319 matches
-
Focul cu Apă și mărind imunitatea și rezistența. Acest exercițiu tonifică și diafragma și adâncește respirația. Deschideți pieptul și întindeți partea superioară a coloanei (fig. 35) Acest exercițiu este bazat pe unul dintre pașii folosiți în cele Opt Piese de Brocart, dar e mult mai ușor de practicat. Deschide chakra inimii, stimulează glanda timusului și determină o întindere profundă a părții superioare a coloanei vertebrale. Metodă: stați în picioare în postura Calului și încleștați-vă mâinile la spate, cu degetele întrepătrunse
[Corola-publishinghouse/Science/2142_a_3467]
-
hinterlandul și intensitatea acestui comerț, spusele unui negustor arab din epocă sunt edificatoare, credem noi, în acest sens: “Vreau să duc șofran persan în China, unde am auzit că are un preț mare, iar apoi porțelan din China în Grecia, brocart grecesc în India, oțel indian la Alep, sticlă de Alep în Yemen și stofe vărgate din Yemen în Persia”. Așadar, aceste mișcări de transport comercial seamănă mult ca organizare, rute parcurse și destinațiițintă vizate cu fluxurile maritime actuale (nu însă
Lumea arabă - un spațiu geopolitic intermediar by Cezar Teclean () [Corola-publishinghouse/Science/1590_a_3052]
-
calea de mijloc - ca mai toți filosofii Antichității. Afectarea mizeriei este pentru el perfect echivalentă cu etalarea bogățiilor. Modelele lui Aristip nu sunt nici cerșetorul, nici bogătașul. El nu vede mai multă virtute în straiele zdrențăroase decât în veșmintele de brocart și de mătase. Dacă într-adevăr banii nu contează sau, oricum, nu contează cine știe ce (lucru pe care Aristip îl crede), măcar să servească la ceea ce sunt destinați: să te scutească de necazuri - o lecție hedonistă despre evitarea neplăcerilor... 6 Recuzarea tuturor
[Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
asemenea participanți egalând fastul obișnuit la Curtea bazileilor. Ceea ce probabil că și dorea N.B., căruia Gavriil Protul îi zice „ighimon”, iar Manuil din Corint „împărat”, și care pe fresca de la mănăstirea Snagov este arătat având cusut pe straiele sale de brocart purpuriu vulturul bicefal al Bizanțului. Pe altă parte, un șir de oameni de carte, în fruntea căruia trebuie așezat Macarie, mitropolit al Ungrovlahiei între 1512 și 1522, a participat la îmbogățirea fondurilor de manuscrise ale mănăstirilor și la înzestrarea cu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288381_a_289710]
-
o situație de vase comunicante: unul crește din celălalt, nivelele comunică osmotic, se egalizează și se confundă, se provoacă reciproc la o mișcare de translație și echivalare, propusă privirii ca spectacol al metamorfozelor perpetue: „pe ghergheful Înalților cedri se urzește brocartul poemului”, „visul plăpînd ia forma zăpezilor din zboruri”, „frunzele sunt fluturii verzi adormiți În cuvinte”, „elanul se imprimă În arbore și-n slovă”, „cu un toiag Învie În literă un șipot”, „e seva care urcă În glas și În tulpină
[Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
confortabil și vesel mobilat, și m-a săgetat senzația că era atât de curat și de îngrijit și de comod în comparație cu murdăria sordidă de la Capul Shruff, pe care nu mai aveam nici un chef s\-l înfrumusețez. Fotolii confortabile, îmbrăcate în brocarturi luminoase, un vas uriaș plin de orhidee sălbatice, fuxii, răscoage și nalbe violete care creștea printre stânci! Un slujbaș nu foarte disprețuitor s-a apropiat să mă întrebe ce doresc. Eram îmbrăcat în pantaloni de pânză murdari și ușor suflecați
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
