441 matches
-
remarcă și numeroase polemici, inaugurate de intervenția lui Mircea Eliade, în numerele 657 și 662 din 1927, intitulată Mitul arghezian. Autorul condamnă cultul marelui poet, care l-ar transforma într-un „mic zeu asiatic, voluminos în pântec, trivial, agresiv și bonom”, fără a nega însă talentul și originalitatea sa. La apariția Cuvintelor potrivite, Mircea Eliade consideră volumul „înspăimântător de slab: submediocru, decolorat, măcinat de avânturi nerealizate, dovada unui talent de o stranie insuficiență” (Poezia lui Tudor Arghezi, 788/ 1927). Eliade își
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286628_a_287957]
-
sau submediocri la anumite discipline școlare. În [41] sunt date câteva opinii ale profesorilor sau părinților despre viitoarele genii creatoare, opinii care stârnesc astăzi surprinderea și zâmbetul: Darwin era considerat de tatăl său rușinea familiei. Despre Balzac se spunea: „Acest bonom mic și gras este într-o comă intelectuală permanentă”. Menționăm că Balzac a avut IQ cotat la 155. Despre La Fontaine: „Este muncitor, dar groaznic de prost”. Lev Tolstoi avea doi frați. Profesorul particular spunea: „Nikolai este capabil și sârguincios
Creativitate : fundamente, secrete şi strategii by Georgel Paicu () [Corola-publishinghouse/Science/690_a_1152]
-
a lui Marlowe sugerează tocmai căutarea, dialogul între lumi, refuzul încremenirii într-un spațiu perfect conturat. Lumea lui Philip Marlowe nu e nici Londra cețoasă, dar nu lipsită de farmec, a lui Sherlock Holmes și nici Parisul încremenit în aerul bonom al măruntei burghezii pariziene interbelice a lui Jules Maigret. Marlowe trăiește într-o pre-metropolă, într-un Los Angeles deja misterios și tentacular, dar nu întru totul copleșitor. La drept vorbind, orașul/orașele lui Philip Marlowe este/sunt, în ciuda nenumăratelor descrieri
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
prin prisma unor reminiscențe livrești. Un miniatural cap de operă este Păcală și Tândală sau Morală moldovinească, ingenios compendiu de proverbe și sentințe, debitate cu voluptate paremiologică. Stilul epistolar, asociativ, capricios, câteodată (auto)persiflant, emană și o anume sfătoșenie calmă, bonomă. Între proze se mai află un „manual”, Vânătorul bun sau Meșteșugul de a nu-ți fi urât (1844), îndatorat unui E. Blaze, de care s-a servit și Odobescu în Pseudo-cynegeticos. În Flora română, original dicționar botanic pornind de la o
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288415_a_289744]
-
și profetică. Imens alibi al tuturor slăbiciunilor noastre, Eminescu ispășește prin hiperbolizare, în vreme ce Caragiale rămâne marele prizonier al deriziunii noastre orgolios inflamate, al tuturor prejudecăților și neputințelor fondate pudibond și caricatural-aristocratic. Eminescu face tabloul somptuos al zonelor obscure, Caragiale caricatura bonomă sau acidă a zonelor luminoase"249. La o primă vedere, s-ar părea că ceea ce îl desparte pe Arghezi de Eminescu este tocmai ceea ce îl apropie de Caragiale, cu observația că dimensiunea comic-caricaturală argheziană sondează mai ales imundul existențial, însă
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
poate întâmpina obstacole, dar poetului, un magician (un microcosm), îi stă în putință explorarea cosmosului mare, inserția în astral și în abisal. Nichita Stănescu era, cu siguranță, un temerar. Ce discrepanțe între omul și creatorul cu acest nume! Unul comunicativ, bonom, sociabil, jovial, iubitor de prieteni și libațiuni, altul insularizat, întors spre sine și hiperboreu, monologând deziluzionat despre moarte. Unul direct, senzual și voios, privitor spre lume, altul abscons, încifrat, fantezist și dedat autoscopiei, demonstrând că "Eu, adică El" (cum se
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
