238 matches
-
Buzatu? - a trăit în convingerea victoriei finale și pentru o mie de ani a Germaniei naziste, până în târziul verii lui '44, când i-ar fi putut convoca într-un antreu pe toți cei mai departe încrezători în victoria aceea. Pe bonomia unchiului Joe (Djugajvili, în cataloagele seminarului georgian!) contase fermecătorul Franklin Delano Roosevelt, cu precizarea, ca multe altele inutilă, că intrase la bănuieli în ultimele zile ale vieții. Un om cu variata experiență politică a dlui Iliescu a crezut că în
Polca pe furate by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/15412_a_16737]
-
ieșit din minți, am înnebunit, că am ajuns un apucat etc., etc. Se prea poate. Important e, pentru mine, că după ce am transmis redacției cele șapte mii cinci sute de semne, viața îmi pare mult mai plină de farmec. Iar bonomia mea, binișor boțită peste săptămână, își revine la forma inițială. Acest preambul nu deschide - cum unii cititori informați ar putea crede - încă un episod din frontul de luptă inaugurat recent cu dl Radu Cosașu. Amân acea bătălie pentru momentul când
Lecția de optimism metodic by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/10191_a_11516]
-
cu toții: între ipostaza mondenă și cea livrescă a ființei sale se cască o veritabilă prăpastie. Omul acesta de o blîndețe cotidiană frizînd gingășia, de cum se așază la masa de scris, suferă o metamorfoză: din miel devine tigru și, în locul unei bonomii așezate și molipsitoare, firea i se pătrunde de o ferocitate de bătăuș profesionist. Schimbarea de ton pe care o suferă e atît de radicală că nu poți să nu te gîndești la două suflete locuind în același piept: o personalitate
Sub semnul dialogului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8622_a_9947]
-
colecții de hărți, capabil să creeze un muzeu al hărților în preajma Bucureștiului, undeva pe lîngă Otopeni. În felul său, este un om al exceselor care se pierde prin excese. Cred că scandalul ŤMătușa Tamarať face parte din acest hybris la bonomiei cumulative. Adrian Năstase nu este un pesimist. Este un continuu optimist, cîtă vreme poate să acumuleze. Zîmbește plăcut și acumulează cu pasiune." (pp. 156-157) Portretul e de-a dreptul literar prin virtuțile plastice de zugrăvire a personajului. În rest, Vladimir
Sub semnul dialogului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8622_a_9947]
-
preferate țintind un imaginar ce aparent refuză funcția recuperatoare, ratificînd erzatz-ul. Suprarealismul e urmărit în amonte către obîrșiile sale urmuziene, amuzat mizantropice, care mixau regnurile cu voioșia efectuării unor caricaturi dar și cu o dezolare atît de intensă încît înlocuia bonomia liniilor înveselitoare cu fiorul absurdului: ,apele freatice gîlgîie pomelnicul invers pînă la izvoare/ împăciuitoare o șopîrlă în putrefacție ca un preot în bunătatea lui/ scandal în tulpina citrică a răsăritului de soare/ și cleiul umbrelor pe drumuri/ acel amestec de
Nedreptățitul Abăluță by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10784_a_12109]
-
causeur atractiv, cu simțul cuvîntului adecvat în sînge, Constantin Călin își recunoaște, alături de "umilința de a produce "materiale scurte" (editoriale, cronici, recenzii, note, însemnări etc.)"și "orgoliul promptitudinii, al ubicuității, al curiozității mereu treze și fără de margini". Își situează cu bonomie eseurile sub egida lui Hermes, zeul care "se implică"în foarte multe: "își consumă energia și își roade sandalele pentru alții. În timp ce aceia se procopsesc, el se risipește. Rolul său nu-i îngăduie să ia pildă nici de la furnici, nici
O specie "demodată"? by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15069_a_16394]
-
