1,186 matches
-
proiectă holograme din trecutul Brăilei. Era un ger frumos. Sub nămeții cât casa orașul respira, copiii mergeau la școală sub cerul de zăpadă, erau canale și podețe ca într-o Veneție înghețată, cu gondolele trase de cai pe gheața Dunării, bolborosea printre bulele copcilor torsul de motan al apei prin branhiile peștilor cu botul afară, înnebuniți de parfumurile teilor din moleculele de hidrogen, bile înghețate pe oglinda sticloasă, trilurile, ciripitul vrăbiilor gureșe, împietrite în picăturile înghețate pe care copiii le sfărmau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
înghesuind tăcerea între croncănituri, încât și curentul electric din cablurile țesute pe tavanul străzilor se sufoca sub mulțimea lor, zidurile blocurilor erau mânjite de lacrimi murdare, coaja copacilor de șiroaiele de lumină ale norilor mânjiți de sânge bolnav, în canalizări bolboroseau șuvoaie de iarnă zoioasă. Cu sunetele din orga copilăriei, râsete, foșnet păstrat în moleculele înghețate, nostalgia zilelor de vară din atomii de gheață, notele școlare puse la păstrare în fuioarele de aburi ale vremurilor de atunci, strigătele victorioase ale băieților
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
magiștri, hălăduiam printre LEGI cu nonșalanța neadmisă de rigorile școlare. La Facerea Lumii noastre, cuvântul lui Dumnezeu a fost: TEZĂ. Dar ce trebuia să scriem habar nu aveam. Încă nu ni se făcuse Lumea și capul nostru era moale. Ca să bolborosim viața și sentimentele, ne dureau simțurile. Toate circuitele noastre erau inundate cu haos și noi urma să le dirijăm. Am devenit proprii noștri agenți de circulație, ordonând traficul gândurilor, fluxul nesfârșit al imaginilor izvorâte nu se știe de unde, în același
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
seacă, plasticizată osmotic cu croncănitul ciorilor avide de a distruge această imensitate nestatornică, străbătută de acea sperietoare vie cu o șapcă de elev pe creștetul pleșuv, gonind nu se știe de ce printre cocenii drepți, încărcați cu știuleți galbeni și grei, bolborosind versuri sau rugăciuni sau injurii la adresa cuiva care se înfiripa printre nori ca un crochiu tulbure, nesigur, părând a nu fi din neamul păsăresc, ci mai degrabă din cel câmpenesc, pentru că avea foșnet parcă de vânt, parcă de lan, ori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
adună multiplele dedublări de prin toate coclaurile Pleistocenului și după ce și le încorporă deschise mecanic computerul. Văzu cele întâmplate după căderea sa în genunile somnului și se miră pentru prima oară de când inventase mirarea. Măruntaiele de homunculi se cred zei! bolborosi. Și își concentră focalizarea pe clasa scamelor din Liceul Brăilean, care tocmai atunci își aștepta adunăturile să-și ocupe locurile în bănci. Îi văzu pe toți bătrâni, înspăimântător de modificați, incredibil de tăcuți. Mioara Alimentară, îmbrăcată în nelipsita ei rochie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
scânteie de deșertăciune în celelalte dubluri încorporate. El, care nici nu se gândise vreodată să o inventeze, dar acum iată, viitorul îl obliga. Și Mioara, în timp ce duduia cu mașina pe drumurile reci, simți telepatic scânteia și combustia filosofiei se aprinse bolborosind ceva pe care, implicit, o gândise înaintea timpului, dedesubtul Pământului, Povestitorul: fiecare ceas e o undă a timpului, fiecare zi e și ea o altă undă. Timpul e rotund și viața e o curbă închisă. Și transmise o undă electrică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
doar noi de acolo venim. N-aveai cui să-i spui, zice Roja, el deja își închipuia că orașul e scăldat în sînge, că toate se întîmplă din cauza slăbiciunilor sale. Totul mi se trage de la negocierile alea nenorocite cu Regizorașul, bolborosea ca un apucat, fiecare cu sechelele lui, omul ăsta nu e zdravăn la minte, își imaginează că sîntem pe un platou de înregistrare, că filmează întoarcerea comisarului sau partea a doua la Ultimul cartuș, n-am mai avut cu cine
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
zice Gulie, lăsați-ne și nouă, nu vă lăcomiți că nu i sfîrșitul lumii. Ce se aude? sare ca ars Tîrnăcop, focuri de artificii, a început spectacolul, zice Dendé. O fi la Universității, Victoriei, grupuri mari Gulie, începe Roja să bolborosească dezlipindu-și de la buze sticla aproape goală, e zece trecute dimineața, cobor din camionul care mă adusese pînă la Arcul de Triumf, mă simt dezorientat, nu știu cum să scap de uniforma asta nenorocită, așa că îmi scot mantaua și o îmbrac pe dos
