174 matches
-
care i-ai privi cu o intensivă și, ca să zic, dureroasă plăcere, atunci erau ai lui. Era îmbrăcat într-un surtuc de postav albastru deschis, cu talie lungă, pantaloni negri și jiletcă de catifea neagră cu pui verzi de mătasă. Botinele de lac cuprindeau strălucit și cu fidelitate formele unui picior mai mult mic. Părul lui strălucit, căzând pe umeri bine făcuți, contrasta cu albastrul postavului. Espresiunea feței lui era tristă, dar nu dureroasă. Cel puțin umerii obrazului, cam ieșiți, arătau
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
din poveste, părul blond rămânea nepăsător la vântul care se întețise, ca împietrit în jurul chipului alb. Ochii îi erau limpezi, de culoare violet, ei sileau toate celelalte figuri-plantă să pălească. Era subțire, chiar și înveșmântată în haina de blană, iar botinele cu tocuri lungi făceau să țâșnească din fiece pas o grație care-ți tăia răsuflarea. Orbul îi simți cel dintâi parfumul care se prefira înaintea ei ca un sunet de flaut. Ologu se trase un pas - singurul pe care îl
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
ceea ce însemna că, pe lângă că vorbea mult, vorbea și repede. Ochii i se mișcau vioi în cap, la fel și degetele grăsuțe, dovedind simțuri din cale-afară de treze. Era îmbrăcată cu grijă, eșarfa se asorta perfect cu poșeta și cu botinele, făcea, adică, lucrurile cu migală. Și, colac peste pupăză, era minionă, cu alte cuvinte, putea să stea îndelung de partea cealaltă a ghișeului, în dreptul pătratului de la vorbitor, fără să trebuiască să se aplece sucindu-și gâtul. Jenică încercă să nu
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
2); piatră (2); rar (2); scurt (2); speranță (2); stă (2); step (2); stop (2); șansă (2); trecătoare (2); treci peste (2); urma (2); 1; abținere; alergat; alergător; armată; asfalt; atenție; avansa; avansez; avantaj; avînt; barză; băștinaș; bebe; bebeluș; bocanci; botine; bunătate; cal; cale; capul; carte; călăuză; căzătură; continuare; copilaș; corect; curaj; degrabă; deodată; deplasare; des; destinație; deștept; discurs; domnișoară; dovadă; dreptate; drumeție; dublu; durere; dureri; efort; ești mai aproape acum; firav; fotbal; a fugi; gimnastică; greoi; greșit; greu; gri; hotărîre
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]
-
de a schimba farfuriile în timpul mesei, spunea că mașina de spălat vase la asta servea, se ridica, se ducea, venea [...] Erau atitudini, comportamente pe care le deprinsese în familia socrilor și le păstrase ; el simțea asta, se potriveau cumva cu botinele, cu paltoanele de catifea, cu mănușile strîmte, cu oțetul maroniu și scriitorul italian ; cam așa fusese mereu, chiar cînd era mică, avea vreo opt ani, văzuse el bine și i-o spunea uneori la masă, era o burgheză, nu făcea
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
Este Cartea care are locul ei pe noptieră, de acolo unde o ridici și... În lumina difuză te lași dus cu mintea și inima Într-o lume dispărută În spuma sidefurilor unui Răsărit prin care Însuși Cantemir umblă pe vârful botinelor. „Cântul lui Teleor” (Teleorman/Deliorman/Pădurea Nebună) text prefirat cu solzi smulși de pe cuvintele vechilor hrisoave este un imn pentru Libertate, un exercițiu repetat dinaintea zilei În care autorul așează și Inorogul și Arlechinul În fața viitorului cărții sale. Povestea poate
Theodor Răpan, DANSUL INOROGULUI (Elogiul Melanholiei). In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Melania Cuc () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1539]
-
