191 matches
-
relație cu Maria: "O! vedenie a frumuseții eterne". El a cunoscut procesul dureros de purificare ascetică și s-a transformat treptat, de la o întâlnire la alta, îndepărtându-se de uman, și privind viața cu seninătate androginică. În ziua sorocită, Kesarion Breb s-a despărțit de lume, plecând într-o "călătorie fără întoarcere", în peșterea de pe Muntele Ascuns, unde bătrânul Mag va oficia ritul "jertfei întru spirit". Caracterizarea Mariei Maria simbolizează bunătatea, frumusețea, feminitatea, înțelepciunea, având un destin tragic. Portretul fizic: "Avea
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
simbolizează bunătatea, frumusețea, feminitatea, înțelepciunea, având un destin tragic. Portretul fizic: "Avea păr negru și greu, ochi mari, adumbriți de gene lungi. Rotunzimea obrazului era delicată și a șoldurilor plină". Ea va trăi din plin o iubire platonică față de Kesarion Breb, conștientă de condiția ei de fecioară jertfită. Numele ei amintește de Fecioara Maria. Irina, împărăteasa Bizanțului, încearcă să-l aducă pe drumul cel bun pe fiul ei, salvându-l de la desfrâu, printr-o căsătorie cu o fată frumoasă și credincioasă
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
Irina, împărăteasa Bizanțului, încearcă să-l aducă pe drumul cel bun pe fiul ei, salvându-l de la desfrâu, printr-o căsătorie cu o fată frumoasă și credincioasă. Ea a apelat la episcopul Platon și acesta l-a trimis pe Kesarion Breb să caute mireasa, după proba condurului. Proba amintește de Cenușăreasa, și de destinul ei întortocheat. Maria este un simbol al frumuseții eterne, după tiparele basmului popular românesc. Ea are un destin excepțional, se îndrăgostește, suferă, acceptă sacrificiul de sine. În fața
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
aceasta trebuie să fie aleasa și o dori numaidecât, ca pe-o jucărie". În timp ce Constantin aprecia frumusețea fizică, ceilalți admirau sfințenia ei. După o vreme, Maria presimte eșecul, se înstrăinează de sine, și este copleșită de pasiunea ascunsă față de Kesarion Breb. Acesta din urmă și-a mărturisit iubirea la ultima întâlnire cu Maria, când s-a hotărât să renunțe la dragostea pământească. Convinsă că au fost uniți în eternitate prin Creanga de aur, Maria își acceptă soarta, își pleacă fruntea pe
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
cu Maria, când s-a hotărât să renunțe la dragostea pământească. Convinsă că au fost uniți în eternitate prin Creanga de aur, Maria își acceptă soarta, își pleacă fruntea pe umărul bărbatului iubit (gest hieratic), și după plecarea lui Kesarion Breb, se călugărește la Prinkipo, despărțindu-se de lume. BIBLIOGRAFIE: Călinescu, G., Istoria literaturii române de la origini până în prezent, Ed. a II-a, Editura Minerva, București, 1982; Călinescu, G., Prefață la M. Sadoveanu: Romane și povestiri istorice, E.P.L., București, 1961; Ciopraga
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
frecvent în proza românescă. Îl întâlnim la Bolintineanu, unde Măriuca e personajul negativ, la Filimon, Maria, fata Banului C., la Hasdeu, Mamuca fiind și ea o Marie, la Eminescu, Maria din Sărmanul Dionis, la Sadoveanu, Maria, fata pețită de Kesarion Breb, la Rebreanu, Maria, a cincea femeie din povestea lui Ștefan Valeriu, la Camil Petrescu, cu numele de împrumut doamna T. Cel mai des apare în lumea lui Sadoveanu, cel mai rar în cea a lui Caragiale, unde abia întâlnim o
by Steliana Brădescu [Corola-publishinghouse/Science/1060_a_2568]
-
aripile Corbului dându-i, și cea din moșie a Pardosului pestriciune lăsându-i, cu bună samă Pardos-Corb sau Corb pestriț să va înformui"4. Jumătate corb, jumătate pardos, noul monstru nu are același statut precum alți hibrizi din carte: Liliacul, Brebul, Vidra, Bâtlanul (ființe totuși legitime din punctul de vedere al alcătuirii lor fizice, încadrabile într-un sistem al naturii), ci răstoarnă cu totul echilibrul firii, el plasându-se în proximitatea altor "mutanți" din categoria diabolică, malefică: Struțocamila, Camilopardalul ș.a.m.
