1,233 matches
-
înaintea epistemologiei, așa cum există o preeminență a ordinii asupra măsurii, a epistemului asupra matezis-ului, a normei asupra legii, a cunoașterii asupra științei. În toate cazurile, acest tip de demers vizează "formațiunile discursive" sisteme de pozitivitate precum economia politică, istoria naturală, botanica, lingvistica, psihopatologia, chiar dacă legăturile lor cu practicile instituționale și cu raporturile de forță sociale devin evidente. Relaționarea unui cîmp teoretico-științific cu unul practico-politic (practicile administrative) se produce la Foucault în orizontul cunoașterii. Nu avem de-a face decît cu recunoașterea
Curs de mediologie generală by Régis Debray () [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
clasa Întâi și până după terminarea liceului, În timpul educației universitare. O astfel de propunere nu avea nici un precedent În România. La acel moment, noțiunile de biologie se predau numai În liceu, iar materialul de studiu includea mai degrabă subiecte de botanică, zoologie și anatomie decât teme de igienă personală, sănătate publică și ereditate umană. Obiectivul eugeniștilor era, astfel, foarte ambițios, dar explicabil În logica dorinței adepților eugeniei de a familiariza studenții cu o paradigmă științifică ce reprezenta o școală de gândire
Eugenie și modernizare în România interbelică by Maria Bucur [Corola-publishinghouse/Science/1967_a_3292]
-
eugenică" 1. Aceste două lucrări vor constitui subiectul principal al discuției din capitolul următor. 2. Diferența pe care am evidențiat-o nu este Însă semnificativă În cazul României, unde interesul pentru determinismul ereditar a fost mai puțin răspândit În domeniul botanicii și al zoologiei decât În cel al biologiei umane. Prin contrast, biologii din Rusia care erau interesați de determinismul ereditar au avut o contribuție semnificativă la dezvoltarea eugeniei. Vezi Adams, „Eugenics in Russia”. 3. William Coleman, Biology in the Nineteenth
Eugenie și modernizare în România interbelică by Maria Bucur [Corola-publishinghouse/Science/1967_a_3292]
-
făcut obiectul lucrării Legendele Maicii Domnului (1904), precum și al colecțiilor postume Legendele ciocârliei și Legendele rândunicii (1923), Legendele păsărilor (1975) și Basme din Țara de Sus (1975). Tot postum a apărut și volumul Hore și chiuituri din Bucovina (1911). Lucrările Botanica populară și Mitologie românească au fost editate abia în 2000. Au rămas în manuscris doine și balade din Bucovina și Ardeal, cântece ostășești, obiceiuri din ciclul familial (Junețea la români), datini legate de sărbători, colinde, snoave, cimilituri ș.a. Bun cunoscător
MARIAN-6. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288024_a_289353]
-
unei impresionante opere folclorice și etnografice, în care cultura populară este cercetată - monografic, analitic-descriptiv și morfologic - pentru prima dată în aproape toate compartimentele ei: poezie lirică, descântece, colinde, vrăji, cimilituri, proverbe, snoave, legende istorice, datini, credințe, mitologie, moravuri, cromatică, zoologie, botanică. Prin exemplul său, el pune bazele cercetării științifice a folclorului și stimulează culegerea amplă a creațiilor poporului, contribuție pentru care este considerat de B.P. Hasdeu, în 1881, „singurul etnograf român [...], dar un etnograf în adevăratul sens al cuvântului. IORDAN DATCU
MARIAN-6. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288024_a_289353]
-
București, 1970; Simion Florea Marian și corespondenții săi, îngr. Eugen Dimitriu și Petre Froicu, București, 1991; Nuvele și amintiri, îngr. și pref. Paul Leu, Suceva, 1994; Trilogia vieții, I-III, îngr. Teofil Teaha, Ion Șerb și I. Ilișiu, București, 1995; Botanica populară, îngr. și pref. Antoaneta Olteanu, București, 2000; Mitologie românească, îngr. și pref. Antoaneta Olteanu, București, 2000. Culegeri: Poezii poporale din Bucovina. Balade române culese și corese, Botoșani, 1869; Poezii poporale române, I-II, Cernăuți, 1873-1875; Tradițiuni poporale române, Sibiu
