143 matches
-
gen de literatură (poeziei); înainte de acesta a tradus din latină, din istoria veche. Dar după ce și-a dat seama că cei mai mulți dintre scriitorii vremii sale făceau același lucru a abandonat acest proiect pentru a se consacra în întregime căutării laiurilor bretone. După aceea a început să scrie fabule, lucru care a făcut din ea prima femeie franceză autoare de fabule. Ea redă în versuri în franceză, sau mai exact în dialectul anglo-normand, legende bretone, cărora le dă numele de Lais. Laiurile
Marie de France () [Corola-website/Science/329730_a_331059]
-
a se consacra în întregime căutării laiurilor bretone. După aceea a început să scrie fabule, lucru care a făcut din ea prima femeie franceză autoare de fabule. Ea redă în versuri în franceză, sau mai exact în dialectul anglo-normand, legende bretone, cărora le dă numele de Lais. Laiurile (1160-1175) sunt compuse din douăsprezece povești scurte scrise în versuri de opt silabe cu rime plate, de dimensiuni variabile (118 versuri pentru "Lai du Chèvrefeuille" și 1184 de versuri pentru "Eliaduc"). Marie spune
Marie de France () [Corola-website/Science/329730_a_331059]
-
Laurussia) și Gondwana (etapă a formării supercontinentului Pangeea). Dezvoltarea sistemului de munți hercinici s-a făcut la nivelul Europei în două direcții: una NV-SE (direcția armoricană sau hercinică) și alta NE-SV (direcția variscă). S-au identificat 3 faze: Bretonă, Variscă și Asturică. O vie activitate vulcanică de însoțire, a determinat puternice mișcări magmatice efuzive și intruzive. Limita de nord a supercontinentului Gondwana era constituită de un mozaic de microplăci din care se va constitui mai târziu fie vestul (Armorica
Orogeneza hercinică () [Corola-website/Science/333447_a_334776]
-
se întâlneau negustori din multe regiuni. Majoritatea limbilor vorbite pe teritoriul Franței sunt galoromanice (limbi "oïl", limba occitană, limba francoprovensală), dar sunt și alte limbi romanice (limba catalană, limba corsicană), precum și limbi neromanice: limba alsaciană, limba neerlandeză, limba bască, limba bretonă. Din aceste limbi au pătruns în limba franceză cuvinte precum "canevas" „canava” (din limba picardă, una din limbile "oïl"), "brioche" „cozonac” (din limba normandă, altă limbă "oïl"), "oie" „gâscă” (din limba "oïl" vorbită în Champagne), "gamin" „puști” (din limba "oïl
Lexicul limbii franceze () [Corola-website/Science/331267_a_332596]
-
dialect al limbii occitane vorbit în Gasconia), "béret" „beretă” (din dialectul occitan vorbit în Béarn), "airelle" „merișor” (din dialectul occitan vorbit în Cévennes), "cadenas" „lacăt” (din dialectul occitan vorbit în Provence), "bizarre" „bizar” (din limba bască), "bijou" „bijuterie” (din limba bretonă). Încă din secolele al VIII-lea și al IX-lea, numită perioada „renașterii carolingiene”, deci de la începuturile limbii franceze, aceasta începe să se îmbogățească cu cuvinte din limba latină medievală, prin intermediul limbii scrise a clericilor cărturari. Astfel, în cursul Evului
Lexicul limbii franceze () [Corola-website/Science/331267_a_332596]
-
element al unui diftong). Exemplu: > [kaxtivus] > franceza veche "chaitif" > fr. mod. "chétif" „plăpând, firav”, > *[kaxsa] > fr. mod. "caisse" „ladă”. Vocala [y] exista în limba galilor și s-ar putea ca franceza să o fi moștenit din aceasta, ca și limba bretonă, cea occitană și cea francoprovensală. Limba galilor avea și consoana africată [t͡s], care va evolua în [s]: galică *[t͡sukka] > fr. mod. "souche" „buturugă”. Fărâmițarea teritorială a latinei s-a accelerat după căderea Imperiului Roman de Apus
Istoria limbii franceze () [Corola-website/Science/331697_a_333026]
-
