154 matches
-
clasică. Lui Stroeve i se învârtea capul. Era Blanche. Îl cuprinse durerea, și gelozia, și furia și scoase un strigăt răgușit, dar nu putea vorbi. Își agita pumnul și-l ridica amenințător către un dușman invizibil. Țipă cât îl țineau bojocii. Era înnebunit de furie. Nu mai putea suporta, asta era prea mult. Se uită înnebunit în jur în căutarea unui instrument. Voia să taie tabloul în bucăți. Nu mai trebuia să mai dăinuie nici un minut. Dar nu găsi nimic care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
fi fost, poate, o mulțime de aflat, dar nu doreau să-i dea apă la moară Ceasornicarului, care acum se grozăvea atâta cu pendula lui nenorocită. Pitpalacu’ naibii! N-are decât să trăncănească până l-or durea și fălcile, și bojocii; vor pleca fără o vorbă, așa s-au înțeles ei... „Eu un lucru aș mai avea de zis”, a continuat Ceasornicarul. „Să nu încercați a-l strica. Fiindcă, oricum, ce va fi să se întâmple tot se va întâmpla! Așa că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
Unde aruncăm pisica moartă? De când alde Osama bin Laden le-a înfipt un 11 septembrie, de le-a ajuns până-n măduva oaselor, americanii au redescoperit binefacerile salutare și reconfortante ale suflării în iaurt. Și suflă săracii, de li se desprind bojocii de coaste, însă cu toate acestea tot o mai pățesc, așa dacă nu săptămânal, măcar lunar ca să trăiască iar câte o mică alertă binladinistă. Conu Iancu Caragiale cred că la americani se gândea, când a scris că „din fandaxie, dai
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
întrebă retoric un student bondoc și mustăcios, purtând pe scăfârlie o șapcă de elev cu cozorocul întors la spate. Și mămăliga frige, mă! îi replică un alt student, deșirat și glumeț, care se apucă apoi să-i zică din fundul bojocilor o veche doină de haiducie din colecția lui G. Dem Teodorescu. Nelu Ianolide, care era și el pe-acolo, îl completă, spunând că românii aveau tradiția pandurilor lui Tudor Vladimirescu și a răscoalei de la 1907. Unul dintre vigilenții aflați în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
Bura, care, cu un aer conspirativ și fără multă vorbă, îl luară cu ei alături, la filologie, unde erau așteptați de Nelu Ianolide și de Călin Moraru, un student din anul al patrulea, cel cu doina de haiducie cântată din bojoci. Ieșiră apoi cu toții din universitate și trecură pe la arhitectură, unde li se alăturară încă doi studenți. De la arhitectură mai merseră vreun sfert de oră pe bulevard, o cotiră pe câteva străduțe lăturalnice și intrară într-un bloc elegant din epoca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
puțin dacă te-ai alege cu atîta, vrea să facă Angelina o glumă, însă de cele mai multe ori individul nu e altceva decît un impotent nenorocit, i se pare. Blocați toate ieșirile, geamurile, ușile! începe Curistul să țipe cît îl țin bojocii împroșcînd cu salivă în aer, făcîndu-i un semn scurt din priviri Părințelului către scara de incendiu, trimiteți pe cineva acolo sus, nu cumva să-i vină vreunuia aflat cu musca pe căciulă ideea să și ia tălpășița pe unde nimeni
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
te-ai ascuns pînă acuma, l-a luat unul din ei la întrebări, în timp ce ceilalți trei au început să-l croiască ca pe un sac de box. Descărcați-vă cît mai puteți, nenorociților, a început să strige cît îl țineau bojocii. Niciodată nu simți o mai mare plăcere decît atunci cînd îți altoiești cu bîta un fost tovarăș pe care l-ai urît dintotdeauna, zice Curistul. Și cînd te gîndești că pînă atunci nimeni nu avusese curajul să se atingă nici măcar
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
rachiu ori... din care nenorocire vrei tu... Cel în raglan se opri ultragiat pe zid. Dacă era adevărat, devenea extrem de nedrept, ca tot boul ăsta să primească, pe de-a moaca, ceea ce el obținea numai după ce-și scuipa din bojoci. - Pe muianul tău de dentist, boangă Bruță... că-ți toarnă ție fermecătoarea galenică, de-a moaca... Numai ca să-i împrăștii... prin domiciliu, cu muște, rahați, scârboșenii și șobolani?!... Adică, ea nu poate să-și arunce singură, prin casă, cu șobolanii
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
