439 matches
-
economic, cultural și chiar personal. Semnificative sunt, în acest sens, diplomele de indigenat polon cu care au fost înzestrați unii boieri moldoveni, membrii celor mai puternice familii dătătoare de voievozi și cărturari ai epocii. Așa au fost Movileștii, Stroiceștii, Urecheștii, boierii Balica sau Costin. Mai mult decât atât, Luca Stroici, Ieremia Movilă, Simion, Gheorghe și Constantin Movilă, apoi Simion Stroici au beneficiat, totodată, și de privilegiul augmentării stemelor lor cu vulturul polon 21. Prietenia de care s-a vorbit în istoriografie
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
pierzător de oameni și chinuia pe boieri și multora le-a scos ochii, pe alții i-a dat cu totul morții, pe alții i-a sugrumat în închisori, și alte chinuri deosebite au pătimit amarnic și și-au aflat sfârșitul. Boierii deci, dacă au văzut atâta rău, o mare spaimă i-a cuprins pe toți și au început să fugă în țara Leșească și s-au făcut pribegi...” - și Ștefan Rareș - „Și a început să vorbească cu asprime către oameni și
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
putea să o săvârșească, numai o putere domnească. Pentru aceea, de va alege Dumnezeu un domn creștin ca acela să o săvârșească, Dumnezeu să-i fie întru ajutor. Mănăstirea cea de lemn, ce s-au făcut întâi, să aibă acești boieri a o socoti și a o întări” 38. Dacă biserica ori mănăstirea, ctitorită de defunct, se afla departe de Orașul de Scaun (Mănăstirea Bârnova, evocată mai sus, și isprăvită cu decoruri sobre pe fața de piatră fățuită, în incinta ei
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
participarea celor doi „Cantacuzinești cei bătrâni”, Toma și Iordache) tocmai pe el: „Ce cum intrară boierii în casă la vizirul - scrie Ion Neculce -, fiind lucrul tocmit și aședzat cu pariul [Ruset], și întrebă vizirul care este Dabije. Și arătându-l boierii, l-au și îmbrăcat cu caftan de domnie. Iar alți boieri ce trăgé nădejdé domnii au rămas numai cu nădejdea”. Doamna Dafina i-a făcut o fată lui Dabija, pe Maria (dacă Ștefan Meteș are dreptate 258, înseamnă că Dafina
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
văzut deja - o probă de inventivitate. Invocând o operație de pretinsă legalitate („au închis și pă Hrizea vistier, punându-i pricină să-i ia seama de visterie, nădăjduind că va găsi bani mâncați ai țării la el. Care, luându-i boierii lui Șărban-Vodă seama, în câtăva vreme, s-au aflat ai Hrizii vistier bani cheltuiți pentru țară tal. 30.000” - Anonimul Bălenilor), nedescurajat de „insuccese”, Șerban Cantacuzino (care, special pentru Hrizea, înființase funcția de mare vornic 347) perseverează în desfășurarea acțiunii
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
a celor două Principate și locul de reședință al Domnitorului, viața pare a fi dispărut din Iași; sub domnia precedentului Principe Grigore Ghica, acest oraș se bucura de o mare strălucire. Dar, cu el odată, cu Domnitorul, au dispărut și boierii bogătași ce formau Curtea sa, și vechea splendoare a orașului nu mai este decât o amintire” . N. A. Bogdan surprinde atmosfera orașului după 1862: . Și A. C. Cuza remarca starea de spirit de la Iași În momentul În care Iacob Negruzzi pleca la
CAROL I ŞI ORAŞUL IAŞI, A DOUA CAPITALĂ A ROMÂNIEI. In: Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by GH. IACOB () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1280]
-
ar vrea să favorizeze pe cineva, pentru că ar fi părtinitor. El nu eludează și nu deformează faptele, ci doar le prezintă așa cum le înțelege, fără modificări din rațiuni partizane. Este detașat de rude, de prieteni și chiar de neamul moldovenilor - boieri și prostime -, care nu scapă nici el de critici și remarci dure. Dacă apără totuși ceva, apără două categorii abstracte - țara și marea boierime (clasa, nu indivizii) -, erijându-se într-un judecător imparțial (nu și rece), neiertător cu toți. O
NECULCE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288395_a_289724]
-
Băi, te faci că nu mă vezi? Ce-s eu, muscă? Sau ți-o fi scârbă să stai de vorbă cu unul ca mine?! Hă? - Nu, domnule, ce vă face să credeți asta? - Vă știu eu pe voi, ăștia! Sunteți boieri, vă pute de la oamenii de rând! Ia să-mi spui tu mie, de-a cui ești și ce faci aici? - Păi nu se vede? Pictez! După ce se clătină de vreo două ori, apropiindu-se periculos de mult, încât parcă îl