câte ceva de divan oriental, de spațiu în care istorisirii i se asociază subiacent, sistematic, înțelepciunea: adică dreapta cumpănă între lucruri! La poetul de relații plurivoce spontane, discursul giocoso se sustrage programatic convențiilor vechi și noi, poetul (în postură de moralist bonom) neezitând să apară în situații nastratinești. O fantezie ingenuă (cu inserții de substrat ancestral, oltenesc) imprimă ludicului o mișcare în universalul uman într-atât de firească încât traducerile în numeroase limbi au avut ecouri excepționale. Disconvenție, demitizare, spaimă de alienare
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
undeva aproape, umbra frontului (tatăl e la război, copiii așteaptă ziua „de leafă” ca pe o sărbătoare, din panoplia clasei priveghează faimoasa „Usturica”, o replică naivă - citadină - la amintirile „humuleșteanului”). Cultivă tot mai dezinvolt, apoi, un aliaj de haz destins, bonom, vervă surâzătoare ori ironie subversivă, iar ca revers, un gen de evocare, agreabil, ce-i va atrage cititori fideli. Cartea ce îi aduce recunoașterea e Cișmigiu et Comp., o odisee de licean simpatic, șturlubatic premiant, aplaudat ori, după caz, temut între
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285555_a_286884]
-
omenirea mai sfânt, mai durabil, mai demn de memorat, el așează și Cotnariul pentru a rămâne ca un astru luminos și în literatura română. Iată fragmentul în discuți e: „Nițel mai târziu, ofițerului care intră, Pă storel i se adresează bonom și glumeț pentru a cere creion și hârtie. Vrea să însemneze versuri pe care le a compus la Securitate și ar fi pă cat „pentru cultura românească să se piardă.” „Ce fel de versuri? A, nu dușmănoase. Lirice, patriotice. Cum
Cotnariul În literatură şi artă by Constantin Huşanu () [Corola-publishinghouse/Science/687_a_1375]
-
Ionel pe aici pe undeva, nu s-o fi pitit Hanul Ancuței al tovarășului președinte Sadoveanu pe sub niște uriașe bufete de la capătul încăperii? Tare mă bucur - glăsuiește Mihai Vodă Sturdza, că văd chef și voie bună în Țara Moldovei. Tonul bonom care îmbracă o cerere de neconceput, ofițerul nu i poate răspunde ră stit. E destul de tânăr, ofițerul, și-mi vine a crede că încearcă oarecum sentimentul elevului căruia i se oferă emoționantul prile j de a s ta de vorbă
Cotnariul În literatură şi artă by Constantin Huşanu () [Corola-publishinghouse/Science/687_a_1375]
-
un american bățos, cu ochelari, care a explicat primul, cu 30 de ani în urmă, că internaționalizarea firmei este o strategie de diversificare a riscului. Meyer este un danez neprotocolar și mereu în contradicție cu cineva; Buckley este un englez bonom care s-ar integra foarte bine într-o cramă românească; Forsgren, responsabilul cu modelul de la Uppsala, este un suedez care arată mai degrabă a muschetar la vârsta a doua; Narula este indian la origine, cu un cap mai scund decât
[Corola-publishinghouse/Science/1912_a_3237]
-
iată cum arată un alt golan în cuget și nesimțire de tip bolșevic. Omul naiv l-a crezut atunci fără să-și dea seama că bogăția unora se face prin jefuirea altora ! Nu există altă metodă ! Mircea Dinescu, o figură bonomă, simpatică, care spune în general lucruri interesante, era o figură controversată despre care se spuneau păreri și pro și contra. Iar pentru mine a rămas un personaj plauzibil pînă ce ,,a scos porumbelul din gură” : ,,Iiescu este acuzat pe nedrept
Tribul by Ciornei Marian () [Corola-publishinghouse/Science/91671_a_92380]
-
poate ei sunt în dreptul / de a minți atât de covârșitor, / încât materia și gândul / își continuă existența / la nesfârșit renăscându-i / exclusiv datorită minciunii lor”). Poemele sunt deseori străbătute de demonul binefăcător al ironiei care, atunci când nu e pașnică și bonomă, devine sarcasm neîndurător, îndreptat împotriva unei lumi străine și ostile (“Azi va muri cea din urmă speranță. / Sunt cântecelul auster, morbid, / intonat ca un imn de o paiață / în luminișul nelocuit”). Refugiul în sine este adeseori soluția salvatoare, la care
