212 matches
-
tensiuni universale. S-a petrecut o minirevoluție în poetica postbelică, avînd puține preludii (Bacovia), însă ale cărei urmări, după toate probabilitățile, sînt departe de a se fi istovit. În chip ostentativ, M. Ivănescu pune accentul nu pe expansiunea expresionistă, pe bravada cosmicizării, ci pe retranșarea, pe reducția ființei angoasate, covîrșite de spaimele, adesea delicate, ale propriei sale condiții. Macrocosmosului i se preferă microcosmosul interiorizării, nu mai puțin bogat în rezonanțe, infinitul mic al eului. Poetul măsoară ð„de la fereastră, strada de
Poezia lui Mircea Ivănescu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13086_a_14411]
-
privință". Aserțiunile pe peme istorice ale președintelui României, dintr-un interviu televizat, au fost dur criticate de Moscova. Pe 30 iunie, purtătorul de cuvânt al diplomației ruse, Aleksandr Lukașevici, s-a declarat revoltat de afirmațiile liderului român, calificându-le "o bravadă nerușinată". Ulterior, și președintele rus Dmitri Medvedev l-ar fi atacat pe Traian Băsescu în marja reuniunii Consiliului NATO-Rusia, care a avut loc pe 2 iulie la Soci, în sudul Rusiei, aspect relatat de Dimitri Rogozin pe Twitter.
Traian Băsescu este acuzat de Rusia de declaraţii profasciste, în contextul atacurilor din Norvegia () [Corola-journal/Journalistic/48014_a_49339]
-
și de tovarășii de drum, la senectute, el va fi un resemnat. În ciuda saltului material, profesional și cultural al propriilor părinți, în fața eșecurilor ideologice, congenerii Gioiei își vor consuma frenetic ani buni în dezlănțuirea hippiotă, din care n-au lipsit bravadele și drogurile. Unii, tot asemenea ei, mai mult inconștient, vor ajunge să sprijine, fie și ca mărunți pioni, acțiunile teroriste din "ani de plumb" (1970-1980), ce au marcat negativ Italia, așa cum s-a întîmplat cam tot pe atunci și în
Mariolina Venezia - De o mie de ani mă aflu aici by Doina Condrea Derer () [Corola-journal/Journalistic/8736_a_10061]
-
mistificare, admițînd neapărat că, sub sigla secerii și ciocanului, nonvaloarea a fost benevol asumată și mistificarea a fost conștientă. Est modus in rebus. Monsieur Homais era, desigur, un munte de egoism, meschinărie, filistinism, un cinic perfect. Oricît pare sedus de bravada lucidității, a inteligenței mereu exaltate sub raportul lor de inconformisme performante, Alexandru Paleologu e, în miezul personalității sale, un generos, un samaritean, apropiat, mai mult decît pare la prima vedere, de religiosul, sentimentalul său prieten, N. Steinhardt pe care l-
Recitindu-l pe Alexandru Paleologu (III) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6993_a_8318]
-
trimite oameni pe Lună numai și numai pentru a demonstra că America era mai avansată decât Uniunea Sovietică în materie de cercetare spațială. El contestă importanța științifică a performanței și susține că n-a fost o „premieră", ci doar o bravadă fără „va urma", o costisitoare demonstrație publicitară al cărei scop principal a fost marcarea unui punct în „războiul rece". Wernher von Braun are și în această reconstituire un rol principal de erou negativ, fiind prezentat ca un personaj carismatic, insistent
Saltul uriaș spre nicăieri by Felicia Antip () [Corola-journal/Journalistic/6129_a_7454]
-
vom recunoaște că omul acesta a fost un erou. Gestul său sacrificial probează un eroism fără nicio urmă de vanitate și spectaculozitate. Nu o dată, actele pe care obișnuim să le considerăm eroice au un caracter de bravură sau chiar de bravadă; în cazul lui Fondane e vorba de o asumare simplă, firească, neezitantă, de o decizie spontană, menținută apoi și la lumina reflecției analitice. De câte ori s-ar fi putut răzgândi în acest interval, câte alibiuri n-ar fi putut inventa mintea
B. Fundoianu, 65 de ani de la moarte by Mircea Martin () [Corola-journal/Journalistic/6835_a_8160]
-
sete, cu dorința subiacentă a unei "recuperări". Dar să constituie oare obscenitatea o stație terminus a expresiei, inclusiv a celei literare? Să capitulăm necondiționat în fața revărsării imundiciilor cu subtext obsesional am zice, de n-ar fi la mijloc și o bravadă adolescentină bizuită pe un resort imitativ? Să luăm intempestiva modă drept un factor al perenității? Bănuim că practicanții erosului într-un limbaj ultradezinvolt ar fi uneori mulțumiți să-i blamăm cu energie, să-i respingem vehement, așa cum se țntîmpla în
Despre pornografie (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9942_a_11267]
-
Dimpotrivă, par a-l disprețui. În primele zile ale înfrângerii erau cuprinși de panică și se așteptau la sancțiuni cumplite. Fiindcă n-au venit, ba s-a accentuat mereu blândețea și încercarea de persuasiune, spaimă lor s-a schimbat în bravada și îndrăzneala. La tribunal își insultă acuzatorii. Pe Lulu Ionescu l-a facut bestie, în fața juriului, faimosul Iacobescu, care a sabotat postul de radio și a împrăștiat groază și îndoiala în țară. Judecătorii înșiși par terorizați și judeca parcă mereu
