386 matches
-
Vasilescu. Interviul se află În AIO-IICCR, având cota 77. Mai țineți minte când au venit prima dată comuniștii aici În sat? Da, eram micuț așa când o venit rușii... În ’44. Mai făceau, beau, scoteau vin de la oameni, forțat. Erau borfași. Eu eram mititel. În anii aceia ați avut simpatii politice? Eu nu am făcut politică și nici tata nu a făcut. Asta a fost colectivizarea forțată. Păi ce, io am făcut politică?! În anii ’50, În zonă, spre Vidra, Bârsești
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
Aveam profesori... Erau oameni deștepți În celulă. Era unul Gheorghe Tomescu, inginer, Învățam mult de la el... Descrieți-mi o zi de sărbătoare, de Crăciun sau de Paște... Păi, nu făceam diferența. Nu Îți spunea nimeni nimica, dă-i dracului de borfași! Lucram la tapițerie și, În baloturile de vată care veneau de afară, mai găseam câteodată câte un ziar. Văleu! Citeam de șaptezeci de ori! Vroiam să știm ce se Întâmplă și nu primeam nimic, și nici de acasă... nu știam
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
personal gestica lirică villonescă, iar în altele nu sunt greu de recunoscut descendența din Blaga sau tonul imprecațiilor lui Esenin. El își asumă ipostaza de trubadur al mediilor marginale („Eu mă simt legat prin sânge / Și prin tainice blesteme / De borfașul care plânge, / De lehuza care geme. / Și mă simt legat de visul / Fetei care vinde grații. / O, Parisul meu, Parisul / Turbulentelor tentații!” - Paradis proscris), adresează, ca Esenin, invective femeilor trădătoare și trăiește acut nevoia de mituri, pentru a compensa insignifianța
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285795_a_287124]
-
cu liftul Primăriei din holul aurit al Clădirii Municipale, împreună cu fratele lui, Tom, dacă nu aveam altceva mai bun de făcut. Suiam cu cușca liftului și apoi ne dădeam drumul, înghesuiți lângă tot felul de mărimi și de operatori, comisionari, borfași, șuți, vânzători de ponturi, târâie-brâu, fanți de cartier, mijlocitori, reclamanți, copoi, bărbați cu pălării de cowboy și femei cu pantofi din piele de șopârlă și haine de blană, curenți arctici și de seră puși laolaltă, oameni din topor sau cei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
început să mă scape. Cu o privire de gheață, I-a spus lui Simon că ar face mai bine să-l cheme pe Lubin, meșterul de coșciuguri, fiindcă ea nu mai avea putere și se înhămase să crească copii, nu borfași. Simon a reușit s-o dea pe brazdă căci, I-a zis el, cei de la Serviciul Social aveau să dorească să afle de câtă vreme lucram și de ce nu fuseseră mă rog informați. Bineînteles că bătrâna doamnă n-avea nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
cu grătare și trabuce. Mă învârteam și în jurul altor soiuri de oameni. Unii de pildă citeau niște cărțoaie în germană sau franceză și știau pe nevăzute manualele de fizică și de botanică, și antologii din Nietzsche și Spengler. Ceilalți erau borfașii. Doar că eu nu-i vedeam așa, căci pentru mine erau băieții pe care-i știam de la sala de biliard și pe care-i vedeam și la școală, care se prosteau dansând în sala de gimnastică la ora prânzului, sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
le strivesc mâinile, mai rău; și așa vrei să-ți începi viața? Nu poți să-mi spui că te-ai dus doar așa, pentru că ai draci și n-ai astâmpăr... De ce-ai făcut asta? Nu știam. Ești într-adevăr borfaș? Crezi că ai stofă? Nu cred că am văzut în viața mea aparențe mai înșelătoare. Doar te-am lăsat singur în casă cu bani la vedere peste tot. Te-a tentat vreodată să-i furi? Domnule Einhorn! am strigat, supărat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
reușea să păcălească compania de electricitate trăgându-și curent electric pe gratis de la cablurile principale; falsifica bonurile și plățile; iar iscusința lui nu cunoștea margini în acest sens. Îi umblau tot felul de planuri în cap. „Nu pot fi socotit borfaș pentru că eu gândesc, vreau să spun chiar gândesc,“ zicea el. „Până la urmă nu poți să-ți salvezi nici sufletul și nici viața doar cu gândul. Dar dacă chiar gândești, atunci cel mai mic din premiile de consolare este lumea întreagă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
vizau lumea întreagă. Nu era de fapt vocația lui să fure. Dar îi făcea plăcere că e profesionist și era pasionat de subiect. Avea tot felul de informații despre escroci, hoți de buzunare, șuți și despre toate șmecheriile lor; despre borfașii din Spania care erau așa de iscusiți că puteau să înhațe banii preoților direct din sutană, sau despre școala de tâlhari din Roma care percepea taxe atât de mari încât studenții semnau contract să plătească jumătate din ce aveau să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
