325 matches
-
singură dată, cînd Marie atinse unicul ei punct sensibil. - Ești dură la durere. Gwen va fi poate mai puțin atunci cînd o s-o interogăm. Răspunsul țîșni pe dată, fulgerînd de ură. - Marie Kermeur! Semeni nenorocirea de cînd te-ai Întors! Bretonii nu uită niciodată, fato! Ai să descoperi poate adevărul, dar ai să-l plătești foarte scump! Și n-o să mai ai niciodată loc pe această insulă! - Băgați-o pe vrăjitoarea asta În celulă! zbieră atunci Lucas, văzînd chipul livid al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
rece-front cald -, În căutarea unei explicații plauzibile, cînd exclamația Înăbușită a lui Jeanne Îi reteză elanul. Mama Mariei, Înlemnită, fixa una dintre coroanele de flori așezate pe sicriul lui Loïc. Aceasta era Înconjurată cu o panglică. Textul era În dialect breton. Litere de aur pe fond roșu: Pentru Marie, Cel-de-Sus va judeca, Din miezul stîncii sîngele va picura Iar lumina brusc va apărea. - Cine a putut face una ca asta? exclamă Marie lividă, privindu-i rînd pe rînd pe toți cei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
nu Înțelese cum anume intrase, dar se pomeni cu el În fața ei, În bucătărie. Avu un fior de teamă și simți că-i Îngheață sîngele În vine. O salvă forța pe care i-o transmiseseră generațiile de soții de marinari bretoni din care se trăgea. Se Întoarse cu fața spre Ryan și se stăpîni, dreaptă, mută și În aparență de neclintit. - Credeam că m-ai recunoscut, cînd cu dineul de la castel... Atunci ți-a căzut din mînă tava... De ce n-ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
se Întinde la nesfârșit. Sub un cer de platină, roți dințate uriașe se Învârteau În sens invers. Era martor, poate, la sfârșitul timpului; oricum, lumea, așa cum o știa, ajunsese la un sfârșit. La micul dejun, cunoscu un soi de șaizecioptist breton care conducea atelierul de acuarelă. Era Paul Le Dantec, fratele actualului director al Locului, și făcea parte din nucleul inițial de fondatori. Cu tunica lui indiană, cu barba lungă, căruntă, și cu medalionul În formă de triskel la gât, evoca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
1939. Propunem achiziționarea artefactului contra unei sume discreționare precum și a suportului implicit acordat activității misionare și de binefacere a B.O.R. Arma va fi expusă la Centrul Multicultural al Națiunilor din Lyon, alături de frigăruia lui Sigurd și un dolmen breton. O mare onoare etc. Contact I: Ministrul de Externe, cunoaște mediul ecleziastic în care e la rândul lui cunoscut și, de unii, apreciat. Poate fi favorabil. Contact II: Președintele Laicatului, persoană sigură, atașată valorilor democrației și scopurilor statului multinațional. Favorabil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
la timpul potrivit toate nenorocirile și păcatele ce se tot abăteau asupra oamenilor? - asta nu putea să priceapă Thomas. Pentru că Domnul Îi tot Încearcă, zicea tot Antonia, uneori, fără să fie Întrebată. ...După-amiază, Thomas a băut un GB la Café Breton. A mîncat apoi ceva, nu a știut spre ce a arătat cu degetul, spunînd this. Barmanul nu știa engleză, dar urmărise indexul; i-a pus niște bucățele de carne cu sos condimentat pe o farfurioară. Fără pîine, un aperitiv, specialitatea
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
un aperitiv, specialitatea casei, probabil. A mai cerut un whisky, plătea consumația pe loc, pentru a putea să plece În orice clipă. A sorbit; s-a simțit, dintr-odată, bine. Nu era deloc rău la Madrid, cel puțin pe Calle Breton. Numai bistrouri, oameni cumsecade, fiul la doi pași, fete care Îți făceau cu mîna, dacă ieșeai noaptea singur. Un bătrîn care avea un con fermecat din oțel putea să te vindece de orice boală, dacă i-ai fi cerut; În
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
conștient de aceasta. În clinicile lor, psihiatrii par a imita automatele fabricate de Vaucanson în atelierele sale. Ei fascinează la fel de mult ca cele din urmă, izbutind să atragă și pe psihologii Le Bon și Tarde, dar și pe poetul André Breton. Apropierea se impune de la sine: suprarealismul transpune în plan artistic descoperirile hipnozei, la fel cum psihologia mulțimilor o exploatează în plan social. Scriitura automată și reveriile psihice datorează mult mai mult maeștrilor de la Nancy decît magistrului de la Viena. Freud a
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
internațional. În cadrul grupării unu, unde „integralismul” inițial (vezi Manifestul semnat În primul număr al revistei de Sașa Pană) va ceda treptat locul unei tot mai evidente simpatii pentru programul suprarealist, Voronca va face și el uitată respingerea ideilor lui André Breton ca necorespunzînd „ritmului vremei” și exigențelor „ordinii-sinteză, clasice, integrale”, pentru a-și orienta atenția către promisiunile stării de vis și „semitrezie” - cum scrie el Însuși, În numele Întregii grupări, În pamfletul Coliva lui Moș Vinea. În sfîrșit, ruptura cu unu va
