171 matches
-
pe când celelalte două îl studiau pe Ignatius, dându-și coate. — Domnul Greene și cu mine ne-am întâlnit datorită mamei mele. Serios? spuse Frieda. Mama ta trebuie să fie o persoană foarte interesantă. — Nu tocmai, răspunse Ignatius. — Ia o bere, borțosule, spuse Frieda. Aș fi preferat să fie bere la sticlă. Betty ar fi putut să-ți deschidă una cu dinții. Are dinții ca niște gheare de fier. Betty făcu un gest obscen spre Frieda. Și într-una din zile, să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
era popa care citea, în dosul coșciugului femei care se jeleau etc. În realitate, era o bandă de contrabandiști. Popa era un contrabandist, femeile ereau din bandă, iar dacă ridicai capacul coșciugului, găseai cutii de tinichea pline cu spirt. Femeile borțoase: Zilnic treceau prin barieră câteva femei cu pânticile la gură. Într-o bună zi, un controlor mai curios a pus mâna: pântecele nu era alt ceva decât o cutie de tinichea plină cu spirt și fasonată astfel încât să se adapteze
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1328_a_2730]
-
cu studenții de la Medicină, însă băncile din fund erau ocupate de studenți de la celelalte facultăți. Erau aci toți militanții și toți agitatorii. Decanul, dr. Severin - poreclit de mediciniști cu numele de Moș Tăbârcă - intră legănându-se - căci era scurt și borțos -, urmat de secretarul Universității, și se urcă la tribună. Dar n-apucă să spuie întâiele cuvinte și un zgomot drăcesc izbucnește: — Jos Moș Tăbârcă! Afară!... — Hoo!... Și o ploaie de plesnitori, aruncate din fundul sălii, încep să se spargă în
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1328_a_2730]
-
descâlcirea ițelor unor acțiuni criminale care debutează cu uciderea lui Fane Zugravu, alias Dick, membru al unei rețele mafiote din Statele Unite. Romanul este scris în stilul ostentativ dezinvolt al romanelor polițiste de serie: „Se și amețise puțin după ce tipul acela borțos din Bronx, la care se dusese cu marfa, îi ceruse să guste odată cu el din pachet, ca să fie sigur că nu-i tras pe sfoară. Jigodia dracului nu avea habar de ce-i aia marfă adevărată; doar voia să le impresioneze
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
toată gospodăria. Noroc că-i fată vrednică de răzeși și știe să muncească! O mai ajută și neamurile, așa că iarna copiii nu duc lipsă de mămăligă, cărniță, lapte și coptură de sărbători, cu toate că ea mai tot timpul ori că-i borțoasă, ori îi lehuză și umblă ca o cloșcă cu doi-trei plozi agățați de fustă, cu unul de mânuță, cu unul în brațe și cu unul în burtă! Plus cele două fetițe mai mărișoare. Asprimea afirmațiilor parcă l-a trezit din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
Era o punguță făcută din prapor de berbec, conținând pilitură din călcâiul tâlharului Zlota. Haiducul i-o dăruise lui Pimen când, rănit fiind și crezând că își dă duhul, se târâse până la peștera pustnicului să se spovedească. Mumă-sa rămânând borțoasă, nici ea nu știa cu cine naiba, a furat un bănuț de aur pe care l-a ascuns în încălțări, la călcâi. La soroc, Zlota fu zămislit cu picioarele înainte, cu un călcâi galben-strălucitor din aurul cel mai curtat. Aici
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
ca niște porci de ăia de se taie la Crăciun. Că de aia are omul porc, să-l taie la Crăciun să aibă ce crăpa-n el, după ce mânâncă porcu și bea și butoiu dă vin, mai lasă și muierea borțoasă, se trezește în primăvară cu nici de unele și nu știe de un-s-o-nceapă: cu munca pă câmp, c-un cal prost și chior și slab că deabia stă pe picere. Că așa e țăranii noștri, e proști de dă-n
Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
de un-s-o-nceapă: cu munca pă câmp, c-un cal prost și chior și slab că deabia stă pe picere. Că așa e țăranii noștri, e proști de dă-n gropi că mănâncă porcu iarna, bea vinul iarna, își lasă femeia borțoasă iarna, mănâncă mălaiul iarna și-n primăvară, cân să iasă la treabă mănâncă un c...rahat. Aia e, bă, aia e. Dar cu nașterea cum rămâne domajur? O să nască ea, n-aveți grijă că cheamă un țăran ori vecina ori
Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
