246 matches
-
realitățile dure din jur și de permanenta nesiguranță în care trăim. Îmi amintesc de o replică frumoasă, dar și descurajantă, dintr-o piesă de teatru de mai demult: "Aș vrea să trăiesc într-un jurnal de modă!", semn elocvent de bovarism, aș zice chiar, un bovarism dus la extrem, prin formidabila atracție față de niște lumi artificiale, o "ieșire" din lumea concretă ca și un zbor pe o rachetă interplanetară. Ar fi prea puțin să spunem că ne mințim, că ne păcălim
La vida es sueńo by Costache Olăreanu () [Corola-journal/Journalistic/17068_a_18393]
-
de permanenta nesiguranță în care trăim. Îmi amintesc de o replică frumoasă, dar și descurajantă, dintr-o piesă de teatru de mai demult: "Aș vrea să trăiesc într-un jurnal de modă!", semn elocvent de bovarism, aș zice chiar, un bovarism dus la extrem, prin formidabila atracție față de niște lumi artificiale, o "ieșire" din lumea concretă ca și un zbor pe o rachetă interplanetară. Ar fi prea puțin să spunem că ne mințim, că ne păcălim cu bună știință, lucrurile sunt
La vida es sueńo by Costache Olăreanu () [Corola-journal/Journalistic/17068_a_18393]
-
care îl faci. De obicei exegeții fără har se salvează de această tortură sugestionîndu-se cu o imagine de sine bovarică: scriindu-și aridele referate, ei trăiesc cu încredințarea că prin paginile lor ies la iveală revelații aparte, caz în care bovarismul îi mîntuie de deșertăciunea efortului făcut, înviorîndu-le ochii cu himera inițierii cititorului în subtilități abstracte. Aici însă, bovarismul lipsește, autorul fiind conștient de treapta platitudinii pe care stă. Concluzia e una: nu are nici un rost să comentăm filosofi a căror
Ultima suflare by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5597_a_6922]
-
sine bovarică: scriindu-și aridele referate, ei trăiesc cu încredințarea că prin paginile lor ies la iveală revelații aparte, caz în care bovarismul îi mîntuie de deșertăciunea efortului făcut, înviorîndu-le ochii cu himera inițierii cititorului în subtilități abstracte. Aici însă, bovarismul lipsește, autorul fiind conștient de treapta platitudinii pe care stă. Concluzia e una: nu are nici un rost să comentăm filosofi a căror gîndire nu ne mișcă deloc, căci dispoziția placidă se transmite cititorului molipsindu-l cu un gust de moleșeală
Ultima suflare by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5597_a_6922]
-
scriitori au devenit critici propriu-ziși, chiar dacă s-au apucat să comenteze cărțile colegilor. Dimpotrivă. Înainte de toate, Magna cum laude se constituie într-un manual de moravuri ale scriitorului devenit critic peste noapte. Cronicile lui Al. Cistelecan inventariază, în fond, toate bovarismele, naivitățile sau stereotipiile de lectură ale scriitorilor intrați doar pe jumătate în pielea criticilor literari. Afirmația din prefața cărții cum că „cercetările lor au o nonșalanță în plus și vin din unghiuri de atac destul de surprinzătoare” trebuie privită cu multă
Critic peste noapte by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/3627_a_4952]
-
anume cultul iluziei. Sub influența a ceea ce mai specific se numește délibáb, maghiarii au avut, pare-se, compensatoarea înclinație de a trata un viitor utopic ca pe un prezent gata instaurat. S-ar putea crede că acest straniu soi de bovarism întors pe dos dobândește în anumite împrejurări puterea de a schimba (totuși) istoria. Cartea lui Tibor Méray despre revoluția din '56 oferă nenumărate ocazii de reflecție pe un astfel de temei. Este cert că insurgenții au așteptat (e adevărat, în
Viena, sau sentința de muncă interdisciplinară by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/16094_a_17419]
-
păcate, cam nouăzeci și nouă la sută din ce se petrece în viața publică din România n-ar trebui să fie treaba jurnaliștilor, ci a psihiatrilor. Țară în care nu se întâmplă, de fapt, nimic semnificativ, România trăiește într-un bovarism informațional pe care, cu siguranță, îl vor studia manualele viitorimii. Evenimentele cât de cât importante sunt, în cel mai bun caz, menționate pe banda derulată în partea de jos a televizoarelor, pe când diversele captează ore și ore în șir atenția
Vara nebunilor by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/6163_a_7488]
-
acest proces extrem de delicat al construcției de sine. E una din coordonatele majore ale Memoriilor, alături de aceea care evidențiază comedia vieții literare prin portrete și anecdotică de semnificație psihologică. Simptomele psihologiei personale, sintetizate în principal în lupta dintre temperament și bovarism, sunt puse, necruțător, în relație cu simptomele vieții literare. E. Lovinescu a legat adeziunea sa la modernism de capacitatea creatoare, deviantă, a rațiunii în raport cu temperamentul și și-a explicat-o - cu ajutorul nedeclarat al lui Jules de Gaultier - "prin posibilitatea bovarică
E. Lovinescu - 125 - Bovarismul ideologic by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/10619_a_11944]
-
