1,323 matches
-
uită un timp la bucata de hîrtie din mîna lui, vrea s-o îndese într-un loc pe unde se simte intrînd frigul, dar se răzgîndește, începînd s-o despăturească pînă ce-i apare în palme figura lui Mihai Vlădeanu, brăzdată de cutele hîrtiei. Ăsta-i autorul. Amicul meu. Vrea să facă o partidă cu fiica lui Săteanu, Theodor Săteanu. Iar noi îi jucăm cea mai proastă piesă pe care a scris-o, așa, să promovăm un autor local. Eu îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
soi de cupă cărnoasă, perfect asortată cu adâncitura de flanelă din poala sa. Părul șaten închis se ridica pentru a forma două aripi ca de pasăre, ale căror vârfuri coborau spre urechile mici și rozalii. Avea fața ca un cașcaval brăzdat de-o furculiță, fața unui om care îmbătrânise fără să fi făcut prea mult sport, un om ce preferase să se lase în voia paharelor cu sherry, Madeira și claret. Privind pantalonii gri de flanelă și jacheta de tweed, mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
către exterior. Transformarea Chinei într-o țară socialistă puternică și prosperă, cu un nivel avansat de civilizație, este scopul pe care guvernul chinez vrea să-l atingă până la mijlocul acestui secol. 4. Infrastructura Drumurile publice China are un teritoriu vast, brăzdat în lung și-n lat de numeroase drumuri publice. Magistralele rutiere naționale, formate din câte cinci drumuri orizontale pe direcția est-vest și șapte drumuri verticale nord-sud de clasă superioară (autostrăzi), totalizează o lungime de 35.000 km, până în momentul de
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
de ani, Wulingyuan era o zonă acoperită de ocean. În urma modificărilor scoarței terestre, zona s-a transformat dintr-un adânc de mare în munții de gresie de astăzi. Aici, vezi peste tot flori rare, pini înalți, piscuri semețe și văi brăzdate de pâraie repezi și limpezi și o sumedenie de peșteri și formațiuni carstice. Zhangjiajie este cunoscut și ca Muntele Qingyan, unde a fost înființat primul parc forestier din țară. Zona muntoasă are peste 3.000 de piscuri abrupte, iar pe
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
aparținea. Developarea se face Încet, dezvăluind treptat imaginea. — Depinde de calitatea soluției, Johns, spuse Digby, surîzÎnd afabil - și se Întinse În fotoliu. Era un bărbat Între două vîrste, slab, cu fața Încadrată de o barbă neîngrijită. Cuta adîncă ce-i brăzda fruntea părea nelalocul ei, ca o cicatrice de floretă pe fruntea unui profesor. — Nici vorbă! zise Johns, folosind una din expresiile lui favorite. Va să zică, te-ai ocupat cu fotografia? — Crezi cumva că aș fi putut să fiu un fotograf de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
și umbrea porțiuni ale corpului acesteia, încercuindu-i subsuorile și decolteul. Se uita cu ochi aproape orbi la fotografii, uitând de țigara de pe marginea unei scrumiere. Corpul îi emana un iz reavăn, un amalgam de mucus rectal și freon. Creionul brăzda șanțuri adânci pe suprafața fotografiei. Zonele umbrite începuseră să se perforeze sub crestăturile lui din ce în ce mai sălbatice, sub loviturile vârfului rupt al creionului care pătrundea prin suportul de carton. Marcă apoi punctele interiorului mașinii, înțepând zonele proeminente ale coloanei de direcție
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
și gustă picăturile lipicioase. Tăiase bucata de pe scaunul din față al Mercedes-ului, acolo unde se scursese printre picioarele femeii sângele provenit de la rănile abdominale. Hipnotizat, continuă să se uite fix la bucata de pânză, pipăind cusătura de vinilin care brăzda triunghiul, pornind din vârf. Acesta stătea între noi ca o relicvă sfântă, ca un fragment de mână sau tibie. Pentru Vaughan, bucata aceea de piele, la fel de minunată și de vie ca petele de pe clinul unui giulgiu, conținea toate puterile speciale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
când nici un avion nu decola de pe aeroport, singurul sunet pe care-l puteam auzi era duduitul tobei de eșapament a mașinii lui Vaughan. De la geamul bucătăriei, i-am văzut fața cenușie; stătea sprijinit de gemulețul lateral crăpat. Fruntea îi era brăzdată de o crestătură adâncă asemănătoare cu o banderolă de piele roșiatică. Pentru o clipă am simțit că toate avioanele pe care le urmărise cum decolează de pe aeroport plecaseră deja. Odată dispăruți eu și Catherine, Vaughan avea să rămână în sfârșit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