Privind înapoi fără mânie by Gheorghe Bălăceanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91574_a_93568]
-
pe ea capotul ce i-l dădusem, și o clipă fața-i străluci de frumusețe. Lung, zâmbind, își trecu țigările din pachetul lor, cum le cumpărase, în tabachera de metal; adăugă, glumind: - Așa tabacheră cere numai țigări boierești! M-am boierit, domnule judecător, statul mi-a dat pământ și dumneavoastră tabacheră de argint. Râserăm. Oamenii treceau prin fața porții și salutau plecându-și capul sau scoțându-și pălăriile; răspundeam cu mare mulțumire, iar Lung era fericit. Când am plecat am străbătut ulițele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
drept, ai omorât pe bărbatu-tău? —Vă sărut dreapta, cucoane, l-am omorât. — Și de ce l-ai omorât? ce ți-a făcut? Ea se uită o clipă în juru-i, apoi își trece iar palma dreaptă peste ochi. —L-am omorât, boieri dumneavoastră, că nu mai puteam trăi cu dânsul... Mie-mi era altul drag!... Și i se zbăteau ca într-un fior nările. Se ținea să nu plângă poate, și-și încrunta mai tare sprâncenele. —Bine, atunci de ce l-ai luat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
luat baltagul cu amândouă mânile ș-am tras în bărbatu-meu... Eu l-am omorât!... —Tu ai tras? Spune drept! Ai avut tu atâta putere să despici capul unui om? Toți spun că Spataru trebuie să-l fi ucis. Nu, boieri dumneavoastră, eu l-am omorât... Eu i-am dat în cap și l-am omorât... După ce a vorbit așa apăsat, și-a făcut cruce și și-a întors deodată privirile spre jude. —Ei, și pe urmă? Ei, pe urmă atâta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
i-a fost rânduit să slujească la găinărie. După aceea, într-o zi, boierul Iorgu Canta, văzând-o năcăjită și desculță, s-a oprit cu milă în fața ei ș-a întrebat-o dacă n-ar vrea mai bine altă slujbă boierească mai ușoară, mai ferită de ploi și vânturi, în care obicei este a purta fustă înfoiată și ciuboțele galbene. Găinărița cea desculță n-a știut să găsească vorbe de mulțămire, numai s-a făcut roșie și și-a plecat ochii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
o vedea pentru întăia oară și cucoana Aglaie. Ș-a făcut un fel de sfat furtunos între cucoană și boier, după care s-a înfățișat Alexa Grecu ș-a cerut-o de nevastă pe Cristina. Bucuroși i-au dat-o boierii îndată, ba au poftit să fie și nuni... Alexa era un om mai de soi; era și mai în vârstă; de aceea fata lui Jipa niciodată nu îndrăznise a-i spune decât „dumneata“ și se purta cu el foarte supusă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
la maturitate, dar și prin influența artei orientale, scrisul sadovenian este prin excelență poetic. Cuprinstc "Cuprins" Sadoveanu evergreen (Marius Chivu) 5 Mai multe note asupra ediției (Marius Chivu) 11 Într-un sat, odată 17 Hanul Boului 29 Cânele 37 Păcat boieresc 45 În pădurea Petrișorului 83 Înecatul 93 Fântâna Hazului 101 O istorie de demult 111 Mergând spre Hârlău 119 Fiorul 131 Codrul 143 Povestea cu Petrișor 155 Hoțul 163 Haia Sanis 171 Bordeienii 231 Ochii ei arzători de mult s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
o lacună. A pierdut pe drum, undeva, sticla de țuică pe care o confiscase el, Grințu, din camera 33. Deci autorul fictivului scenariu nu se amuză și se preface sever În continuare. — Păi, dacă dormi la ora-sta, Axente! Te-ai boierit sau ți-a intrat democrația În cap? Ia pune-ți boarfele pe tine și du-te până la camera 11, la parter, și vezi că am uitat o sticlă de țuică acolo când i-am dat pe unii cap În cap
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
începând cu 1 martie 1801. --Eu zic să nu ne despărțim de Alexandru Ioan Calimah voievod, părinte, fiindcă vom afla că de fiecare dată este foarte atent la orice lucru de interes pentru târgoveți. Și de această dată trimite veliții boieri să cerceteze “jaluba ce au dat... al nostru cinstit și credincios boier,... Nicolai Roset biv vel vornic”, care “au arătat cum că o uliță ce merge din Ulița Mare drept la vale spre Bahlui și la feredeu... cu zidirile ce
CE NU ŞTIM DESPRE IAŞI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
spune el la 8 septembrie 1777: „Pre înălțate doamne, jeluiesc mării tale pentru o mare împresurare ce are locul casălor și a dugenelor mele despre locul dughenei ficiorilor lui Fote lipscanul; și din poronca mării tale au trimes dumnealor veliții boieri vornici de poartă de au cercetat și n-au putut îndrepta;...Milostivește-te măriia ta ca din poronca mării tale să să ostenească dumnelor veliții boieri să facă cercetare...la fața locului ca să-mi aflu dreptate; și mare pomană va