Pietroaie pentru Reclădirea Cartaginei by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/18063_a_19388]
-
conștincios salturile imprevizibile de umoare, de atitudine, incursiunile în mereu alte medii și cercuri, abjurările și parțialele reconversiuni, încât ar fi nedrept ca rezumatul reconstituirii să fie înghesuit într-o singură pagină de revistă. Iată, pentru moment, lista câtorva dintre bravadele, apostaziile și ieșirile lui din rânduri. La Viena, unde studia pentru a deveni inginer, s-a duelat cu unii dintre cei mai agresivi studenți care-și băteau cu ciomegele colegii evrei. Convertit la sionism, a aderat la cea mai intransigentă
Maniheism la două capete (1) by Felicia Antip () [Corola-journal/Journalistic/6284_a_7609]
-
mistificare, admițînd neapărat că, sub sigla secerii și ciocanului, nonvaloarea a fost benevol asumată și mistificarea a fost conștientă. Est modus in rebus. Monsieur Homais era, desigur, un munte de egoism, meschinărie, filistinism, un cinic perfect. Oricît pare sedus de bravada lucidității, a inteligenței mereu exaltate sub raportul lor de inconformisme performante, Alexandru Paleologu e, în miezul personalității sale, un generos, un samaritean, apropiat, mai mult decît pare la prima vedere, de religiosul, sentimentalul său prieten, N.Steinhardt pe care l-
Recitindu-l pe Alexandru Paleologu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7039_a_8364]
-
în spargerea solidarității intelectuale, dar nu mă va convinge nimeni că omul care a scris Groapa e un autor minor. Nu vreau să las istoria să-mi manevreze amintirile" (p. 270). Eu înclin să cred că Octavian Paler supralicitează din bravadă, într-un sens contrar simțului comun și spiritului istoric. Îl iartă pe Eugen Barbu pentru răul pe care i l-a făcut, ba chiar îi este recunoscător că l-a îmboldit să fie disident, atunci când l-a demascat ca subversiv
O relectură suspicioasă by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9332_a_10657]
-
nu în interviuri sau scrisori, unde afirmația este ghidată de întrebarea sau de problema celuilalt, nu vine din obsesiile proprii). Este cauza care îl face să scrie Nu și, mai tîrziu, piesele de teatru. Iar Nu este scris nu din bravadă, nu din inteligență sfidătoare, nu pentru a se face cunoscut prin critica poeziei, prin critica prozei, prin critica criticii, sau nu numai din aceste motive, ci mai ales din "preocupări mai grave". Preocuparea cea mai gravă, singura constantă în întreaga
A treia identitate by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Imaginative/7958_a_9283]
-
o rugă el. Așază-te lângă mine pe pat. Nu avu nici așa noroc. Intră doctorul cu sora. Miluță de cum îl văzu se oferi să dea sânge pentru moș Țurcanu, stăpânit fără preget de sentimentul acela de exaltare și de bravadă pentru Irina, s-o impresioneze, încântat că-i impresionează și pe ceilalți. Atenția care i se da și agitația din jurul lui îi făceau bine.. După ce chibzui o clipă, doctorul acceptă. Irina și mama rămaseră pe culoar. Doi infirmieri bătrâni veniră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
n-ar oferi altceva decât „spectacolul unor incapacități". De altfel nici nu mai știe bine ce conțin cărțile. Memorie nu are, iar să le recitească ar fi fără sens „când există atâtea cărți fundamentale rămase necitite". Ce avem aici? Răsfăț, bravadă, autopedepsire publică, ce avem? Nu avem și un dedesubt de ironie? Am spus și altădată: să nu căutăm omul real în chiar tot ce afirmă despre sine Livius Ciocârlie. Prea adesea el construiește, cu elemente biografice, un personaj. Chiar și
O carte de idei by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/5989_a_7314]
-
tatălui său. l se aduse sticla de coniac lăsată de Ioanide și i se turnă într-un păhărel. La început Tudorel ezită, având sentimentul că nu e demn din partea lui să-și facă un curaj artificial. Pe urmă cugetă că bravada ar fi poate de prost-gust și un fel de indiferență morală față de tatăl său. Bău deci și, ca unul care nu obișnuia alcooluri, observă numai zîmbind: - E foarte tare! Hangerliu întîmpină pe ofițer și pe ceilalți cu moliciunea lui naturală
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
Ah! Lacheu imperial! Dacă aș putea, ți-aș scoate măruntaiele și le-aș arunca la câini, strigă Aloim cu ură. ― Tu și probabil încă vreo două milioane de prieteni de-ai tăi, zâmbi quintul care realiză imediat că vorbele acelea de bravadă fuseseră inutile și că, inconștient, furnizase ordinul de mărime al unei armate capabile să-l învingă. Nu era o informație vitală, dar faptul că o pierduse din vedere arăta că dorea cu orice preț să o impresioneze pe Maria. ― O
