466 matches
-
s-o pot transporta, grupul de călători și-a continuat drumul spre locul de recuperare al bagajelor, loc pe care eu nu-l știam, iar aeroportul este foarte mare și pe două etaje. Norocul nostru a fost că au apărut „brancardierii”, ca să le zic așa celor care împingeau de cărucioare și i-am rugat să-mi aducă și mie un cărucior. În câteva minute a apărut cu un cărucior un bărbat la vreo 40-45 ani, amabil și foarte sociabil. El ne-
PUNTI PESTE VREMURI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1441 din 11 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376722_a_378051]
-
biletelor spre aeroportul Evenes-Harstad-Narvik. Mai aveam de așteptat cam două ore până la îmbarcare și decolare, așa că am făcut o scurtă plimbare prin aeroport. Trebuia apoi să trecem prin filtrul vigilent al vameșilor și al poliției aeroportului înainte de urcare pe aeronavă. „Brancardierul” a scris pe foaia de „transport” a însoțitoarei mele ora când va reveni. Nu a mai apărut el, ci o tânără care ne-a condus la zona de control vamal și odată ajunși la poarta de îmbarcare i-am mulțumit
PUNTI PESTE VREMURI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1441 din 11 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376722_a_378051]
-
repede aveam să mă conving de strânsa ei legătură cu acest domeniu, atât de puțin cunoscut din medicină. - Nu știu dacă mă voi putea descurca, îmi repeta la nesfârșit. Este greu și mi-e tare frică de ei. Nici în brancardierii din ture nu prea am încredere. Par atât de ciudați, de fioroși. - Sunt convins că vei face față, o linișteam eu. Chiar mai mult de atât, ai să vezi că toți te vor aprecia și vei rămâne mai departe în
CĂRĂUŞIA ŞI EXACERBAREA SENTIMENTELOR ÎN AMOR DĂUNEAZĂ GRAV SĂNĂTĂŢII … de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 1975 din 28 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/369194_a_370523]
-
o „diviziune bine stratificată a muncii ” și un ansamblu de proceduri și trasee clar demarcate (J. Eade, M. Sallnow, 1991, p. 56). Sistemul este controlat de călugării „hospitalieri”, În special de cei care se ocupă de conducerea și Îngrijirea pelerinilor („brancardieri”). Cu toate acestea, conflictele dintre „hospitalieri” și pelerini apar frecvent, Îndeosebi În ceea ce privește „demarcările spațiale și temporale dintre sacru și profan” (J. Eade, M. Sallnow, 1991, p. 58). Mai ales În momentele de vârf ale ceremoniilor liturgice (cele care atrag marile
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
că este îngrijorătoare lipsa de la cursuri ca să devii angajat într-un call-center, gândindu-mă, între altele, cum aș reacționa în cazul în care chirurgul mi-ar spune că a lipsit la lecția despre ficat, pentru că era salariat pe post de brancardier. Se spune că studenții reprezintă viitorul luminos al țărișoarei noastre, că nu este bine că ne fug tinerii cu studii etc. Faptele demonstrează că 80% dintre firmele contactate au arătat că nu sunt interesate să transmită din timp semnale către
Tehnici de analiză în managementul strategic by Bogdan Băcanu () [Corola-publishinghouse/Science/2251_a_3576]
-
a fost citat ca martor. Se pare că nu a cedat niciodată complet, întrucât, în mai multe rânduri, a prevenit alți deținuți ori a încercat să-i ajute în diverse feluri. Eliberat în 1954, a lucrat ca asistent medical și brancardier din cauza cazierului; a reușit cu greu să fie încadrat ca medic generalist 3. Constantin Juberiantc "Constantin Juberian" Născut la 29 octombrie 1926 în comuna Domașnea, județul Caraș-Severin, Juberian era membru al Partidului Muncitoresc Român, provenit din PSD, cu toate că fusese și
Pitești. Cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureșan () [Corola-publishinghouse/Science/2118_a_3443]
-
privea senin Înainte. Zidul roz al casei din față se desprinsese de acoperiș și scheletul de fier al unui pat atârna contorsionat deasupra străzii. Doi austrieci morți zăceau În moloz, la umbra casei. Se avansa În oraș. Lucrurile mergeau bine. Brancardierii trebuiau să sosească curând. Nick Își Întoarse capul cu grijă și-l privi pe Rinaldi: — Senta, Rinaldi. Senta. Tu și cu mine am făcut Într-un fel pace cu ăștia. Rinaldi zăcea nemișcat În soare, respirând greu. Nu suntem patrioți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
fața-n sus și cu capul plin de sânge. Am coborât În fugă din tribună, mi-am făcut cu greu loc prin mulțimea adunată și am ajuns pe pistă, unde un polițist m-a prins și mă ținea și doi brancardieri mari se duseră după tata, iar pe partea cealaltă a pistei am văzut trei cai, Înșirați la mare distanță unul față de celălalt, apărând de după copaci și sărind peste un obstacol. Bătrânul era mort când l-au adus Înăuntru și, În timp ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