altceva, răspunse Mathieu misterios. Nu am aflat niciodată ce. Liftul se opri, ușile se deschiseră, și în fața mea se ivi sectorul german. Liftul ne lăsase într-un parc, care consta, din câte puteam vedea, dintr-o pajiște uriașă, înconjurată și brăzdată de alei. În mijocul pajiștii se afla un panou de dimensiuni cretine, circa nouă metri pe doisprezece, pe care scria JOCUL CU MINGEA STRICT INTERZIS. În iarbă stăteau pe pături mici grupuri de patru-cinci persoane care după toate probabilitățile ieșiseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
de carne crudă. De câte ori pieptul ei se ridică în sus și în jos deasupra mesei de marmură, poalele fustei ei se ridică în spate cu câțiva centimetri și dezvăluie scobitura dintre pulpă și mușchiul femurului, unde pielea e mai albă, brăzdată de o venă subțire, albastră. Personajele capătă încet-încet consistență, prin acumularea de detalii minuțioase și de gesturi precise, dar și de replici, frânturi de conversație, ca atunci când bătrânul Hunder spune: „Cel de anul ăsta nu te face să-ți sară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
să nu mai spui, dacă vrei, ți-l dau... Ai văzut? Azi s-au scuturat azaleele, săptămâna viitoare o să se deschidă cactusul uriaș, ca un sex de femeie. Agavele, după treizeci de ani, vor face boboci plini, cu pielița cenușie, brăzdată de nervuri... Dacă vrei, îți dau leacul... Eu știu leacul... Atunci trebuie să le smulgi puii, noaptea, să-i duci în pat umed, unde respiră. Numai atunci... Trebuie să le vorbești... Să nu râzi, chiar trebuie să le vorbești! O
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
nostru e condamnat să fie un monstru. SÎnt sigur de asta. — Asta e părerea pe care o ai despre mine? Încuviință În tăcere, iar această tăcere se păstră vreme Îndelungată, În timp ce norii mari și negri se apropiau și primele fulgere brăzdau cerul În depărtare. Mai apoi se auziră tunetele, lente și ceremonioase, neliniștind păsările marine care croncăneau nervoase În cuiburile lor. Carmen de Ibarra nu era supărată, nici măcar surprinsă de ceea ce Îi spusese. Știa de multă vreme că În spatele acelei măști
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
în gol și zicea: — O, căcat! O, căcat! Și jocul ei, dicția ei erau atât de veridice încât mă eclipsa de-a dreptul. — Mda, ziceam. El nu trebuia să facă nimic. Era așa ușor. Ajungea să fie tot ars și brăzdat de cicatrice și capta toată atenția. Evie îmi fura prim-planul și zicea: — Și unde-i el acuma, frate-tu, măcar știi? Mort, ziceam, și mă-ntorceam să mă adresez publicului. A murit de SIDA. Și Evie zice: — Ești chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
din Seattle. Asta e seara Acului Spațial, seara în care viitorul nu are loc. Brandy poartă metri după metri de tul negru înfășurat în jurul picioarelor, răsucit în sus și-n jurul mijlocului său ca de clepsidră. Un văl negru îi brăzdează sânii-torpile și saltă-n sus și trece peste părul ei roșcat. Toată învăpăierea asta care se apleacă peste patul meu ar putea fi modelul la scară redusă al cerului văratic original. Mici diamante artificiale, nu cele de plastic scuipate de-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
nu e-un streptococ, domnule, și ne-ar plăcea să știm pe unde-i umblat și cu ce te-ai ocupat. — Drogurile, zise mama, asta am fi putut înțelege. Shane n-a scos nici o vorbă. Cu fața încă lucioasă și brăzdată de lacrimi. Graviditatea juvenilă, zise mama, asta am fi putut-o înțelege. Nici un cuvânt. — Doctorul Peterson, zise ea. A zis că nu există decât un singur fel în care să iei boala așa cum o ai tu, dar i-am zis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
chiar prea simplu și nu știa dacă este totul. De adevărat era adevărat, însă nu ajungea. "Și cum ziceți, le-a scăpat, chiar le-a scăpat din mînă?!" Lică Făinaru s-a lăsat pe speteaza scaunului, fața lui spînatecă era brăzdată de dungi verticale, asemenea celor care sînt semnul unei boli de stomac. Poate chiar era bolnav și nu-i păsa. Nu-i mai păsa. De asta l-o fi trimis șefu' pe el și nu pe altcineva. Dacă-l găureau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
dar se chema că era o măsură de protecție a așezării, era felul său de a se ține de cuvînt față de promisiunea făcută domnișoarei K.F. În primul rînd era hotărît să nu permită aterizarea. Din cauza aceasta luase măsura să se brăzdeze aerodromul, era de fapt o palmă de pămînt dreaptă, între două rîpe, să aterizezi acolo era un act de eroism aviatic, să se sape în lat cîteva șanțuri pentru care dăduse o explicație plauzibilă aerodromul trebuie ferit de băltirea apei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
