233 matches
-
Înainte, însă, de a ajunge pe creasta dealului, să vedem ce biserică este cea aflată la margine de cimitir, în dreapta noastră. Este vorba de biserica Sfinții Apostoli Petru și Pavel. La începuturile ei era o capelă pentru prohodirea morților din bolnițele Epitropiei Sf. Spiridon. Actuala biserică a fost edificată într-o perioadă lungă de timp (1803-1925). Printre ctitori sunt amintiți: Mihail Sturza, Cantacuzino-Pașcanu, Alexandru Moruzi și Mitropolitul Veniamin Costachi. De aici înainte, urmăm șoseaua spre Aroneanu, care ne apare ca o
Iaşii dealurilor albastre by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1211_a_1919]
-
m. arh. pop.: casa de lemn Dobrin - arhitectură populară, sec. al XIX-lea, - m. arh. pop.: casa Miscurici - jum. Sec. al XIX-lea, - m. arh. pop.: casa Popescu Ciovină din Jiblea Veche; - m.m. cimitirul eroilor din primul război mondial de la Bolnița (mutat de la Jiblea); - rezervație naturală „Cozia Lotrișor” (21 000 ha); - muzeul „Limeșului Alutan”, frontiera romană de pe Olt (sistemul de fortificații), muzeu Încă În organizare; - etnografie și folclor: formație de dansuri și cor laureate; - festivalul interjudețean „CÎntecele Oltului”, luna august; - festivalul
Turism în Carpaţii Meridionali: cunoaştere, dezvoltare şi valoroficare economică by Ion Talabă, Elena Monica Talabă, Raluca-Maria Apetrei () [Corola-publishinghouse/Science/91770_a_92400]
-
localitatea Ciungeta - important punct hidroenergetic, centru turistic; - hidrocentrala de pe Lotru - cea mai mare de pe rîurile interioare (510 MW). - Pensiunea Coibănelu - lac de acumulare. MUEREASCA. - Monumente de arhitectură: - Biserica „Sf. Nicolae”, sec. XIX, În Muereasca de Jos - Mănăstirea Frăsinei, sec. XIX, Bolnița, sec. XVIIII, pictură; - etnografie și folclor: - vatră folclorică, - formație de fluierași. OLĂNEȘTI. - m. arh.: biserica „Sf. Voievozi”, 1778-1789, cu pictură, În satul Cheia; - m. i. arh.: schitul Iezeru, construit Înainte de 1500, cu pictură din sec. al XVIII-lea; - m. i
Turism în Carpaţii Meridionali: cunoaştere, dezvoltare şi valoroficare economică by Ion Talabă, Elena Monica Talabă, Raluca-Maria Apetrei () [Corola-publishinghouse/Science/91770_a_92400]
-
folosim de o măsurare științifică, ci doar de o simplă deducție, nu are o valoare științifică, dar nici nu poate fi înlăturat în totalitate. În spațiul românesc, "în secolul al XIII-lea, au fost organizate, pe lângă diferitele mănăstiri, așa-zise "bolnițe", care nu erau altceva decât azile pentru bolnavii săraci, pentru invalizi și, în general, pentru bătrânii săraci. Termenii pe care îi întâlnim, desemnând pe cei asistați, erau de "mișel" pentru cei care prezentau infirmități fizice, și de "nemernici" pentru elementele
Biserica şi asistenţa socială din România by Ion Petrică [Corola-publishinghouse/Science/899_a_2407]
-
și de "nemernici" pentru elementele sociale: cerșetori și vagabonzi" (Mănoiu, Epureanu, 1996, p. 4). După războaie, domnitorii sau unii boieri înălțau biserici sau mănăstiri pentru a mulțumi lui Dumnezeu de biruința împotriva dușmanilor țării. Pe lângă aceste locașuri sfinte se înființau bolnițe sau azile pentru nevoiașii suferinzi, nevolnici sau pentru cei loviți de soartă. "Solidaritatea obștii (a comunităților), întemeiată pe stăpânirea comună a unor bunuri, se extinde și pe tărâmul organizării judecătorești și administrative, obștea funcționând ca un organism autonom și din
Biserica şi asistenţa socială din România by Ion Petrică [Corola-publishinghouse/Science/899_a_2407]
-
111. 3 Mai trebuie menționate câteva aspecte: în primul rând voievozii români aveau preocuparea de a ridica lăcașuri de cult, de obicei mănăstiri, adică ctitoreau. Aceste ctitorii ale lor erau dotate cu tot ceea ce reprezenta un complex monahal, inclusiv cu bolnițe pentru împlinirea faptică a ceea ce înseamnă slujirea celuilalt care se află în suferință. De aceea, în Istoria Românilor, vol. IV, Academia Română, Editura Enciclopedică, București, 2001, p. 258, se spun următoarele: În principiu, mănăstirile erau scutite de dări către domnie. Au