aplicat cu Îndemânare, care Între timp se udase tot și Înghețase, acolo a stat bărbatul ăla cu structura creierului stricată de o bucată de metal care era Înfiptă-n el, a stat o zi, o noapte și Încă o zi. Brancardierii l-au rugat pe doctor să se ducă să vadă ce-i cu el. Îl vedeau mereu, când duceau câte un mort acolo, și chiar când nu-l vedeau Îl auzeau respirând. Doctorul avea ochii roșii și pleoapele umflate, aproape
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
zilei și a doua oară la lumina unei lanterne. Și asta ar fi putut constitui o frumoasă gravură de Goya, vreau să zic vizita la lumina lanternei. După ce l-a văzut a doua oară, doctorul a fost de acord cu brancardierii că bărbatul Încă trăiește. — Și ce vreți să-i fac eu? Îi Întrebă. Nu voiau nimic. Dar după un timp Îi cerură voie să-l scoată de-acolo și să-l pună lângă cei grav răniți. Nu, nu! Nu! le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
după aia vă trimit de pe font. Pentru că veniți repede la mine să vă scap de gaz. Vă dați și cu ceapă-n ochi ca să scăpați. — Nu-ți dai seama ce zici. Nici nu-ți bag În seamă jignirile. Ești nebun. Brancardierii intrară din nou. — Domnule căpitan... — Ieșiți afară! Ieșiră. — O să-l Împușc eu pe bietul băiat, spuse ofițerul de artilerie. Sunt și eu om. Nu pot să-l las să sufere. — Păi, Împușcă-l. Împușcă-l și asumă-ți responsabilitatea. Eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
spuse sergentul. — Șterge-i ochii acestui ofițer cu apă și alcool. Și-a dat cu iod În ei. Adu-mi ligheanul să mă spăl pe mâini. El e următorul. Nu te-atinge de mine! — Ține-l bine. Delirează puțin. Un brancardier intră Înăuntru. — Domnule căpitan. — Ce vrei? — Bărbatul din morgă... — Ieși afară. — A murit, căpitane. M-am gândit că v-ar face plăcere să auziți asta. — Vezi, dragul meu locotenent? Ne-am certat degeaba. Suntem În război și noi stăm să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
acum ca prin vis îmi amintesc mașina ceea albă trasă lângă trotuar, îmi mai amintesc de o targă pe care au scos-o niște oameni din mașină și m-au invitat să mă întind pe ea. I-am rugat pe brancardieri s-o lase mai jos apoi m-am așezat parcă, cu cea mai mare grijă pe ea. Ultima imagine care o mai țin minte este cum încercam să-mi aliniez bombeurile la pantofi ca să fie în linie și mi
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
picioare privește undeva Înainte, peste capul plecat al tovarășului său, fără a ne da posibilitatea să ghicim ce anume privește. Este evident că celor doi le lipsește o targă ce le-ar ușura foarte mult munca. Să-i numim totuși brancardieri. Ei poartă haine subțiri de culoare ceva mai deschisă, haine militare, desigur, haine de simpli soldați. Ei poartă și un fel de pălării fără bor care par să facă parte din uniformă, dar ele nu ne dau nici un fel de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
ceva mai deschisă, haine militare, desigur, haine de simpli soldați. Ei poartă și un fel de pălării fără bor care par să facă parte din uniformă, dar ele nu ne dau nici un fel de indiciu suplimentar asupra armatei din care brancardierii fac sau au făcut parte. Nu se poate distinge dacă rănitul poartă vreun acoperământ de cap, În primul rând pentru că el ține, nu se știe de ce, mâna stângă ridicată. Nu-i putem vedea nici figura schimonosită de durere și nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
din vale scoate din luptă trei din cele opt tancuri inamice. Celelalte cinci fac cale Întoarsă. Inamicul e totuși bine fortificat pe cotă. Are cazemate, tranșee, armament mai mult și mai modern, o poziție avantajoasă de supraveghere și de luptă. Brancardierii se ghidează după strigătele celor răniți și se strecoară anevoie din spatele liniei I până la fostele chilii mănăstirești. Cei care nu pot striga sunt considerați morți și lăsați deocamdată acolo unde au căzut eroic. Dac-am plecat, Ardealule, din tine, Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
pe noi în noă sute cinșpe... Că în răzbel te duci, da’ cine știe dacă te mai întorci... Parcă și acum simt țărâna ceea zvârlită peste noi de obuzu’ care o explodat chiar în fața tunului nostru. Noroc că o vinit brancardierii și ne-o scos de sub pământ... Unuia - acela era servant - i-o luat mâna de tot. Din umăr. Mie mi-o rupt numai carnea de pe piciorul stâng, mai gios de genunchi. Da’ doctorii - săracii de ei - m-o lecuit...” ... O
