2,653 matches
-
paradis pierdut. în deceniile următoare, topos-ul în cauză va deveni loc comun al literaturii noastre, însă Alecu Russo l-a formulat cel dintîi. "Părul, cu locul bătut pinpregiurul de vitele satului lui, ce singure astăzi mai țin divan; curtea boierească, opcină strămoșească ce nu se mai află, albind pe troscotul verde al ogrăzii mari, mari și întinsă; livada din dosul curței, biserica cu ținterimul pestriț de iarbă lungă, de sulfină aurită și de cruci negre; cumpăna fîntînei de la poartă, aninată
Inventarea melancoliei by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/8893_a_10218]
-
pe cel ce o face. Este o ironie în trepte care urcă și care coboară, așa cum, de exemplu, în proverbul "ce știe țăranul ce-i șofranul" se râde într-o primă mișcare umoristică de țăranul care nu cunoaște subtilitățile mâncărurilor boierești, pentru ca pe a doua treaptă să se râdă de surogatul pe care îl reprezintă șofranul, utilizat ca să mascheze lipsa ouălor din cozonac. Ceea ce nu trebuie să ne facă să uităm că, paralel cu aceste ironii, batjocuri, zeflemele, luări în râs
Bășcălia la români de la salvare la sinucidere by Ana Blandiana () [Corola-journal/Journalistic/9798_a_11123]
-
că, de fapt, părinții împăratului roman Aurelian se numeau Becali și părea dornic să facă o paralelă între Gigi și împăratul retragerii din Dacia. Ce înseamnă economia de piață! Lui Ceaușescu istoricii de acest soi nu-i găsiseră decît rubedenii boierești autohtone de pe la 1800.
Osul împărătesc al lui Becali by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/9896_a_11221]
-
în nuvela Ușile închise eroul comite eroarea de a vizita clădirea în care, cu ani în urmă, funcționase un Institut al Relațiilor Cordiale, unde lucrase și-și petrecuse anii de vii percepții ai tinereții. Avea în minte saloanele elegantei locuințe boierești transformate într-un Institut și el elitar, care respectase întocmirile pălățelului. în fapt, ceea ce-l pune în mișcare pe povestitor este obsesia ușilor din holul uriaș, ce-i revenea în vis, însă în configurații și dispoziții topografice diferite. îi apăreau
Prinși sub teasc by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/9990_a_11315]
-
se asigurase de ospătarea musafirilor și nu veghease la căpătâiul ei așa cum ar fi trebuit, așa cum făcuse celălalt. Din nou pierduse, din nou alesese altceva" (p. 217). Eșantioanele de mentalitate configurează specificul regional și cultural, cu inserții în intimitatea familiilor boierești, iar idila nu este una siropoasă, deoarece autoarea a reușit să se strecoare în intimitatea epocii și să pigmenteze narațiunea prin încrucișarea a două orizonturi distincte, jocul limbajelor asigurând echilibrul dintre sublim și grotesc, dintre tragic și comic, "arta iubirii
Prin lumea evgheniților by Dana Pîrvan-Jenaru () [Corola-journal/Journalistic/8983_a_10308]
-
Barbu Cioculescu În anii mei școlari numele anotimpurilor se scria cu majuscule - obicei boieresc, dacă nu ploconire la cea mai vorbită limbă a vremii, cea franceză. Dintre toate, cel mai sărbătorit anotimp era primăvara, al renașterii naturii, al unor noi, plăpânde, dar cât de verzi frunze, făgăduind soare și luni întregi de binefăcătoare căldură
Înaltele Toamne by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/9092_a_10417]
-
de la Peleș. Continuam cu povestea fiecărei case, a arhitectului care a făcut-o, a perioadei în care s-a construit, a felului în care s-a găsit amplasamentul, vederea către Munții Bucegi, spațiile generoase de pămînt ce însoțesc construcțiile. Aerul boieresc se simțea peste tot în călătoria noastră. Amănuntele arhitectului Bortnovschi deveneau abundente, semnificative. Îmi nuanțau perspectivele, îmi inițiau ochiul ca să prindă voluptatea formelor, a volumelor, relația cu cel care a locuit acolo, cu structura proprietarului. Din munți, coborau ușor, ușor