polițienești i-au descoperit acasă mai multe bunuri de proveniență dubioasă. Iată cum le-a justificat prezența în gospodăria sa: „...pe drum prin lunca Pungeștilor am găsit o legătură cu două perechi de pantaloni, 3 veste și o pereche de botini mici, pe care le’am dus acasă unde s’au și găsit când s’au făcut percheziții”. Pus să dea relații despre alt presupus instigator, Constantin N. Mâță, Lache nu a putut oferi procurorului nicio informație ce l-ar fi
Fălciu, Tutova, Vaslui : secvenţe istorice (1907-1989) : de la răscoală la revoltă by Paul Zahariuc () [Corola-publishinghouse/Science/1235_a_1928]
-
s-au găsit următoarele lucruri care cu greu puteau fi justificate numai cu veniturile obținute de o familie de oameni săraci din acele timpuri: „...1 față de pernă, una bucată mătase, două șervete, una pereche pantaloni de stofă neagră, una pereche botini mici, o bobină de ață, 2 cuțite, o pilă, 4 casânci și 2 barizuri”. Puștanul ascunsese aceste lucruri sub o grămadă de lemne. Vrând și el să-i vadă la revoluție pe „studienții veniți la Pungești”, așa cum auzise prin vecini
Fălciu, Tutova, Vaslui : secvenţe istorice (1907-1989) : de la răscoală la revoltă by Paul Zahariuc () [Corola-publishinghouse/Science/1235_a_1928]
-
răspîndite între 1867 și 1900 și au înlocuit crinolina. Se purtau, la ocazii de gală, și rochiile cu trenă lungă. Coafurile sînt bogate și se pot aprecia și cînd sînt parțial acoperite de pălării mici, unele cu voaletă. Doamnele poartă botine cu tocul înalt. Materialele folosite sînt catifeaua, taftalele broșate cu flori, mătăsurile grele și tulul argintat**. Ținuta de gală a bărbaților rămîne fracul negru purtat cu vestă și papion alb din pichet. Cămașa, întotdeauna albă, are gulerul și manșetele apretate
Istoria civilizației britanice by ADRIAN NICOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/1104_a_2612]
-
jambieră“. Este un împrumut din it. ghetta, care provine din fr. guêtre, foarte probabil cuvânt celtic. Pe ghetră „jambieră“ l-am luat și noi direct din franceză. Deci gheată și ghetră sunt dublete etimologice. Tot din franceză este și cuvântul botină. Fr. bottine a fost format de la fr. botte „cizmă“, cuvânt ce are la bază rădăcina bot „încălțăminte grosolană“ (în Evul Mediu, denumea o încălțăminte purtată de călugări, care acoperea o parte a piciorului). Și botfor „cizmă“ vine din fr. bottes
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
Și tot așa, liste Întregi - florile preferate și florile detestate, numele doctorilor ei și adresele și numerele lor de telefon de acasă, menajera de acasă, gustările preferate, apa preferată la sticlă, mărimea pentru toate articolele vestimentare, de la lenjerie intimă până la botine de schi. Făcusem liste cu oamenii cu care era dispusă să vorbească (Întotdeaunaă și liste separate cu oamenii cu care nu voia să vorbească (Niciodatăă. Am scris și am tot scris Întruna, pe măsură ce Emily mi-a relatat despre treburile astea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
-o din nou că Ion nu va observa și nu va afla nimic, și sublinierea acestei afirmații banale, dar ambigue, ca o invitație la clandestinitate, o neliniști dintr-odată pe Clara. își trase pe ea jacheta roz de lână și botinele negre, își puse pe umăr geanta neagră și luă umbrela din cuier cu gesturi mecanice, de parcă o mâna cineva de la spate. Ieși tulburată din pro pria sa locuință, de parcă ar fi ieșit pe furiș dintr-o casă de rendez-vous. Nici
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
