524 matches
-
situații limită. Echipajul era format din șase femei și cinci bărbați provenind din diferite culturi. Pentru participarea sa la expedițiile-experiment transatlantice, prof. Santiago Genovés a fost distins cu Ordinul de Malta, Ordinul Național de Merit al Nilului (Egipt), Pollena della Bravura (Italia), Ordinul Național Quissame Alaouite (Maroc) etc. Alte premii primite: Premiul I al Academiei Mexicane de Științe (1961), Premiul Internațional pentru Pace în memoria Papei Ioan al XXIII-lea (1968) și Premiul pentru promovarea și difuzarea științei (1991). Profesorul Santiago
Santiago Genovés () [Corola-website/Science/308495_a_309824]
-
doua realitate, dincolo, mie doar consubstanțială; realitatea știută n-are acces spre aceea în care trăiesc literalmente dematerializat și fantast" (p. 69). Când are o vagă relație cu o doamnă, observă că aceasta îl suspectează de perversiune; reacționează cu o bravură jucată și o "ironie fantastică" (p. 68). Are momente când pierde simțul lucrurilor, iar viața îi pare "un joc, un rit al fanteziei" (p. 68). Refugiul în imaginație e un reflex permanent. Ceea ce nu-l împiedică să trăiască absurdul existenței
Psihologismul halucinatoriu by Ion Simuț () [Corola-journal/Memoirs/10494_a_11819]
-
decembrie 1815), duce de Elchingen, Prinț de Moskova, a fost un general, Mareșal și "pair" al Franței, ce s-a remarcat în mod deosebit timpul războaielor napoleoniene. Soldat deosebit de curajos, Ney a participat la majoritatea campaniilor napoleoniene, a luptat cu bravură la bătălia de la Waterloo, sfârșind prin a fi condamnat și executat de represiunea regalistă franceză. Viitorul mareșal și-a început cariera alăturându-se unui escadron de husari, în 1787, după ce a hotărât că viața ca simplu funcționar nu era pentru
Michel Ney () [Corola-website/Science/310322_a_311651]
-
a dat în același timp. Două zile mai târziu, Ney a jucat un rol deloc convingător în bătălia de la Waterloo, angajând fără ordin o serie de atacuri precipitate de cavalerie, necoordonate cu infanteria și artileria. Spre seară conduce apoi cu bravură atacul „Vechii Gărzi”, iar când înfrângerea devine inevitabilă, încearcă să se lase ucis. După a doua restaurație a Bourbonilor, Ney a fost judecat pentru trădare de un tribunal format din Mareșali, dar a subliniat că este "pair" al Franței și
Michel Ney () [Corola-website/Science/310322_a_311651]
-
a doua conflagrații mondiale dintr-o altă perspectivă. Cinematografia sovietică și, în general, cinematografiile europene cultivaseră până înspre mijlocul deceniului al șaselea cu precădere, latura eroică a războiului, în viziuni grandioase care puneau accentul pe distrugeri materiale (...), pe fapte de bravură deosebite, pe omagierea festivistă a victoriilor. Ca și Ciuhrai (în "Al 41-lea"), Kalatozov abordează războiul din perspectiva incidenței lui dureroase cu destinul oamenilor."” Subiectul este povestea de dragoste a doi tineri, întreruptă de înrolarea și plecarea lui în război
Mihail Kalatozov () [Corola-website/Science/317770_a_319099]
-
importanți au trecut prin această societate, așa cum au fost Gheorghi Ivanov și Vladimir Nabokov. Atunci când a izbucnit primul război mondial, Gumiliov s-a întors de urgență în Rusia și s-a înrolat într-o unitate de elită de cavalerie. Pentru bravura în luptă a primit de două ori Crucea Sfântului Gheorghe (24 decembrie 1914 și 5 ianuarie 1915). Poemele de război au fost adunate în volumul "Freamătul" (1916). În timpul Revoluției din Octombrie, Gumiliov era la Paris, făcând parte din corpul expediționar
Nikolai Gumiliov () [Corola-website/Science/300262_a_301591]
-