MARIAN-6. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288024_a_289353]
-
a „adevăratelor comori de gândire și simțire, de credinți și datini gospodărești, în care se oglindește sufletul și viața neamului nostru”. Mai bine structurată decât „Șezătoarea” de la Fălticeni, revista sistematizează diversele creații populare în rubrici precum „Povești”, „Povestiri și legende”, „Botanică populară”, „Datine și credințe”, „Orații”, „Colinde”, „Plugușoare”, „Cântece de stea”, „Cântece bătrânești”, „Vorbe adânci”, „O seamă de cuvinte” ș.a. Domină textele din sudul Moldovei, din Oltenia și Muntenia, rubrica cea mai bine alimentată fiind cea dedicată cântecelor. Rubrica de recenzii
ION CREANGA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287574_a_288903]
-
susținută material de Rudolf Orghidan, negustor din Brașov, care va participa financiar și la editarea altor periodice brașovene. Revista are caracter de magazin duminical, după modelul unor periodice germane din Transilvania, și cuprinde articole și informații de istorie, geografie, tehnică, botanică, precum și numeroase articole de cultură generală. Aici s-a publicat literatură puțină și neinteresantă, mai ales nuvele traduse din limba germană și versuri greoaie, compuse de I. Barac. Un articol se ocupă de idilă, făcând istoricul speciei și încercând o
FOAIA DUMINECII. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287040_a_288369]
-
da Vinci) sau „numărul de aur”. Este o invariantă „remarcabilă”, o „personalitate” printre numerele algebrice incomensurabile, prezentă în legea proporțiilor, cu aplicare la proporțiile trupului omenesc, ale speciilor animale ce se deosebesc prin eleganța formelor, în unele temple grecești, în botanică și chiar în muzică (sunt evocate studiile lui Dürer și Leonardo, care au ajuns la canoane concordante cu cele ale statuilor din epoca lui Fidias, dar și o serie de teorii matematice și speculații aritmologice). Aritmosofia pitagoreică, geometria sacră platoniciană
GHYKA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287277_a_288606]
-
aduse de fiul său în țară, păstrate cu pioșenie și nu o dată folosite. Moștenind și transmițând spiritul iscoditor, înflăcărat și bizar, frenezia și orgoliul creației, obsesia celebrității, aplecarea spre exagerare și mistificare, H. este un cărturar care explorează domenii variate - botanică, drept, filosofie, istorie, filologie, folcloristică, literatură -, fără a reuși să-și ducă la capăt proiectele. Majoritatea lucrărilor sunt scrise în limba rusă, dar izvorăsc din conștiința apartenenței și contribuției la cultura românească. Cea mai statornică preocupare este lectura, din diferite
HAJDEU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287398_a_288727]
-
oameni. Credea în virtuțile curative ale naturii, în stare să purifice imaginația și să producă noi motive de iubire. Ierborizând, se declara împotriva clasificărilor lui Linné și a grădinilor �de spițer", prețuind în primul rând șirul de idei care însoțește botanica. Peisajele întâlnite, dar și oamenii buni cunoscuți pe când ierboriza îi revin în amintire când deschide herbariumul, devenit un adevărat jurnal. Atenția pentru lumea vegetală e un bun prilej de visare și implicit pentru uitare de sine. în A patra plimbare
Pe falezele sihăstriei by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/14984_a_16309]
-
cursuri de drept, filosofie și științele naturii. A fost secretar al ambasadelor rusești din Paris, Berlin, Londra. După 1854 va trăi retras la moșia sa, Caracușeni, unde dădea îngrijiri medicale țăranilor, se ocupa de pictură și fotografie, făcea studii de botanică și istorie, era interesat de agricultură și de astronomie (instalase chiar un observator meteorologic și astronomic pe moșie). Era un om de cultură, cu preocupări întinse și variate, științifice și literare. Coresponda cu Alexander von Humboldt și redacta în patru
STAMATI-CIUREA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289846_a_291175]