mâinile bisericii, și atât cât se face în popor, se face în idiomurile locale, care își pierduseră orice prestigiu. Ele sunt numite "patois", un termen care corespunde aproximativ termenului „grai”, dar se folosește și pentru limbi ca occitana, basca și bretona, având o conotație depreciativă. Elitele adoptă definitiv limba franceză, iar parțial și păturile mai modeste ale populației. În sud numai aristocrația renunță la limba occitană. În orașele din regiunile cu idiomuri "oïl", oamenii de rând vorbesc acele idiomuri și înțeleg
Istoria limbii franceze () [Corola-website/Science/331697_a_333026]
-
1830 se înființează un învățământ de stat neobligatoriu în franceză, deschis tuturor și menit să contribuie la realizarea unității politice și sociale prin limba națională. Combaterea idiomurilor locale devine din ce în ce mai intensă prin intermediul învățământului. O înverșunare deosebită se exercită împotriva limbii bretone. "Regulamentul școlilor primare elementare din arondismentul Lorient" adoptat în 1836 și aprobat de inspectorul general în 1842 interzice elevilor să vorbească bretona chiar și în recreații, interzicând totodată în școli și orice carte în bretonă Totuși, în 1863, mai sunt
Istoria limbii franceze () [Corola-website/Science/331697_a_333026]
-
prin limba națională. Combaterea idiomurilor locale devine din ce în ce mai intensă prin intermediul învățământului. O înverșunare deosebită se exercită împotriva limbii bretone. "Regulamentul școlilor primare elementare din arondismentul Lorient" adoptat în 1836 și aprobat de inspectorul general în 1842 interzice elevilor să vorbească bretona chiar și în recreații, interzicând totodată în școli și orice carte în bretonă Totuși, în 1863, mai sunt încă 7,5 milioane de locuitori, din aproape 38 de milioane, care încă nu cunosc franceza. Momentul hotărâtor pentru impunerea ei este
Istoria limbii franceze () [Corola-website/Science/331697_a_333026]
-
deosebită se exercită împotriva limbii bretone. "Regulamentul școlilor primare elementare din arondismentul Lorient" adoptat în 1836 și aprobat de inspectorul general în 1842 interzice elevilor să vorbească bretona chiar și în recreații, interzicând totodată în școli și orice carte în bretonă Totuși, în 1863, mai sunt încă 7,5 milioane de locuitori, din aproape 38 de milioane, care încă nu cunosc franceza. Momentul hotărâtor pentru impunerea ei este adoptarea în 1881 a legii propuse de ministrul învățământului Jules Ferry. Aceasta instituie
Istoria limbii franceze () [Corola-website/Science/331697_a_333026]
-
franceză. În acest fel se ajunge ca practic toți locuitorii să cunoască franceza, cu prețul înăbușirii idiomurilor locale. La începutul secolului al XX-lea, în școlile, autobusele și alte locuri publice din Bretania se putea vedea inscripția „Interzis vorbitul în bretonă și scuipatul pe jos”. În școli, copiii erau pedepsiți dacă vorbeau bretona. Totuși, idiomurile locale nu dispar. În acea perioadă, la sate sunt încă mijlocul de comunicare cotidian. Deși astăzi franceza s-a impus pe tot teritoriul Franței și în
Istoria limbii franceze () [Corola-website/Science/331697_a_333026]
-
franceza, cu prețul înăbușirii idiomurilor locale. La începutul secolului al XX-lea, în școlile, autobusele și alte locuri publice din Bretania se putea vedea inscripția „Interzis vorbitul în bretonă și scuipatul pe jos”. În școli, copiii erau pedepsiți dacă vorbeau bretona. Totuși, idiomurile locale nu dispar. În acea perioadă, la sate sunt încă mijlocul de comunicare cotidian. Deși astăzi franceza s-a impus pe tot teritoriul Franței și în țările francofone, ea nu se vorbește la fel în toate regiunile. Variantele
Istoria limbii franceze () [Corola-website/Science/331697_a_333026]
-
