174 matches
-
Square. Stăm aici de-o săptămînă. Tocmai s-a dus să stea de vorbă cu un gardian, și eu m-am folosit de pretextul ăsta să stau puțin. Helen știa că tatăl Juliei este arhitect. Făcea o evaluare a clădirilor bombardate, și Julia Îl ajuta. Dar Întotdeauna Își imaginase că lucrează la kilometri depărtare, În East End sau Într-un loc de genul ăsta. — Bryanston Square? repetă ea. Ce nostim! Merg pe-acolo tot timpul. — Chiar așa? Întrebă Julia. Se uitară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
iarbă. Julia trase o tulpină frîntă. — Natura care triumfă asupra războiului, zise ea, cu o voce radiofonică, pentru că despre asemenea lucruri scriau oamenii de la posturile de radio - despre o nouă varietate de floare sălbatică pe care o depistaseră În locurile bombardate, despre noi specii de păsări și altele asemenea - ceea ce devenise groaznic de plicticos. Își sorbi ceaiul, apoi făcu o grimasă. — Dumnezeule, dar e oribil. Scoase un pachet de țigări și o brichetă. Nu te deranjează că fumez pe stradă? — Bineînțeles
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
știu și eu? Întotdeauna expresia feței ei mi-a dat fiori. Ce crezi, Mickey? — E de treabă, zise Mickey scurt, uitîndu-se la Kay, pentru că știa mai multe decît Binkie. Face În continuare chestia aia, continuă Binkie, adică, mai vizitează casele bombardate? — Da, zise Helen. Mickey Își luă paharul și-și Îngustă ochii. — Ar trebui să Încerce o dată, murmură ea, să scoată pe careva de sub dărîmături. Kay rîse. Helen Își luă din nou paharul, de parcă n-ar fi cutezat să răspundă. — Fată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
altele mai mici și le dădu copiilor să le țină În mînă, să le arunce sau să le calce În picioare. După ce gheața fu zdrobită, se transformă Într-o pulbere albă, la fel ca pulberea de sticlă dintr-un loc bombardat. Helen stătea unde o lăsase Kay, și o urmărea. Își ținea În continuare mîinile Înmănușate În buzunare, și gulerul paltonului ridicat. Pe cap avea o căciulă lejeră din lînă, ca o beretă scoțiană cu pompon, trasă bine pe frunte. Avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
Toată lumea zice că-i recunoscătoare că n-au atins St Paul’s - dar, nu știu, pe mine mă trec fiorii. — Nu cred că-ți dorești să fi fost bombardată? Îi zise Helen uitîndu-se la ea. — Aș prefera să fie ea bombardată și nu o familie din Croydon sau Bethnal Green. În tot acest timp stă aici, nu, nu ca o țestoasă, ca un drapel al Angliei sau ca fraza aceea a lui Churchill, „Anglia poate suporta“, sau chestii de genul ăsta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
fuseseră reparate de-atunci, altele erau Încă folosite, dar la această oră și, mai cu seamă, sîmbătă seara nu puteai spune În ce stare se află, de fapt; toate arătau fantomatic - și-ți dădeau sentimentul de pămînt sterp, de loc bombardat, unde clădirile fuseseră complet distruse. Dacă străzile din jurul zonei Ludgate Circus erau liniștite, aici păreau total părăsite. Din cînd În cînd, Însă, se auzea jos, sub troturarele sparte, huruitul metroului; de parcă turme Întregi de vietăți nemulțumite se aruncau prin canalele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
stării vagonului. Urcăm, țaca-țaca, țaca-țaca și când prinde să ne doară pântecele de-atâta țaca-țaca, uite că vine recreația cu alarmaeriana; locomotiva fâssssâie, frânele frrrânâe și Toată-lumea-jos-din-vagoa’-c-alarmaeria’; și, cică, linia bombardată În față. Însă data viitoare, linia e Îndărăt bombardată, dar noi tot nu ne mișcăm - nu știu de ce, nici nu-mi pasă de ce e lumea asta de-a-ndoaselea, Îmi place când ne oprim; dar Îmi place și când plecăm. Și ne oprim. Și dă-i cu bombardamentul. Nu pe noi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
bancă. Dar Jim Își pierduse interesul față de ei. Intrau acum În regiunea aeroporturilor militare. Aceste foste baze chineze, care păzeau cîndva estuarul rîului Yangtze, erau ocupate de armata japoneză și de Forțele Navale Aeriene. Trecură pe lîngă bază de luptă bombardată, unde ingineri japonezi sudau un acoperiș nou pe scheletul de oțel al unui hangar. Pe cîmp se Înșirau avioane de urmărire Zero, iar un pilot echipament de zbor umbla cu pași mari printre aripile avioanelor. Fără să se gîndească, Jim
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
uitau la clădirile abandonate care se Întindeau În afara perimetrului lagărului Lunghua, spre nord-vest. LÎngă ei, În interiorul lagărului, se afla scheletul dărîmat al sălii de Întrunire, cu balconul curbat deschis spre cer. În locul acesta fusese un colegiu de pregătire a profesorilor, bombardat și invadat În timpul luptelor din jurul aerodromului Lunghua, În 1937. Clădirile distruse, aflate cel mai aproape aeroport, nu fuseseră incluse În lagăr, și tocmai aici, În pătratele cu iarbă Înaltă dintre clădirile de reședință dărîmate Își Întindea Jim cursele de fazani