o părere foarte proastă despre Voroșilov, pe care îl caracteriza drept "cel mai mare sac cu rahat din armată". După declanșarea invaziei naziste a Uniunii Sovietice din iunie 1941, Voroșilov a fost numit comandant al frontului de nord-vest, dar, în ciuda bravurii personale - la un moment dat a condus personal un contraatac împotriva tancurilor germane -, a eșuat în încercarea de a preveni încercuirea Leningradului și a fost schimbat din funcție. Datorită vechii camaraderii cu Stalin, a supraviețuit disgrației în care a căzut
Kliment Voroșilov () [Corola-website/Science/302364_a_303693]
-
1941 - 23 august 1944, comandă succesiv bateriile ĂĂ 31 Vickers și 147 Rheinmetall. Pentru participarea la asediul Odesei, primește medalia Cruciada Împotriva Comunismului. S-a distins în luptele pentru apărarea orașelor Galați, Brăila, Ploiești și București. A fost decorat pentru bravura cu ordinul militar Steaua României și Coroană României cu panglică de Virtute Militară. În februarie 1944, urmează cursul de comandament de la Gottingen și devine membru în comisia de recepționare a tehnicii de luptă cumpărată din Germania în baza acordului Olivenbaum
Titus Popescu () [Corola-website/Science/335175_a_336504]
-
în care trăia - rămase întreaga să viața deist convins, iubitor sincer al idealului. La vârsta de 17 ani, ca urmare a unei aventuri amoroase, fugea din Polonia și intră în armată austriacă. Promovat la gradul de locotenent și decorat pentru bravura să, purtandu-si sacul plin cu poezii pe care, fericit sau nefericit, copil sau bătrân, nu va înceta niciodată să le scrie, revenea în Polonia și se căsătorea cu o domnișoară din ilustra familie Denhof. Din această căsătorie, care a
Tadeu Hâjdeu () [Corola-website/Science/324621_a_325950]
-
împăraților Domițian și Traian. A participat alături de camarazii săi din legiune la prima și a doua bătălie de la Tapae. s-a transferat mai apoi într-o unitate de cavalerie ca ofițer și a devenit purtător de stindard al cavaleriei. Pentru bravura arătată în luptă, împăratul Domițian l-a decorat. Pe vremea împăratului Traian a fost transferat la conducerea unei unități de cavalerie auxiliara de panonieni. În anul 106, în timpul războiului daco-roman, Tiberius Claudius Maximus a condus o subunitate de cercetași, care
Tiberius Claudius Maximus () [Corola-website/Science/317293_a_318622]
-
luptat că și călăreț în legiunea a VII-a Claudia Pia Fidelis, a fost făcut quaestor equitum, apoi singularis al legatului legiunii aceleiași legiuni, apoi vexillarius al cavaleriștilor din aceeași unitate. A primit daruri (recompense) de la împăratul Domițian pentru curaj (bravura) în timpul războiului dacic. A fost făcut duplicarius în Ăla ÎI (ÎI se citește secundă) Pannoniorum de către împăratul Traian și a fost făcut explorator (cercetaș) și decorat de două ori pentru vitejie în războiul dacic și partic și a fost făcut
Tiberius Claudius Maximus () [Corola-website/Science/317293_a_318622]
-
de la declanșarea atacului. Comandanții de divizii și brigăzi au obișnuit să-și decoreze folosind propriile lor medalii căpătate în perioada antebelica. Astfel, Regimentul 18 pomeranian a fost decorat cu Ordinul Vîrtuți Militari a generalului Stanisław Grzmot-Skotnicki pentru lupta plină de bravura din prima zi a războiului - 1 septembrie 1939. După înfrângerea Poloniei din 1939, o mare parte a armatei a fost evacuată în Franța, unde a fost refăcuta sub comanda generalului Władysław Sikorski. În ianuarie 1941, guvernul polonez în exil a
Virtuti Militari () [Corola-website/Science/312501_a_313830]
-