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
dughenei ficiorilor lui Fote lipscanul; și din poronca mării tale au trimes dumnealor veliții boieri vornici de poartă de au cercetat și n-au putut îndrepta;...Milostivește-te măriia ta ca din poronca mării tale să să ostenească dumnelor veliții boieri să facă cercetare...la fața locului ca să-mi aflu dreptate; și mare pomană va fi mării tale. Robul mării tale, Locman gerahul”. Zbuciumul bietului „gerah” nu s-a sfârșit nici cu asta. De aceea, înainte de 12 ianuarie 1778, este nevoit
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
călugărițele și împotriva celor care calcă țarinile și fânețele cu vitele sau chiar cosesc iarba „di pe moșie și o aducu în târgu de o vându”. Numai că cei care le calcă locurile nu sunt țăranii, ci „dărvarii gospod i boierești”. Adică cei ce aduc lemne. De asemenea, „Simeni gospod i hătmănești i agiești și alti bresli”. Cum se vede, tocmai slujitorii domnești, hătmănești sau agiești erau cei care făceau fărădelegile. Asta ar cam veni ca vorba ceea: „Pune lupul să
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
Bârnova, care iaste începută de noi, vedem că după vremi ce stătură, alt nimeni nu va putea să o săvârșească, numai o putere domnească...” Și mai departe adaugă: „Mănăstirea cea de lemn, ce s-au făcut întâi să aibă acești boieri a o socoti și a o întări”. Despre o altă danie către mănăstirea Bârnova aflăm dintr-un „Ispisoc de la Evstratie Dabija voievod, întru care scrie că... au dat și au miluit sfânta mănăstire Bârnova, pre a ei drepte oceni și
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
țării Românești, întemeierea statului feudal, descălecarea. Și acel eveniment așeza o mare răspundere pe umerii tuturor urmașilor. Era povestea ei, repetată ori de câte ori el o stârnea să-i spună ce înseamnă să fii boier și de ce fuseseră ei hărăziți să fie boieri și nu simpli țărani, robi sau țigani. Uneori se trezea recitând versuri învățate cândva sau ivite spontan, în timp ce ciupea un al-ūd arab, o alăută cu șapte corzi cumpărată la Pisa, dintr-o prăvălie cu vechituri. Transfigurate, cumva îmblânzite de rotunjimile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
m-au ocărât pentru că n-am vrut să-i cred... Petre, întărîtat puțin de scăpărările lacome din ochii tuturor, murmură: ― Se poate, cum nu... Că multe vorbesc oamenii și la București. Unii într-un fel, alții într-alt fel. Nici boierii nu știu cum ar fi mai bine și cum ar face să împace pe toți oamenii. D-aia se tot sfătuiesc și se sfădesc, iar până nu s-or înțelege dânșii... ― Ehe, greu îți vine să dai când ai de la Dumnezeu prea
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
că bătaia nu se-ntoarce, dom' primar! Cosma Buruiană, totuși, n-a reclamat ca să nu mai afle boierul cel mare și să iasă iarăși pacoste pe oameni. De vreo săptămână răufăcătorii dau târcoale și pe la curtea boierului Miron. Și încă boierii ca boierii, că omul ciupește de la boier și zice că nu-i păcat, că tot din munca lui vine. Dar s-a furat și de la oameni, cutăruia o găină, cutăruia porumb... Părintelui Nicodim, barem, știe tot satul, acum trei zile
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
strică prudența nicăiri la țară în zilele astea tulburi. Așa că ia seama, puiule, să nu puie mâna pe tine țăranii! ― Ei, parcă eu sunt moșier! râse Titu. ― Nu râde, amice! făcu secretarul. Crezi că bieții ovrei care pătimesc acuma sunt boieri? 5 ― Eu îmi fac datoria să te avertizez, draga mea, că nu e prudent să pleci acuma la țară! zise Gogu Ionescu cu o seriozitate neobișnuită. Firește, dacă nu mă asculți, eu nu te pot opri și în orice caz
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
Toader Strîmbu, cu fața roșită, cu ochii bulbucați, răcnea: ― Să fi fost copilașul meu, c-apoi le arătam eu! Și într-un grup, mai aproape de ușa cârciumii, Trifon Guju spunea fără pripeală, rece, liniștit, doar cu ochii încruntați ca totdeauna: ― Boierii numai de frică știu omenie! Glasurile se împleteau, se încurcau și se întreceau. Oamenii se îmbulzeau când într-o parte, când în alta, ascultând, bombănind, blestemând. Parcă un vânt nehotărât ar fi împins-o încoace și încolo, mulțimea se zvârcolea
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]