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
ramă" a acțiunii propriu-zise, adică a "poveștii de dragoste". Cel de-al doilea macro-cadru (capitolele II-III) ne proiectează în trecut, adică în Dacia anului 780 d.Hr., unde ni se prezintă o ceremonie inițiatică la care participă tânărul ucenic Kesarion Breb. Cel de-al treilea macro-cadru, care acoperă perioada 780-787 d.Hr., când Breb parcurge, în Egipt, o nouă fază a inițierii, nu ne este descris în mod direct, ci doar indirect, prin intermediul precizărilor cuprinse în celelalte capitole ale romanului. Cel
[Corola-publishinghouse/Science/84995_a_85780]
-
macro-cadru (capitolele II-III) ne proiectează în trecut, adică în Dacia anului 780 d.Hr., unde ni se prezintă o ceremonie inițiatică la care participă tânărul ucenic Kesarion Breb. Cel de-al treilea macro-cadru, care acoperă perioada 780-787 d.Hr., când Breb parcurge, în Egipt, o nouă fază a inițierii, nu ne este descris în mod direct, ci doar indirect, prin intermediul precizărilor cuprinse în celelalte capitole ale romanului. Cel de-al patrulea și cel mai amplu macro-cadru (capitolele III-XV) se focalizează Bizanțul
[Corola-publishinghouse/Science/84995_a_85780]
-
povestea de dragoste" dintre Kesarion și Maria, pe fundalul evenimentelor politice ale vremii. Al cincilea macro-cadru, condensat într-o singură epistolă (capitolul XVI), rememorează evenimentele care au avut loc în Bizanț în intervalul 790-797 d.Hr., adică după plecarea lui Breb. În sfârșit, al șaselea macro- cadru al romanului descrie ceremonia de învestire a lui Kesarion Breb ca Decheneu în Dacia anului 797. 2.1.1. Primul macro-cadru al cărții se deschide sub semnul repetiției: "În august 1926, profesorul nostru a
[Corola-publishinghouse/Science/84995_a_85780]
-
condensat într-o singură epistolă (capitolul XVI), rememorează evenimentele care au avut loc în Bizanț în intervalul 790-797 d.Hr., adică după plecarea lui Breb. În sfârșit, al șaselea macro- cadru al romanului descrie ceremonia de învestire a lui Kesarion Breb ca Decheneu în Dacia anului 797. 2.1.1. Primul macro-cadru al cărții se deschide sub semnul repetiției: "În august 1926, profesorul nostru a organizat caravana ca și-n ceilalți ani, cu aceiași oameni și aceleași animale." (p. 7411) Ulterior
[Corola-publishinghouse/Science/84995_a_85780]
-
e menționată cu acest atribute și în Mahabharata 416. Prin urmare, Magul vede mereu dincolo de "formele" divinității, sesizând adevărata ei unitate de substanță. 2.3. După cum am menționat deja, cel de-al treilea macro-cadru al romanului - i.e., călătoria lui Kesarion Breb în "Egipet", cu scopul de a afla răspunsul la întrebarea Magului ("dacă popoarele lor sunt mai fericite și dacă preoții legii nouă au sporit cu un dram înțelepciunea") - corespunde singurului episod care nu e povestit ca atare în roman, fiind
[Corola-publishinghouse/Science/84995_a_85780]
-
pentru organizarea lumii descrise în carte, cât și pentru construcția textului care îi dă naștere. 2.4. Capitolele IV-XV conturează cel de-al patrulea macro-cadru al romanului, ce cuprinde "povestea de dragoste" propriu-zisă. Aici, Bizanțul pe care îl explorează Kesarion Breb nu este doar un cadru narativ, ci și un "cadru" cultural (în sens coșerian). Această proprietate a textului se verifică inclusiv în ceea ce privește "discursul repetat", dat fiind că majoritatea covârșitoare a textemelor întâlnite în capitolele respective sunt de proveniență biblică și
[Corola-publishinghouse/Science/84995_a_85780]
-