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
Asemenea exemple sînt numeroase În toate textele și ele indică o apropiere importantă de poetica suprarealistă, trimițînd, de pildă, spre universul de imponderabilitate și diafanități al unui Paul Eluard, dar avînd În față și modelul teoretic conturat de un André Breton despre „suprarealitate”, ca spațiu În care realul și imaginarul, Înaltul și adîncul, trecutul și viitorul Încetează să mai fie percepute contradictoriu. Tot către propozițiile din manifestele lui Breton trimit și cultivarea vastei rețele de analogii, cultul imaginii, al relațiilor insolite
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
cu o virtuozitate de excepție, - iar aceasta rămîne fără Îndoială semnul cel mai constant al adeziunii poetului la programul suprarealist și, În genere, al avangardei, oricîte alte trăsături ale scrisului său l-ar diferenția, Îndeosebi În raport cu gruparea patronată de André Breton. E un mod al deschiderii, al ieșirii din rigoarea constrîngerilor formale pe care poetul părea a le Îngădui Într-un moment de „cumințire” a scrisului său, cînd dorința unei anumite recunoașteri „oficiale” și a unei integrări mai evidente În societatea
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
așa de scump. . - Dar e o armoire normande, dragă domnule. . - Pardon, asta am vrut să zic și eu, armoire. - Normande, domnule! apăsa Sultana, ca și când calificativul "normand" reprezenta un caracter de teribilitate în sine. . - Dar dulapul ăsta? . - Vreți să spuneți bufetul breton? La enunțarea prețului, clientul se dezamăgea. Sultana îl stimula: - Gîndiți-vă și dumneavoastră! E un bufet breton. Un om cu umor ar fi ripostat: "Și ce dacă e un bufet breton?" Însă nu reclama nimeni, din cauza misticismului cu care profera cuvintele
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
și eu, armoire. - Normande, domnule! apăsa Sultana, ca și când calificativul "normand" reprezenta un caracter de teribilitate în sine. . - Dar dulapul ăsta? . - Vreți să spuneți bufetul breton? La enunțarea prețului, clientul se dezamăgea. Sultana îl stimula: - Gîndiți-vă și dumneavoastră! E un bufet breton. Un om cu umor ar fi ripostat: "Și ce dacă e un bufet breton?" Însă nu reclama nimeni, din cauza misticismului cu care profera cuvintele Sultana. Clientul fără cunoștințe artistice și snob nu îndrăznea să-și dezvăluie ignoranța. De altfel, dacă
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
teribilitate în sine. . - Dar dulapul ăsta? . - Vreți să spuneți bufetul breton? La enunțarea prețului, clientul se dezamăgea. Sultana îl stimula: - Gîndiți-vă și dumneavoastră! E un bufet breton. Un om cu umor ar fi ripostat: "Și ce dacă e un bufet breton?" Însă nu reclama nimeni, din cauza misticismului cu care profera cuvintele Sultana. Clientul fără cunoștințe artistice și snob nu îndrăznea să-și dezvăluie ignoranța. De altfel, dacă încerca o obiecție, Sultana era înarmată, căci cumpărase o mulțime de opere cu planșe
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
de după război. Până la mijlocul anilor 1950, devenise evident pentru cei care locuiau în regiunile mai puțin dezvoltate ale Franței, ca Bretania și Corsica, că Planul era în primul rând național și nu lua în seama, în mod suficient, neconcordanțele regionale. Bretonii, sub conducerea sus-menționatei CELIB, au dezvoltat un Plan de Acțiune Regional (Plan d'Action Régional) care a luat în considerare situația specifică din Bretania incluzând-o în planul național, iar această abordare a fost adoptată și de alte regiuni franceze
Regiunile și guvernul subnațional: experiența franceză by John Loughlin () [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
ale Franței chiar au reușit să se adapteze la această formă "modernă" de producție agricolă. De exemplu, Bretania a fost în fruntea transformării și modernizării rurale, datorită eforturilor organizațiilor catolice de agricultură precum Jeunesse Agricole Chrétienne JAC (Fermierii Tineri Creștini). Bretonii au importat metode agricole intensive din Danemarca și Olanda și au produs binecunoscutul "miracle Breton". Într-o anumită măsură, acesta a fost rezultatul capacității lor de a combina anumite trăsături tradiționale adânc înrădăcinate ale societății bretone, precum catolicismul și "sociabilitatea
Regiunile și guvernul subnațional: experiența franceză by John Loughlin () [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
schimbări radicale în rolurile îndeplinite de prefecți, creând guverne regionale și reactualizând rolul celorlalte autorități locale. În cele din urmă, noul guvern socialist nu și-a îndeplinit toate promisiunile; de exemplu, un departament basc unificat nu a fost creat, iar bretonii nu au fost mulțumiți de rezultatul final al propunerii de a sprijini limbile minoritare. Ce e remarcabil, totuși, este că, în mare parte, dacă nu toate, promisiunile au fost ținute. Corsica a primit un statut special, iar culturile și limbile
