176 matches
-
plătit tinereții decât ca o formă de patriotism literar, Craii de Curtea-Veche. Cum asta? S-ar părea că nici acestui bizar roman interbelic nu i se potrivește simpla, informativa, singulara parcurgere. O știm prea bine, am constatat-o pe pielea brăzdată a bibliografiilor și pe hărțile îngălbenite ale ruinelor bucureștene. Doar că Matei Călinescu își întemeiază adăugirea și pe un argument suplimentar, aproape memorialistic și aproape sociologic, decurgând din perioada premergătoare plecării sale în Statele Unite: argumentul cărții-cult. Să urmărim, așadar, un
De la Evanghelii la patristică by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8883_a_10208]
-
Vino... Vino azi, sau mâine, apari de nicăieri, Totul va fi bine când trec negrele seri, Apari că o lumină, arată-mi-te-n zori Și-adu din nou cu tine, petale de fiori. Vino, înotând în Marea Cerului divină, Atunci când e brăzdata de raze de lumină. Apropie-te-ncet , găsește un motiv Și fă te rog din mine-o culoare-n ROGVAIV! Apari că o lumină, arată-mi-te-n zori, Găsește-mi frumusețea în mii de opt culori! Și dacă n-am să pot
Ramuri, muguri si mugurasi de creatie olteniteana Antologie de poezie și proză oltenițeană by Nicolae Mavrodin si Silviu Cristache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91640_a_93430]
-
mai emoționant al secvențelor prezentate în acest text: întâlnirea dintre noua stăpână, care se deplasează cu dificultate și drăgălașa cățelușă. Atunci mi-a fost dat să văd și să mă emoționez prin contaminare afectivă fericirea adevărată apărută pe chipul adânc brăzdat al unei nonagenare, când a primit în bătătura pustie o cățelușă frumoasă foc și prietenoasă. Lumina de pe obrazul stafidit și sclipirile de lacrimi din ochii obosiți ai bătrânei mi-au prilejuit întâlnirea cu profundul și necesarul social din om iar
Acorduri pe strune de suflet by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/773_a_1527]
-
Se lăsau călcate în picioare și purtate aiurea, amestecate cu glodul de pe uliți, duse prin ogrăzi și ogoare. Cui să-i pese de ele? Din înaltul copacului privi roată împrejur și lăsă să se scurgă picătura. Privi ogoarele negre și brăzdate, apoi gardul de nuiele, de unde nu ieșise vreodată, și poarta de fier, pe unde unii oameni intrau, iar alții nu mai ieșeau, rămânând să asculte ultima ei cântare. Fără zgomot se desprinse apoi frunza și se lăsă dusă de pala
Rădăcini by Bobică Radu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91637_a_92381]
-
engleză. — Ce vrea de la mine? — De unde vrei să știu? în camera cincizeci și patru, un bărbat cu înfățișare saturniană, îmbrăcat în robă academică stătea aplecat peste o catedră în fața unor șiruri de bănci goale. întoarse spre Thaw o față lungă, brăzdată și triunghiulară sub bolta unui craniu oval și chel. Avea o mustață neagră și mică și sprîncene ironice. Ridicînd două foi, îl întrebă: — Tu ai scris asta? — Da, domnule. — De unde ți-a venit ideea? — De nici unde, domnule. — Hm. Bănuiesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
schimbat din întreg Universul, rosti Arrus cu voce stinsă. Bărbatul, în floarea vârstei, avea întipărită pe figură o tristețe profundă. Ochii săi albaștri erau umbriți de gene ireal de lungi, în timp ce, sub barba de câteva zile, se vedea, un obraz brăzdat. - Și ce știm noi despre întregul Univers? Abia dacă ne mai aducem aminte cum au ajuns aici strămoșii noștri, îl contrazise Xtyn cu înverșunare. - Știm tot ceea ce e de știut, răspunse moale Arrus. - Ba nu e adevărat! Uite, nu știm
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
Noaptea, după spectacole, fata aude hohote de plâns. După ce stăpâna ei își dă jos machiajul și costumul, fata vede un chip ofilit. O tânără de douăzeci de ani care arată, însă, ca o femeie de patruzeci. Un chip de lemn, brăzdat adânc de riduri. Cu siguranță e mâna unei fantome, care lucrează pe chipul ăsta, se gândește fata în sinea ei. Când, la porunca stăpânei, fata pleacă să ia supă din sânge de rață, vede bărbați care așteaptă. În fiecare seară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
totul se datorează întâmplării sau destinului. Tot ce a urmat după asta în viața mea și-a avut începutul acolo, în stația de tramvai, căci la fel de bine aș fi putut să plugăresc pe ogor și, peste ani, să am ceafa brăzdată, la fel ca bunicul tău. M-am apropiat de bărbatul acela și i-am vorbit. «Vă rog să mă scuzați și promit să nu vă rețin prea mult. Vă văd bine îmbrăcat și mă gândesc că un om care poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