să bea o cafea și să se încălzească. Era ciuciulete. Spre ușurarea ei, hotelul o primi luminos și cald. Nici o urmă a ploii din afară nu pătrunsese înăuntru - decât ea, cu ja cheta ei udă, cu pantalonii jilavi și cu botinele mustind a apă. Se relaxă imediat. Se așeză pe o canapea de piele, la o măsuță de bar, și îi surâse recunoscătoare fetei care îi aduse cafeaua și îi luă jacheta roz de lână, ducându-i-o la garderobă. Sorbi
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
sunt de vânzare. Domnul Scarlat nu vrea să le înstrăineze. Expoziția e itinerantă... Clara Ionescu dădu din umeri și se îndreptă brusc spre recep ție, uitându-se la ceasul de pe perete. Era de-abia ora 12. își simțea din nou botinele mustind a apă și asta o enerva la culme - întocmai precum mustăciosul flecăreț. Dorea cu orice preț să scape de tânărul ăsta pisălog. Și, mai cu seamă, dorea să fie undeva singură, departe de orice atingere umană. își dădu dintr
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
dintr odată decisă. Ce bine! Vreau o cameră pentru câteva ore. Nu doresc să fiu deranjată până la ora trei. Ajunsă în cameră, aruncă o privire scurtă și constată cu ușu rare că totul era în regulă. Se descălță rapid de botine și și le puse sub calorifer, să se usuce. Se dezbrăcă de hainele jilave și se vârî sub duș, lăsând să curgă peste ea multă, foarte multă apă fierbinte. Apoi se înfofoli într-un halat de baie alb și gros
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
că prezența ei nu-mi mai apărea încărcată de vrajă. Așa era, a simțit că vreau să-i spun ceva și, cu toate că sâmbetele și duminicile le petreceam la mine, acum vroia să plece. Oare? Da, de-a binelea, își trăsese botinele și acum își căuta mantoul, dacă nu cumva vroia s-o opresc. "Stai, zisei, unde vrei să pleci?", fără să adaug că nu înțelegeam de ce se abătea de la... "Bine, mai stau, zise cu vocea ei voalată și impersonală (cînd voia
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
pe nedrept neglijată de romancieri), ciorapul negru și transparent se lipea de pulpe și sticlea cu mii de focuri de mătase, gambele se jucau cu nervii mei, tremurând sub ciorap. Totul se termina demn și categoric, cu-o pereche de botine negre, cu toc subțire și înalt. Demonstrația se încheiase, spectacolul lua sfârșit brusc și delicios: tot ce îmi era accesibil se-oprea aici, la doi pași de locul după care bărbații ar face orice să-l poată întâi privi, apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
inspiram din experiențele trecutului: se întorcea ticsit de haine, ca o burtă de gravidă umplută cu pulovere și cardigane (era o diferență între ele, îmi explicase Maria). „Unde sunt locurile?“, s-a interesat Maria. Era îmbrăcată în blugi, cu niște botine negre în picioare, cu toc mic. Eu la fel, mai puțin ghetele: le înlocuisem cu o pereche de bocanci, să-mi țină de cald. Mihnea venise și el regulamentar, în pulover pe gât și pantaloni reiați, de velur grena. Când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
legislative din Spania și Portugalia, constituite din Senat și Congresul deputaților", cuvânt înregistrat în DOOM2 sub formele variante cortes/cortesuri), *pampers, *snacks, *sticks și, mai nou, în terminologia modei și a încălțămintei, leggins* "o specie de pantaloni supraelastici", ankle boots* "botine", flip-flops* "un tip de sandale", high heels* "pantofi cu toc înalt", peep toes* "pantofi decupați la vârf", sneakers* "pantofi de sport", stilettos* "pantofi cu toc cui"13. Accidental, este prezentă în anunțuri publicitare, în oferte de servicii, precum: Comision după
