetător, nu ar mai putea preîntîmpina acuzele cenzorilor. Pe scurt, Boia
Vae victis! by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5955_a_7280]
-
Boia șerpuiește printre muchiile unor teme otrăvitor de delicate. Și fiindcă știe că nu poate spune chiar tot ce crede, autorul păstrează acea distanță critică fără de care, pierzîndu-și statutul de cercetător, nu ar mai putea preîntîmpina acuzele cenzorilor. Pe scurt, Boia recurge la tactica eflorării: atinge o problemă, o nuanțează în așa fel încît îi schimbă unghiul de vedere, pentru ca apoi, de îndată ce simte că atmosfera se încinge, lasă tema și trece la alta. Din acest motiv, eseul e o colecție de
Vae victis! by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5955_a_7280]
-
ca exemplu de vector al dogmelor globalismului. În realitate, Boia are emunctae naris, adică finețe în aprecieri și mai ales fler istoric. Cu o facondă lapidară de asprime analitică, detaliu ce sporește și mai mult ascuțimea observațiilor, eseul lui Lucian Boia este o admirabilă mostră de libertate de gîndire.
Vae victis! by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5955_a_7280]
-
acum: cât de rus era, în perfectă vecinătate spirituală cu un Dostoievski sau un Berdiaev. De aceea, întru totul binevenite au fost și ultimele cuvinte ale lui Nijinski, spuse de actor în limba rusă, cât și chipul său de la sfârșit, boit cu roșu, care amintea cuvintele sale din Jurnal „Vreau să mă prefac că sunt un bufon. Sunt bufonul lui Dumnezeu”, același chip evocând însă și spectacolul pe care i l-a închinat Maurice Béjart, Claunul lui Dumnezeu. Sunt ani buni
Nijinski - nume de legendă by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/5728_a_7053]
-
Și celelalte titluri nominalizate s-au bucurat de cîte o pledoarie din partea membrilor juriului. Pledoaria lui Gabriel Chifu pentru romanul Provizorat, de Gabriela Adameșteanu, o puteți citi în pagina 3 a numărului curent. Sorin Lavric a nominalizat Germanofilii de Lucian Boia, spunînd despre cărțile acestuia că sînt capabile să medieze participarea cititorului la epoca sau evenimentele descrise și amintind că, în ciuda aprecierii unanime de care se bucură cărțile sale, ilustrul istoric n-a primit încă niciun premiu. Ioana Pârvulescu a vorbit
Premiul Cartea Anului - ediția a noua () [Corola-journal/Journalistic/5908_a_7233]