238 matches
-
arta supraviețuirii onorabile, secretara de partid cu probleme de semantică, George, scăpat ca prin minune de insistențele vecinei de călătorie ... și galeria prinde consistență, „amenințînd” cu o expansiune în volume previzibile. Povestirile lui Gheorghe Bălăceanu dospesc într-un ambalaj de bonomie din care lipsesc aproape cu desăvîrșire încrîncenarea, ranchiuna, răutatea prost mascată. De aceea, privindu-te pe dinăuntru după o lectură de acest gen, te simți mai întîi confortabil, după care poți în voia cea bună să aplici grila unui demers
Privind înapoi fără mânie by Gheorghe Bălăceanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91574_a_93568]
-
acesta asculta răspunsul, se vedea, după fața din ce în ce mai crispată a lui Gheorghiu-Dej, că era vorba de ceva cu totul neașteptat și neplăcut. Pentru prima dată, l-am văzut și l-am auzit pe șeful statului, ce radia întotdeauna calm și bonomie, slobozind o teribilă sudalmă, urmată de cuvintele: "Ce zici? Conducerea partidului și statului se află la șapte-opt mii de metri înălțime, ne întoarcem dintr-o lungă vizită și-mi spui că România este în stare de război? Cine a dat
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
amintesc astfel că am văzut venind într-o zi pe muftiul din Oran, un bărbat de vreo patruzeci de ani cu un turban abia mai puțin impunător decât cel al lui Astaghfirullah, dar pe care-l purta cu o anume bonomie. Cu mai multă politețe decât de obicei, unchiul meu l-a întâmpinat la capătul străzii și, în tot cursul reuniunii, cei de față s-au mulțumit să-i pună întrebări fără a se încumeta să discute cu el sau să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
Zeus, mai mergea, că sânt solid, dar voi doi, care sînteți mici și subțiri, ce mutre ați fi avut în Prometeu și Hefaistos! Păi Prometeu, bă, era... Prometeu, titan. Și Hefaistos, zeu, Nae, fierar! Dar noi? A! conveni el cu bonomie, dacă s-ar fi anunțat că se joacă în parodie, da, mai du-te-vino! Dar așa, e mai adecvat în uniformă. Și mai bine să lăsăm discuția și să mai facem o repetiție, că, știți, cât sânt eu de Zeus, da
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
cărui tată îl admirase, pe timpuri, ca strălucit tenor comic în trupa de operetă a celebrului nostru Leonard, cât și acum, ca mare actor de comedie. Scoțîndu-l la lecție pe Puiu Maximilian, profesorul Napoleon Crețu îi spuse zâmbitor și cu bonomia lui dintotdeauna: ― Ascultă, dragă Maximilian, eu doresc din tot sufletul să-ți dau o notă bună, dar pentru asta mai e nevoie și de ajutorul tău... Spune-mi ce bucată de lectură știi mai bine! Citește-o frumos, tradu-o
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
de interesat de munca ta. — Chiar sunt? se întreabă tânărul care, ca majoritatea celor care gravitează în jurul fiicei sale, este ușor distrat. Da, sigur, sunt interesat. Chapel îi întinde mâna și îi este scuturată cu convingere. Într-un acces de bonomie îi invită pe Astarte și pe prietenul ei la masă. Pagină separată Jonathan nu-și amintește să mai fi fost așa de fericit. Star și tatăl ei discută unul cu altul, sau mai precis fac aluzii, urmărind idei separate, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
sale spălăcite care trădau mai multă încăpățînare decît voință, mai multă răutate decît îngăduință și mai multă slugărnicie decît inteligență, bătrînul trudea cu îndîrjire. Cu ochii înfundați în obrazul ca o beșică, celălalt dascăl, pe nume Brînză, mă studia cu bonomie. Avea, ca toți cei fără ureche muzicală dar nevoiți să se facă ascultați, un glas străpungător. Lipsa aceasta de strunire în vorbă îi caracteriza dealtfel pe toți învățătorii din Dobrina. Spre deosebire de ei, mai curînd păreau a cultiva cuvîntul, chiar și
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
Își plimbă zâmbetul blând, Încurajator, pe fețele zâmbitoare din jur. Nu va reîncepe să vorbească decât după ce râsetele se vor opri și se va stinge și ultima vibrație a aerului. O mână econoamă are să adune grijulie firimiturile atenției celorlalți: sub bonomia generoasă Încă mai pulsează vechea nesiguranță de sine pe care Giulia o recunoaște Înăuntrul ei. * — Gândește-te, numai, În ce tensiune am putut să fiu, draga mea, știind că tu faci sute de kilometri ca să mă aștepți În aeroport și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