Biserica şi asistenţa socială din România by Ion Petrică [Corola-publishinghouse/Science/899_a_2407]
-
de ani de „capitalism”!) a unor domenii extrem de sensibile precum sănătatea, protecția socială sau educația. Nu se pot găsi scuze nici măcar cunoscutului ctitor de lăcașuri sfinte, Ștefan cel Mare, pentru că nu a ordonat, din păcate, și construirea vreunei școli sau „bolnițe” (spital) pentru supușii plătitori de biruri. (Te și întrebi cât de potrivit este numele domnitorului pe frontispiciul unor gimnazii, colegii naționale și chiar universități, când ar fi mai corect să fie cinstiți astfel în primul rând dascălii națiunii). Prin urmare
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
capitalismului atât de blamat de actuala stângă europeană, care ignoră cercetările științifice finanțate de capitaliștii odioși (!) și putrezi de bogați, prin fundațiile finanțate de ei. Ștefan cel Mare „al nostru” a ordonat construirea unor biserici, dar nici o școală și nici o „bolniță” (spital). Vor face-o fanarioții adăpați la cultură occidentală, o făcuse mai devreme o „liftă” albaneză, domnitorul moldovean cu deschidere spre cultură și dornic să impună puterea legii (Vasile Lupu). O analiză istorică, economică, demografică etc. ar putea duce la
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
de ani de „capitalism”!) a unor domenii extrem de sensibile precum sănătatea, protecția socială sau educația. Nu se pot găsi scuze nici măcar cunoscutului ctitor de lăcașuri sfinte, Ștefan cel Mare, pentru că nu a ordonat, din păcate, și construirea vreunei școli sau „bolnițe” (spital) pentru supușii plătitori de biruri. (Te și întrebi cât de potrivit este numele domnitorului pe frontispiciul unor gimnazii, colegii naționale și chiar universități, când ar fi mai corect să fie cinstiți astfel în primul rând dascălii națiunii). Prin urmare
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
capitalismului atât de blamat de actuala stângă europeană, care ignoră cercetările științifice finanțate de capitaliștii odioși (!) și putrezi de bogați, prin fundațiile finanțate de ei. Ștefan cel Mare „al nostru” a ordonat construirea unor biserici, dar nici o școală și nici o „bolniță” (spital). Vor face-o fanarioții adăpați la cultură occidentală, o făcuse mai devreme o „liftă” albaneză, domnitorul moldovean cu deschidere spre cultură și dornic să impună puterea legii (Vasile Lupu). O analiză istorică, economică, demografică etc. ar putea duce la
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
a vechii culturi românești. Asemenea Sfântului și dreptcredinciosului Voievod Ștefan cel Mare al Moldovei, evlaviosul domn a purtat de grijă cu aleasă dragoste și aprinsă râvnă creștină sfintelor lui Dumnezeu locașuri. Întreaga Țară Românească este plină de biserici, mănăstiri, paraclise, bolnițe și trapeze ctitorite, reparate sau restaurate de el. Mai mult decât la toate, s-a trudit și s-a cheltuit pentru cele două lăcașuri pe care vodă le-a iubit cel mai mult: Biserica Sfântul Gheorghe Nou din București și
Din suflet de creștin. Ediția a V-a by Cristina-Alina Bardos-Micu () [Corola-publishinghouse/Science/91775_a_92314]
-
pot fi cvasiechivalenți, diacronic și/ sau sincronic. În locul termenului boală înțeles ca ansamblu de fenomene anormale, fizice sau psihice, provocate la un subiect, de una sau mai multe cauze endogene sau exogene, circula în medicina românească practicată de călugări, forma bolnițe (sl. veche boli), cu sensul de durere. Farmacistul din Transilvania purta numele latinesc de apothicarius (prima farmacie publică a fost înființată la Sibiu, atestată documentar din 1494), iar în Muntenia și Moldova circulau sinonimele spiciar (consemnat în 1651, în timpul domniei