natura ca parte definită a poemului. În următorul episod care vizează latura umană, putem sesiza filosofia înfrățirii cu natura, prin actul morții, element care a însoțit și creația lui Mihai Eminescu ("Mai am un singur dor"). Versiunea literară în limba bretonă (considerată și cea originală) utilizează rime împerecheate în patru versuri a câte 12 silabe fiecare. Cântecul breton aduce în expunerea orchestrală elemente din aria Sfinxului ("Oedipe"), dar asemenea unui ecou. Episodul 2, care încă păstrează un discurs liniștit, este urmat
Vox Maris () [Corola-website/Science/336367_a_337696]
-
Juillet 1960" Peisajul Lac în Bretania, al aceluiași pictor, pictat la începutul anilor 20, provine din colecția ing. Leon Laserson (1887 - 1946). Lac în Bretania de Theodor Pallady În jur de 1910, Pallady descoperă, în compania lui Nicolae Grant, țărmurile bretone, moment din revine acolo ani la rând. Însă dacă acele prime călătorii în Bretania se manifestau în compoziții definite de simbolism, după primele două decenii al secolului XX lucrurile se vor așeza. Maturitatea lui Pallady era desăvârșită, locul său în
Senzaționale licitații la Artmark by Magdalena Popa Buluc () [Corola-website/Journalistic/105567_a_106859]
-
în Franța, la Saint-Tropez, apoi la Monte-Carlo Monaco, Palm Beach în Floridea Nantucket în Massachusetts, Los Angeles, Nassau în Bahamas. Instalată în Betagne de peste 10 ani, a reușit să capteze frumusețea și lumina paisajelșor din jurul său, mai ales a Coastei bretone de care s-a legat cu poezie și pasiune. Fotografiile sale reflectă sentimentele și emoțiile pe care le resimte în fața frumuseții acestei regiuni. Firul care elagă tot ceea ce fotografiază este lumina ce cade peste un val ce se sparge de
Expoziții de neratat la Teatrul Național din București by Magdalena Popa Buluc () [Corola-website/Journalistic/105587_a_106879]
-
acești ani (1905-1912), în creații la care lumina, pasta, alternanța tonală și pensulația specifică tehnicii vibrau în realizările cele mai profund pe care le-a cunoscut neoimpresionismul românesc, chiar cel european. Valoare estimativă: 20.000 - 40.000 de euro Foto: ”Bretonă la Brolle” de Nicolae Grigorescu O propunere importantă o constituie Bretonă la Brolle, pictată între 1881și 1885 de Nicolae Grigorescu (1838, Pitaru, Dâmbovița - 1907, Câmpina). Ea a aparținut la începutul secolului XX, colecției Constantin C. Orghidan (1874-1944), inginer metalurgist, colecționar
Capodopere ale maeștrilor români într-o licitație de excepție la Artmark by Magdalena Popa Buluc () [Corola-website/Journalistic/105700_a_106992]
-
și pensulația specifică tehnicii vibrau în realizările cele mai profund pe care le-a cunoscut neoimpresionismul românesc, chiar cel european. Valoare estimativă: 20.000 - 40.000 de euro Foto: ”Bretonă la Brolle” de Nicolae Grigorescu O propunere importantă o constituie Bretonă la Brolle, pictată între 1881și 1885 de Nicolae Grigorescu (1838, Pitaru, Dâmbovița - 1907, Câmpina). Ea a aparținut la începutul secolului XX, colecției Constantin C. Orghidan (1874-1944), inginer metalurgist, colecționar, pasionat arheolog, numismat și membru de onoare al Academiei Române, colcție ce
Capodopere ale maeștrilor români într-o licitație de excepție la Artmark by Magdalena Popa Buluc () [Corola-website/Journalistic/105700_a_106992]
-
lucrări de Petrașcu. Stradă din Vitré datează din 1921. În perioada 1919-1921 Gheorghe Petrașcu face mai multe călătorii în nordul Franței și prezintă la Ateneu, în cadrul unor expoziții personale, pânze din Vitré, Morlaix, Saint-Malo sau Ploumanach. Nu era prima incursiune bretonă, locurile fiind vizitate încă de la începutul secolului, atunci când străbătea inițiatic itinerariul lui Nicolae Grigorescu din nordul-vestul Franței. Între 1901 și 1931 Petrașcu va reveni frecvent la Vitré, fiind atras de perspectivele atât de specifice ale orașului medieval. Acel efect de
Licitație Artmark: Paradă a operelor de artă de patrimoniu de la Nicolae Grigorescu la Adrian Ghenie by Magdalena Popa Buluc () [Corola-website/Journalistic/105942_a_107234]