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286220_a_287549]
-
Graiul românesc”, „Luceafărul”, „Tribuna”, „Vestul”, „Vremea”, „Unirea română” ș.a., unde semnează și Dion Mardan, Mugur Mardan - în trei volume: Drăcovenii (1933), Epigrame(1935) și Epigrame (1939). Om de duh, epigramistul cultivă o satiră ușoară, binevoitoare, plină de vervă și umor bonom. Dornic de amuzament și de bună dispoziție, el folosește abil ascuțișul ironiei, dezvăluind cu menajamente slăbiciuni, defecte sau tare cotidiene. Improvizațiile sale au adeseori scăpărări malițioase, dar foarte rar sunt caustice sau brutale. De regulă se mențin în limita unei
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288009_a_289338]
-
de gură-cască) - om cu posibilități intelectuale minime, individ foarte slab, cu idei mici și primitive; Buze cărnoase - tip senzual, uneori romanic și sentimental, iubitor de amor carnal; Buze mari, groase - fire voluptuoasă, brutală, expansivă; Buza superioară peste cea inferioară - tipul bonom, dar stăpânit de mediocritate și oarecare lașitate; Buza inferioară peste cea superioară - individ disprețuitor, acrit de viață, predispus în cazuri limită la sinucidere. Credințe și superstiții despre gură, buze: - Cui îi intră musca în gură - va trage un mare necaz
Maria Radu by Tradiţie şi artă la Tansa. Datini de Crăciun şi Anul Nou () [Corola-publishinghouse/Science/91716_a_92857]
-
Ibrăileanu fiind din ce în ce mai bolnav - și Catedra de istorie a literaturii române moderne; în 1937 devine profesor plin. Suferind de o afecțiune cardiacă, în ultimii ani trăia mai mult retras. Spirit lucid până la scepticism, inhibat din exces de reflexivitate, cititor insațiabil, bonomul acesta era modestia însăși. Interlocutor agreabil, surâzător, nu făcea caz niciodată de cunoștințele lui în felurite domenii (filosofie, estetică, sociologie, psihologie, economie, politică). Amplul studiu Alexandru Xenopol, teoretician și filosof al istoriei (1928) dezvăluie, în persoana lui B., un exeget
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285833_a_287162]
-
și cei care nu cunosc limba medicului). Se pot descrie cel puțin două categorii de medici: - cei „fără vocație” comunicațională (medicul ursuz, cel nervos, cel distant, cel ironic); - cei „cu vocație” comunicațională (medicul permanent jovial, cel flegmatic, cel îndatoritor, cel bonom). Comunicarea deficientă se datorează punerii în relație a unor tipuri de medici și de pacienți neconcordante, necomplementare, disjuncte. Într-o ordine de idei apropiată adăugăm, că tipuri extreme de interpretare, pe medicii timofili (care păcătuiesc printr-o atitudine prea înțelegătoare
PSIHOLOGIA MEDICALĂ: COORDONATE APLICATIVE by Viorel ARMAŞU, Iuliana ZAVADOVSCHI () [Corola-publishinghouse/Science/100959_a_102251]
-
nu dă smash uri, ci medicamente compensate electoral. înainte de alegeri, EI acționează cu maximă eficiență. Cine sînt EI? Nu contează, MI, Contrainformațiile, Doi și-un sfert, Secu, CNSAS. Totuna! Al treilea candidat pe lista președinților Comitetului Olimpic era Marcel Popescu, bonomul chestor comandant al clubului Dinamo. Nesăbuința de a-l înfrunta pe Țiriac, adică de a se pune de-a curmezișul sistemului, a fost urgent taxată de EI. Adică de MI (trăiți, ordinele se execută, nu se discută!), care i-a
Raport de cornere. C`t se `ntinde plapuma Sportului? by Alin Buz\rin () [Corola-publishinghouse/Science/856_a_1764]
-
încît, o dată eliberați, să facă tot posibilul ca înapoi să nu se mai întoarcă, pentru a nu mai trece încă o dată prin chinurile iadului, întruchipat de instituție. Al cincelea tip e angajatul "bun", uman și lipsit de brutalitate. E patern, bonom, alintat uneori "bunicuța". El e astfel tocmai ca deținuții să simtă și mai apăsat diferența. E considerat fraier pentru că nu dă din coate să răzbată pentru a urca în ierarhia penitenciară, pentru că nu se înfruptă precum ceilalți din bunurile administrate
