1,259 matches
-
Bagă palma sub bărbia fetei și-i ridică obrazul. Doi ochi senini, migdalați, cu luciri vii în adîncuri, peste care s-a așternut o pînză transparentă de liniște, îl învăluie în apa lor, ca marea în zori, la schimbarea sensului brizei, cînd te cheamă în adîncuri, pe firul razelor reflectate, în cerul răsturnat. Nici nu știu dacă ți-am mulțumit pentru flori... În schimb, surîde fata, născînd un rictus în colțul gurii, întunecîndu-și o clipă privirea -, ai știut să pui întrebări
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
La început de tot, când ne-am mutat în Drumul Taberei, D 13 semăna cu un vapor ancorat într-un port aproape pustiu. La distanțe măricele se mai zăreau și alte nave, iar între ele, apa fremăta, mângâiată nu de briză, ci de vântul câmpiei, o întindere de noroaie clisoase și gunoi. Dimineața, când pleca la serviciu, mama își vâra picioarele în pungi de-un leu (de culori diferite), pe care le lega cu sfori sub genunchi. Ajungea la asfalt abia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
refuzase pînă și posibilitatea de a se considera om, și se blestema pentru prostia de a nu fi revendicat mai devreme ceea ce socotea că-i aparține. Ani Întregi În care-și rumegase singurătatea și angoasa la prova unui vapor, Îndurînd briza de pe mare, ploaia, vîntul sau un soare necruțător, În așteptarea unei voci prietenoase, a unui gest amabil sau a unui semn cît de mic de dreptate din partea celor care refuzau să accepte că nu era vinovat că se născuse diform
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
ca de manichiură. Partea cu tăiatul mi-o amintesc. Era rochia mea de vară, din crep de bumbac, de la Espre. Mi-amintesc că atunci când am comandat rochia aia din catalog, era să cer două, sunt atât de comode, lejere, cu briza care încearcă să intre pe la mâneci și să-ți ridice tivul pe lângă șolduri. Dar dacă n-ar fi pic de vânticel, ai transpira-o toată, iar crepul de bumbac s-ar lipi de tine ca cele unșpe ierburi și mirodenii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
când am coborât din pat să arunc o privire, hainele mele de școală erau în flăcări. Atârnând uscate pe frânghia de rufe și umflate de aer. Rochii și pulovere și pantaloni și bluze, toate arzând și descompunându-se în bătaia brizei. În câteva secunde, tot ce iubeam a dispărut. Flash. Sari înainte cu câțiva ani mai târziu, la mine matură și mutându-mă. Dă-mi un nou început. Sari la o noapte anume, cineva sunând de la un telefon public ca să-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
puținele lucruri care n-au luat foc: Un flacon de Valium. Pornesc în jos pe marile scări circulare. Manus, când a intrat cu forța să mă omoare, a lăsat ușa din față deschisă, iar infernul de la primul etaj aspiră o briză răcoroasă de aer nocturn pe scări în sus, în jurul meu. Stingându-mi lumânările. Acum, singura lumină e infernul, un uriaș radiator electric zâmbind la mine în jos, eu bine pătrunsă în cele unsprezece ierburi și mirodenii ale mele de șifon
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
la numărul pe care l-a lăsat. Să știți că Evie răspunde de la primul apel. Și Evie zice: — Alo? Nu se aude nimic, cu excepția sunetului a tot ceea ce am făcut, detectoarele de fum și flăcările, clinchetul candelabrului în vreme ce-l mișcă briza, asta-i tot ce se aude la capătul ei de fir. Evie zice: — Manus? Undeva, în sufragerie poate, tavanul se prăbușește, și scântei și tăciuni țâșnesc pe ușa sufrageriei și se împrăștie pe podeaua holului. Evie zice: — Manus, nu face
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
fie un om liber și independent, al cărui antebraț avea să demonstreze, într-o zi, ca atinsese râvnitul rang de Căpetenie a Războinicilor, Constructor de Nave, sau chiar legendarul titlu de Mare Navigator pe Infinitul Ocean. Se lasă seară. O briză ușoară agită apele transparente ale imensei lagune, bătând dinspre Raiatea, a cărei silueta se profila la douăzeci și ceva de mile distanță 1. După ce urmări câteva clipe un pescar care-și aruncă năvoadele de pe o stâncă a insulei Piti-UnTai, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