abil cu fatalitățile timpului. Nu lipsesc, în acest sens, nici elementele anecdotice. Lipsit de găzduire bucureșteană, el se găsește, alături de alți scriitori, între care și Nichita, în colonia de pe Strada Naipu 20, vreme de trei ani. Sunt fragmente ce surprind bonomia, taifasul și ambianța unei tinereți fără posibilități. Fără speranțe concrete. Arcuri în timp dau seamă de triste epiloguri, precum moartea lui Nicolae Velea, găsit înghețat. Sunt, însă, și scene în care talentul literar al lui Gabriel Dimisianu - afară de remarcabila portretistică
Vocația seninătății by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/3223_a_4548]
-
greutatea, de tensiunea voii bune generale; ...se sfărîmă brusc și căzui cu el cu tot pe podea. Mi se aduse numaidecît unul de fier. La casa lui Ralea, care mi-a fost profesor în anii războiului, ajungem însoțiți de aceeași bonomie moldavă și gustînd, pe la vecini, din vinul sfînt cu iz de biserică veche, numit Busuioacă de Bohotin. Casă frumoasă, mult lemn, rezonanță de instrument muzical. Pășind în ea cu grijă, mi-l amintesc pe profesor, în anii războiului, '43-'44
Război și pace by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16258_a_17583]
-
ocara, școala lui neadevărul. Asemenea dreptate îmi va da orice om cu cea mai rudimentara judecată literară, că mare neadevăr a grăit și precuvântătorul, dl. Iakab Odon, când a introdus această tristă aparițiune literară cu cuvintele, - cel puțin pline de bonomie, - că autorul ne prezintă în cartea sa - numai poporul, fără nici o deosebire de naționalitate. Să ne ierte onorabilul. Față moțului care își bate drăguțul bețiv și târgul de la Găină, în care dl. Lengyel a văzut miri și mirese "beți de
Septimiu Albini by Ion Buzași () [Corola-journal/Journalistic/17984_a_19309]
-
a înviat!". E fără îndoială o parodie - începînd cu stilul de jurnalist mediocru și terminînd cu citirea textului de mai sus pe fondul unei zile de viscol și zloată din ajunul Crăciunului. însă absolut totul în schița lui Caragiale respiră bonomia patriarhală a acelei belle époque românești, unde semnele occidentale (ca, de exemplu, o presă veșnic la zi) se uneau încă armonios cu lumea patriarhală, instalată parcă pentru o sută de ani. N-a fost așa. Acea lume patriarhală avea să
Pauză pascală by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/9765_a_11090]
-
a gândirii profunde. Rareori găsești în cultura română - și în viața publică din România - pe cineva ale cărui luări de poziție să-ți lase impresia judecății definitive. Forța de impact a prezenței sale provine din contrastul (asumat, direcționat, regizat) dintre bonomia inepuizabilă și fermitatea opiniei. Andrei Pleșu e rareori agresiv și patetic. Dar atunci când se întâmplă să fie, e limpede că s-a ajuns la o limită dincolo de care nu mai e nimic de făcut. De regulă, inteligența sa speculativă se
Vom mai avea un al doilea Pleșu? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/7378_a_8703]
-
de tipar, și iarăși, unde sînt doamnele din alte vremuri? Figura lui Bogdan-Pitești, rămas în umbra istoriei literare, deși i-a tras sforile, e prinsă sub eticheta un Mecena excroc. Bogdan Ciupești, învîrtitor de afaceri nu tocmai albe, înjurînd cu bonomie pe amărîții care-i mai furau din odoare, făcînd haz pe seama numeroșilor lui musafiri și-a popii Galaction, ocărîndu-și în public nevasta cherchelită, închis la Văcărești pentru șantaj, ctitor de revistă, Ileana, de lux, era Tipul. Un tip e și
Alintări by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9508_a_10833]
-
și om de spirit, de umor subțire, spre deosebire de urmașul său senator, care cultivă alt fel de umor. Mi-l amintesc pe Ion Voicu de la o emisiune televizată, probabil ultima la care a participat, pe la mijlocul anilor ’90, vorbind cu vervă, cu bonomie și inteligență, cu mare farmec. Atunci? Atunci vreau să spun că nu Ion Voicu este în discuție, ci ștergerea din toponimia bucureșteană a „Parcului Ioanid”. Să i se fi dat numele lui Ion Voicu altui parc, sau vreunei străzi, vreunei