ultimul taifun la care asistă, căci nu se simțea în stare să mai trăiască încă o dată o experiență atât de traumatizanta. Din locul în care se află, la câțiva metri de intrarea în peștera, se vedeau clar fulgerele teribile care brăzdau cerul, ca niște săgeți aducătoare de distrugere și de moarte, si apoi cădeau pe coroanele palmierilor, spulberându-i în bucăți sau prăbușindu-i peste valurile uriașe, ale căror crește străluceau cu o lumină verzuie, ce le conferea un aspect aproape
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
nu pot. Inima îmi bate tot mai tare și mai iute în cap. Prin fața ochilor îmi roiesc scânteile strălucitoare, mă întorc și mă uit în jos... și nu mai înțeleg nimic. O funie groasă, un fel de șarpe alb-albăstrui și brăzdat de vene a ieșit din gaura de scurgere și m-a prins de cur. Din unele vene se scurge sânge, sânge roșu care pare negru sub apă, și se împrăștie din micile rupturi ale pieii palide a șarpelui. Sângele se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
poți să inspiri adânc. Pentru că eu încă n-am făcut-o. 2 Sub felinarul următor așteaptă Reverendul Fără Dumnezeu cu un geamantan pătrat alături. E încă destul de devreme, și toate culorile sunt negru sau gri. Materialul negru al geamantanului e brăzdat de cicatricele fermoarelor argintii îndreptate în toate direcțiile, un șvaițer negru de mici buzunare și fante, de săculeți și compartimente. Fața Reverendului parcă-i doar carne crudă, roșie, adunată în jurul unui nas și al unei perechi de ochi, ca o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
esenței de mirt... Sub acoperire Un poem despre Mama Natură — Am încercat să mă călugăresc, spune Mama Natură, căutând un loc în care să mă ascund. Nu se gândise că te testează de droguri. Mama Natură pe scenă, cu brațele brăzdate de graffiti roșii de henna. De la vârfurile degetelor până la bretelele sarafanului ei de bumbac cu imprimeuri în culorile curcubeului. În jurul gâtului un colier cu clopoței de aramă i-a înverzit pielea. Pielea-i strălucește de la uleiul de paciuli. — Cine-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
ea, și ea îl prinde de braț. O rotește cu fața spre el și se sărută, sunt doar două guri umede, în timp ce orașul dispare în jurul lor. În prima lor noapte pe stradă, Inky aduce o poșetă de piele lăcuită și brăzdată de crăpături. Înăuntru duhnește ceva. E mirosul refluxului pe malul mării într-o zi cu arșiță. Duhoarea, spune ea, „e noul simbol al antistatutului social”. În poșetă e o cutie de carton de la restaurantul Chez Héloise. În cutie e o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
un secol înainte de Bram Stoker și al său Domnișoaracula, dar în vara aceea s-a scris cartea doctorului Polidori, Vampyrul, care a creat imaginea modernă a demonului însetat de sânge. Într-una din nopțile acelea ploioase, cu fulgere și tunete brăzdând cerul deasupra lacului Geneva, copila de optsprezece ani Mary Godwin a avut un vis care urma să devină legenda lui Frankenstein. Amândoi monștrii, sursă a nenumărate cărți și filme care au urmat. Chiar și sejurul lor a devenit legendă. Pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
de copii suferă de sindromul progeriei Hutchinson-Gilford. Un defect genetic al proteinei lamin A care provoacă dezintegrarea celulelor. Le îmbătrânește de șapte ori mai rapid. Ceea ce înseamnă că domnul Whittier, cu dinții lui înghesuiți și urechile clăpăuge, cu țeasta lui brăzdată de vinișoare și ochii exoftalmici, are corpul unui bătrân de 126 de ani. — S-ar putea spune..., le zice el mereu femeilor înger, risipindu-le îngrijorarea cu un fluturat al mâinii ridate, s-ar putea spune că îmbătrânesc în ani
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
se fut. Ea, răbdătoare și delicată. Madonă și târfă. Cu picioarele ei lungi, antrenate la yoga, desfăcute în fața acestei aschimodii despuiate și ridate. Ea, altarul și ofranda. N-a arătat niciodată la fel de frumoasă ca atunci, lângă pielea lui îmbătrânită, pătată, brăzdată de vene. La fel de puternică nu s-a simțit niciodată ca atunci, în timp ce el saliva și tremura deasupra ei. Și să fie a naibii dacă, pentru un virgin, n-a durat surprinzător de mult. El începuse în poziția misionarului, apoi îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]