328 matches
-
Press, Oxford, 2001. Borchin, Mirela-Ioana, Lingvistică în știință secolului al XX-lea, Editura Excelsior, Timișoara, 2001. Borcilă, Mircea, Eugeniu Coșeriu, fondator al lingvisticii că știința a culturii, în vol. Un lingvist pentru secolul XXI, Editura Știință, Chișinău, 2002, pp. 31-39. Breton, Roland, Atlas des langues du monde. Une pluralité fragile, Autrement, Paris, 2003. Breton, Roland, Géographie des langues, PUF, Paris, 1976. Brown, Keith; Miller, Jim, The Cambridge Dictionary of Linguistics, Cambridge University Press, Cambridge, 2013. Bröndal, Viggo, Essais de linguistique générale
[Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
Excelsior, Timișoara, 2001. Borcilă, Mircea, Eugeniu Coșeriu, fondator al lingvisticii că știința a culturii, în vol. Un lingvist pentru secolul XXI, Editura Știință, Chișinău, 2002, pp. 31-39. Breton, Roland, Atlas des langues du monde. Une pluralité fragile, Autrement, Paris, 2003. Breton, Roland, Géographie des langues, PUF, Paris, 1976. Brown, Keith; Miller, Jim, The Cambridge Dictionary of Linguistics, Cambridge University Press, Cambridge, 2013. Bröndal, Viggo, Essais de linguistique générale, Munksgaard, Copenhague, 1943. Budagov, R.A., Introducere în știință limbii, traducere și note de
[Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
în "Moldova istorică"; Merlan (2002: 141) menționează această sintagmă printre "construcțiile de umplutură", considerând că este prezentă, alături de altele, "îndeosebi în limbajul tinerilor [...] pentru a da emfază comunicării" și își ilustrează afirmația cu două exemple: Vreau să vă spun că bretonii din Franța s-au autorealizat, singuri și-au asigurat învățământul; Dar vreau să vă spun că aceasta a dus la faptul că Moldova este fărămițată astăzi. 4.4. Expresiile "autorității" Clișeul vreau să (vă) spun foarte clar valorifică semantismul termenului
[Corola-publishinghouse/Science/85023_a_85809]
-
doamnelor este mai scurt, ușor ondulat cu fierul de păr, pieptănat după urechi spre spate și prins sus. Era o coafură mai practică care putea fi purtată și de femeile angajate în industrie. Cu timpul se ajunge chiar la tunsura breton. Bărbații abandonează părul lung strîns într-o codiță la spate, tipic pentru secolul precedent. În schimb, pe la mijlocul secolului XIX apar bărbile, considerate la început ca un semn de protest al unor spirite radicale și revoluționare (e.g. Marx și Engels). Cu
by ADRIAN NICOLESCU [Corola-publishinghouse/Science/1104_a_2612]
-
202 î.Hr.), campaniile lui Napoleon din Italia (1796-97) și Rusia (1812) etc. Cum altfel decît războaie de mișcare ar fi putut fi războaiele în care cel puțin o parte implicată în conflict folosea carele de luptă (e.g. egiptenii, hitiții, persanii, bretonii) sau folosea masiv cavaleria (e.g. asirienii, thessalienii, mongolii, hunii, chinezii) sau chiar elefanții (carthaginezii, persanii, indienii). Marile bătălii navale de la Salamina, Actium, Lepanto, Gravelines, Trafalgar, Tsushima, Iutlanda și Midway implicau manevre de mișcare. La Salamina și la Actium tactica a
by ADRIAN NICOLESCU [Corola-publishinghouse/Science/1104_a_2612]
-
Comunicarea, (ed. a II-a) Denis McQuail Comunicarea, Lucien Sfez Comunicarea interculturală. Paradigma pentru managementul diversității, Silvia Popescu Comunicarea mediatică, Henri Boyer, Guy Lochard Comunicarea politică, Jacques Gerstlé Comunicarea publică, Pierre Zémor Convinge fără să manipulezi. Învață să argumentezi, Philippe Breton Deontologia mijloacelor de comunicare, Jean-Claude Bertrand Discursul autonom. Strategii de comunicare, Arthur Suciu Introducere în știința comunicării și a relațiilor publice, Flaviu Călin Rus Manipularea cuvîntului, Philippe Breton Mesajul - conținut și relație, Laurențiu Șoitu, Politicul în paranteză. Metode calitative de
[Corola-publishinghouse/Science/84943_a_85728]
-