Constantinopol, cu puțin timp înaintea evenimentelor descrise. Având comanda unei părți a armatei, Isaac a fugit pentru a doua oară la selgiucizi și le-a divulgat planul campaniei. În înfrângerea romeilor sub zidurile Neocezareei și-a avut rolul său și bravura nechibzuită a moștenitorului tronului, Manuel, care a inițiat, fără știrea tatălui său, o bătălie de proporții, istovitoare pentru oștire (pentru care lucru a și fost biciuit de furiosul Ioan). În aprilie 1143, la o vânătoare de mistreți în împrejurimile orașului
Ioan al II-lea Comnenul () [Corola-website/Science/315281_a_316610]
-
expulzate din Libia și Tunisia după doar șase luni. Rutele lor de aprovizionare au fost supuse unor atacuri neîncetate de către forțele aeriene și navale aliate, care au câștigat treptat supremația aeriană și navală. Marina Regală Italiană s-a comportat cu bravură în cadrul asigurării operațiunilor de asigurare a securității convoaielor din apele Africii de nord, dar a rămas tot timpul într-un dezavantaj tehnic clar. Vasele italiene se bazau în principal pe viteză, dar aveau un blindaj insuficient de gros, care putea
Regia Marina () [Corola-website/Science/317052_a_318381]
-
s-a întins pe mai multe luni. La 10 Noiembrie 1919, Radu Rosetti, alături de Ion Pelivan și Daniel Ciugureanu, delegați ai guvernului român, participau la o întâlnire cu Winston Churchill. După felicitările protocolare, care, în esență, subliniau efortul militar și bravura trupelor române în timpul războiului - mai ales în condițiile anarhiei bolșevice ce domnea în rândurile trupelor ruse - secretarul Ministerului de război englez vorbea despre oportunitatea unei înțelegeri cu Anton Denikin în care "și-a pus toată încrederea" și "cine îl va
Daniel Ciugureanu () [Corola-website/Science/307513_a_308842]
-
de melancolie și un ton elegant. Cele mai cunoscute poeme eroice sunt ასპინძისათვის („Bătălia de la Aspindza”) și რუხის ომი („Bătălia de la Rukhi”), ambele dedicate victoriilor militare georgiene asupra turcilor și, respectiv, asupra oștilor abhazo-cercheze. În „Bătălia de la Aspindza”, Besiki laudă bravura armatei georgiene în Bătălia de la Aspindza (1770) și elogiază priceperea militară a prințului David Orbeliani, un comandant al avangardei georgiene și el-însuși un poet talentat. În același timp, poezia este o acuzare literară a comandantului rus Todtleben care i-a
Besarion Gabașvili () [Corola-website/Science/336715_a_338044]
-
Regimentului I Siberian din Pamir. În octombrie 1913 a fost numit la comanda Regimentului al X-lea al cazacilor de pe Don, în fruntea căruia a participat la primele lupte ale primului război mondial. În 1914, Krasnov a fost decorat pentru bravură în luptă cu Ordinul Sfântul Gheorghe, clasa a 4-a și a fost înaintat la gradul de general-maior și a fost numit la comanda Brigăzii I a Diviziei I a cazacilor de pe Don. În mai 1915 a fost numit la
Piotr Krasnov () [Corola-website/Science/317301_a_318630]
-
la încercuirea diviziei „Julia”. S-a încercat întărirea forțelor italiene cu divizia 47 „Bari”, destinată inițial invaziei din Corfu, dar sosirea trupelor de sprijin a fost tardivă, nereușind să schimbe situația de pe front. Vânătorii de munte italieni au luptat cu bravură în condiții dificile meteo și sub atacurile neîntrerupte ale grecilor, dar, pe 8 noiembrie, comandantul diviziei a fost forțat să ordone retragerea spre Konitsa. Retragerea italienilor a durat până pe 13 noiembrie, când toată zona de frontieră a fost curățată de
Războiul greco-italian () [Corola-website/Science/312078_a_313407]
-
parte poate fi vorba doar de propagană, normanzii cuceritori vrând sa facă din Harold un parjur. Cronicarul Orderic Vitalis scria: ""Englezul acesta era foarte înalt și frumos, remarcabil prin putere fizică, vitejie și elocință, prin faptele cumpănite și actele de bravura. Dar ce i-ar fi fost toate aceste daruri fără onoare, rădăcina a tot ce e bun"?". În 1065 Harold i-a sprijinit pe rebelii din Northumbria împotriva fratelui său Tostig, care pusese taxe neobișnuit de grele, și l-a