nu prea putem, că nu ajungem la gratii, la fereastră, din cauză la două gratii, dar e ceilalți cum țipă unii la alții. Ăia micii au și ei mesaje și le strigă ofurile la geam. Dă aia, ia muie, Gina borțoasă, dă jocul! Licitează și ei. Pe interes. Țigarea e la preț. E cod de hoți. Stă ăla cu celula în partea ailaltă. Mesajul ajunge. Trece din gură în gură până la hoț, fiindcă unii stă în fereastră și îi vezi cocârjați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
baptiști veniți cu propăvăduirea. A urmat o leapșa, cam așa: „Bă scoateți dracu alea, că ne facem de râs.“ „Nu știu, dom comandant, eu am fost la dentist, dar ei de ce pun meseviști să-i ajute?“ Pisica lui Gavrilă e borțoasă cu un Vasile motanul. Hamsterii dăruiți de mine lui Petre au murit. Unul omorât de femelă. Apoi, femela mâncată de pisică. FILENAME \p D:\microsoft\docuri nefacute\Vietasii de pe Rahova.doc PAGE 189
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
dai milionul când iei avansul. Am încredere în tine, te-aștept. E o compoziție absolut unică... - N-aștepta nimic! Ghilotina n-a fost totuși o invenție chiar atât de rea. Mă lupt cu niște sarmale cu râturi de hipopotam, uriașe, borțoase, băloase, care mă aleargă pe străzi, cu pelerine enorme din frunze de varză și de viță, împroșcându-mă ca niște sepii cu dâre de smântână și jumări. Când am crezut că le-am păcălit, mi-au tăiat calea, m-au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
pași. Rondul de noapte, patrulele Utopiei, cadența leneșă a santinelelor mizeriei. Brusc, întunericul scrâșni. Brusc, rafale de lumină. Farurile, scrâșnetul mașinii, tablă roți șuruburi, un autobuz gol, hodorogit, bălăbănindu-se turmentat, smulgând din noapte zidurile, arbori adormiți, streașina ruginită, butoaiele borțoase cu gunoi, ghidonul unei biciclete, un topor rezemat de o mătură, o siluetă. În rama ușii înalte, silueta unui domn elegant. In jetul auriu al farurilor, bărbatul nu clintise. Fruntea mare, chelia metalică, privirea fixă, sticloasă. Un bărbat din alte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
lui să-i facă o pârțopină, oricât de profesoară o fi ea, cu tot cu Facultatea ei și cu definitivatul, și cu gradul ei și alte belele cu care și-a înfundat viața, tocmai ea să-i facă bucuria de a rămâne borțoasă din sămânța lui?! A avut la activ femeile femeilor. Activiste care mai de care, până și de la centru. O adjunctă de ministru la agricultură chiar. Surâse mai îmbunat, revăzând parcă șirul femeilor cu care își petrecuse viața. O excludea dintr-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
pe la ora doisprezece, îți închipui?, nu, nu-mi închipui, și dacă-a venit, ce?, mi-a zis că e însărcinată, port copilul tău, eu am venit la tine ca floarea-florilor, am intrat în casa ta și tu m-ai lăsat borțoasă, acuma mă lași?, tu ești de la țară, credincios, băiat de popă, cum să mă lași așa, cum?, nu vreau, mă sinucid și copil fără tată nu fac, ia-mă la tineee!!! Și Anita? Cu ea ce-ai făcut, i-ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
pașaportul! — Si cât a mai plâns după el pe urmă! — Victor mi-a spus că Traian al nostru numai datorită nevestei a reușit ce a reușit acolo, ea i-a pus la dispoziție relații, averi, moșteniri, afaceri... — Nevasta lui e borțoasă și doctorul nu i-a permis să se deplaseze! — Nu-i ușor să ții sarcina, când ai un soț atât de bătrân! — Știu de la Victor că și-au serbat nunta de argint de curând! Nevasta lui e cu 13 ani
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
nu-i greșeală. Îi... Mai bine să nu spun ce gândesc. Dacă ea „greșea” - cum gândesc neamurile ei - când tu erai acasă, d-apoi în cele șase luni cât noi am stat sub arme? N-a fi rămas cumva și borțoasă în vremea asta? ― N-o mai rămas, bat-o amarul, că s-ar vedea... ― Da’ ce, se vede din primele zile? He hei! Mai încolo, pe la vreo patru-cinci luni abia. Măi vere... Dacă eu aș fi în locul tău, mai că
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
o față ascuțită, despre care puteai crede că fura desuuri de damă de pe sârmele unde fuseseră puse la uscat. Padraig-tremurătorul, care se calmase foarte tare din prima zi când împrăștiase tot zahărul. Părintele Johnny, un alcoolic turbat, care își lăsase borțoasă menajera. O ziaristă de scandal, pe care o chema Mary și care era grasă, urâtă, acră și lipsită de talent. în ultimii cinci ani băuse câte-o sticlă de coniac pe zi și aruncase cu rahat în orice persoană pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