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
o luptă. Așa cum spuneam... Nu există planuri perfecte. Am avut un trădător printre noi, spuse calm femeia, dezbrăcîndu-și combinezonul de zbor. - Nu se poate! exclamă Johanson. E același trădător de pe Kyrall? - Nu mi-am dat seama. Într-un moment de bravadă, care l-a costat viața, conducătorul lor ne-a spus că l-au dibuit pe unul dintre ai noștri în timpul unei scanări psi de rutină. Nu l-am crezut. - Bine, și cum ai scăpat? continuă să se agite Johanson. - A
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
uimitor de repede, după care tot el urla, bă, luați-l pe malacul ăsta de pe mine că-l omor! Dar pentru el fiecare castană încasată, fiecare șpiț în partea posterioară erau un fel de rit de inițiere, un prilej de bravadă. Adică, m-a bătut gagiul ăla, și-a pus mintea cu mine. Ceea ce, orișicâtuși, tot e ceva. Cum zicea Mircea Dinescu despre iepurele care colaborează cu pușca vânătorului. Ce au în comun Fulgerică și Sângerică e că nici de la unul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
-
fie pe cont propriu, fie alături de niște necunoscuți. Să fi fost oare scopul Bătrînului să te facă să urăști din toate puterile sistemul ăla nenorocit care l-a marginalizat și persecutat aproape patruzeci de ani doar din cauza unor acte de bravadă din tinerețe? Sau o fi altceva la mijloc? O s-o afli vreodată? — Acum ai înțeles de ce a mers țara asta așa de prost întotdeauna? zice Roja privind la Curist care se întoarce urmat îndeaproape de Nepoțică, ce își aranjează din
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
deplasăm fiecare în direcția sa? Noi la Coloane, unii acasă la căldurică, Monte Cristo la Televiziune, Petrică și Sena la Ministerul Apărării, restul care pe unde, dracu’ să-i mai știe. Și ce-a fost rău în asta? Mai puțină bravadă, și mai multă eficiență, spune Croitorașul, v-a folosit la ceva că v-ați aventurat orbește în necunoscut, că ați luat-o pe cont propriu, fără să vă gîndiți la consecințe? — Chestia e că în situații din-astea nu poți
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
sânt făcute fetele și ce se poate face cu ele. Nu, nu, răspundea Traian, să iubești o fata poate să fie foarte frumos, îi poți scrie versuri, poți să te muți față-n față cu ea la sala de mese... Bravada noastră se cam muia la cuvintele lui pătimașe, dar cu atât mai tare ne înverșunam și ne băteam joc de ideile astea. Fetele și băieții ni se păreau două specii diferite, pe care le notam simbolic desenând în praf, cu
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
anul Fiarei, este anul 2000, În care va triumfa răzbunarea templieră. Anti-Ierusalimul e noul Babilon, și iată de ce 1944 e anul triumfului acelei Grande Pute, marea desfrânată a Babilonului de care vorbește Apocalipsa! Referirea la 666 e o provocare, o bravadă de oameni de arme. O asumare a diversității, cum s-ar zice azi. Frumoasă istorie, nu?” Ne privea cu ochii umezi, cu buzele și mustața umede, În timp ce cu mâinile Își mângâia mapa. „Bine”, zise Belbo, „aici se trasează scadențele unui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
bucătărie, slabă, aproape o umbră, Sidonia urmărea interesată discuția celor doi tineri și mintea îi forfotea de planuri abia schițate. Vara aceea fusese pentru ea un adevărat calvar, cu restanțele lui Ovidiu, cu plictisul lui afișat ca un semn de bravadă, gata oricând să abandoneze totul, la modul cel mai serios cu putință, interesat mai mult de reușita unor partide de tenis decât de propriile lui examene, aproape că învățase cot la cot cu el, chiar mai mult decât el cursurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
tău. Și chiar din pricina aceasta schimba fără răgaz nume și sălașul. În cele din urmă, s-a afanisit. A făcut un plan prudent, deși Îndrăzneț, apoi a avut tăria și vitejia să-l pună În aplicare. A Început cu o bravadă: a făcut În așa fel ca tu să locuiești la el acasă. Acolo mai stăteau dama chinezoaică, ibovnica lui, și ebenistul rus. Dama Încerca și ea să dea de urma juvaerului. Când ieșea cu rusnacul, care era și el În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
un departament televânzări. Dar unde naiba aveau să-l pună? — De ce nu aici? E destul loc, sugeră Stevie răutăcios, arătând cu cana spre biroul special proiectat pentru redactorul-șef care îi aparținuse odată lui Ralph. Fusese singurul lui act de bravadă. Zugrăvit în verde închis, cu pereții acoperiți de rafturi și diplome, era destul de mare ca să găzduiască un departament întreg. În epoca planurilor deschise și a cutiilor de chibrituri, Fran se simțise adesea oarecum stânjenită să revendice un spațiu atât de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]