nu foarte disprețuitor s-a apropiat să mă întrebe ce doresc. Eram îmbrăcat în pantaloni de pânză murdari și ușor suflecați, și o cămașă albastră, cam volantă, dar asemenea costum putea fi tolerat dimineața, chiar în prezența fotoliilor îmbrăcate în brocart. Am spus: — Scuzați-mă, doresc să știu dacă domnișoara Vamburgh mai locuiește aici. Omul îmi aruncă o privire ciudată și-mi răspunse: — Domnul și doamna Arbelow se găsesc în holul mare, domnule. Sfinte Dumnezeule! Am intrat pe ușa pe care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
simbolismului cu parnasianismul și primul modernism, unde confesiunea e saturată de artefact cultural și clișee estetizante. Forma și prețiozitatea artistă sunt ale sonetului de școală parnasiană (Hérédia, la noi Al. Macedonski): „Ci vreau ca-n hieratică găteală/ Sub valuri de brocarturi și mărgele,/ Simțirea mea s-apară ideală”, iar imagismul reificat abundă: „camee”, cupe de ametist, trupuri de chihlimbar cu sânge de rubine, „cerul de zmalț albastru”, apusuri de mărgean. Dar la fel de prezente sunt și elementele poeticii simboliste: regia misterului, a
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289738_a_291067]
-
peisagistică antropomorfă, unde valul mării răstoarnă trupul ca „un amant grăbit”, iar duna de nisip spulberată de vânt e sufletul pierzându-și conturul sub „nori de stele pe-un cer de levănțică”. Din cele patru cicluri ale cărții - Medalioane, Chivote, Brocarturi, Scame -, ultimul versifică, departe însă de modelul arghezian, atașamentul franciscan pentru lighioanele domestice. SCRIERI: Ferestre luminate, București, 1921; Sâmburi de lumină, București, 1940. Repere bibliografice: E. Lovinescu, O revistă literară la...Galați, SBR, 1919, 18; Mihail Iorgulescu, „Ferestre luminate”, SBR
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289738_a_291067]
-
ai lui Elinor. După ziua de azi, probabil că n-am să le mai văd niciodată. — Filarmonica. Fiți pe recepție, ne apropiem, spune Robyn în cască. — Becky! Ridic privirea și, slavă Cerului, îl văd pe Danny, îmbrăcat în frac de brocart și pantaloni de piele. În mână are un Program al Ceremoniei, tipărit în culoarea bronzului și bej. Arăți senzațional. — Pe bune? Sunt OK? Ești un vis, spune Danny ferm. Îmi ajustează trena, se dă un pic înapoi pentru a mă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
în 1963, iar editorial în 1969 cu placheta Cenușa verde, urmată de un lung șir de alte culegeri de poezii și poeme: Marginea lacrimei (1974; Premiul Asociației Scriitorilor din Cluj), Cetăți și călătorii (1977), Templul de sticlă (1979), Extaze (1983), Brocarturi și pănură (1988), Pod în Balcani (1999), Ca o rană cunoașterea (2001). Proza sa e reprezentată de romanele Soarele la miezul nopții (1978; Premiul Asociației Scriitorilor din Cluj), Zile în cuibul păsării (1980), Vânătoare de vrăjitori (1986) și Corinda (1988
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290407_a_291736]
-
lin/ca iarba de coasă” (Coasa de argint). Caracteristică e delicata cizelare a frazei, combinația vocabulelor ce sugerează palpitul, prospețimea tărâmului originar, cu un ușor aer hieratic. Următoarele cărți, Marginea lacrimei, Cetăți și călătorii, Templul de sticlă, dar și Extaze, Brocarturi și pănură, Pod în Balcani, vorbesc despre această umanitate voievodală care trăiește prin mituri, ca formă de manifestare a destinului. Nici romanele lui V. nu sunt altceva decât dialoguri cu oameni și împrejurări istorice care au marcat adânc sufletul românilor
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290407_a_291736]
-