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
departe, saboții lui sfărîmÎnd sticla spartă. Nefiind În stare să treacă Înaintea camioanelor, Înaintară prin norii de praf, alăturîndu-se celor cîțiva soldați din coada coloanei. O mulțime de prizonieri abandonaseră convoiul și stăteau lîngă copiii lor pe scările mașinilor militare bombardate, ca niște țigani gata să-și facă o viață nouă printre aceste vehicule În parte dezmembrate. Dar Jim se uită În jos la praful fin care Îi acoperea picioarele și pantofii, ca talcul pe care cei de la pompe funebre Îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
era un meridian pustiu care Înconjura o planetă părăsită de război. Jim urmă bordura de iarbă, călcînd printre saboții rupți și hainele zdrențuite lăsate de prizonierii britanici pe ultimii metri ai marșului lor spre stadion. Pe ambele părți erau tranșee bombardate și cazemate, o lume de noroi. Pe panta unui șanț antitanc plin de apă, printre cauciucuri și cutii de muniții, zăcea trupul unui soldat chinez, cu uniforma portocalie ruptă pe fundul și umerii lui umflați, strălucind de o lumină uleioasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
strălucire sinistră. Jim se odihni pe drumul ce Înconjura aeroportul, apoi trecu prin gardul de sîrmă și merse pînă la cel mai apropiat avion abandonat. Departe peste aeroport, sub turnul masiv de antiaeriană al pagodei Lunghua, erau hangarele și atelierele bombardate. CÎțiva mecanici japonezi se Învîrteau În jurul avioanelor distruse, dar negustorii chinezi de fier vechi trebuiau să vină, temîndu-se evident de această zonă a tăcerii. Jim ascultă să audă zgomotul bomfaierelor sau al altor instrumente de tăiat, dar În aer nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
descopereau pe mulți dintre refugiați. Așa că multe trenuri cu refugiați au ajuns în Kazahstan și în Extremul Orient, în Kamciatka. V-am povestit faptele văzute de un copil de șase ani și știu că a fost mare jale: trenuri întregi bombardate, drumurile pline de refugiați. Cu toate greutățile am răzbit. Mulți am învățat la licee și universități, alții în școli de meserii. Ne ajutam între noi. Refugiații care au ocupat posturi de conducere încadrau cu prioritate refugiați. Cunosc cazuri în care
MEMORIILE REFUGIULUI (1940 - 1944) by Viorel Macarie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/799_a_1694]
-
sânii ei grei și calzi, de parcă ar fi Încercat să se ascundă de ea chiar Înăuntrul ei. Stătură Îmbrățișați, lipiți unul de altul, aproape fără să se miște, ca doi soldați care se Înghesuie unul În altul Într-o tranșee bombardată. Și ea Îl imploră În șoaptă: Numai să nu vorbești. Nu spune nimic. Mi-e bine cu tine și așa. Îi apăru În fața ochilor Închiși viziunea aproape palpabilă a câinelui căsăpit, contorsionat și pierzând ultimele picături de sânge cu un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
ne întâlniserăm niciodată și, stând față în față pe chei, am crezut că este doar un alt refugiat. Prin toată Europa, prin toate țările, oamenii treceau cu greu prin garduri de sârmă ghimpată, străbăteau țări întregi, se întorceau în cartierele bombardate ca să întrebe iarăși și iarăși. Ai fost în lagărul cutare; îl știi pe cutare și cutare? Ai vreo veste despre cutare? Dar despre acesta? Căutau pe listele Crucii Roșii, dădeau anunțuri în ziare și deveneau o pacoste pentru cei care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
colegi care dispăruseră brusc, cum se spunea, se „dăduseră la fund“. Un coleg al cărui tată făcea serviciul în Renania ca înalt funcționar de poliție povestea câte ceva despre o bandă care, sub numele de „Pirații florii-de-colț“, răspândeau spaima în orașul bombardat Köln. Mai mult din obișnuință decât din plăcere, mă duceam la cinematograf; în Palatul Tobias din Langgasse am văzut Romanță în tonalitate minoră și am comparat-o pe actrița Marianne Hoppe cu frumusețile pictate din reproducerile din cutiile de țigări
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
nu!“ și alte afirmații asemănătoare puteau fi citite pe ecran. Încă de curând, pe pânza cinematografului orășenesc Tobias putuse fi văzut ministrul pentru propagandă al Reich-ului, Goebbels, ca agil interpret al propriei persoane, cum vorbea încurajator cu femei și bărbați bombardați, cum strângea mâna unui luptător de la antiaeriană înnegrit de fum și cum mângâia pe cap copii care zâmbeau derutați. Cu puțin înainte ca ordinul meu de încorporare să fi ajuns pe masă, am făcut o vizită la un unchi dinspre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