Comunicarea publică, Pierre Zémor Convinge fără să manipulezi. Învață să argumentezi, Philippe Breton Deontologia mijloacelor de comunicare, Jean-Claude Bertrand Discursul autonom. Strategii de comunicare, Arthur Suciu Introducere în știința comunicării și a relațiilor publice, Flaviu Călin Rus Manipularea cuvîntului, Philippe Breton Mesajul - conținut și relație, Laurențiu Șoitu, Politicul în paranteză. Metode calitative de cercetare în comunicarea interculturală, Georgina Oana Gabor PR politic, Flaviu Călin Rus Propaganda politică, Jean-Marie Domenach Relații publice din perspectivă sociologică, Răzvan Enache Relații publice și publicitate, Flaviu
[Corola-publishinghouse/Science/84943_a_85728]
-
reușește să finalizeze. Noutatea parodică a subiectului este anunțată chiar din start ("Signori și cavaleri, domnească ginte,/ Voi smulge lucruri noi acestei lire"), unde se vede la lucru conștiința auctorială de care dădea dovadă, raportându-se la ciclurile carolingian și breton. Orlando, nimeni altcineva decât cunoscutul Roland din cântecul de gestă al lui Carol cel Mare și reprezentat de literatura medievală drept un simbol al eroismului cavaleresc, apărător al Sacrului Imperiu Roman și al Bisericii, pe care dușmanii reușesc să-l
by Livia Iacob [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
Rorcesvalles, pusese capăt zilelor lui Roldan cel Fermecat"233), dar și modele epice mai apropiate precum Amadís de Gaula, a cărui ediție princeps (1508) fusese semnată de Garci Ordónez de Montalbo 234 și reproducea tiparul romanelor cavalerești franceze din ciclul breton ("care să fi fost mai plin de virtute cavaler: Palmerin al Engliterei sau Amadís de Gaula?"235). Punctul de plecare al romanului Don Quijote l-ar putea constitui, de fapt, orice operă din registrul celor ce valorizează codul de comportament cavaleresc
by Livia Iacob [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
aflat la mare preț în literatura cavalerească, cel puțin în privința motivației unei largi sfere de fenomene miraculoase. De fapt, introducerea acestei instanțe cu puteri magice juca aici rolul de a o erija într-o continuare a romanelor cavalerești din ciclul breton, care se bucuraseră, în secolul al XII-lea, de autoritatea lui Chrétien de Troyes și își păstraseră avantajul de a fi citite cu interes și în versiunile în proză; prin urmare, afilierea la o scriere de succes ar fi atras
by Livia Iacob [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
-l drept „stat muncitoresc degenerat”, condus de o „birocrație* termidoriană”, dar al cărui principiu continuă să-l apere. în 1938, el cheamă la constituirea Internaționalei a IV-a, întreținând, în același timp, legături cu intelectuali revoluționari, cum e suprarealistul Andrî Breton. La 20 august 1940, însă, după mai multe tentative nereușite de asasinat*, este ucis la Mexico de către Ramon Mercader, un agent al lui Stalin, lăsându-și partizanii orfani. TROȚKIȘTI La 3 septembrie 1938, Internaționala a IV-a este fondată în
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
tuturor, execuția urmînd în 24 de ore. August 1936: lumea urmărește cu atenție Spania. Eforturile lui Victor Serge, eliberat și primit în Belgia și în Franța, ale fiului lui Troțki, a diferitelor grupări troțkiste și suprarealiste, printre care și André Breton, de a stîrni indignarea Occidentului, se lovesc de inerție, de confuzie, de neîncredere și mai ales de refuzul intelighenței progresiste, dar și al organizațiilor socialiste de a distruge fronturile populare în Franța și în Spania 13. Cinci luni mai tîrziu
Europa comuniştilor by José Gotovitch, Pascal Delwit, Jean-Michel De Waele [Corola-publishinghouse/Science/1433_a_2675]
-