București, 1978; Soarele la miezul nopții, București, 1978; Poveste despre pământul țării, Cluj-Napoca, 1979; Templul de sticlă, Cluj-Napoca, 1979; Zile în cuibul păsării, București, 1980; Pe urmele lui Lucian Blaga, București, 1982; Extaze, București, 1983; Vânătoare de vrăjitori, București, 1986; Brocarturi și pănură, Cluj-Napoca, 1988; Corinda, București, 1988; Das Testament des lezten Grafen, Hildesheim-Zürich- New York, 1988; Pod în Balcani, Chișinău, 1999; Ca o rană cunoașterea, pref. Dumitru Micu, Cluj-Napoca, 2001; Turnul de fildeș, București, 2003. Ediții, antologii: Ion Agârbiceanu, Fefeleaga, postfața
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290407_a_291736]
-
că se poate pune veșnica întrebare, nerezolvată de când lumea: "cine a fost mai întâi: oul albastru sau găina cu fireturi și bicorn?" Greu de răspuns, dar practic, din cele mai vechi timpuri, "Iscoadele" și-au găsit acoperire sub mantia de brocart aurit a "Trimisului". De ce? Pentru că "Trimisul" și atunci, ca și în zilele noastre, era "persona grata", acceptat, curtat, păzit, venerat, avea acces până la cele mai înalte niveluri, era, cel puțin teoretic, prin statutul său sacrosanct, deasupra oricăror bănuieli și acuze
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
sufletul din pieptul lor de ceară, mane vrat dibaci printr-un resort Întors cu cheia; și că am participat, În carne și oase, la nunți Împărătești cu personaje verosimile, În uniforme sclipitoare și În rochii grele de catifea și de brocart, brodate pe poale cu vulturi bicefali În fir de aur; iar În „cabine tul secret“, numai pentru domni și doamne, și În care mă strecu ram pe furiș, m-am inițiat În tainele organelor sexuale cu abnormitățile și melancoliile respective
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
în lemn -, vegheat de capul fiorosului bour moldovenesc, alături de flamura oștirii închipuind pe "Sfântul Gheorghe ucigând balaurul", se ridică, în mână cu ulcica sa smălțuită cu margarete și albăstrele. E cam scurticel de stat, dar vânjos și în cabanița de brocart roșu tivită cu blăniță de samur, mustăcios, cu ochi albaștri de cicoare, cu pletele blonde încercuite de magnifica coroană Mușatină, pare mai 'năltuț și nu-i dai cei patruzeci, patruzeci și doi de ani pe care-i are. Vă mulțămesc
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
17 La mănăstire, Maria !? Pe culoarul luminat de două torțe, e vânzoleală mare. Un du-te-vino de țărăncuțe ce aleargă lipăind cărând felurite lucruri și odoare: o icoană a Maicii Domnului ferecată în aur și argint, un sfeșnic cu șapte brațe, brocarturi, lădițe, cărți ferecate în argint, covoare, scoarțe... Dați zor fetelor! Zor! Zor! Vin turcii! le îndeamnă Sora. Pe treptele ce coboară de la turn, două fete cară o ladă. Sora se repede să le dea o mână de ajutor: Aveți grijă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
jilț larg de piele de Cordoba, ducele Bertold, puternicul stăpân al ținutului Rinului de Sus, asculta gânditor ceea ce-i povestea un tânăr Îmbrăcat cu o ciudată eleganță. Privirea veșnic În mișcare a nobilului Zähringer cerceta cu luare aminte veșmântul de brocart violet al frumosului Bodo și ochii lui inteligenți și strălucitori, de aceeași culoare violetă. Mai cu seamă spada scurtă, Încovoiată și primejdios de ascuțită, așa cum purtau arabii, pe care vorbitorul o purta la coapsă, trezise curiozitatea ducelui, el Însuși mare
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