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
presărînd puțină sare pe rană, și eu aș fi preferat o altfel de revoltă, dar nu s-a putut, prea multe interese, mă înțelegi soldățelule? Cîtă neobrăzare, păcat că nu-l poate vedea decît prin ceață, am fost un naiv, bolborosește, lasă-l să spună ce are pe suflet, zice Dendé, căutîndu-și stiloul în buzunarul de la piept, înțelegeți voi ce vreți, își reia Roja ideea, o baie de sînge, asta ne așteaptă, ce s-a întîmplat pînă acum e zero, vacs
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
începe să emită primele ordine, să facă manevre cu taburile la Palat, să ceară împrăștierea primelor grupuri de pe bulevard. Vi s-a urît cu binele, au început să-i treacă prin ciur pe toți, fiecare trebuia să se legitimeze, să bolborosească o parolă sau să fluture vreun însemn, care nu știți despre ce e vorba, hai, ușcheala, cît încă mai aveți ocazia, dacă vă e dragă viața. Cam pe unde eram eu la ora asta? încearcă Roja să-și amintească, pe
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
adresează cu "Excelența Voastră" și în curînd te vei "ciondăni" cu oameni fără scrupule, capabili să ucidă chiar, pentru a accede acolo unde în mod normal n-au ce căuta. Încerc să găsesc un răspuns și nimic nu mă mulțumește. Bolborosesc abia auzit: Și totuși viața durează cît timp ești util... Ce-ai zis? sînt întrebat prin surprindere. Ziceam că... Nimic, nimic important. O pasăre nocturnă repetă un sunet la intervale regulate. Un sunet fără nimic spectaculos în el și complet
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
muncitor cuminte de obicei. Talabă îl întîmpină cu o ostilitate nedisimulată. Ce dracu' mai vrei și tu? Dobrilă ezită să spună motivul. Mîna îi tremură și ochii aveau o strălucire ciudată. Nu poate să se adune și să vorbească inteligibil. Bolborosește ceva, pleacă capul în jos și tot trupul îi este scuturat de niște spasme anormale. Dar spune naibii, ce vrei? Zece, mor dacă..., zece lei. Pentru băutură, da? Ei bine, crăpi dracului, eu pentru băutură nu dau! Îmi este tare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
cu bîta. Vezi că învie și ne omoară, spune mama panicată. Rodica apucă bîta și o potrivește tot spre cap. Nu, nu în cap că îl omori. Dar unde? În rest, pe unde se întîmplă. Cînd fata ridică ciomagul, Parșivu bolborosește ceva. Vrea sa-ți zică ceva. Apleacă urechea, îi spune mama fetei. Aceasta se apleacă și ascultă. Nu mă omorî. Te-am iertat și plec în lumea mea. În lumea de apoi? Da. Arde-l, strigă mama. Auzi, să te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
asta, dar am auzit că l-ai omorât pe Alex și nu credeam că mai ești omul de care mi-a spus el. Îmi pare rău! Nu contează! Nu tu l-ai ucis, nu? Nu am vrut, Amanda, îți jur! Bolborosea ceva de cuplul Adamic și alte prostii. Am insistat până în ultimul moment. I-am pus sabia la gât și m-am oprit. Dar mi-a tras singur mâna. S-a sinucis! Niciodată n-a mai durut așa, îți jur! Te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
greu te puteai înțelege, în acele grele momente, cu Victoria. Dacă o întrebai un lucru, oricare, ea bâiguia ceva vag, confuz și cu neputință de deslușit, încât se comporta întocmai ca omul care, visând cine știe ce minunății, vorbește te miri ce, bolborosind încetișor în somn și scoțând doar niște sunete frânte, deloc clare. Totuși, ori de câte ori băiatul îi propuse convingător și ferm că este necesar și vital să telefoneze la numărul unic de urgență și să anunțe numaidecât salvarea, ea, din nu se
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
-l de genunchi îl deschise. Era plin de mâncare, Arm, știind că nu-i place să mănânce singură, pusese mâncare pentru două persoane. Așa îi făcea și pachețelele pentru școală. Luă niște sandviciuri la întâmplare și le întinse fetiței. Aceasta bolborosea mulțumiri în neștire, lucru care o încurca și mai rău pe Crăița. Scotoci prin rucsac și scoase dulciuri, sucuri, ciocolată. Le deșertă în poalele fetiței și plecă în grabă. Chipul ei, uluit, înfometat și murdar, avea să-i stăruie în
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
nici nu erau convinși. Pentru mai multă siguranță, pe unul îl punea să spună câteva versuri, pe altul să meargă pe sârmă, iar pe ultimul să picteze. Dar acrobatul cădea de la primul pas, eu mâzgăleam aiurea un carton, iar Mezinul bolborosea cuvinte fără nici o noimă. Eram rotiți „pe ateliere” până se ajungea la o recunoaștere aproximativă. Nimic absolut, fiindcă, atunci când nu mai aveam încotro, ne încăieram, vorbiți dinainte, și ne amestecam în așa fel, încât nici noi nu ne mai puteam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