Mai există Parcul Ioanid? by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/13142_a_14467]
-
mențină influența. Chiar instituții mai neînsemnate ar fi făcut la fel. De ce să fi acceptat securiștii să se călugărească în masă, când profiturile și inimaginabilele avantaje abia începeau să sporească în noile condiții? Amestecând în doze alchimice servilismul și insinuarea, bonomia și amenințarea, securiștii au devenit indispensabili noilor potentați, într-un grad mai mare chiar decât îi fuseseră lui Ceaușescu. Ceaușescu avea - nu doar teoretic - pe lângă serviciile secrete, o armată gata să tragă în populație (a și tras), avea o administrație
Îngerii din tura de noapte by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15102_a_16427]
-
să medităm. Ne bucurăm acum de ultimele concerte, de ultimele momente ale festivalului enescian. Încercăm a rememora momentele anterioare. Aș insista asupra prezenței muzicienilor englezi. Le este comună bucuria cântului în ansamblu marcată de un anume pitoresc, de o anume bonomie care dă savoare, conferă farmec și strălucire actului performanței muzicale. Mă refer la concertele bachiene, la cele două importante integrale, cea a Suitelor pentru ansablu instrumental, cea a Concertelor brandemburgice, realizate de minunata formație ,King's Consort". Bucuria cântului, pitorescul
De la un eveniment muzical la altul by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/11329_a_12654]
-
Papahagi merită cel mai mult acest titlu. Doar că Mihai Zamfir, ca de altfel Papahagi, este atît de bine crescut, încît erudiția nu se bagă de seamă. Nici vorbă de paradă de știință. Din contra, un firesc, un fel de bonomie a comunicării ce dau multora iluzia că știu ce știe el, lipsindu-le numai ocazia de a o arăta. înainte de a le risipi iluzia, să adaug alte două trăsături. Una este moderația și vine direct din bunăcreștere. Mihai Zamfir nu
Portret de intelectual român by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/16622_a_17947]
-
își dorea Partidul, ci ca un grup de oameni vii. Nu doar retrospectiva, ci și reîntâlnirea la o șuetă, unde Emilia nutrește proiectul utopic al reînvierii micii familii muncitorești într-o întreprindere capitalistă, evocă aceeași atmosferă de familiaritate caldă, de bonomie. Este ceea ce s-a salvat din comunism, în contra lui, sugerează Stere Gulea, umanitatea acestor oameni simpli. Cu totul altceva aveam în masa amorfă de muncitori din ultimele scene ale Reconstituirii (1971) lui Lucian Pintilie. Legătura lor cu comunismul ca ideologie
Estalgie și puțină uitare by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/3275_a_4600]
-
Într-un cuvînt, ar fi devenit vulgar cu premeditare și extravagant din lipsă de conținut. Nu acesta e cazul lui Ciprian Măceșaru, puține fiind notațiile din volum la care cititorul să nu încuviințeze spontan. Numai că, grație fondului atavic de bonomie temperamentală, autorul e inapt de necuviințe expresive, jurnalul fiind o mostră de consemnări decente pe seama unor resemnări adînci. Mai mult, avînd cultura și discernămîntul unui autentic intelectual, autorul alege calea virtuții cu tentă umanistă, mizînd pe șlefuirea statornică a predispozițiilor
Rutina de sentiment by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6210_a_7535]
-
versuri, proză, publicistică, risipite prin Contemporanul, 75 H.P., Punct, Integral, Unu, Urmuz, Meridian între 1922 și 1934, nu supără și nu indispune. O vede și Al. Philippide în prefață, tratînd atitudinea lui Roll față cu crizele facerii noii poezii de bonomie pură, "strălucire metaforică", el fiind, de bună seamă, nu cel care pune focul, ci acela care culege scînteia. Dedicația pe care, pe volumul pe care îl am în față, Roll i-o dă, în '69, confratelui Vasco Popa, vorbește de