al lui Jules de Gaultier - "prin posibilitatea bovarică a individului de a concepe și a se concepe altfel". E surpriza unei deschideri, a unei ieșiri din determinismul psihologic strict. În construcția unei individualități, dialectica interioară a omului temperamental și a bovarismului, inițiativa "omului deliberativ" dau structura particulară. Lovinescu a accentuat mereu relația intimă a ideilor sale cu "solul afectiv". Referitor la personalitatea sa, a subliniat de repetate ori atributele de organicitate și "proiecția fidelă a psihologiei". Am văzut că această proiecție
E. Lovinescu - 125 - Bovarismul ideologic by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/10619_a_11944]
-
s-a putut ușor observa, chiar structura sa psihologică, oricum mai complexă decât era dispus să o arate, Lovinescu avea tendința să o simplifice, printr-un gest care trădează, la un singur termen. În orice caz, nu concepe temperamentul și bovarismul ca o antinomie generatoare de conflict interior și de instabilități, ci ca fiind într-o relație de contiguitate și compatibilitate. "S-ar zice că el a căutat întotdeauna firele ascunse care leagă între ele până și cele mai opuse atitudini
E. Lovinescu - 125 - Bovarismul ideologic by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/10619_a_11944]
-
Mircea Mihăieș Așadar, cele mai negre previziuni s-au adeverit. România s-a prăvălit din bovarismul pro-european, cu grijă cultivat ani în șir, în băltoaca securismului și a comunismului. Aproape că nu mai are rost să ne întrebăm cum s-a ajuns aici, pentru că, am observat, cu cât reprezentanții societății civile pun mai abiutir mâna pe
Finala pe aparate: astăzi, imbecilitatea by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/16569_a_17894]
-
profunzime, exploatînd cu patimă relieful superficiilor, ceea ce duce la saturație, la plictiseală, la instabilitatea în atitudini și ocupații. "E o instabilitate în ideal, o goană după himere, un permanent disconfort spiritual ce frizează mizantropia și, deseori, replierea cinică". Donquijotismul și bovarismul sînt tangente la o asemenea natură scindată care tentează în permanență gesturi recuperatoare, patetice răsuciri. Avînd o conștiință de "ratat" pe care o poartă cu suferind orgoliu, Macedonski își organizează un microclimat convenabil firii sale. Se slujește în egală măsură
Baroc existențial by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9585_a_10910]
-
pentru spirit, nu se află în galantare." Venirea în America, așadar, nu a schimbat decât coordonatele exterioare ale vieții personajelor, interiorul rămânând la fel de pustiu ca înaintea plecării. Fuga din țară se dovedește a fi fost doar o expresie spațială a bovarismului acestora, i.e. dorința de evadare din sine.
Țara tuturor posibilităților by Irina Marin () [Corola-journal/Journalistic/14744_a_16069]
-
aici/ cel din paris și cel din periferii: liberté, égalité, diversité". (p. 37) Poemele lui Gheorghe Mocuța din volumul călătorie. exil sunt un jurnal parizian sui generis. Un jurnal al unui om lipsit de iluzii, străin de orice urmă de bovarism, care descoperă "orașul lumină" purtând în suflet povara cruntei boli care i-a lovit fiul. Un document de suflet impresionant (poetul are tăria de a nu se prăbuși în melodramă) al unui înstrăinat, pe care destinul l-a lovit dureros
Parisul sufletelor împovărate by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9742_a_11067]
-
Se vor întoarce, fiecare, la căsniciile surpate. Evident că povestea în sine nu surprinde, iar Corina Sabău nici nu are de gând să deruleze cu încetinitorul un scenariu spectaculos. E interesată de psihologia cuplului, în care tonul devastării îl dau bovarismele actuale. Cum spuneam mai devreme, Mia e un fel de Irina la maturitate. Asta pentru că „a rămas, asemenea părinților ei, aceeași fată intimidată de lume, care degeaba se încăpățâna să spere”. La fel este croită și Lily, fosta soție a
Copilăria adulterului by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/4074_a_5399]
-
inițierii. Deși căsătoriți, eroii Corinei Sabău nu au atins o revelație personală în afara lor. Teo are șansa paternității - o corporalizare cu efecte dezastruoase pentru cel ce dorește să se depărteze. În schimb, Mia trăiește eroic despărțirile de un confort sentimental. Bovarismul ei alunecă în scenarii sofisticate, pentru că Vlad îi oferă în căsnicie o normalitate. Corina Sabău scrie despre criza cuplului pentru care normalitatea nu e de ajuns. Tocmai de aceea, povestea de dragoste dintre Mia și Teo este lipsită de magie
Copilăria adulterului by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/4074_a_5399]
-
pur al omului temperamental, la maturitate distingea între contribuția temperamentului la constituirea unei ideologii și contribuția omului bovaric. Depășise în acest fel faza Jean Jacques Weiss prin Jules de Gaultier (pe care nu-l amintește aici), a cărui carte despre bovarism o va fi asimilat ceva mai târziu. E. Lovinescu analizează în cap. XXXV din Memorii II prin ce se manifestă la el "proiecția fidelă a psihologiei scriitorului" în operă și consideră așa-zisul său "simbolism", ca și relativismul, de natură