petrec dincolo de linia orizontului și, privindu-l cum rămâne absorbit, cercetând apă, cerul, vântul și păsările marine, ai fi putut crede că mintea lui aranjează neîncetat piesele unui complicat puzzle. Într-o seară călduroasă, în care nici cea mai slabă briză nu umflă pânzele, Navigatorul-Căpitan trimise după Tapú Tetuanúi și, după ce le ceru celorlalți printr-un semn să facă liniște totală, arată spre babord și spuse: — Ia seama la valurile astea, ascultă cum se lovesc de chila. Ce concluzie tragi? Băiatul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
căci calculară că trebuia să aibă cel putin cincizeci de metri lungime pe șase lățime și era încununată de catarge extrem de înalte, de care atârnau uriașe vele albe, care semănau cu niste munți, capabili să prindă și cea mai mica briză care ar fi bătut peste ocean. Ce ambarcațiune era aceea - dacă într-adevăr era vorba despre o ambarcațiune - și ce fel de uriași o cârmuiau? Desigur că nimeni de pe bordul catamaranului nu mai văzuse așa ceva, nici macar nu mai auziseră vorbindu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
din această lume, iar în cele din urmă nega convins: Nu observ nici o diferență. —N-o observi, pentru că nu te-ai uitat la el, răspunse. Dar dacă ai fi fost atent, ai fi băgat de seamă că, deși sufla o briză ușoară dinspre nord-est, norul acela este în același loc de mult timp, ceea ce înseamnă că ceva îl împiedică să înainteze... Îl ciocani ușor în cap, ceea ce-l obligă pe Tapú Tetuanúi să se scarpine, mai degrabă afectat de propria neștiința
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
Nici nu e nevoie să mă-nțelegi. Cel mai probabil, totul e în imaginația mea, iar acel taifun nici n-o să se formeze. Și când vom ști sigur? —Mâine... răspunse Miti Matái, zâmbind. Dacă de dimineață nu se va porni briză, pe înserate o să se deschidă Cutia Vanturilor. În noaptea aceea, sub o căldură atât de zăpușitoare încât aproape că-i împiedica și să vâslească, se apropiară din nou de coastele insulei, de unde-i luară pe Roonuí-Roonuí și pe iscoadele lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
Mai rămăsese doar o oră și ceva până la căderea serii, dar era evident că, în ritmul incredibil în care se apropiau dușmanii lor, aveau să îi ajungă înainte ca întunericul nopții să le vină în ajutor. Nu bătea decât o briză slabă, în direcția țărmului, iar marea era calmă, ca și cum forțele naturii ar fi hotărât să se alieze de această dată cu sângeroșii Te-Onó. Se răspândi panică. Fetele izbucniră în plâns, la gândul că proaspăt recăpătata lor libertate nu era decât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
două vele spaniole albe, puternice și flexibile se întinseră de la un capăt la altul al ambarcațiunii, din vârful catargelor până la extremitatea balansierelor, formând două triunghiuri uriașe care acopereau puntea în așa fel încât prindeau și cel mai mic suflu al brizei care le-ar fi venit dinspre pupă. —Toți la pupă! ordona din nou Miti Matái. Se supuseră imediat și de îndată provele gemene se ridicară aproape un metru deasupra apei, astfel că acum chilele în formă de „V“ ale Mararei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
si un curent puternic îi împingea spre est, în timp ce alizeele, atât cele din nord, cât și cele din sud, își pierduseră, încetul cu încetul, toată forța, transformându-se într-o atmosferă densă și zăpușitoare. La căderea serii se ridică o briză ușoară, care se menținu vreo oră, lăsând apoi oceanul cufundat într-o nemișcare de moarte, în care totul era tăcut; nici macar apă nu mai clipocea, nici nu le mai șoptea vorbe dulci carenelor vasului. Urcară iarăși fantome din adâncuri și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
era singur, prima dată În viața asta cel puțin. După plecarea camionului, a așteptat Îndelung În tufișuri. Nu știa ce așteaptă, oricum, a așteptat ghemuit, cu fundul aproape lipit de pământ, cu genunchii strânși sub bărbie. La venirea serii, când briza se pornise iarăși, s a Întors acasă și s-a așezat pe verandă. A stat și a tot așteptat până la căderea nopții, până ce n-a mai văzut nimic În afara siluetelor copacilor, proiectate pe Întinderea nesfârșită a mării, când s-a
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
cu frunza, chicotind În același timp. știu eu o scurtătură spre casa ta. Când s-a făcut vremea să plece de la școală, cerul se peticise cu nori de un albastru argintiu, iar căldura nu mai era chiar atât de Înăbușitoare. Briza se Întețise și amenința cu unele dintre acele bruște averse pentru care Perdo e bine-cunoscută. Abia ajunseseră la capătul potecii care duce la drumul mare, când au dat peste câțiva băieți de la școala lor. Stăteau pe vine În așteptare, lângă