Harold al II-lea al Angliei () [Corola-website/Science/310167_a_311496]
-
transport pentru transportul a 350t de provizii destinate britanicilor. Germanii, care anticipaseră misiunea de reaprovizionare aliată, au mutat cinci baterii antiaeriene în zona respectivă. Focul antiaerienei a dus la doborârea a zece avioane RAF. Misiunea a fost un eșec - în ciuda bravurii piloților, echipele de la sol nu au reușit să recupereze decât aproximativ 31 t de provizii. Zona de parașutare „V”, care trebuia să fie folosită pentru reaprovizionare, a fost tot timpul în mâinile germanilor, iar la Londra nu a fost trimis
Bătalia de la Arnhem () [Corola-website/Science/336668_a_337997]
-
Inspectoratul General al Jandarmeriei, care fuseseră aruncată în aer de trupele sovietice. La 9 august 1941, o coloană de 600 de militari sovietici a fost făcută prizonieră de sergentul jandarm Giurcan Radu (Regimentul de Jandarmi Pedeștri). "Pentru curajul excepțional, pentru bravura și energia de care a dat dovadă" comandantul Corpului de Cavalerie, generalul de divizie Mihail Racoviță la decorat cu „Virtutea Militară de război”, clasa a II-a. În septembrie 1941, Jandarmeria în Basarabia avea în pază următoarele lagăre de internați
Jandarmeria Română () [Corola-website/Science/306599_a_307928]
-
Divizia 21 Infanterie primește misiunea să lupte în linia întâi și "să reziste până la capăt" la est de Ovidiopol. Compania cu toate că înregistrează 3 morți, 1 rănit și 54 de dispăruți rezistă pe poziții și este citată pe întreaga divizie "pentru bravura dovedită în luptă". La 25 mai 1944, jandarmii au capturat în apropierea Craiovei, 2 spioni englezi Ricu Lufi - Lupescu și Ițhak Măcărescu. În luna iunie 1944, generalul de brigadă Constantin Anton - șeful de Stat Major al Jandarmeriei este convins după
Jandarmeria Română () [Corola-website/Science/306599_a_307928]
-
a zădărnicit toate eforturile inamicului de a străpunge apărarea. Pentru el, Valea Pravățului a devenit ,valea durerii și groazei”, iar românii au apărat și udat cu sângele lor fiecare palmă de pământ. S-au distins în această luptă, prin iscusință, bravură, spirit de jertfă și hotărârea cu care au atacat și distrus pe vrăjmaș, cucerindu-i pozițiile dominante pe care le ocupa acum: maiorul Grecescu Grigore, căpitanul activ Zaman Traian, locotenentul activ (viitorul general, comandant al Comandamentului Militar al Capitalei la
Iosif Teodorescu () [Corola-website/Science/311954_a_313283]
-
susținut doctoratul la Praga, dedicându-se limbilor slave, domeniu în care a excelat fără egal. A făcut campania din 1913 și războiul de întregire din 1916-1918. În timpul acestui război, St. Stoica Nicolaescu s-a distins și a fost decorat pentru bravura arătată pe câmpul de luptă, primind Steaua României cu spade, în gradul de cavaler, cu panglica de Virtute Militară, Coroana României cu spade în gradul de cavaler, Crucea comemorativă cu baretele “Carpați”, Medalia Victoriei și Ordinul Sfânta Ana, înmânat de
Stoica Nicolaescu () [Corola-website/Science/316604_a_317933]
-
(d. 1907) a fost un soldat român in Războiul de Independență al României (1877-1878), decorat pentru bravură. A participat la Răscoala Țărănească din 1907. Este unul dintre țăranii împușcați de armată în represiunea răscoalei. Numele său este menționat de Constantin Mille (1861-1927) în relatările referitoare la Răscoala Țărănească din 1907 și preluat de cotidianul socialist „Adevărul”, publicație
Ștefan Furtună () [Corola-website/Science/330834_a_332163]