destinată tinerei prințese, care-și cerceta curioasă noua locu ință. Era o odaie Încăpătoare, căptușită cu lemnărie sculp tată cu meșteșug. Un pat cu baldachin, Înălțat pe un pie destal, trona În mijlocul Încăperii, Într-o nișă uriașă. Perdelele erau de brocart, În ape verzi și aurii, o minunată stofă adusă toc mai din Bizanț. Pe celelalte laturi se vedea un cămin uriaș, În care pâlpâiau vioi flăcările unui foc sănătos, deși pomii Înfloriți ale căror vârfuri se vedeau pe fereastră arătau
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
zidul, vor fi lesne de Înțeles exclamațiile de bucurie ale slujitoarei: — Domniță Adelheid, asta e Într-adevăr o odaie de prințesă! Ce generos este nobilul nostru stăpân! Până și pentru mine e În firida de alături o laviță acoperită cu brocart, frumos cum n-am mai văzut. Auzisem eu că lux ca la Curtea ducelui nu se mai află nicăieri, nici măcar la Împărat. Acum văd cu ochii mei că e adevărat... Într-adevăr, grija cu care fusese mobilată odaia era eviden
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
-l facă de batjocura celorlalți... Mai Întâi, așa cum se cuvenea pentru rangul lui, o copleși cu galanterii. Plăti trubaduri să-i cânte frumusețea, la turnire Îi purtă culorile și-i Închină toate trofeele dobândite În lupte. Îi puse la picioare brocarturi scumpe, aduse tocmai din Bizanț, albastre ca ochii ei și brodate cu flori de argint. și o rugase prea plecat, cu toată smerenia de care era În stare, să primească o răcliță cu o așchie din Crucea Mântuitorului, pe care
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
De la fereastra înaltă a camerei ei ce da spre curtea interioară, sora bunicii ne explica: aia e prințesa cutare (în mintea mea, capotul ce-l purta baba - doamnă Chiajna la pensie - se transforma în strai bogat de domniță, cârpa în brocart strălucitor, ridurile grele de la gât în șirag de mărgăritare), ailaltă ministreasa cutare... De fapt, niște ruine umane care abia se târau, pe când călăuza noastră printre blazoane vermiculare se ținea dreaptă și vioaie, înaltă și voinică, nespus de ageră, superioară și
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
nu ajungea, am dat și câteva benzi de piele roșie pentru cotor. Au să aibă înscrise numele tău mic și anul. [...] c. p. 13 iulie [1950], joi [...] Ieri am aranjat nișa lui Papà. Mătușa Corina mi-a dat un superb brocart catifelat, negru cu auriu. Am capitonat nișa pe cele trei laturi, iar în spate am agățat icoana italienească și crucea, una peste cealaltă; am acoperit urna cu același brocart; deasupra arde candela de aramă lucrată în cloisonné și email negru
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
aranjat nișa lui Papà. Mătușa Corina mi-a dat un superb brocart catifelat, negru cu auriu. Am capitonat nișa pe cele trei laturi, iar în spate am agățat icoana italienească și crucea, una peste cealaltă; am acoperit urna cu același brocart; deasupra arde candela de aramă lucrată în cloisonné și email negru. Ieri, când am aranjat toate astea cu tapițerul, am dus și patru gladiole galbene - efectul era superb. O simplă carte de vizită, știi care, doar cu numele lui. Draga
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
decembrie [1950], vineri Camera e încă plină de flori. Am împărțit crizantemele cu Papà - închipuie-ți că iarăși s-a furat candela (aceea frumoasă, de bronz cloisonné și email negru, care se potrivea așa de bine în nișa îmbrăcată în brocart negru cu auriu). De mâine, dulcea mea dragă, am să încep să mănânc la cantină. Am trăit s-o văd și pe asta! Orice, numai să scap de altă Mabell în casă. În momentul ăsta, o Mabell e o primejdie
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]