Paul Bortnovschi by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/9145_a_10470]
-
revenim la încăperile prin care ai stat și la piesele pe care le-ai scris. M.V.: După momentul Bine, mamă... de pe strada Lirei, m-am mutat la poetul Eugen Chirovici, care avea o mansardă disponibilă într-o superbă casă veche boierească de pe strada Nicolae Iorga. Pentru prima dată aveam dreptul la un copac în fața ferestrei. Ca să nu mai vorbesc de faptul că eram, practic, peste drum de Casa Scriitorilor. În mansarda de pe Iorga am scris }ara lui Gufi. Au urmat apoi
Matei Vișniec:"Convingerea că viața mea va fi dedicată scrisului s-a format încă de pe la 11 sau 12 ani" by Dora Pavel () [Corola-journal/Journalistic/9277_a_10602]
-
de acolo. Cred că sunt singurul om care nu și-a cerut casa înapoi. T. S. - Am vrut să vă întreb dacă ați cerut casa înapoi. Z.D.-B. - Nu. T. S. - Cum arăta casa? Z.D.-B. - O casă boierească, cu fața în curte, cu patru coloane dorice foarte înalte, cu scară interioară în sus spre salon și dormitoare și în jos spre sufragerie și bucătărie. Am auzit că au desființat cele două scări și au făcut sală de biliard
Zoe Dumitrescu-Bușulenga:"Aveam o grădină splendidă în spatele casei. Acolo am trăit până la 29 de ani." by Teodora Stanciu () [Corola-journal/Journalistic/9313_a_10638]
-
de 50% din veniturile realizate sub formă de bani și unelte. Elevii din afara orașului aveau cantină și o sală dormitor dar erau obligați să-și aducă patul și toate cele necesare pentru dormit.Școala s-a deschis într-o casă boiereasca apoi s-a extins cu noi secții: lăcătușerie, sculptură, ceramică și s-a introdus spre studiu Limba Franceză. Absolvenții școlii deveneau în cea mai mare parte meseriași particulari recunoscuți pentru măiestria și profesionalismul lor, alții se angajau în fabrici și
Învăţământul în Gorj 1848-1918 Fondatori şi oameni de şcoală by Băluţoiu Daniel Sorin () [Corola-publishinghouse/Administrative/1289_a_1875]
-
pictorului care m-a ajutat mult să-l cunosc. Familia Caracostea mă interesase încă demult, mai întâi prin personalitatea istoricului literar și folcloristului Dimitrie Caracostea și apoi, prin preocupările mele genealogice, am aflat că era vorba chiar de o familie boierească de obârșie sud-dunăreană, probabil macedoromână, stabilită în județul Olt, care fusese cercetată de istoricul I. Ionașcu (vezi cartea sa Biserici, chipuri și documente din Olt, 1934) și mai de curând de către Alexandru V. Perietzianu-Buzău. în primele generații purtaseră numele "Bălan
Un pictor francez de origine română by Mihai Sorin Rădulescu () [Corola-journal/Journalistic/9454_a_10779]
-
strămoșilor oscilează între localitatea epirotă Negades de la nord de Iannina (Grecia) și insula Itaca, aflată în apropiere. Veniți în }ara Românească, strămoșii Caracostea au făcut avere, arendând și exploatând moșii. Au practicat comerțul cu succes și au primit și ranguri boierești. în centrul orașului Slatina există și astăzi - veritabilă bijuterie arhitectonică în stil francez - o casă reprezentativă, ridicată la începutul secolului XX, fostă în proprietatea familiei. Profesorul Dimitrie Caracostea era fiul magistratului Nicolae Caracostea, al cărui frate, Mihalache Caracostea, căsătorit cu
Un pictor francez de origine română by Mihai Sorin Rădulescu () [Corola-journal/Journalistic/9454_a_10779]
-