E. Lovinescu - 125 - Confesiunile unui critic by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/10641_a_11966]
-
femeie cu chipul mutilat, cu picioarele retezate, cu părul ars de pârjolul nimicitor al lăcomiei neo-comunistilor, cu plămânii fisurați și cu inima zbătându-se dramatic pe pieptul sfârtecat. Un singur lucru funcționa normal în acest stârv: uluitoare capacitate de autoiluzionare, bovarismul frenetic și plăcerea morbida de a vedea în minciună opusul sau. Îmbătați de gândul că se mută într-un palat, jalnicii învingători nu și-au dat seama că duhoarea pestilențiala a morții se instalase amenințător. Ei se credeau miri, pe când
"Presedintele nostru, premierul vostru"?! by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17870_a_19195]
-
muncitori să facă naveta între cele două lumi aflate la antipozi. Ca să înțelegem revolta trebuie să înțelegem sistemul și mesajul subliminal trimis publicului american. Deși își depășește norma și lucrează peste program, Quaid este dat afară fără preaviz. Un anumit bovarism vizitează existența muncitorului, iar ea se traduce într-o mică iluminare: viața, berea, localul, toate sunt mediocre. Nu voi reproduce întocmai felul frust în care personajul s-a exprimat, însă în mod cert pentru el viața și-a pierdut gustul
Vorbește, Memorie! by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/4392_a_5717]
-
unui boom economic ilustrat și printr-un baby boom, societate care să fi ucis visul american. Mai degrabă, regizorul pare interesat de a investiga limitele oricărei bunăstări, a oricărui confort la nivelul unei personalități care o sesizează că limitare. Aici bovarismul personajului întrefine o relate complexă cu reflecția despre limitele bunăstării, despre safietatea confortului și a instalării în fericirea de uz casnic, iar regizorul a știut să marcheze ambele dimensiuni. April relevă acea diferența care înscrie dramatic banalul într-o ecuație
Madame Bovary de Connecticut by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/7604_a_8929]
-
21 noiembrie 2007 (din Times în ediție europeană) a declanșat-o în Franța. E vorba nici mai mult nici mai puțin de declinul pînă la extincție al culturii franceze, un declin de care francezii refuză să ia act în virtutea unui bovarism cultural care amenință să-i destrame. Astăzi, trei sferturi din romanele care apar în Franța sunt facile, previzibile și zămislite după o rețetă de care s-a abuzat pînă la sleire. Și cel mai grav este că literatura franceză nu
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/7489_a_8814]
-
E, poate, ce simte ănsăsi prințesa, ăn final, cănd iubirea ce i-o poartă acum scriitorului pare să fi trecut prin probele cele mai aspre sau mai greu de acceptat... D'Arthez e Balzac. Este, putem spune, un soi de bovarism, avânt la lettre, al autorului Comediei umane. Să vedem cum ăncepe complotul general ămpotriva prințesei de Cadignan. ăntălnirea intriganților, după cât știm, este pusă la cale de marchiza madame d'Espard, prietena bună a prințesei de Cadignan, cea care ai lua
Secretele Printesei de Cadignan by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17473_a_18798]
-
ajuns adolescent, Narcisul familiei se împiedică de corijențe și repetenții, imaginea sa nu suferă prea mult, pentru că Ťdexteritățileť (respectiv desenul), la care e premiant, i-o restabilesc". Concluzia lui Constantin Călin e de natură a restabili ea însăși cumpăna între bovarism și realitate, în favoarea ultimei, mirabila realitate a creatorului genialei poezii, cea care contează în chip decisiv: "Ceea ce-i extraordinar însă în povestea de mai sus e că, în decursul lungii sale vieți, Bacovia nu s-a străduit pentru altceva decît
În slujba lui Bacovia by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12000_a_13325]
-
oameni de vază: "Masă de seară cu Rosetti și Camil la G.M. Cantacuzino, care mi-a povestit unele lucruri despre Transnistria și Odesa". Nu cumva e la mijloc, în ciuda tuturor precauțiilor și a decepțiilor, o prelingere a orgoliului menționat, un bovarism? O manieră de a-și propune o existență ideală pe coordonate livrești în cuprinsul căreia jocul antitetic, mixtura de umbră și strălucire socială, de insucces și succes asezonate cu lamentații (unele de un dramatism convingător, altele cu iz de cochetărie
Sebastian ca personaj (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9308_a_10633]
-
ănfrănte, femeile trebuie să tacă și aici, din mândrie. Tăcerea sclavei ansa al ănspăimăntă pe stăpân." an față credulității scriitorului genial și nobil și curat an totul, Daniel d'Arthez, creat de Balzac, si an care printr-un fel de bovarism avânt la lettre, după cum am spus rândul trecut, autorul Comediei umane vrea să se oglindească, - Balzac ănsusi pare fermecat de propria lui invențiune, perversa prințesa, ăncăt are la un moment dat o observație an text ce merita să fie subliniată
Prefăcătoriile printesei by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17435_a_18760]