-
În persană. La Lahore Începe să Învețe panjabi, fiind printre primii europeni inițiați În limba sikhșilor. Acestora trebuie să li se adauge calitățile sale de genial iscoditor, care l-au făcut apt pentru orice Împrejurare. Nu numai că știe secretele botanicii și farmaciei, dar practică medicina - și chiar chirurgia - cu Îndemânarea unui adevărat profesionist. Iată-l deja În fruntea Arsenalului, unde cunoștințele sale de chimie fac minuni. Începe să fabrice explozibil după rețeta sa și chiar, când e cazul, focuri de
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
a fost publicată de domnul colonel C.M. Wade, În anul 1834, la Calcutta, În raportul Societății șRegaleț Asiatice șa Bengaluluiț 158, unde i s-a atașat și o hartă. Am Înmânat colecția de plante strânsă În această călătorie profesorului de botanică din Viena baronul Jacquin 159, care, la rândul său, i-o Încredință doctorului Endlicher și profesorului Fenzl spre a fi aranjată. O parte din această colecție a fost publicată sub titlul Sertum Cabullicum 160, iar ceea ce a rămas netipărit, și
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
prilej pentru a afla lucruri noi despre tezaurele sale botanice sau să strâng plante ce păreau să fie utile pentru scopuri medicinale. Astfel am adunat un considerabil herbarium vivum: desenele acelora pe care le-am considerat cele mai importante pentru botanica medicală pot fi văzute În al doilea volum, iar proprietățile și efectele lor (pe cât am fost În stare să le descopăr) sunt de asemenea detaliate În paginile aceluiași volum. În afară de Flora Medica Cashmereana, există și descrieri ale altor plante pe
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
știut cum să le Încalece, și le-au lăsat să moară, abandonate, În deșert. (Îi mulțumesc lui Jean-Marie Lafont pentru a-mi fi atras atenția asupra acestui amănunt.) Cu Honigberger, Josiah Harlan Împărtășește cariera de medic la Lahore, pasiunea pentru botanică, tehnica și reușita deghizării afgane, aversiunea pentru Dost Mahomed, nu Însă și prietenia lui Ventura (pe care Harlan a căutat să-l uzurpe). Ca și Honigberger În România, mutatis mutandis, Harlan a fost dat uitării până la redescoperirea memoriilor sale, publicate
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
și În teritorii din nordul Germaniei 1. Numele Îi era Însă cunoscut dincolo de imensa geografie explorată. În tot acest timp, preocupările sale de căpătâi sunt: farmacia, medicina (cu diferitele ei ramuri În care, pe rând, se specializează), arheologia, numismatica și botanica. Nu cred că ar trebui insistat prea mult asupra faptului că numele lui Honigberger este În circulație la noi numai pentru că Eliade a scris o celebră nuvelă fantastică În care, sistematic și alegru, reda o porțiune din experiențele În Orient
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
săi europeni și asiatici, dar și din bruma de reconstituiri din materialele cunoștințelor Întâmplătoare (și aproape toate au fost așa În tot periplul asiatic). Cea de-a treia și cea mai nouă e constituită din materialele arhivelor londoneze (arheologie, numismatică, botanică, corespondență particulară etc.). Instituții cu un prestigiu imens- Victoria and Albert Museum, India Office Library/Records și British Museum - sunt locuri unde mai persistă Încă urmele lui Honigberger. Ele au fost descoperite pas cu pas, prin corespondență și apoi printr-
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
3. Recolta numerelor din foaia ilustrată a lui Asachi, Icoana lumei (1840-1841), Îmbogățește știrile despre Honigberger și fiecare dintre articolele mărunte de interes oriental certifică identificarea și utilizarea tot mai amplă a unei imagini a Asiei: regăsim informații elementare despre botanica asiatică 4 și zoologia rudimentară a observării unor diferențe naturale - deci a unui neobișnuit care Întemeiează percepția 5; mărunte corespondențe geografice care mai poartă Încă, În paginile lor cernite, ceva din funcția inaugurării unei cartografii mentale amplificate 6, precum și articole