care ne-o arăta nouă; mie, mai mult decât lui, căci Frazer era conștient că Padilla era un geniu la fizica matematică. Dar ne vorbea amândurora cu „domnule“, de parcă era absolvent de la West Point, și ne trata de parcă eram niște borfași simpatici. De parcă el nu cumpăra marfă furată de la noi. Îmi spunea, „Domnule March, sunteți atât de bun să faceți un drum până în oraș și să deposedați deposedanții de un exemplar în bună stare al lui Esprit des Lois? Am observat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
care o săruți se va transforma în fața alteia, și la fel și fața ta va fi înlocuită la rândul ei. Nu ai ce-i face, mi-a spus tipul ăla. Sigur că și el era un nenorocit ticălos și un borfaș neisprăvit, o făcătură de om, și când intra când ieșea din Bellevue, și femeile l-au dus în spate toată viața; și-a părăsit copilul și nimeni n-a putut vreodată să se bazeze pe el. Dar dragostea este adulter
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
evreii din convoi”. Tribunalul care În 1948 i-a condamnat pe acești cetățeni i-a descris pe ajutorii oamenilor de ordine - soldați, polițiști, jandarmi - fără să recunoască faptul că majoritatea lor au fost mobilizați din timp: „nenumărați legionari, cuziști și borfași fasciști” care s-au alăturat la percheziții, arestări, omoruri și jaf „sub ochii autorităților polițienești”. Legionarii și cuziștii erau cunoscuți drept dușmani patologici ai evreilor. Cine erau „borfașii fasciști”? Români din popor, fără culoare politică, gata Întotdeauna să-i maltrateze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2137_a_3462]
-
că majoritatea lor au fost mobilizați din timp: „nenumărați legionari, cuziști și borfași fasciști” care s-au alăturat la percheziții, arestări, omoruri și jaf „sub ochii autorităților polițienești”. Legionarii și cuziștii erau cunoscuți drept dușmani patologici ai evreilor. Cine erau „borfașii fasciști”? Români din popor, fără culoare politică, gata Întotdeauna să-i maltrateze pe evrei și să-i jefuiască. În concluzie, În ceea ce privește mobilizarea huliganilor legionari (Tribunalul a remarcat că au fost mobilizați și cuziști, care la Iași erau În număr mare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2137_a_3462]
-
apărarea - el știa doar că a fost grav rănit În război. „Nu te cunosc, jidane”18, a răspuns polițistul. Compoziția patrulelor care au plecat să depisteze evrei s-a schimbat În cursul zilei. Uneori cuprindeau câțiva soldați germani Însoțiți de borfași, de tineri Înarmați, cărora, la fața locului, li se alăturau vecini care doreau să ajute din tot sufletul, ceferiști, funcționari de stat, salariați cu munci de birou, inspectori financiari ș.a.m.d. (vezi infra), precum și țigani care se bucurau de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2137_a_3462]
-
denumit pogromul În ședința de guvern de la București (vezi infra) - este un subiect În sine, care ar trebui studiat separat. Regimul comunist a depus un efort deosebit pentru a demonstra că populația Iașiului - cu excepția unor cazuri ieșite din comun, definite „borfași” sau „legionari” - s-ar fi mobilizat pentru salvarea evreilor. Dar mărturiile supraviețuitorilor, așa cum au fost ele consemnate de instanțele judecătorești din România imediat după răsturnarea regimului antonescian, indică, dimpotrivă, „o ură colectivă, o participare masivă la jaf și o inițiativă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2137_a_3462]
-
jaf și o inițiativă de lichidare a evreilor”. Criminali de război dintre români s-au numărat cu sutele, și nu toți au fost identificați și descoperiți după război 38. Este vorba de români din toate straturile sociale, nu numai de „borfași” - cuvânt care intenționează să descrie o masă fără Înfățișare, fără nume. Cetățeni români din zona circumscripției de poliție nr. 5 au Înconjurat cca 300 de evrei care fuseseră arestați și reținuți pe stradă și „au strigat să fim Împușcați”39
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2137_a_3462]
-
iunie. Evreii ce n-au mai putut Încăpea În vastele subsoluri ale acestei clădiri erau Îngrămădiți În imensa curte, unde la un moment dat, erau peste douăzeci de mii de suflete... În timp când evreii erau duși spre Chestură, toți borfașii din mahalale, elementele auxiliare ale Armatei și Poliției șmobilizateț pentru reușita masacrului, prădau casele rămase fără stăpâni sau numai cu femei și copii Îngroziți”112. Nici o descriere a masacrului din jurul Chesturii, a imaginilor de la intrarea În Chestură și a situației
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2137_a_3462]