trăiește din nou printre turci. Mă simt bine aici, În Schöneberg. Prăvăliile turcești de pe Hauptstrasse seamănă cu cele la care mă ducea tata. Mâncarea e la fel: smochinele uscate, halvaua, sarmalele În foi de viță. Și chipurile sunt la fel: brăzdate, cu ochii Întunecați, osoase. În ciuda trecutului familiei, mă simt atras de Turcia. Aș vrea să lucrez la ambasada din Istanbul. Am depus o cerere să fiu transferat acolo. Așa s-ar Închide cercul. Până se va Întâmpla asta, Îmi joc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
basme". Cunoaște în schimb "un bărbat cu înfățișare neobișnuită, cu privirea ostenită, tristă și dreaptă, pâlpâind sub pleoape grele, vădit pretimpuriu îmbătrînit, cu umerii triști, puțin adus de spate, cu gura amară, stufită de o mustață neîngrijită, cu chipul palid brăzdat și barba uitată". Veronicăi îi spunea Nicuța, iar ea, lui - Titi. Colegii îi ziceau Emin sau Eminache. Aproape cert, nu a contractat sifilis niciodată (singura sursă, necreditabilă, este sora lui, Harieta). Boala sa mintală nu a fost paralizia generală progresivă
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
mama lui la etajul întâi. Tocmai se mutaseră. Când mi-am spus numele, pentru el n-a însemnat nimic, în schimb a însemnat ceva pentru mama lui. Epstein era tânăr, proaspăt ieșit din facultatea de medicină. Mama lui era bătrână - brăzdată de cute adânci, greoaie, înceată, de-o tristă și amară vigilență. — E un nume foarte cunoscut, a zis ea. Probabil că știți lucrul ăsta. — Poftim? am spus eu. — Nu cunoașteți pe nimeni altcineva cu numele Howard W. Campbell, Jr.? întrebă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
și Helen păru că ațipește pe dată: țigara se consuma uitată În mîna ei, iar Kay i-o luă blînd dintre degete și fumă jumătatea rămasă. Demolarea continua. Din cînd În cînd, bîzÎitul avioanelor și bufiniturile șrapnelelor creșteau; cerul era brăzdat de lumini spectaculoase, verzi, roșii, și limbi de foc care se rostogoleau. Uneori Mickey venea să stea lîngă Kay și să caște. De două trei ori, Helen se agită, bolborosi sau vorbi destul de clar: — Ești acolo? Nu te văd. Unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
în jos, ca un cal împărătesc la paradă. Fața fălcoasă se mândrea parcă cu mustățile umflate, pleoștite care-i ascundeau gura foarte largă, cu buzele duble și cu dinții lați, strungărești. Părul lung, negru, veșnic nepieptănat, îi atârna peste fruntea brăzdată adânc, acoperindu-i aproape de tot urechile. În înfățișarea lui te izbea îndată o încredere în sine impunătoare. Două săptămâni a amânat Pălăgieșu întrevederea cu Apostol. Ar fi fost mai bucuros să-l fi întîlnit undeva întîmplător, ca să se achite de
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
saturând cu alb ecranele, dar puteau să vadă clar hoarda de extratereștri care înaintau pe culoar. Ori de câte ori un proiectil atingea o creatură, corpul său chitinos exploda proiectând în toate părțile fluidul său vital coroziv. Podeaua și pereții erau găuriți și brăzdați. Numai ceilalți monștri erau imunizați împotriva acidului. Gloanțele trasoare luminau vârtejurile de ceață care pătrundeau în pasaj prin breșele deschise în pereți; invadatorii erau secerați de tirul armelor automate. ― Douăzeci de metri și se apropie. (Contoarele de muniții îi atraseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
și tineri. Pe de altă parte, la un târg așa de mare nu exista un sistem de semnalizare și de coordonare. Accesul la Internet exista în teorie, în practică trebuia găsit singurul om care alocă adrese IP într-un târg brăzdat de unde radio. Totuși, ce trenduri se pot observa? Cartea pentru copii revine în industrie. Cartea de marketing și personal branding e altă prezență a acestui târg, la mai multe edituri. Oferta de ficțiune e de departe cea mai importantă, dar
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2189_a_3514]
-
subțiri, o scară de sunete dulci, care picurau domol și alergau ca un cântec depărtat, șoptit încet, șoptit ușor de clopote melodioase și nevăzute. Într-un timp, pe vremea aceea, pădurarul umbla lângă mine cu ochii duși și cu fața brăzdată ca de un năcaz mare. Avea ceva de la o vreme; mie nu-mi spunea, dar băgam eu de samă. Mă lăsa uneori la câșlărie, ori în mijlocul codrului, și se întorcea: — Apoi eu mă duc o leacă până acasă... Am uitat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
Ioana Androne, clasa a VII-a Liceul Tehnologic Nr.1 Mărăcineni județul Argeș profesor coordonator Androne Cristina Mamă, te rog, nu plânge, Când visul tău se frânge! Adună iar putere Să treci peste durere! Obrazul tău brăzdat, De lacrimi înecat, Tot tânăr mie-mi pare. Tristețea ta mă doare! Aș vrea s-aduc lumină Pe fața ta, senină, Să te văd fericită, Măicuța mea iubită!