eu, amintindu-mi dintr-o dată. Erați cu Derek, nu? Lucrez la sala Chalk Farm, de asta Îl cunosc. Ea a dat din cap a Încuviințare, dar am observat că, auzindu-mă pronunțând numele lui Derek, Îi mai pierise ceva din bonomia de dinainte. O Înțelegeam. La vremea ei, sunt sigură că destule fete pe care nu le cunoștea Îi pomeniseră de Derek pe tonuri la fel de entuziaste. — M-a surprins să-l văd acolo, am continuat. Nu știam că-i plac astfel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
să se sufoce, i s-a făcut teamă, a strigat după ajutor. A putut fi salvat la vreme. Această pățanie a avut un efect benefic asupră-i: vindecat de-acum de temeri, se ducea să-și joace cu demnitate și bonomie rolul de suveran constituțional. Puterea reală se afla, totuși, În mâinile lui Fazel și ale prietenilor acestuia. Ei inaugurară noua epocă printr-o epurare rapidă: au fost executați șase partizani ai fostului regim, Între care cei doi principali conducători religioși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
Stabile. Ceva cu care erau cu siguranță În contact marile ordine sacerdotale și cavalerești dispărute.” „Dumneavoastră credeți asta?”, Întrebă Belbo. „Persoane mai echilibrate decât el Îi caută pe Superiorii Necunoscuți”. „Și Îi găsesc?” Agliè râse parcă În sinea lui, cu bonomie „Ce fel de Superiori Necunoscuți ar mai fi, dacă s-ar lăsa descoperiți de primul venit? Domnilor, trebuie să lucrăm. Mai am un manuscris, și, ca să vezi, e chiar un tratat despre societățile secrete.” „Ceva bun?” Întrebă Belbo. „Da’ de unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
respectul cuvenit clasei întîi, biletele pentru București. Rogojinaru se însenină, ca și când i-ar fi venit mîntuirea: ― Cum, șefule, sosirăm? Ei, bravo! Bine-am mers, n-am ce zice... ― Adineaori am lăsat Chitila, observă conductorul, schițând un zâmbet drept răspuns la bonomia arendașului și luând biletele de la ceilalți călători. În răstimp, dintr-un portofel ca o geantă, Rogojinaru scoase o foaie galbenă pe care o arătă conductorului cu o mândrie ostentativă: ― Poftim, șefule!... În vremurile astea grele se mai cârpește omul cu
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
soțului ei, care răspunse mîngîind-o ca pe un copil nepriceput: ― Asta înseamnă că trebuie să fii prudentă cu plăcerile, oricât te-ar tenta! ― O plăcere prudentă nu mai e plăcere! ripostă Nadina răsfățată. Miron Iuga își primi oaspeții cu o bonomie ce-i ședea bine. Nu poftise dintre vecini pe Platamonu, deși Grigore crezuse că ar fi fost delicat, de vreme ce e arendașul Nadinei și al lui Gogu, și nici pe Cosma Buruiană, căruia încă nu-i iertase minciuna cu furtul, oricât
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
fiecare în parte. Cât timp mai putea menține această activitate mentală! Nu era decât un pilot, la urma urmelor. Kane ar fi fost un căpitan mai bun decât el, se gândi. Kane își vedea de-ale lui cu mai multă bonomie, mai multă detașare; nu se lăsa acaparat de ele total. Dar Kane nu mai putea să-l ajute. Pe drum, găsi un intercom pe care-l acționa. Imediat îi răspunse o voce. ― Sala mașinilor. ― Dallas. Cum se prezintă? ― Nu prea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
răsărit. La un moment dat, curentul îi smulse lui Scarlett-Taylor ochelarii, pe care reuși să-i prindă în aer, la jumătate de drum. O porniră înapoi înspre casă prin Whitehall, cu gulerele paltoanelor ridicate. Tom, având impresia că vinul descătușase bonomia lui Scarlett-Taylor, îl luă de braț, dar fără să fie prea dezamăgit când prietenul său, căci așa îl socotea acum, își desprinse brațul. Atunci, Tom începu să fredoneze, aproape cu voce tare. Avea un glas modest, dar plăcut de bariton
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
Deci asta era. Totul pe lume se plătea. Chiar în avans. Mi-am amintit de fruntea înaltă a unchiului meu Vartan, cu golfurile ei adâncite în păr, pe care atâta o admirasem de-a lungul întregii mele copilării. Semn de bonomie, îmi ziceam. Văru-meu Amedeo, în schimb, la cei nici patruzeci de ani ai lui, avea încă de pe-atunci o chelie avansată, lipsită de orice haz. Nici urmă de golfuri. Avea o nevastă cu care se certa des, pe care
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
îți vede vitalitatea, trepi dația logoreică și apetitul pentru ubicuitate culturală? Am fost adesea întrebat în ultimii ani, fie agasat, fie cu înduioșare, de unde-mi adun combustibilul acestei însumări paradoxale de cioranizare optimistă, blazare energizantă, retractilitate histrionică, solitudine și hipersocializare, bonomie și cinism, mizantropie și altruism. Ei bine, rolul esențial în recalibrarea ființei și convingerilor mele l-au avut întâlnirile reciproc vampirizante cu tinerii. Empatizând cu liceenii infinit mai mult decât cu studenții. Teenagerii sunt fascinant de tulburi, deschiși cu inconștiență