internațional. În cadrul grupării unu, unde „integralismul” inițial (vezi Manifestul semnat În primul număr al revistei de Sașa Pană) va ceda treptat locul unei tot mai evidente simpatii pentru programul suprarealist, Voronca va face și el uitată respingerea ideilor lui André Breton ca necorespunzînd „ritmului vremei” și exigențelor „ordinii-sinteză, clasice, integrale”, pentru a-și orienta atenția către promisiunile stării de vis și „semitrezie” - cum scrie el Însuși, În numele Întregii grupări, În pamfletul Coliva lui Moș Vinea. În sfîrșit, ruptura cu unu va
[Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
Asemenea exemple sînt numeroase În toate textele și ele indică o apropiere importantă de poetica suprarealistă, trimițînd, de pildă, spre universul de imponderabilitate și diafanități al unui Paul Eluard, dar avînd În față și modelul teoretic conturat de un André Breton despre „suprarealitate”, ca spațiu În care realul și imaginarul, Înaltul și adîncul, trecutul și viitorul Încetează să mai fie percepute contradictoriu. Tot către propozițiile din manifestele lui Breton trimit și cultivarea vastei rețele de analogii, cultul imaginii, al relațiilor insolite
[Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
cu o virtuozitate de excepție, - iar aceasta rămîne fără Îndoială semnul cel mai constant al adeziunii poetului la programul suprarealist și, În genere, al avangardei, oricîte alte trăsături ale scrisului său l-ar diferenția, Îndeosebi În raport cu gruparea patronată de André Breton. E un mod al deschiderii, al ieșirii din rigoarea constrîngerilor formale pe care poetul părea a le Îngădui Într-un moment de „cumințire” a scrisului său, cînd dorința unei anumite recunoașteri „oficiale” și a unei integrări mai evidente În societatea
[Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
comunicare și reverberează în același registru, de regulă fără picturalitate. Se rețin câteva crochiuri „de voiaj”, ocazionale, cu subiect lutețian sau, mai larg, galic, tributare întrucâtva unui anumit „exotism” cultural convențional (Luteția dezbrăcată, Din Turnul Eiffel, Pădurea de la Barbizon, Amurg breton ș.a.), precum și câteva „cărți poștale” bucolice, agreabile. Arsenalul lexical, imagistic și prozodic este cel curent în epocă, metaforele sunt câteodată ingenioase, dar nu frapante prin originalitate, stilul e lipsit de stridențe, dar și de vigoare. În Schimbarea la față (1970
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285567_a_286896]
-
cugetul și sufletul omului. Și în cazul lui Tournier, adevărul romancierului din epicele tablouri vivante, eclipsează adevărul istoric. Așa se face că cititorul se lasă cucerit de întâlnirea dintre Gilles și Ioana la castelul Chinon, moment în care tânărul nobil breton simte că destinul lui s-a decis. Ioana era pentru el idealul întrupat, un tovarăș de arme și de joc și, totodată o femeie, și nu una oarecare, ci o sfântă, de a cărei puritate și inocență copilărească este copleșit
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
mâini, povestirea se deapănă alternativ pe două voci (partituri), Anne Parlange substituindu-se dicțiunii inconfundabile a divinului marchiz, în timp ce Vincent Lestréhan oferă o excelentă cronică a celebrului ospiciu, substituindu-se unui personaj fictiv, un anume Morvan Tonnerre, de felul lui breton și șchiop în urma unui accident pe mare. Aflat din fragedă tinerețe în slujba domnului François de Coulmiers care tocmai a fost numit la conducerea ospiciului din Charenton, este promovat în postul-cheie de econom adjunct. Morvan va fi omul providențial din
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
al cărui formalism declamator trădează uscăciunea sufletească a unei emoții profesionalizate, lipsite de dimensiunea intelectuală („substanțială”) a trăirii interioare. Viața nu trebuie despărțită de artă, afirmă el la unison cu mișcările avangardiste, pomenindu-i pe Tristan Tzara și pe André Breton; complexitatea sufletească a unui actor cu adevărat mare este prezentă, în aceeași măsură, și în existența sa cotidiană, așa cum - spune în continuare P. - pentru un boxer antrenamentul nu este o simplă pregătire profesională, ci însuși modul său de a fi