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
iubea Terry banii și cât de puțin îi păsa de unde proveneau. Ușa se deschise. Însuși doctorul drogaților venise să-l întâmpine acolo. — Buzzy, e un secol de când nu ne-am văzut! Holul administrației arăta bine și pustiu - nici o asistentă, nici un brancardier. Buzz zise: — Ce mai faci, Terry? — Interes de serviciu, Buzz? Sigur, șefu’. Plus ceva strict secret. Există vreun loc unde putem sta de vorbă? Lux o luă pe hol și îl conduse pe Buzz într-o mică încăpere cu fișete
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
diacon și preot dacă nu urmau cursurile acestei școli pentru ,,a se deprinde bine regulile bisericești și cele ale gospodăriei”<footnote Ibidem, dosar nr. 7/ 1913, f. 34 footnote>. În anul 1915 „s-a înființat un curs de sanitari și brancardieri, care trebuia urmat de monahi tineri și perfect sănătoși, și apoi puși la dispoziția Crucii Roșii”<footnote Ibidem, dosar nr. 10/ 195, f. 34 footnote>. Pe o inscripție de pe o cruce din lemn sculptată pe ambele părți cu răstignirea și
Cetăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă. In: etăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă by Daniel Jitaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/503_a_738]
-
taină și până la urmă i-au telefonat Chiorului, doctorul de nebuni. Care a venit imediat cu Salvarea, știu asta. Pacientul era gol, pe canapea, cu privirea în tavan. Surd, mut. Nu părea să recunoască pe nimeni. Nu s-a opus brancardierilor. Dar când l-au ridicat pe targă, Tudorică se trezise. Madam Gafton își dădea cu mâna peste gură, gata să-și facă cruce, ca în fața Necuratului, parcă îi venea și nu-i venea să râdă. Cică în momentul când l-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
am ațintit privirea la ce zăcea jos, În vale. Erau tancurile, acoperite cu crengi de măslin. La stînga erau mașinile statului major, mînjite cu noroi și acoperite cu crengi, iar printre tancuri și mașini se vedea un lung șir de brancardieri care duceau răniții pe tărgi la poalele dealului, unde-i urcau În ambulanțe. Catîrii Încărcați cu saci de pîine și butoaie vin urcau spre creastă prin trecătoare, urmați de un alt șir de catîri legați Între ei care cărau muniție
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
aplecau și intrau. În timp ce-i urmăream, un motociclist ungur, un tip Înalt pe care Îl știam, ieși din peșteră, Împături niște hîrtii și le Îndesă În portofelul de piele, se duse la motocicleta sa și, Împingînd-o, sparse rîndul catîrilor și brancardierilor, o Încălecă și dispăru cu un răget În spatele crestei, lăsÎnd În urmă o trîmbă de praf. Dedesubt, dincolo de cîmpul pe care mișunau ambulanțele, se vedea frunzișul Înverzit de pe malul rîului. Mai era o casă mare cu acoperișul din țiglă roșie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
Mai tacă-ți fleanca aia Împuțită. SÎnt doar un tip care spune adevărul. Era o zi strălucitoare de aprilie și vîntul bătea sălbatic, așa că-n urma fiecărui catîr care mergea prin trecătoare rămÎnea un nor de praf, iar cei doi brancardieri care duceau cîte o targă mai ridicau și unul; vîntul le amesteca Într-unul singur și jos, peste cîmpie, trîmbe mari de praf se ridicau În urmau ambulanțelor și se duceau purtate de vînt. Eram destul de sigur că de-acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
avioane. Nu prea ucid ele mult, dar Îți provoacă frică. Nu mi-e frică de nimic. Nici de avioane, nici de nimic, spuse extremadurianul. Și-i urăsc pe toți străinii de pe pămÎntu’ Ăsta. În trecătoare, făcÎndu-și loc printre doi brancardieri fărĂ să pară a acorda vreo atenție locului În care se afla, apăru un bărbat Înalt purtînd o uniformă a brigăzilor internaționale și o pătură legată la brîu și strînsă peste umeri. Își ținea capul sus și mergea ca un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
fapt, mortul parcă intrase În stăpînirea unui sistem care funcționa cu o precizie nemiloasă, ce nu putea fi evitată sau modificată, nici măcar cu un pas și a cărui acțiune era cunoscută ca decisivă și indiscutabilă de către toți slujitorii săi - doctori, brancardieri, polițiști și chiar slujitori ai bisericii. După ce-și notară și-și puseră carnețelele În buzunare, polițiștii se Întoarseră și se apropiară de mulțime Împingînd și Îmbrîncind, țipînd la oameni, așa cum făcuseră mai devreme. — Haide, haide! Circulați! Circulați! Dar În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]