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
Te-a cuprins oboseala! a spus ea și i-a dat banana. Mănânc-o, o să-ți revii. Era bine coaptă, moale și dulce. Adam a mâncat o repede și și-a șters degetele lipicioase pe haine. Poate că fusese datorită brizei răcoroase, poate că nu era decât o părere, dar tremurul pe care-l resimțea În coșul pieptului a Început să-i treacă și bătăile inimii i s-au potolit. și-a mijit ochii să nu-i intre praful În ei
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
până târziu În noapte. Înainte de a adormi, Adam avea să-și pună lanterna magică și să privească scenele rotitoare bine-cunoscute, avea să asculte râsetele din depăr tare și să adulmece mirosul dulceag de carne friptă și de cărbune purtat de briza mării. Nu, și-a spus Adam, el nu era chiar ca băieții ceilalți. Mai Încet, Johan, mai Încet! Traversau orașul tăcut În mare viteză, luminile de neon pătau noaptea cu tentații electrice. PUSSY CAT $ $ $ SHANGHAI DREAM COPACABANA FANTASY GIRLS GIRLS
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
mare, pășea peste bolovani și se apropia cât mai mult de mal, până când clipocitul valurilor acoperea și cele mai slabe acorduri care Însoțeau eroinele muribunde ale lui Karl. Câteva bărci pluteau pe marea albastră cu pânzele tremurând molatic În suflul brizei, În vreme ce pescarii aruncau năvoadele, apoi le trăgeau cu prada lor sărăcăcioasă, ceva scrumbii, bonite ori hamsii. El rămânea să-i privească până ce i se limpezea capul și i se potolea furia. — Ce-i cu tine? De ce ești așa de furios
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
lui, chiar tu mi-ai spus asta. Vreau să-mi cunosc viața, adevărata mea viață. — Dar asta, a exclamat Karl și a arătat cu amândouă mâinile În jur, asta-i viața ta, nu e destul? În seara aceea nu sufla briza. Perdelele de dantelă roz atârnate la ferestrele deschise tot timpul nici măcar nu tremurau. Adam privea motivul cu care erau decorate, crizanteme și frunze de palmieri. Totul părea neclintit și sufocant. — Maică-ta nu era de prin părțile astea, avea să
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
cu pânze enorme. Hei, tu simți mirosul mării? Adam abia a dat din cap. De fapt nu mirosul mării-l simțea, ci o duhoare persistentă, acră, de gunoaie putrede și de benzină și numai o vagă boare de umezeală prin briza uscată. Fapt e că uităm că Malaysia e chiar lângă noi, a continuat Din. Dacă vrem, putem chiar să Înotăm până acolo! E, pe drept cuvânt, o parte a Indoneziei. Am putea să o anexăm cu ușurință. A Întins un
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
avem voie să venim pe-aici. Ar trebui să dormim. — știu. De-asta ar fi trebuit să rămâi În pat. — N-am putut să dorm. Sunt Îngrijorat. Pentru ziua de mâine. Johan nu i-a răspuns. Adam n-auzea decât briza mării care se cam Întețise și aducea vuietul valurilor de dincolo de dealuri, marea părea dintr-odată aproape, ușor de ajuns. Johan a oftat. — Prostule, i-a zis. Dar nu părea supărat. Hai, nu mai e departe! Pășeau cu greutate pe
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
pasul sigur, fără să Încetinească. La răstimpuri se oprea și-l aștepta pe Adam, Îi Întindea mâna ca să-l ghideze și să se asigure că n-o să cadă. Nu-i plăcea când Adam cădea. Dar marea era aproape, simțeau prospețimea brizei, iar vuietul valurilor creștea pe măsură ce urcau panta. Nici măcar când alunecau nu țineau seamă de ascuțișul pietrelor de sub tălpi. — Acolo, Adam, a zis Johan când au ajuns În vârful movilei. Acolo e! Adam s-a așezat pe un bolovan plat aflat
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
și Sud), Agigea, Techirghiol, Costinești, Neptun, Saturn, Jupiter, Mangalia, Năvodari și alte câteva, care, asemeni unui colier de perle se înșiră de-a lungul țărmului Mării Negre strălucind în luminile călduroase ale astrului ceresc, Soarele. Scăldate de licăririle amurgului, mângâiate de briza plăcută a mării în înflăcărarea asfințitului și a lacurilor cu apă purpurie, înmiresmate de parfumul amețitor și mov al florilor multicolore ce înșiră pretutindeni în urma lor adieri dulci mirositoare, aceste stațiuni sunt unice în felul lor. În profunzimi misterioase, cât
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]