că plesnim de atâta râs!) Gloria literară! Mezinul a mai gustat-o. Acum nu-i mai iese nici un vers. În proză se descurcă. Mi-a citit într-o zi ceva, nu știu ce i-a venit. Și Mijlociul se descurcă. Atunci când scrie, bolborosește pasaje întregi. Are un stil arid. Lui întotdeauna i-a lipsit ceva. Un om întreg la minte nu stă suspendat de un fir de păianjen. Memoriile sale vor avea puține cuvinte. Vor fi publicate - mai mult ca sigur - într-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
dus să se spele. Îmi închipui că celălalt a inventat sau exagerat crezând că așa poate intra în vorbă cu femeia. Care zice că aici nu ai putea să te îneci, că vara vin oamenii, fac baie, și gazele care bolborosesc îi saltă în sus... îi ține... * Dialogul absurd, prelungit, al celuilalt cu femeia care ține sub braț un pachet din care ies vârfurile unor pantofi de damă, - abia acum văd că umblă desculță... Când mă întorc și dau de cel
Vulcanii noroioși by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/7547_a_8872]
-
la care căuta ceva ce scotea un hârâit ca atunci când umbli după un post. - Ce faci aici? cauți pământul? întreb serios. - Da, pământul... planeta, - răspunde preocupat. Eram, într-adevăr, ca pe altă lume. Bășicele de noroi se umflau, se spărgeau, bolborosind a fierbere... Mă uitam într-un fel de băltoacă unde gazele făceau mai tare bulboci, mereu în altă parte, în urmă și înapoi... Miroase a infirmerie a iod, a cazarmă dezinfectată recent. Mă gândeam cum mă sculam în zori în
Vulcanii noroioși by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/7547_a_8872]
-
la intimismul candid, de la neliniște la beatitudine, de la senzualitate la ceremonia sentimentală, dar nu scapă nicicum de verbozitate și asperități expozitive: "Miros de trup abandonat de suflet / Sub soare nerușinat, / Miros de trup pe care / Carnea crește, / În care sângele bolborosește/ Și, într-un fel de harnică furtună, / Celulă cu celulă se-mpreună... / Nu te-apropia, nu mă atinge, / Amar mi-e trupul și otrăvitor, / Cu soarele prelins la subsuori, / Cu fluturi beți de mine răscoliți / Din larve sfărâmate de dorințe
Confesiune continuă by Constantin Trandafir () [Corola-journal/Journalistic/7136_a_8461]
-
de buzunarul de sus și mi-am croit drum prin mulțimea de jurnaliști și gură- cască. L-am văzut de departe pe Boswell și am trecut aplecândumă pe sub o panglică a poliției ca să ajung până la el. - Bună dimineața, domnule, am bolborosit eu. Am venit de îndată ce am aflat. Și-a dus un deget la buze și mi-a șoptit în ureche: - Fereastra de la parter. Le-a luat mai puțin de zece minute. Nimic altceva. - Ce ? Apoi mi-am dat seama. Cel mai
Cazul Jane Eyre () [Corola-journal/Journalistic/5906_a_7231]
-
înăuntru! M-am uitat la vitrină. Era încă încuiată zdravăn și nici unul dintre celelalte obiecte expuse nu fusese atins. Cheile erau ținute în altă parte și în momentul de față erau transportate până aici de la Londra. - Hei, ce ciudat... am bolborosit eu, aplecându-mă să văd mai bine. - Ce-ai văzut, a întrebat Paige nerăbdătoare. Am arătat spre o porțiune de sticlă dintr-un panou lateral, care se unduia ușurel. Porțiunea era cam de mărimea manuscrisului. - Am observat asta, a zis
Cazul Jane Eyre () [Corola-journal/Journalistic/5906_a_7231]
-
Nu ești sigur că zeii ți-l vor spune limpede. Nu ești sigur nici măcar că îl cunosc ei înșiși cu adevărat. În atâtea cazuri s-au înșelat sau au vrut să-i păcălească pe oameni. Sau pur și simplu au bolborosit ceva acolo, la întâmplare, numai ca să închidă gura curioșilor. În momentul de față, se impune un nou etalon temporal, căci prezentul e o afacere mult mai sigură decât viitorul de când oamenii preferă lucruri palpabile, nu himere: Dacă în trecut gloria
Oracolul dereglat by Alexandra Ciocârlie () [Corola-journal/Journalistic/5241_a_6566]
-
prin microscop, fie prin telescop. Asistăm la o scrutare nu numai pe cord, ci și pe corp deschis. Suntem martorii tăcuți ai unui conflict armat, care se poartă pe lamelă, între globule albe și roșii; țevăria interioară se zbate, atârnă, bolborosește, se stinge, putrezește, rătăcește, tușește, oftează, strigă (ce-i drept, un strigăt „făcut din aluat”), se forțează, scâncește și răgușește - o simfonie a uzării, acordarea unor instrumente ce nu mai pot cânta și care își duc veștejite existența în pansamente
Simfonia extincției by Daniela Magiaru () [Corola-journal/Journalistic/5148_a_6473]