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288780_a_290109]
-
Cartea Oltului. Se lansează poeții Cercului literar de la Sibiu și cei de la Albatros, dar proliferează, din păcate, și poezia proletcultistă. Grupul suprarealist, alcătuit din Gellu Naum, Gherasim Luca, D. Trost, Virgil Teodorescu și Paul Păun, e receptat elogios de André Breton. Lui Gellu Naum îi apar în această perioadă (după Drumețul incendiar, din 1936, și Libertatea de a dormi pe o frunte, din 1937) volumele Vasco da Gama (1940), Culoarul somnului (1944), la care se adaugă manifestele, volumul de proză, textele
[Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
iar la Paris, la curtea lui Carol cel Pleșuv, Johannes Scottus Eringena făcea același lucru. Cei doi încercau să combine filozofia greacă tîrzie cu credințele celtice în reincarnare. În mănastirile din insule o mare importanță era acordată studiilor profane. Tinerii bretoni veneau în Irlanda pentru a studia ceea ce se putea învăța numai la Alexandria sau Constantinopol. Reputația culturii irlandeze era atît de mare, încît mulți călugări europeni au mers să-și completeze cunoștințele în insula în care înflorea știință și cultură
Studii irlandeze by Codruţ Constantinescu [Corola-publishinghouse/Science/909_a_2417]
-
Orașul a fost distrus de hoardele hune comandate de fiorosul Atilla: noaptea este luminată de torțe și de focurile care încă mai ard în oraș. Un mare număr de huni și ostrogoți aduc un omagiu conducătorului lor. Uldino, tânărul sclav breton al lui Atilla, prezintă învingătorilor un grup de fecioare din Aquileia care luptaseră curajos alături de tații și frații lor și scăpaseră din măcelul general. Printre acestea se află și Odabella, care își văzuse tatăl ucis și care credea că iubitul
Opera italiană în capodopere by Alexandru Emanoil () [Corola-publishinghouse/Science/1302_a_1926]
-
cel mai important, permițîndu-le astfel să-și sporească în mod considerabil acțiunile. Libia evită totuși să fie implicată direct în realizarea acestui program, în așa fel încît să nu întîlnească obstacole în cumpărările sale de arme din Franța. Bascii și bretonii pleacă din Franța în Algeria prin Spania, corsicanii tranzitează prin Roma și Tripoli (David Floyd, "Arab aid rebels in France", Daily Telegraph, 26 martie 1977, Londra). Această informație a fost reluată în esență de cotidianul France-Soir în numărul său din
by Jean Servier [Corola-publishinghouse/Science/1077_a_2585]
-
secretă a lui Dalí (1942) sau Jurnalul unui geniu (1961). În cele ce urmează, încercăm să identificăm ansamblul de principii ale doctrinei, modul lor de structurare într-un sistem explicativ coerent, în relație cu doctrina "automatismului suprarealist" promovată de André Breton, ale cărei limite încearcă să le depășească, cu teoriile psihiatrice contemporane și, mai ales, cu psihanaliza freudiană. "Metoda paranoico-critică" reflectă și, în același timp, este un îndrumar pentru propria practică a artistului. Faimoasele "imagini duble", ce caracterizează multe din operele
[Corola-publishinghouse/Science/84973_a_85758]
-
este vorba mai curând de un continuum al stărilor delirante, de la cele mai blânde, la cele foarte acute), că delirurile nu sunt entități absolute, ci, mai curând, fenomene complexe, multidimensionale. Metodă paranoică (I) În primul Manifeste du surréalisme (1924), André Breton postula supremația minții asupra materiei și, printr-o interpretare liberă a teoriei freudiene, expresia proceselor de gândire inconștientă, cu un minim de control din partea eului: Suprarealism, subst. Automatism psihic pur prin care ne propunem să exprimăm verbal, în scris sau
[Corola-publishinghouse/Science/84973_a_85758]