a orașului n-au lipsit asemenea "mascote", care s-au dus o dată cu ciudații trăitori pe străzi, în zona liberă dintre a te cunoaște toți și a nu fi al nimănui. Iluștri vagabonzi, lipiți de cîte-o firmă, sau de cîte-o reședință boierească, lei, cîini, berbeci au intrat în istorie și-n caldarîmuri. Ce catastrofă, schimbarea liniei unui tramvai! 6, care mergea mai jos de vechiul Teatru Național, va întoarce la Budișteanu (un tramvai, nu știu dacă șase, și-a păstrat obiceiul ăsta
Alintări by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9508_a_10833]
-
aflat că dl. Djuvara, acest ultim mare boier român, nu mai are unde să locuiască. E vorba de un om de nouăzeci și unu de ani, într-o țară în care sute de lepre din zona politicului ocupă abuziv case boierești și în care un Dan Iosif amenință cu împușcarea pe oricine-ar îndrăzni să aplice legea. Mai merita, oare, să "descălecăm" din stadiul de barbari, pentru a ne închega într-o formațiune statală de sine stătătoare, dacă după o mie
"Barbarul cel bun" by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/9513_a_10838]
-
ci în orașul de pe Tejo. După cum se vede în arborii genealogici ai familiei Lambrino - eu deținând unul alcătuit de Ion (Loulou) Lambrino, fratele lui Zizi Lambrino, și de Alexandru V. Perietzianu-Buzău -, Scarlat Lambrino scobora din altă ramură a acestei familii boierești moldovenești de obârșie grecească decât cea a bunicii principelui Paul. Ilustrul arheolog și epigrafist era scoborâtor prin mamă din familia Miclescu iar, prin bunica sa paternă, din familia Romalo, spițe cărora le-am consacrat nu demult, în revista "Historia", câte
Lisabona și Scarlat Lambrino by Mihai Sorin Radulescu () [Corola-journal/Journalistic/7739_a_9064]
-
unei povești semnificative. Ci poza celui mai înduioșător banal: un cățeluș de bronz, cu urechile nehotărîte între blege și ciulite, ducînd în dinții de lapte o pălărie. Lîngă el, rezemată de un felinar din decor, o umbrelă închisă. Umbrelă zdravănă, boierească, cum se vor fi găsit, nu-ncape îndoială, în Bucureștiul ploilor și al șoșonilor, prin saloanele de secol XIX. Există artiști care ilustrează cărți, regizori care pun în scenă opere. Dacă ar exista o profesie care să scoată, din tot
Scriitori de cărți poștale by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9643_a_10968]
-
și uitându-se speriat la animale. Privirile celor două femei se întâlnesc în același moment și izbucnesc în râs. Ies voioase în curtea grajdului și se îndreaptă spre clădirea de unde vine miros de grătar. Pe vremuri aici era un conac boieresc, spune femeia din dreapta ei. Înconjurat de un parc de toată frumusețea. Grajduri, clădirile servitorilor. Noi vom mânca în una din clădirile servitorilor. Se spune că boierul s-a îndrăgostit de una din țigăncile care slujeau la conac. Seară de seară
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
închide gura, au luat cinematografele la rând, făcea rost de locurile cele mai bune, stăteau în lojă, pe locurile oficiale, chiar se lăuda cu asta, îi șoptea la ureche: "am pupat un fund de activist și am primit niște bilete boierești. A meritat efortul". O strângea cu duioșie în brațe, a fost prima oară când a aflat cum este să fii protejată, crescuse în orfelinat, făcuse școala și facultatea în internate, văzuse toată mizeria de acolo, se strecurase printre psihopate, printre
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