Lingvistică și terminologie: hermeneutica metaforei în limbajele specializate by Doina Butiurcă () [Corola-publishinghouse/Science/84964_a_85749]
-
spună cum se mai află rănitul... Apoi mai vedem noi. Se Întoarse către bancherul care aștepta În tăcere lângă ușă și-i spuse: — Jupâne, sunt al dumitale. Hai să facem câțiva pași prin galerie. Trecură pe lângă ușa bibliotecii și pe lângă bolniță, În fața căreia stăteau privind curioși câțiva călugări bătrâni, și se Îndreptară spre o firidă mai Întunecoasă. Atunci pustnicul se opri, privindu-l Întrebător pe cel care-l Întovărășea. — Preacuvioase, vorbi acesta grăbit. Sunt Într-o situație foarte Încurcată și vreau
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
Negru Jder feciorii lui Căliman Ilisafta Muța Simion Nicodim Nicoară Cristea Condochia fata lui Buzdugan fratele Gherasim Dămian dela Bârlad (om cărunt și uscat Ionuț stângaciu foarte cuvios) Anastasie, alvanit din gardă Stratonic călugărul nebun dela Nț. Ifrim vraciul dela bolniță harmasarul Catalan Nasta Părintele Dragomir Tudosia Dascălul Pamfil Ionașcu Gheorghe Tătarul Botezatu Nana Chira, cămărășița Ilisaftei Lazăr Pitărel, vatavul Iosif dela Uimirceni Amfilohie Șendrea, arhim. Post Luni, Miercuri, Vineri, cu apă. Măria-Sa Chiajna Timoftei, dascălul de sârbie Postelnicul Grigorașcu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
Luca stolnic Neagu comis Anușca Nastea Sofica Alexa Teoctist de nimene siliți, nici asupriți egumen Probota Ioasuf Putna Varlaam la m.rea Zografu hram Sf. Gheorghe pentru odihna sfânt-răposaților noștri. Maria 13 Sept. 1471 în ziua venirii ei donație pentru bolniță Cu inima curată și luminată pg. 162 din toată voia noastră cea bună și cu ajutorul lui D-zeu. A scris Isaiia pisar din Suceava Toma logofăt Cine va face altfel decât scrie în această carte, este potrivnic nouă 13 Aug.
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
a popoarelor din sud-estul european, căzute sub jugul otoman. În 1463, se copia un Apostol pentru mânăstirea Zografu, iar la 10 mai 1466, domnul dăruia mânăstirii Zografu un obroc anual de 100 de ducați ungurești. La 13 septembrie 1471 dăruia “bolniței noastre din sfânta noastră mânăstire Zografu” un obroc cu 500 de aspri. În anul 1475 erau dați bani pentru construirea chiliilor, pentru construirea unei arsanale (depozit) de pe malul mării și, în 1495, o trapezărie. A mai fost construită o fântână
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
zis: - Hai să mergem. Whitey dispăruse și barul era gol, cu excepția lui Mike, care-l ținea pe Slim dintr-o parte. Frankie Dolan era de cealaltă parte. Am aflat a doua zi de la Frankie că Slim era bine. - Doctoru’ de la bolniță a zis că lama a trecut de puțin pe lîng-un rinichi. Roy a zis: - Căcănaru’. Unu’ mare șmecher mai Înțeleg, da’ un tip din acesta, care umblă după mărunțiș pe jos la bar! Îl așteptam. Îi trăgeam Întîi una-n
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
pământ ai ieșit și în pământ te vei întoarce. După șapte ani se dezgroapă, se spală oasele (căci firimițirea trupului se face repede), se pun într-o cutie cu data și cu numele răposatei și se așază în biserica zisă bolniță, iar locul groapei se trece la altă moartă. De aceea, unde au fost puse un grilaj și o cruce, adeseori [acestea] se vând. Pentru mănăstire a fost o pierdere ireparabilă, toate maicile fiind femei foarte de rând, fără nici o însușire
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