by BRUNO ŞTEFAN [Corola-publishinghouse/Science/998_a_2506]
-
său rămâne aspirația lilială și astrală, ascensional-purificatoare, poemul însuși fiind înțeles ca o „stare de melancolie a inocenței”. Liric ce-și cenzurează efuziunile și evită exhibarea, B. este dublat de un „sceptic melancolic” (Al. Piru) și de un (auto)ironist bonom și delicat: dimensiune evidentă mai ales în prozele sale scurte, scrise ca pentru divertisment, dar nu mai puțin ca penetrante sondaje, de nuvelist sceptic, în diverse medii (familie, scenă, viață literară, lumea funcționarilor și a șefilor acestora etc.), surprinzând pe
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285741_a_287070]
-
În ciuda inegalităților, textul rezistă prin ingeniozitate și prin arta cu care sunt manevrate detaliile, prin îmbinarea dramatismului autentic cu falsul patetism, prin trecerea rapidă de la o atitudine jovială la considerații filosofice. R. schimbă „frecvent registrele, prozatorul fiind, după caz, patetic, bonom, pitoresc sau grotesc” (Marian Popa). Ca și în povestiri, narațiunea se desfășoară lent, alternează adesea planurile, examinează în amănunțime viața și acțiunile personajelor, provenite din medii variate; interesul scriitorului se îndreaptă nu numai spre țărănime, ci și spre intelectualitatea bucovineană
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289396_a_290725]
-
verbală) a eroului, care ar fi intrat într-un conflict acut cu direcția, dacă un fapt de natură strict personală, familială, nu l-ar fi salvat. Deși întâmplările sunt grave, putând comporta consecințe dintre cele mai dramatice, tonul cărții este bonom, ironic jovial, justificat întrucâtva de vârsta eroului. În Luni, după viscol, autorul propune o posibilă continuare a primului roman. Protagonistul, Mircea Daneș, este de fapt, ca structură interioară și atitudine civică, fostul absolvent de liceu ajuns inginer. Specialist merituos, numit
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286710_a_288039]
-
un fenomen mort și îngropat, arheologic, ce nu mai poate să sperie pe nimeni. Pe scurt, este un antifascism avantajos și comod. (...) Eu cred, și cred cu tărie, că adevăratul fascism este cel pe care sociologii l-au denumit prea bonom „societatea de consum”. O definiție ce pare inofensivă, pur indicativă. Dar nu este așa. Dacă observi bine realitatea și, mai ales, dacă știi să descifrezi ceea ce vezi în jur, obiectele, în peisajul, urbanistica și, mai ales, oamenii, constați că rezultatele
[Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
și două de piese, toate în spirit popular, turnate în tipar de baladă, doină, bocet sau pastel. Capitol foarte bogat, nefiind doar teren de evaziune în anii proletcultismului, poezia pentru copii a lui L. e de bună calitate, duioșia, umorul bonom al omului matur unindu-se aici cu vocația pedagogului. SCRIERI: Rod, Cernăuți, 1933; Stampe în lumină, București, 1933; Cer valah, Cernăuți, 1934; Cuvintele s-au scuturat peste file, Cernăuți, 1937; Curcubeu peste țară, București, 1937; Cartea stihurilor, Cernăuți, 1942; Carte
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287795_a_289124]
-
Figurile de ceară de Adrian Maniu, De vorbă cu mine însumi de Ion Minulescu, dar și „o carte despre cubism a lui Metzinger și Gleizes”, o traducere a lui Al. T. Stamatiad din Maeterlinck ș.a.; sub același pseudonim apar înțepături bonome la profesiunea de „trubadur” a lui Cincinat Pavelescu și la fadoarea revistei „Vieața nouă” a lui Ovid Densusianu. S. constituie un document prețios de antologare din literatura direcției simbolist-moderniste, după exigențele simptomatice ale unor tineri ce urmau foarte curând să
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289676_a_291005]