ANTOLOGIE:poezie by Ioana Androne () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_655]
-
pelerină și cu un batic pe cap, îi ocoli. Nici unul nu se uită la mine. Ușile întorceau fețe suspicioase spre stradă. „Vezi-ți de treabă“ plutea în aerul umed al dimineții. Eram departe de Indian Hills. Fațada de cărămidă roșie, brăzdată acum de dâre negre lăsate de ploaie, avea nevoie de reparații și o bucată de carton acoperea o gaură într-una dintre ferestre. Ușa grea de lemn se deschise ușor, deși, după cum arăta, credeam că o să opună rezistență. Mirosul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
pantagruelic lângă un lan de orez veșted. În fundal, un țăran cu umeri căzuți privea noroiul uscat. Sub ele scria EROUL NOSTRU. — șșșt, liniște, o să Înceapă discursul, a spus Din. Era tot Încruntat, fruntea părea să-i fie și mai brăzdată. I-a aruncat o privire severă lui Adam și și-a Îndreptat arătătorul spre radioul de pe un scaun instalat În mijlocul grupului. și-au Întors cu toții scaunele În jur, s au aplecat cu coatele pe genunchi, cu bărbia În căușul palmei
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
halat de medic și cu un stetoscop de platină la gât. Cavanosa ațipește și alunecă în somn. Mă apropii de pat și întind o mână spre fruntea bărbatului care doarme. Mâna mea rămâne suspendată la un cen timetru de fruntea brăzdată. Timp de câteva secunde, nu se întâmplă nimic. Apoi, câțiva curenți electrici se formează și circulă rapid între mâna mea și fruntea oferită fără teamă. Închid ochii. Ochii mei devin ochii lui Cavanosa. Cavanosa cel care plutește între două lumi
Romantic porno by Florin Piersic Jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1344_a_2728]
-
Ceasuri Împărătești". Învierea, o promisiune amânată, legată nod de batistă. La 16 ani, viața pe orizontală era o curgere domoală. Petru era decorul. Cu ochii închiși, cu bărbia căzută, cu genunchi tociți, cu palmele încleștate, cu umerii exfoliați, cu fruntea brăzdată. Un decor nu-l poți locui cu un alt decor. Este imposibil să saluți un decor, nu poți să-i ceri iertare unui decor, nu ai cum să te cerți cu un decor, un decor nu-ți întinde mâna, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
cârpe murdare. Pe primul său bolnav l-a găsit în pat, într-o încăpere care dădea în stradă și care era în același timp și camera lui de culcare și de mâncat. Era un bătrân spaniol cu chipul aspru și brăzdat. Avea în fața lui, pe pătură, două oale pline cu mazăre. În clipa când intră doctorul, bolnavul, în capul oaselor, se lăsă pe spate ca să încerce să-și tragă răsuflarea lui gâjâită de vechi astmatic. Nevastă-sa aduse un lighean. ― Ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
morți care se găsesc în acest moment în oraș. \ A! exclamă Rambert, asta mă interesează. LA ORELE ȘAPTESPREZECE, PE CÂND IEȘEA PENTRU NOI VIZITE, DOCTORUL SE ÎNCRUCIȘEAZĂ PE SCARĂ CU UN OM ÎNCĂ TÂNĂR, CU STATURA GREOAIE, CU CHIPUL MASIV ȘI BRĂZDAT, TĂIAT DE SPRÂNCENE GROASE. ÎI MAI ÎNTÂLNISE DE CÂTEVA ORI LA DANSATORII SPANIOLI CARE LOCUIAU LA ULTIMUL ETAJ AL IMOBILULUI. JEAN TARROU FUMA CU POFTĂ O ȚIGARĂ, CONTEMPLÂND ULTIMELE CONVULSII ALE UNUI ȘOBOLAN CARE MUREA PE O TREAPTĂ LA PICIOARELE
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
plece pe acest nefericit! Șeful bandei tocmai plecase asupra lui Jaber; se Îndreaptă apoi se apropie greoi de intrus proțăpindu-se În fața lui. O cicatrice adâncă Îi străbate barba, de la urechea dreaptă până În capătul bărbiei, și tocmai partea aceea, partea brăzdată, o Întinde spre interlocutorul său, rostind ca o sentință: — Omul acesta este un bețiv, un necredincios, un filassouf 1! A șuierat ultimul cuvânt ca pe o invectivă. — Nu mai avem nevoie de nici un filassouf la Samarkand! Un murmur aprobator În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
-și, cum Îi stă În obicei, vârful mustății. Din când În când, le aruncă o privire celor doi adversari. Hasan stă În picioare, Într-un veșmânt negru mototolit, cu turban negru, cu barba mai scurtă decât de obicei, cu chipul brăzdat, cu ochii arzători gata să se Încrucișeze cu aceia ai lui Nizam, dar roșii de oboseală și de nesomn. În spatele lui, un secretar ține un teanc de documente strânse Într-o legătură mare de piele de Cordoba. Privilegiu al vârstei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]