[Corola-publishinghouse/Science/85017_a_85803]
-
început. Urmează al doilea paragraf din roman care îl înfățișează pe Pnin ca un bărbat de vîrstă mijlocie, care călătorește cu trenul pentru a-și onora o obligație de profesor-oaspete. Șosetele din lînă stacojie cu romburi liliachii îi atîrnau neglijent; botinele negre, conservatoare, îl costaseră cam cît toate hainele la un loc (socotind aici și ridicola cravată țipătoare). Înainte de anii ’40, în timpul tihnitei perioade europene a vieții sale, purtase întotdeauna indispensabili lungi, cu capetele vîrîte în șosete elegante din mătase de
Naraţiunea Introducere lingvistică by Michael Toolan () [Corola-publishinghouse/Science/91885_a_92305]
-
picioare fusiforme (îmbrăcate acum în pantaloni de flanelă și așezate unul peste celălalt) și tălpi aparent fragile, aproape feminine. Al doilea paragraf, pe care l-am citat deja în 3.2.1, conține însă o prefigurare a unui anacronism neînsemnat: Botinele negre, conservatoare, îl costaseră cam cît toate hainele la un loc. Dar, așa cum am văzut, urmează analepse homodiegetice mai relevante. Sînt acestea - referiri la perioada trăită în Europa și numeroasele ei stadii (Rusia, Praga, Paris) - interne sau externe narațiunii de
Naraţiunea Introducere lingvistică by Michael Toolan () [Corola-publishinghouse/Science/91885_a_92305]
-
din om, răsucirile sub rambleu, versantul în spectacol suspendat, pospaiul zăpezii cît s-a șters lăsîndu-ne pe depresiunea Ciuc, imaș în zimții terasărilor din vechi, Izvoru Oltului/Csikszentdomokos fusta cu geaca asortate țigănește, albastrul te ia de ochi, tocuri la botine, ciorapi, frigul subțire, geanta, ai și greutate, cine știe dacă vine vreo mașină! nu-i mai bine să închidem geamul? la curba aia periculoasă, hă, hă! conexiuni facile în spiritul limbajului, trei-patru fete pentru cîteva stații, nivelul cel mai periclitat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
a, spun eu mai puțin hotărît. Am rămas doar patru, adică trei flăcăi voinici și eu drept... coadă. Se iscase un vînt rece care se strecura pervers prin toate neetanșeitățile bulendrelor de pe noi. Zăpada scîrțîia sub opincile mele și sub botinii celor trei flăcăi. Opincile erau înghețate bocnă, mîinile mă usturau și o fleandură de fular peste nas nu servea la cine știe ce. Unde ai luat dracu' ăsta? îl întreabă pe unchiul meu un flăcău. Nu vezi că se ține coadă? Este
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
care i-ai privi cu o intensivă și, ca să zic, dureroasă plăcere, atunci erau ai lui. Era îmbrăcat într-un surtuc de postav albastru deschis, cu talie lungă, pantaloni negri și jiletcă de catifea neagră cu pui verzi de mătasă. Botinele de lac cuprindeau strălucit și cu fidelitate formele unui picior mai mult mic. Părul lui strălucit, căzând pe umeri bine făcuți, contrasta cu albastrul postavului . Espresiunea feței lui era tristă, dar nu dureroasă. Cel puțin umerii obrazului, cam ieșiți, arătau
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
să fii necioplit? Când o să te văz și eu mai de modă, mai delicat, totdauna ca un urs sălbatec, mojicos, grosolan!“; „Ce poți să faci? Poți să te îmbraci după modă. În locul nădragilor acelor roși, să pui un pantalon elegant, botine de glanț, un bonjur făcut după jurnal ca toată lumea bine educată, ș-atunci aș putea suferi viderea d-tale, dar în halul acesta, o, ceriule! mă sparii!“; „Ei!... geaba, geaba!... cât îmi bat eu capul să-l mai cioplesc... să
Alfabetul de tranziþie by Ştefan Cazimir () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1380_a_2729]