-
față de evrei. Iar primii care și-au permis să exprime această schimbare au fost criminalii și țiganii (locuitori ai mahalalelor, nu țigani nomazi). Unul dintre evrei a descris În câteva cuvinte schimbarea: „Pe zi ce trecea atmosfera devenea mai grea; borfașii, țiganii, hienele străzii parcă simțeau În aer mirosul de sânge și așteptau momentul propice să se arunce asupra prăzii. Pe ici pe colo se dădeau susnumiții la acte de jaf și teroare, dar care apăreau mai mult ca accidente locale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2137_a_3462]
-
infecți, care nu s-a încurcat cu hoți, cu șuți și cu nenorociți, care și-a văzut de treabă, și-a murit sărac. Dacă n-am fost nici noi prea cumsecade, am înjurat și am dat palme și bastoane la borfași, am dat! Și, ce...? Dacă i-am ascultat pe șefi și pe ăi mari și am mai închis ochii, la ordin, aia este, n-am avut ce să-i facem. Așa au fost și așa sunt vremurile! Dacă există, însă
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
doar școala profesională, au cu cel puțin doi ani mai mult ca noi, sînt Însurați de la vîrste fragede (eventual cu o rudă), toți au fost aduși În armată direct din cîmpul muncii. Mirel - șofer pe o auto basculantă, profil de borfaș sadea, Îl vezi cum se Învîrte pe lîngă bunurile mai răsărite ale altora (mașini de ras, săpunuri, tacîmurile de argint de la bunica) cu o figură pioasă; Marcel - sondor, o huidumă Îngrozitor de tare de cap și cu o doză congenitală de
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
universului moral a cărui radiografie Raymond Chandler o inițiase încă din vremea când era jurnalist. Superioritatea lui Marlowe nu e doar morală, ci și intelectuală. Aluziile culturale, citatele atent plasate în discuții indică un individ educat, ajuns inexplicabil în lumea borfașilor și a asasinilor. Exilul e, de altfel, starea permanentă a personajului, prizonier al cenușiu-murdarului marii metropole californiene. Dacă acceptăm regulile stabilite de teoreticienii literari - de pildă, cele ale lui E.M. Forster din Aspects of the Novel -, Philip Marlowe intră în
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
nevroze de nevindecat, agresivă și, în cele din urmă, autodistructivă. Tuturor acestora, Marlowe le poate opune o singură valoare, pe cât de fragilă, pe atât de disprețuită de cei din jur - fie ei polițiștii, fie acoliții lui Eddie Mars, fie mărunții borfași întâlniți sub suspecta ploaie californiană: mândria profesională. O armă inadecvată, ridicolă, ineficientă. Dar e singura de care detectivul nu se rușinează. Demodat, marginal, disprețuit - banul este forma cea mai frecventă de a-i testa integritatea -, el își duce la capăt
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
Papadima (Bacovia). Aceste studii și articole se constituie în teren de dezbatere, remarcându-se prin prospețime, nonconformism, temeritate intelectuală (ce cade uneori - din păcate - în injurie gratuită, cum e cazul lui Sandu Tudor atunci când îl etichetează pe Adrian Maniu drept „borfaș de rând”). Articole incitante mai semnează Al. Sahia (Răspuns tovarășului Panait Istrati, replică la publicarea cărții Spovedanie pentru învinși), Paul Costin Deleanu (Răspuns la „Eonul dogmatic”), Camil Petrescu (Ad rem, răspuns la un articol al lui Șerban Cioculescu din „Vremea
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287022_a_288351]
-
demnitatea personală a hoțului. Furtul se petrecuse, boarfele au fost găsite În casele Împricinaților, aceștia recunoscuseră, norma era să suporte consecințele și ei se supuneau vechiului obicei. Respectau o cutumă și se purtau după o rutină: polițistul era cam plictisit, borfașii făceau ceva haz. Noi, copiii, Însoțeam alaiul, făceam un fel de ariergardă, iar eu Îmi amintesc că, deși era În plină vară, aveam impresia că mergem pe la case cu capra și mascații, cam așa arătau atunci păstrătorii obiceiurilor vechi, erau
Psihologia servituţii voluntare by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/854_a_1579]
-
marilor valori culturale acestea contează: Caragiale, iar nu Miticii imortalizați de el la modul "terapeutic". Pun pariu că nici Eugen Negrici și nici Petru Creția, care contestă reprezentativitatea lui Eminescu pentru etnie, nu se includeau pe ei înșiși în rândul borfașilor de Dâmbovița. Și atunci de ce dreptate nu ar avea Tudor Vianu, care a formulat memorabil reprezentativitatea lui Eminescu pentru ființa românească? Simțind tâlcurile autodenigrării intelighenției naționale, prin contestarea lui Eminescu, Svetlana Paleologu-Matta are intuiția unei drame speciale (care, totuși, nu
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]