pe-ntuneric, își trage-n picioare ghetele vechi (ca să nu piardă timpul nici nu se mai dezbracă seara pentru culcare) și pornește cu barca în larg. Se întoarce pe la opt, când soarele de vară s-a ridicat bine, la patronul borțos al cherhanalei: Ce’ bă, ăsta-i pește? Cu câinii și pescărușii roind în jurul lor, pescarii aleg din barcă peștele bun și-l aruncă pe cel otrăvitor, atât de repede’ că-ți ia ochii operațiunea asta și te trec fiori, dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
pardon, Holding. „Asta, tovarășa Rodicuța, pentru că ești mata tânără și poți să dai un exemplu pozitiv despre ce înseamnă să te dedici muncii“, îi trasă tovarășa directoare ultima sarcina de partid și își scoase pixul ei ăla mare, roșu și borțos și trase o linie pe foaia albă din fața ei. „Pentru că abia ai venit și dumneata de pe băncile facultății și practica vă omoară pe voi, ăștia, tinerii absolvenți, tobă de idei și cu aere de șefi. Să te vedem deci ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2262_a_3587]
-
High, Wide and Handsome (Simplu, Triumfător și La marea artă) sau High and Mighty (Aroganța) sau (ca să fiu cât mai exact) Rent-a-Tent (Închiriază-ți un cort) chiar la intrarea în Harlem și am încropit un echipament printre prăjine și lungani, borțoși și burtoși și coloși cu fețe roșii. Am ajuns în Bank Street asudat ca un cal, fiert, sfârșit, arzând de dorința să mă piș. Martina părea și ea deconcertată și, înainte să-mi dau seama, eram înapoi în lift, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
ce se înghesui în ei, și îi presă, cu o ușurință absolut de neînțeles, către zid, cu burdihanul său atotputernic și mizerabil. La trei din primul rând, le ridicase cineva, printr-o vrajă, puterea nu numai de-al altoi pe borțos, dar chiar și pe aceea de-a se mira cu glas tare cum se face că nu-l pot, în nici un chip, altoi. Dar și lui Fisente, apărut din spate și înălțînd potcoava pentru a-l mirui pe mătăhălos, îi
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
mătăhălos, îi căzură și lui brațele vlăguite pe lângă corp. Și i se preschimbară și lui articulațiile într-unele moi, de vată medicinală. Sub privirile de pește fiert ale celui de-al doilea bărbat, ce se văzu că îl însoțea pe borțos, care se ivi și dânsul din gang, și care, după ce îi transformă în patru imbecile stane de piatră, se întoarse scârbit de la ei, sprijinindu-se neglijent de balustrada depărtată a unui gărduleț, hîțînîndu-și genunchiul și mâzgălind, pe niște hârtii murdare
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
elasticul de la chiloți?! Fermecătoarea, într-adevăr, îi dăruise o splendidă piesă de lenjerie, de atlaz, cu găitane de mătase, prinse în față printr-o pafta de aur, lăcuită în nestemate, ce aparținuse, pe vremuri, rafinatului domnitor Matei Basarab. Paftaua doar. Borțosul își degajă cureaua din cataramă. Își lăsă nădragii să alunece armonică pe ciment. Meșteri cu briciul cu care bărbierise și urechea Ierbii Fiarelor, la găitanele ce aveau un sistem complicat de petrecere pe sub bijuterie. Retezând legăturile, Genel își trase înapoi
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
de-o disperare pe care-o calific, în general, în public, drept moderată. Nici nu progresasem prea mult. Nici nu dădusem înapoi îngrijorător de mult. - Aici? întrebă, în aceeași dimineață, pe palier, un bărbat înalt și albit timpuriu, adresîndu-i-se unui borțos care, după ce biruise cu osteneală treptele până la etajul meu, ținea suspendat, la capătul unui fir din păr de cal, un pendul de alamă, deasupra unei hărți ferfenițite și mânjită cu valuri succesive de grăsime, începînd de prin 1683. - Habar n-
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
biruise cu osteneală treptele până la etajul meu, ținea suspendat, la capătul unui fir din păr de cal, un pendul de alamă, deasupra unei hărți ferfenițite și mânjită cu valuri succesive de grăsime, începînd de prin 1683. - Habar n-am, răspunse borțosul, trăgând cu ochiul către pendulul ce atârna bleg, ca un vrej uscat, deasupra cursului schițat al unei ape. Rămâne nesculată!... Nu ni se încuviințează accesul, o drese el, repetând o frază pe care, se vedea, o înghițise cu greu. 322
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]