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
adică din „panteismul” micuței Chabu -, civilizația tradițională indiană acordă un spațiu considerabil arborilor și plantelor, dendrolatria fiind atât de frecventă, Încât unii savanți indieni afirmă chiar că unii arbori „fac parte din familie”8. Cercetările anterioare lui Honigberger asupra sistemului botanicii, conceput deductiv (Linné) și modificat inductiv În acord cu flora asiatică, vădeau deja o conștientizare a faptului că soliditatea bazelor botanicii științifice depindea de progresele secolului al XVIII-lea. A. Etienne, medic oficial al minelor aurifere din Zlatna și apoi
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
unii savanți indieni afirmă chiar că unii arbori „fac parte din familie”8. Cercetările anterioare lui Honigberger asupra sistemului botanicii, conceput deductiv (Linné) și modificat inductiv În acord cu flora asiatică, vădeau deja o conștientizare a faptului că soliditatea bazelor botanicii științifice depindea de progresele secolului al XVIII-lea. A. Etienne, medic oficial al minelor aurifere din Zlatna și apoi doctor la Cluj, este autorul unei lucrări latine cuprinzând elemente ale chimiei metalurgice (Cluj, 1794) În care se arată un prim
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
cunoscute sub numele de orientalism. Oricum Însă, echilibrările și coerența arhipelagului de discipline care compun primele vârste ale orientalisticii depind În mare măsură de structura, apetiturile și interesele culturilor care adoptă și asigură relevanța lor. În cultura occidentală, studiile de botanică indiană, bunăoară, datorează mult deopotrivă clasicilor clasificării botanice Începând cu Linné și până la Humboldt, dar mai ales prezenței savanților europeni În India și Asia. Roxburgh, cu Flora Bengalensis, editată de Wilkins În 1820, este unul dintre Întemeietori. Nici orientalistica și
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
volum din Indische Bibliothek, apărut la Bonn În 1823, August Wilhelm Schlegel exprima deja dezideratul de a se reuni Într-o singură persoană și o singură operă cunoașterea unui sanscritist și a unui botanist, „care să ne dea nouă o botanică a poeticii indiene”1, ceea ce nu s-a realizat decât mult mai târziu, bunăoară În opera unui indianist precum Siegfried Lienhard. În general, Împletind vocația aventurii cu minuția herborizării, Honigberger face efortul de a depăși utilitatea intereselor botanice imediate, cea
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
phi și simbolulϕ sunt folosiți ca sinonimi. Cine ar fi putut bănui că această aparent nevinovată împărțire a unui segment, pe care Euclid a definit-o în scopuri pur geometrice, va avea consecințe în domenii mergând de la aranjamentul frunzelor în botanică până la structura galaxiilor conținând miliarde de stele, și de la matematică la arte? Secțiunea de Aur ne furnizează deci un minunat exemplu privind acel sentiment de extremă uimire pe care marele fizician A. Einstein îl prețuia atât de mult. Einstein spunea
FASCINAŢIA „NUMĂRULUI DE AUR”. In: SIMPOZIONUL NAŢIONAL „BRÂNCUŞI – SPIRIT ŞI CREAŢIE” ediţia a II-a by Daniela - Mariana Tasie () [Corola-publishinghouse/Science/569_a_922]
-
bine când ne dăm seama că primul termen din paranteză este nϕ , iar cel de-al doilea este ( )1 nϕ− . Odată descoperite, numerele lui Fibonacci au părut să înceapă a răsări pretutindeni în natură. Câteva exemple fascinante sunt furnizate de botanică: ¾ Phyllotaxis („aranjarea frunzelor”): trecerea de la o frunză la alta nouă (sau de la o creangă la alta de-a lungul unei ramuri) este caracterizată de o deplasare elicoidală în lungul ramurii. Raporturile phyllotactice pot fi exprimate prin raporturi de termeni ai
FASCINAŢIA „NUMĂRULUI DE AUR”. In: SIMPOZIONUL NAŢIONAL „BRÂNCUŞI – SPIRIT ŞI CREAŢIE” ediţia a II-a by Daniela - Mariana Tasie () [Corola-publishinghouse/Science/569_a_922]