capitolele respective sunt de proveniență biblică și/sau teologică. Ele vizează, de obicei, sfere și teme convergente ale existenței, cum ar fi primatul spiritualului asupra materialului sau triumful binelui asupra răului. 2.4.1.1. Astfel, capitolele IV-VIII, în care Breb cercetează și află adevărata natură a împărăției bizantine, sunt presărate cu numeroase texteme care semnalează superioritatea sufletului și mizeria trupului: "[9] toate cele omenești sunt părere și sub lumină viermuiesc putreziciunile" (p. 27) - textem diatropic, adaptare după "deșertăciunea deșertăciunilor, toate
[Corola-publishinghouse/Science/84995_a_85780]
-
doar pe cale indirectă, prin intermediul operei polemice Contra Celsum, în care Origen a răspuns acuzațiilor filozofului grec: "Nu cerceta, ci crede; credința este cea care te va mântui."419 Faptul că un astfel de precept este rostit și asumat de către Kesarion Breb nu constituie, desigur, o întâmplare: în afară că învățatul dac își exprimă astfel încă o dată gândirea sa ecumenică, capabilă să-i accepte până și pe opozanții creștinismului, aluzia la Celsus cuprinde și un sens mai profund. Filozoful grec a fost
[Corola-publishinghouse/Science/84995_a_85780]
-
pe procesul MOARTE → RESURECȚIE (Cybele, Mithra, Sabasios etc.), ba chiar a afirmat că, "în comparație cu alte filozofii, ea [morala creștină - n.n.] nu propovăduiește nimic demn și nou"420. Chiar dacă ar fi greșit să-i atribuim un asemenea radicalism anticreștin și lui Breb, e evident că filozofia lui Celsus se apropie într-o anumită măsură de concepția sa privind unitatea de profunzime a tuturor religiilor ("creanga de aur"). 2.4.2. Sfârșitul capitolului VIII (Aici Kesarion Breb află bucuriile cuviosului Filaret și ale
[Corola-publishinghouse/Science/84995_a_85780]
-
un asemenea radicalism anticreștin și lui Breb, e evident că filozofia lui Celsus se apropie într-o anumită măsură de concepția sa privind unitatea de profunzime a tuturor religiilor ("creanga de aur"). 2.4.2. Sfârșitul capitolului VIII (Aici Kesarion Breb află bucuriile cuviosului Filaret și ale doamnei Teosva, precum și o bucurie a sa proprie) și capitolul IX (Aici lucrurile se petrec ca în vremea cea de demult a basmelor mamei) relatează unul dintre evenimentele-cheie ale cărții: pețirea Mariei din Amnia
[Corola-publishinghouse/Science/84995_a_85780]
-
o bucurie a sa proprie) și capitolul IX (Aici lucrurile se petrec ca în vremea cea de demult a basmelor mamei) relatează unul dintre evenimentele-cheie ale cărții: pețirea Mariei din Amnia, viitoarea mireasă a tânărului basileu Constantin Isaurianul, de către Kesarion Breb, în numele episcopului Platon din Sakkoudion și, indirect, al împărătesei Irina. Întregul episod se construiește pe baza unui [18] macro-textem celebru, și anume basmul Cenușăresei 421. Câteva dintre elementele poveștii (întâlnirea, motivul condurului) apar în capitolul VIII, însă deznodământul ("recunoașterea") se
[Corola-publishinghouse/Science/84995_a_85780]
-
cu bucurie în pridvor; toate câte le orânduiește El sunt bune, și iată o minune care nu se vede ades. - Slavă lui Dumnezeu, răspunse Kesarion. Stelele stau în alcătuirile lor și soarele e același." (p. 119) [25] "[Filaret:] -Sunt mulți? [Breb:] -Prea mulți, domnul meu; sărăcimea Bizanțului e o oaste fără număr. [Filaret:] -Mărire lui Dumnezeu: grădinile raiului sunt destul de largi ca să-i adăpostească." (p. 120) Dincolo de disonanța intelectuală și/sau afectivă dintre personaje 422, aceste texteme indică în același timp
[Corola-publishinghouse/Science/84995_a_85780]
-