excavatorul, pe mâna dreaptă, cum pătrunzi dinspre Herăstrău în Piața Romană și, înhăitîndu-se cu doi proaspeți folkiști, care la viața lor nu-l studiaseră decât pe Victor Socaciu, lălăiau, chirăiau, își zburleau bărbile și mustățile, răcneau până își făceau franjuri bojocii, făcând 80 DANIEL BĂNULESCU Fulgerător, din direcția pistelor pentru avioane, își făcu apariția, în zbor, o trăsură de jucărie. Caleașca era mânată de loviturile de bici ale unui vizitiu de jucărie. De asemenea, vizitiul purta pe pântecul revărsat, gol, prinsă
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
parcă și inchiziția, din ce-am citit, era mai politicoasă cu unghiile semenilor ei... Și atunci toți cei care, în sufletul lor, înclinaseră să-i țină partea, se trăgeau mai lângă anatomia, înfășurată în năvod, a lui Ulpiu și expediau bojocilor ei cîte-un picior. Ultimele sale luni de viață, pe tot parcursul instrucției și desfășurării procesului său, Ulpiu Sargetius Galopenția a domiciliat în arestul aceleiași clădiri. Prefectura Generală a Poliției i se lipise de suflet de nu putea s-o părăsească
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
cu viteza melcului aerul gros ca o supă. S-a auzit o tentativă de tunet mai devreme, exact când plecam de la ștrand, pe la ora 16, dar a fost mai degrabă sunetul unei pungi de hârtie sparte decât răgetul din toți bojocii de care e nevoie pentru a speria canicula. Dumnezeule, ce căldură. Și mirosul. Sunt În grădină, Îndepărtând voma lui Joshua Mayhew de pe covoraș. Voma din cereale e presărată cu minarete pastel de bezele. Am observat că Josh arăta cam palid
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
cu palma lui grea pe barbă: - Las', c-ai să spui tu și ce lapte ai supt de la mă-ta, n-avea grijă... S-a mai jurat și Gheorghe. Degeaba. Bătaia a început îndată. Întâi i-a lovit lunganul. În bojoci, în spate și în cap. Cel tânăr se apleca și ignea fără o vorbă. Treantă începu să urle. Îi astupară gura. Ca o tobă suna spinarea codoșului. - Caii! striga comisarul. - Caii! zicea și sergentul. Pe urmă, șeful lepădă haina. Ucenicul
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
omoară nebunu’ la tine, dacă nu i-ai pus ciorba cum vrea el sau dacă nu ai chef s-o iei la goană când vrea el s-o facă pă armăsaru’. Tot femeie e și d-astea care-și chinuie bojocii.“ Se răsuci spre mine, întinse mâna și-mi mângâie obrajii, ca și cum mi-ar fi șters un șuvoi de lacrimi. „Nu vezi că au închis și «Gambrinusu’» tău? L-au vândut! Treci odată p-acolo, să vezi de nu l-au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
de bas, un cîntec spaniol de demult. Curînd i se alăturară și marinarii, mai apoi pasagerii - printre care și un preot și un militar -, iar În cele din urmă căpitanul, cavalerii și doamnele le ținură isonul, strigînd cât Îi țineau bojocii și repetînd nostalgica melodie, care povestea despre un ținut ce rămăsese tare, tare departe, unde cel mai probabil nu aveau să se mai Întoarcă niciodată. Pentru Oberlus, care se apropia tot mai mult, printre pietre și bălării, asemenea evocări sentimentale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
din cauza asta. Pe când tocmai îi explicam asta civilului care uitase mâna pe urechea mea, văd sicriul urcând la etaj, pe umerii soldaților și, pentru că urechea nu avea de gând să scape din menghină, unde nu m-am proptit o dată în bojoci și am strigat așa de tare Ucuuuuuu!!! încât toți vecinii au ieșit afară, pe casa scării, într-o clipită, ca la un semnal abia așteptat, moment în care civilul lipit de urechea mea a devenit, brusc, mare iubitor de Z
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
silva; G. silvae; D. silvae; Ac. silvam; Abl. silva, V. silva. Plural: N. silvae; G. silvarum; D. silvis; Ac. silvas; Abl. silvis; V. silvae..." Dintr-un firesc reflex uman, între singular și plural făceai o pauză pentru împrospătat aerul din bojoci. Atunci grijuliul Brăcinariu îți atrăgea atenția: "Mătăluță ești cam nesigur. Latina e o limbă perfectă, n-are nevoie de ageamii". Dădeai gata declinarea altui substantiv, te felicitai că a fost totul OK, vedeai felicitările și în ochii celor din clasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