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
arborilor. Cu acea ocazie se mărginise să răspundă: „În ochii Domnului este oare mai puțin nelegiuit cel care adoră o creatură a sa ori cel care se închină monedelor plăsmuite de către om?“. Nu se abătea, firește, de la convingerile sale, și bonomia lui era rodul minții sale treze. Plecând de departe, de foarte departe, evangheliza fără să creeze discordii. Secretul lui consta în a considera arianismul o primă treaptă a scării care duce spre adevăr, chiar dacă nesigur pe picioare și deșucheat, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
europeni din domeniul fizicii. Heisenberg, Pauli, Born și-au făcut ucenicia aici. Ceva mai În vârstă decât ei, Bohr era capabil să petreacă ore Întregi pentru a discuta În amănunt ipotezele lor, cu un amestec unic de perspicacitate filozofică, de bonomie și rigoare. Riguros, ba chiar maniac, nu tolera nicio improvizație În interpretarea experiențelor; În același timp, nicio idee nouă nu i se părea aprioric absurdă, niciun concept clasic intangibil. Îi plăcea să-și invite studenții În casa lui de la țară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
n-am avut. Mă simt amețită. Nu mai înțeleg nimic. Deci Arnold nu mi-a luat apărarea absolut deloc. El este cel din cauza căruia am fost dată afară. Nu-l cunosc deloc pe omul ăsta. Tot șarmul ăla plin de bonomie și de veselie - e doar o fațadă. E o nenorocită de fațadă. Cu un sentiment subit de greață, îmi amintesc cum, a doua zi de după cele întâmplate, a insistat să rămân unde sunt, și să nu mă întorc. De-asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
tartine cu caviar, în cupe adânci încălzite de mireasma celui mai bun armagnac. Și la gândul căldurii și îndestulării care-i așteaptă în viitorul apropiat, toți cei cincizeci și doi de oficiali și oficiale se umplu de o dulce, aromitoare bonomie. Aaaah! Ce bine-i să te simți în șa chiar și atunci când ai descălecat! Un ins veșted, destul de înalt, cu cearcăne pronunțate și gura tremurândă fiindcă mereu ori își murmură ceva ori își fredonează o frântură de cântecel, tocmai iese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
nou la el: - Tinere, văd că nu mai vii pe la noi să-l ajuți pe Titi al meu. Poți să vii neinvitat, Titi e puțin cam lăsător, trebuie îndemnat. Felix vizită dar din nou pe Titi, care îl primi cu bonomia lui placidă și-l întrebă, ca să nu trădeze de la început scopul didactic al vizitei, dacă a citit La chartreuse de Parme. Atunci Titi scoase din cutie cartea, pe care Felix n-o recunoscu la început, fiindcă era îmbrăcată, cu îngrijire
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
de anatomie. Venise tiptil, trecând prin toate odăile fără să trântească ușile, așa încît Felix fu speriat când auzi înapoia lui un glas bărbătesc. Stănică începu să se plimbe prin cameră, examinând cu atenție toate lucrurile și vorbind cu o bonomie intenționată, ce presupunea complicități din partea lui Felix. - Va să zică, aici stai... nu e rău (Stănică înfipse mâna în saltea, privi fugitiv în dulapul de haine), are mobile moș Costache... Nu știi cât îți reține pentru pensiune? Te pomenești că nu știi
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
mare. Accepta chiria lunar, în schimb se acoperea printr-o poliță scadentă la data exigibilității ei. În caz de neplată, preschimba polița sporindu-i cifra, sau o protesta, dând afară pe chiriaș. În genere însă îngăduia pe toți cu multă bonomie, fiindcă prin sistemul polițelor și al întîrzierilor, chiria, mică în teorie, se dubla. Plătită anticipat, chiria era, de pildă, patruzeci de lei lunar, polița era de optzeci de lei, la întîrzieri cu preschimbări se adăuga dobânda. Când tânărul chiriaș se
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
mai ușor prin caracterul sentențios și muzical al versului. Versuri discursive: discursul liric se are pe sine ca obiect. Retorica elimină imaginația materială. În poem se instalează un climat de uscăciune și gravitate, alternat (În Satire, fabule) cu acela al bonomiei și sarcasmului. Fantezia se pune În slujba unei idei și se lasă acaparată de ea. Discursul liric devine, În totalitate, ideologic (moral) sau alegoric (moral prin intermediul unei fabule). Grigore Alexandrescu renunță la acea anticameră a poemului prin care treceau obiectele
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]