Materii by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/7722_a_9047]
-
crusta impură / în cel mai adânc amânat ieri sau mâine / în cleiosul acum" (Cleiosul acum). În grădina suspendată a deliciilor începe să bată un vînt cu dezagreabile efecte. În carnetul de schițe al poetului ce părea a-și cultiva o bonomie fără termen se ivesc figurile schimbării de atmosferă. Aidoma lui Petre Stoica din etapa sa finală, Ovidiu Genaru recurge la interpelări civice: Numai vântul invizibil iscat din senin / mi-a smuls pălăria de pe cap / numai vântul scandalos particular // Uite-o
Bonomie ironică by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6841_a_8166]
-
și este - după 1989 scăpată dintr-un ospiciu-închisoare, atunci ea și-a găsit în Andrei Pleșu observatorul și comentatorul ideal. Pe versantul celălalt, al discursului incendiar în descendență eminesciană, excelează Cristian Tudor Popescu. Aici, într-o zonă de răcoare, bonomie și ironie caustică, e la mare preț figura lui Caragiale. Caragialismul inundă Obscenitatea publică și realitatea pe care volumul o descrie; sau, mai bine zis, vine din adâncul acestei lumi, ieșind la suprafață în discursurile și comportamentele noastre, în politica
Colecționarul by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10573_a_11898]
-
te-nchei la șliț,/ satisfăcut, «Ei, dom Dimov,/ ce zici?», acesta ( ca un miel de blînd): «Păi, dacă și pe tov./ ( urmează numele-unui prim-/ culturnic) l-aț trata la fel? ca pe amicu’, aferim»". Un portret al lui Mopete întoarce năstrușnica bonomie într-o sugestie exegetică, adică într-un conglomerat descriptiv al făpturii autorului și al textului, conglomerat deasupra căruia se recompune aura lirismelor comunicante: "Pe domnul care-și face pete/ pe mîini ( cînd scrie), pe Mopete/ l-am cunoscut ( cînd da
Duet Foarță-Dimov by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13795_a_15120]
-
mînă spre a-și demonstra forța. Lupta pe viață și pe moarte se desfășoară cu o aparență de joacă, păstrîndu-se mereu zîmbetul pe buze și ținuta elegantă. Homo ludens înțelege a-și asuma, în chip paradoxal, gravitatea confruntării cu o bonomie fantastă, cu o plăcere a poetizării voioase, vizibilă inclusiv în comentariile sau autocomentariile emise de ipostazele în număr de șapte în care se întrupează. Iată portretul făcut de Nicolae }one lui Daniel Bănulescu: "Cap de șeic și fire de răzbătător
Cei șapte magnifici by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11811_a_13136]
-
putea vorbi de un bacovianism. Dar spre deosebire de bacovienii veritabili care se adîncesc în dezolare, degringoladă, destrămare, maramureșeanul nostru depășește negativitatea, ca să zicem astfel, din interiorul ei. Elementele cimitirului devin mesagere ale vieții, pretexte ale unor plasticizări robuste, degajînd o anume bonomie. Sicriul plutește ca o pasăre, două schelete cîntă la flaut, carnea cadavrului e de piatră și de miere, înmormîntarea unei actrițe se transformă într-un spectacol al femeii care sare din dric, trimite săruturi și se-nclină în fața publicului. Ritualul
Poeți din Nord by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9917_a_11242]
-
lui capătă scînteieri în nuanțe asemănătoare. N-ar fi fost de mirare să-i fi pus Alice Vera, incomparabila, ceva mîna de creion chimic, la limpezire. A fost ultima lui, indimenticabila, parada oratorica în public. Textul rostit, cu regizată lui bonomie, cu dicțiunea de histrion superior, hîtru și grav totodată, s-a publicat imediat. Dumnezeu știe însă, dacă, citit la distanță, mai produce aceeași impresie nepereche. Oricum, nu în litera tipărită voi căuta azi refugiu, ci în spiritul imortalizat cît de
Un centenar oarecum prematur by Geo Șerban () [Corola-journal/Journalistic/17912_a_19237]