om înstărit, are cont în bancă, are vilă, gazon, gard și trotuar mai aparte, construit prin efort propriu. Camerele de luat vederi îl avertizează cînd copiii îndrăznesc să calce pe trotuarul său. Atunci iese afară și țipă cît îl țin bojocii spre țînci, amenințînd cu moartea sau schilodirea. Harpagon și-a tras un stîlp în curte și fură curent stradal pentru iluminarea grădinii sale. Și totuși, cu ce se deosebește Harpagon acesta față de miile de Harpagoni împînzite peste tot? Ce m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
-mi deie apă, să-mi deie pîine, pîn ce-a venit coana Didina și nu zici că-mi trage un pumn după ceafă, de-am gândit că atît mi-a fost. Și numa ce-ncep a tuși să-mi scot bojocii nu alta, simții că mi s-a rupt ceva În beregată și-am scuipat ditamai osu cu bale și sînge, da nici că mi-a păsat cînd am văzut că respir... io crez că nimic pă lumea asta nu are
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
când fu readus la realitate de ceea ce, mai Întâi, i se păru a fi un urlet. Îi trebuiră câteva secunde ca să-și reorganizeze percepțiile auditive, apoi trecu rapid În camera de alături. Așezat lângă pat, Bruno cânta cât Îl țineau bojocii: I-a adunat pe toți aici Chemarea scumpei looor mămici, Căci e pe moarte, Maammaaaaaaa... Nestatornici; nestatornici, ușuratici și bufoni, așa sunt oamenii. Ridicându-se, Bruno cântă și mai tare strofa următoare: Da, au venit, sunt toți aici, Și ăia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
un firicel mărunt de vânt care abia se târa pe deasupra gheții. Nu-l simțeai nici dacă stăteai În picioare și nici dacă stăteai Întins. Ne puserăm În genunchi și traserăm cu nesaț aer În piept, căscând nările, plimbând aerul din bojoci În gură și la loc În nări, până ce ni se păru că simțim o urmă de miros de sudoare. Părea o sudoare tare ușoară, dar mirosul trebuie că venea de prea departe ca să nu se fi desfăcut În nenumărate fuioare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
fug cât mai repede, să mă culc pe o bancă în parc. Nu-i așa! Cap-de-cal urlă din bucătărie, sau baie, ce-o fi ea: la masăăă! Porc topit, ghiveci, cafea, coniac, mahorcă. De sub calorifer, Gilbert Becaud mârâie din toți bojocii, nervos că fusese sculat cu noaptea-n cap. Chilot stă lângă farfuria mea, mă privește fix. Nu se clintește de pe suportul de lemn pe care e bătut în cuie ca un G de tipar. Plec cu un sac de covoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
maximum, să poată băieții să arate ce pot în You’ ve got your mind in the gutter. Am rămas blocat când, peste cinci minute, m-am trezit în cameră cu părintele care dădea disperat din cădelniță și urla din toți bojocii „Doamne miluieșteeeee!”, să acopere valurile de rock care se rostogoleau din casetofon. Iarăși uitasem tipicul. Nici nu e de mirare că nu mi-a fost dat să ajung popă cu casă parohială etajată în spatele bisericii și cu Toyota Corola în spatele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
semne disperate din mâini să mă ridic de pe covor. M-am ridicat, fără să-mi pot desprinde privirea de la el, iar el s-a apucat imediat să mă evalueze. — EI BINE! CE VEDEM NOI AICI? a urlat el din toți bojocii, atât cât poate urla cineva În falset. EȘTI DRĂGUȚĂ, DAR PREA NORMALĂ. ȘI CE AI PE TINE NU-ȚI VINE BINE DELOC! Mă cheamă Andrea. Sunt noua asistentă a Mirandei. Ochii i-au alunecat pe trupul meu din cap până-n
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
picior de ciocoi, să le piară vița și sămînța! Învârtea toporul deasupra capului... Glasul răgușit avea izbucniri de trâmbiță spartă: ― Destul am răbdat și-am suferit... Acu vreau să mă răcoresc!... Trebuie să beau sânge de ciocoi, altfel îmi ard bojocii! Se repezi cu toporul la ferestrele conacului. Geamurile și cercevelele se risipiră țăndări, pe rând. Ceilalți țărani, molipsindu-se îndată de furia lui distrugătoare, se năpustiră și ei, cu ce le cădea în mână, să spargă ori să dărâme ceva
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
decât în fața morții. Nu trebuia să-și piardă timpul, trebuia să născocească ceva pentru a scăpa, sau cel puțin să amâne, rugul. Dădu foc la salteaua de paie. Temnicerii veniră în goană cu găleți de apă, strigând cât îi țineau bojocii, în timp ce Tommaso, printre flăcări, din fericire nu foarte încinse și înalte, acuza: Dumnezeu în persoană a dat foc culcușului meu. Dumnezeu o să-l stingă. Mi-ați promis hârtie și cerneală și-n schimb mi-ați tras câțiva scuipați. Aha, sosesc
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]