acelei porținuni de țară. Uneori, la mijlocul localității, unde se afla, de regulă, și cârciuma satului, oprea. Cobora, din car, în mână cu o traistă, iar din ea, scoteau capul, pe rând, butelci umplute cu rachiu făcut din cazanele de la casa boierească, de la Cracalia-Liveni, și, pe toți cei care-i întâlnea acolo, îi împărtășea, cu câte o ceșcuță din lemn, plină cu licoare. De obicei, de la acest rest de ceremonial, nu lipseau notabilitățile: primarul, preotul, jandarmul, goardul localității. Evident, mai ducea și
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
Căpitanu cela despre care ai povestit? - l-a întrebat moș Dumitru. Ba bine că nu, Dumitre. Am fost și eu... o amărâtă de ordonanță la un maiur. Numai că cucoana lui nu m-o învățat cum se servește la mese boierești, ci mă chema doar când musafirii se chercheleau și aveau chef de râs... Până atunci însă eu țineam de urât bucătăresei, care mă punea mereu să-i repar patul după ce... îl stricam împreună. Că, vorba ceea: frumos am fost, deștept
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
etajul al doilea al vechii clădiri. Arăta exact ca În poza din dosar, cu părul lung și barba albe, de sfânt bizantin, Înconjurând o față prelungă, cu nasul coroiat și ochii ascunși sub niște sprâncene stufoase. Purta un capot vechi, boieresc. Cum stătea În loja sa, gălăgia străzii nu părea să-l deranjeze, mai degrabă Îi ținea companie. De partea cealaltă a străzii, unde Înainte era cinematograful Mir, un hotel se sprijinea posac cu cotul de cubul unei agenții de pariuri
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
Aricescu o caracterizează astfel: Această satiră a circulat în fragmente, descriind fiecare cîte un episod din revoluția de la 1848; din ele s-au scos multe espresiuni triviale. Autorii n-au putut fi negreșit decît ciocoi, adică lingăi du prin curțile boierești, cari, prin mișcarea de la 48, perdeau avantagele ce le asigurau Regulamentul organic." Aprecierea se confirmă chiar de la începutul textului: "Frunză verde de secară,/ A ieșit zavera-n țară;/ Mulți băieți și băiețoi,/ Și golani, și marțafoi,/ Derbedei, feciori de lele
Puncte de suspensie by Stefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/9175_a_10500]
-
murdăria de pe străzi adaugă un plus de urâțire, acestui mare oraș pe care, se pare că nu-l mai iubește nimeni. Se construiește mult, haotic și scump. Se repară tot timpul, dar fără rezultat. Cele câteva cartiere centrale cu case boierești, frumoase presărate cu biserici monumentale, răspândesc Încă o misterioasă armonie și eleganță, Într-o infinită varietate stiluri, sunt stânjenite de construcțiile noi, urâte. Din nefericire, ghetourile nu-și mai au locul lor periferic, ele Înfloresc ca mucegaiul, pătând ființa urbei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
oprește să privească cum ninge abundent, încărcînd brazii ce străjuiesc piața, făcîndu-i să semene cu pozele cărților de povești citite în copilărie, cînd încă nu știa cum arată munții, iar brazi văzuse doi, și-aceia ciuntiți, în curtea fostului conac boieresc din sat. Zînele din poveștile preferate și le închipuia locuind în case mari, înconjurate de mulți brazi, călătorind în sănii împodobite cu flori și blănuri, din care li se vedeau doar ochii mari și părul lung, blond ca paiul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
cu hârtie igienică galbenă și plastic albastru, a adus o iapă de sus de la Agronomie, a vopsit-o tricolor și-a făcut fotografii cu statuia lui Ștefan cel Mare, îi pusese o oală de noapte din porțelan, din alea vechi, boierești, la picioare... A ieșit un căpitan care era de serviciu și l-a luat la rost, l-a alungat patrula, i-au spart oala de noapte, a făcut spume la gură generalul în presă, că asta e bătaie de joc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]