Regiunile și guvernul subnațional: experiența franceză by John Loughlin () [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
de l'atteindre dans sa culture et sa langue" ("A lovi un popor în limba și cultura sa înseamnă a-l răni foarte profund").39 A se observa folosirea de către Mitterrand a cuvântului "popor", care se referă la grupări precum bretonii și corsicanii. Mai târziu acest lucru urma să devină o problemă spinoasă când Curtea Constituțională Franceză a decis că termenul, cu referire la corsicani "le peuple corse" era neconstituțional și că, în Franța, "il n'y a qu'un peuple
Regiunile și guvernul subnațional: experiența franceză by John Loughlin () [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
reușește să finalizeze. Noutatea parodică a subiectului este anunțată chiar din start ("Signori și cavaleri, domnească ginte,/ Voi smulge lucruri noi acestei lire"), unde se vede la lucru conștiința auctorială de care dădea dovadă, raportându-se la ciclurile carolingian și breton. Orlando, nimeni altcineva decât cunoscutul Roland din cântecul de gestă al lui Carol cel Mare și reprezentat de literatura medievală drept un simbol al eroismului cavaleresc, apărător al Sacrului Imperiu Roman și al Bisericii, pe care dușmanii reușesc să-l
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
Rorcesvalles, pusese capăt zilelor lui Roldan cel Fermecat"233), dar și modele epice mai apropiate precum Amadís de Gaula, a cărui ediție princeps (1508) fusese semnată de Garci Ordónez de Montalbo 234 și reproducea tiparul romanelor cavalerești franceze din ciclul breton ("care să fi fost mai plin de virtute cavaler: Palmerin al Engliterei sau Amadís de Gaula?"235). Punctul de plecare al romanului Don Quijote l-ar putea constitui, de fapt, orice operă din registrul celor ce valorizează codul de comportament cavaleresc
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
aflat la mare preț în literatura cavalerească, cel puțin în privința motivației unei largi sfere de fenomene miraculoase. De fapt, introducerea acestei instanțe cu puteri magice juca aici rolul de a o erija într-o continuare a romanelor cavalerești din ciclul breton, care se bucuraseră, în secolul al XII-lea, de autoritatea lui Chrétien de Troyes și își păstraseră avantajul de a fi citite cu interes și în versiunile în proză; prin urmare, afilierea la o scriere de succes ar fi atras
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
și să facă tumbe. Dar cazul acesta al prietenului meu, este un caz particular, mai ales că în curtea lui poate fi întâlnit vițelul Meleșcanu, care are niște urechi leit ca ale politicianului și pe măgărița Monica Macovei (cu are breton exact ca al Monicăi Macovei). Dar nu despre asta voiam acum să vorbesc ci de marota ceea a românilor, născută din timpuri imemoriale, vizavi față de ideea de hoție. Am spus mai sus despre cei care sug fără grijă la pieptul
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
din cadrul ACJF, ai CFTC7. Totuși, el nu a reușit niciodată să-i adune pe toți catolicii angajați în politică. Nici chiar pe cei care proveneau din Rezistență. Astfel, René Pleven, un fost conducător al ACJF-ului, catolic "albastru" din departamentul breton al Coastelor de Nord, care jucase un rol foarte mare în Franța Liberă, a fost atras de Uniunea Democratică și Socialistă a Rezistenței (UDSR), ca și Eugène Claudius- Petit, care provenea din Tînăra Republică și din rîndurile rezistenței creștine provenite
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
unei noi ordini în univers; revoluția poetică "permanentă" invocată de suprarealiști îi repugnă franc. Cuiva care practică "absurditatea dicté-ului suprarealist i se întâmplă să prindă Pitiei interioare vorbe care, din când în când, miră..." În rest, procedeul născocit de André Breton e o "experiență iremediabil ratată". Realitatea e că, oricâte descoperiri de ordin hermeneutic se vor adăuga celor deja cunoscute, ceva rămâne mereu de domeniul irelevatului. "Cea mai frumoasă experiență pe care o putem avea enunța un savant, Albert Einstein -, este
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
nici optimistă nici pesimistă", ea sugerând mai degrabă "o a treia stare a spiritului în care contrariile încetează". Consecință încurajantă: "Nu mai există contrarii deasupra unui anumit nivel de altitudine" (Orientări, 1943). Poziție identică (încă din 1930) la turbulentul André Breton în al doilea Manifest suprarealist: Totul îndeamnă să credem că există un oarecare punct al spiritului în care viața și moartea, realul și imaginarul, trecutul și viitorul, comunicabilul și incomunicabilul, înaltul și afundul încetează de a fi contradictorii..." Bipolaritățile se
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]