completarea listelor. Separat erau afișate fotografii mici de format pașaport cu chipuri de copii. Refugiați și alungați din Prusia Orientală, Silezia, Pomerania, Ținutul Sudeților și din orașul meu natal, Danzig; în plus, militari de la toate armele și de toate gradele, bombardați și evacuați, milioane de oameni se căutau unii pe alții. Sugari fără nume își voiau părinții. Mame voiau să-și găsească fiii și fiicele de care fuseseră despărțiți în timpul refugiului. Adeseori era trecut doar numele locului în care fuseseră găsiți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
primit - după o călătorie cu un tren care abia se târa și după sosirea la Düsseldorf - nimeni nu m-a primit cu brațele deschise. Iar atunci când, după ce ajunsesem, întrebând în dreapta și-n stânga și străbătând orașul care era destul de greu bombardat, chiar dacă nu atât de dezastruos precum Köln, Hanovra, Hildesheim - din cauza maselor de zăpadă ori a lipsei curentului electric nu circula nici un tramvai -, dulapul sumbru de la marginea orașului vechi era, ce-i drept, deschis, dar în loja portarului nu exista nimeni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
povestirii târzii Unkenrufe, sau ar trebui să mă cazez imediat? Căminul Caritas din Düsseldorf Rath era administrat de călugări franciscani. Trei sau patru patres și o duzină de călugări care serveau aveau în grijă, în apropiere de uzina Mannesmann, destul de bombardată, un așezământ care odinioară se ocupase de meșteșugari ambulanți, apoi din ce în ce mai mult de oameni fără adăpost și de bătrâni singuri. Până și un criminal în serie pe nume Kürten se spune că a fost omenit prin anii ‘20 de călugări
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
Strindberg, Tatăl, cu Hermann Speelmans în rolul principal. Când a căzut cortina, ea plângea. De rudele pe care le-am vizitat nu-mi aduc aminte, dar călătoria cu trenul dus și-ntors mi-e foarte clară. La dus văd, după ce ținutul bombardat al Ruhr-ului a rămas în urmă, cum gonește prin dreptul nostru, în stânga și în dreapta, câmpia Westfaliei, care se poartă ca și când nu s-ar fi întâmplat nimic care să răscolească lumea. Iar pe mama o văd cum șade vizavi de mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
si butucii fuseseră luate de cei ai căror familii aveau nevoie de lemne de foc. Dar chiar marile adăposturi sînt aproape goale. Cele mai bune vagoane și garnituri fuseseră confiscate și duse în est pentru a fi folosite în orașele bombardate. Totuși, cred că tatăl meu încă iese pe ușă în fiecare dimineață și parcurge cele cîteva sute de metri pînă la remiză pentru ca să supravegheze și să întrețină jalnicul rest al parcului. Îmi imaginez cum el, cu pulover pe sub uniformă, cîrpă
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
prea sus în ultimul timp, cred că spiritul meu a ieșit la reîncărcare energetică mai mult printre rătăcitori, în zona gri și de aceea și puțina energie pe care am desfășurat-o în această activitate. Ba am mai fost și bombardată psihotronic și paranormal și nu numai eu, ci și cei dragi mie. Vă dau un sfat: când simțiți că începe să vă țiuie o ureche sau chiar amândouă, încercați cât mai repede să le astupați și să alungați țiuitul, pentru că
Întâlniri cu Maica Domnului by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1227_a_2213]
-
de mușchii pelvieni ai morții!!!...// Dansînd pe scara lui Iacob,/comițînd adulter cu Sfîntul Duh,/ Îmi voi smulge inima ― această mașinărie mînuită de un clovn/ ― și-o voi plimba deasupra rezervației sintaxei./» Una peste alta, bulbul rahidian al acestei cărți bombardate, atât cât trebuie, cu hormoni de creștere onirici rămâne, totuși, conflictul dintre reflectarea conștientă a propriei existențe și energia pulsională instinctuală, adică inconștientul ca forță metafizică incognoscibilă, conflict al cărui caracter nu este unul antagonist, ci, mai degrabă, unul amical
UN CARNAVAL ÎN INFERN (scene din viaţa și moartea poetului necunoscut) by Marian Constandache [Corola-publishinghouse/Imaginative/91597_a_107358]
-
aruncat în aer clubul ăla de noapte din Bali. Leigh clătina din cap. Își amintea asta. — Nu-ți mai spun că petrecerea s-a mutat în altă parte, dar pe mine ceva mă ținea acolo. Am plecat din Kuta, orașul bombardat, și m-am îndreptat spre munți și spre satele cultivatorilor de orez unde citisem că trăiesc toți artiștii, artizanii și scriitorii din Bali. Bineînțeles că satul Ubud era plin de ei. Locul era incredibil! În fiecare zi avea loc vreun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]