5, 25-28), reflecțiile părintelui Amos își vor găsi în curând confirmarea în destinul personajelor. 2.5. Acest destin ne este cunoscut dintr-o scrisoare pe care cuviosul Teodor de la Sakkoudion i-o trimite în anul 797 d.Hr. lui Kesarion Breb. Epistola construiește cel de-al cincilea macro-cadru al romanului, care cuprinde evenimentele petrecute în Bizanț în cei șapte ani care s-au scurs de la plecarea învățatului dac. Din punct de vedere expresiv, scrisoarea lui Teodor conține cea mai mare concentrație
[Corola-publishinghouse/Science/84995_a_85780]
-
Isaurianului și al reinstaurării "Binelui" (sau, cel puțin, a unui Rău-mai-mic). Totodată, evenimentele cu pricina conduc la soluționarea intrigii politice a romanului (intriga erotică fiind deja "rezolvată" în capitolul precedent). În aceste condiții, capitolul XVII, care descrie învestirea lui Kesarion Breb ca Decheneu - și configurează, implicit, cel de-al șaselea macro-cadru al romanului -, se derulează fără peripeții, ca simplă reiterare a unui ritual imuabil. Secvența este lipsită de texteme memorabile. 3. Macroarticularea câmpurilor referențiale și construcția sensului textual în Creanga de
[Corola-publishinghouse/Science/84995_a_85780]
-
ilustrat de către personajele care cunosc misterele universului, în special "secretul" crengii de aur (= faptul că, dincolo de numeroasele sale forme fenomenale, divinul are o unitate de substanță, accesibilă doar inițiaților). În această situație se află Domnu Stamatin, magii daci și Kesarion Breb. Ca și personajele din câmpul ETHOS, ei cred în primatul spiritualului asupra materialului, dar, spre deosebire de acestea, ei aplică un asemenea principiu și în înțelegerea divinității, nu doar a oamenilor. De-a lungul romanului, această "filozofie" e exprimată de către Magul dac
[Corola-publishinghouse/Science/84995_a_85780]
-
comandamente care nu era necesar să fie înțelese de mulțime." (p. 13) 3.1.1.2. Chiar dacă Domnu Stamatin expune în amănunt doctrina "cunoașterii spirituale", acela care o ilustrează în modul cel mai convingător de-a lungul romanului este Kesarion Breb. Inițiat timp de șapte ani în misterele gnoseologice ale Egipetului, ucenicul dac ajunge să învețe "a ceti semnele pe care le-a pus Dumnezeu în lucruri și în oameni" (p. 98). Această "învățătură" cuprinde, e drept, și cunoașterea rațională, aristotelică
[Corola-publishinghouse/Science/84995_a_85780]
-
o cunoaștere mult mai profundă a naturii lucrurilor, pe care învățatul dac o formulează prin intermediul textemelor [9], [10], [12], [13], [17], [21], [24], [25] și [31] sau în dialogurilor purtate cu episcopul Platon. Cu toate că majoritatea textemelor pe care le vehiculează Breb sunt preluate din repertoriul creștinismului, conversațiile cu episcopul (dintre care cea mai concludentă e următoarea: "Frate Kesarion [...], îmi închipui că mărturisești credința cea adevărată a lui Hristos./ Mărturisesc, răspunse Breb, că spiritul lui Dumnezeu s-a întrupat: aceasta este treimea
[Corola-publishinghouse/Science/84995_a_85780]
-
cu episcopul Platon. Cu toate că majoritatea textemelor pe care le vehiculează Breb sunt preluate din repertoriul creștinismului, conversațiile cu episcopul (dintre care cea mai concludentă e următoarea: "Frate Kesarion [...], îmi închipui că mărturisești credința cea adevărată a lui Hristos./ Mărturisesc, răspunse Breb, că spiritul lui Dumnezeu s-a întrupat: aceasta este treimea cătră care trebuie să ne plecăm, dar, în afară de această alcătuire, stă curat și în sine ceea ce este etern, cuprinzând ființa și neființa. A stat și va sta în afară de orice. Despre
[Corola-publishinghouse/Science/84995_a_85780]