sora în toate împrejurările și în diferitele incidențe medicale, fie chirurgicale (chirurgie mică), fie, în special, în bolile diferite care s-au împletit cu istoria acestor meleaguri. Instruite în anumite formațiuni de mănăstire uneori în ospicii, alteori în spitale sau bolnițe, profesiunea de soră medicală, fie călugăriță, fie (de prin secolul al XVIII-lea, în spitale) a fost definitiv consacrată în medicina timpului. În Iași au existat ospicii care, îngrijind femei sau copii, au constituit importante școli de formare a sorei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
studierea asistenței medicale "călugărești" (definită astfel de Simion Reli, profesor la Facultatea de Teologie din Cernăuți) a fost împiedicată, în 1965-1975, prin difuzarea opiniei lui I. Vatamanu care minimiza (chiar nega) nu numai amploarea acțiunii, cât și existența ei, a bolnițelor de mănăstire chiar. Nu cunoștem ce anume a explicat, în acea vreme, îndârjirea cu care și-a propagat opinia N. Vatamanu, care, cum știm, a fost un eminent istoric al medicinii. Evoluția cercetărilor a infirmat aserțiunile lui Vatamanu; astăzi știm
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
și stabilă, la început a fost probabil neorganizată. Cu timpul, ea a condus însă la ospiciul de mănăstire, instituție asupra existenței căreia avem astăzi certitudini și al cărei rol de asistență publică nu este deloc discutabil, cum se întâmplă cu bolnițele de mănăstire. Reputația unor duhovnici și a unor icoane făcătoare de minuni a fost nucleul viitoarelor ospicii. Izolarea altor mănăstiri ni se pare a fi avut și ea rolul ei căci, pe lângă mănăstirile mari, către care afluența publică era mare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
de la Golia". Mănăstirea Neamț avea și ea faima de a vinde-ca alienații. Același proces a condus și acolo la înființarea unui ospiciu de nebuni. După cum ne informează P. Zosin la 1779, un stareț, Paisie, a organizat la Mănăstirea Neamț o "bolniță a bătrânilor" și, în același timp, separat de aceasta, chilii pentru "mireni parte bărbătească cu feluri de neputinți și de duhuri necurate pătimând, și având unde-și pleca capul... de la trapeza de obște îi hrănea și ședea pe cât voia, unia
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
omogene despre această instituție. Sub forma sa organizată, Ospiciul de alienați de la Mănăstirea Neamțului își are originile în secolul al XVIII-lea. Continuând o tradiție de asistență a infirmilor și alienaților, caracteristică acestei mănăstiri, starețul Paisie organizase în 1779 o bolniță a bătrânilor și totodată un azil pentru a avea unde-și duce zilele dezmoșteniții sorții, "unia și până la moarte". Erau primiți numai "mireni parte bărbătească". Nu rezultă că acest azil primea numai alienați, căci se referea la bolnavi cu "feliuri
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
trei instituții existente la mănăstirea Neamțului, din care rezultă că "întemeierea" clădirilor s-a făcut de către Măria Sa Prea înaltul Domn Scarlat Alexandru Calimah Voevod cu ajutorul Mănăstirii. Aceste clădiri (erau mai multe) au slujit ca spital pentru călugări sub numele de "bolnița bătrânilor" până în 1841, când, din întâmplare, arzând, s-a început întemeierea altor clădiri ale ospiciilor, care s-au terminat peste un an, în 1842. Într-o lucrare, publicată de Panaite Zosin (Arhiva 1905), aflăm o imagine mai exactă despre aceste
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
pe temeiul cap. 3, art. 79, paragr. 4 din Regulamentul Organic, pe lângă aducerea unui doctor și înființarea unui spital de 30 de paturi, și înființarea unui post de spițer. Cererea nu a fost onorată nici de această dată. În 1839 bolnița a ars. Mănăstirea s-a refăcut între 1840 și 1842. În tot acest timp nu a existat nici un cadru medical superior care să asiste în mod calificat pe alienații aflați la Neamțu, iar mănăstirea nu a solicitat un astfel de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]