287 matches
-
unei repictări mai târzii [în 1829 - nota mea, D.H.M.] avem aici de fapt o scufie și un guler de horbotă, cum s-ar părea) era totuși o coafă, la modă în Europa de atunci”314. Croite din stofe prețioase, somptuoase (brocart, catifea, mătase), grele, aduse din Italia sau din Orient, împodobite cu nestemate și fir de aur ori cu broderii complicate (cum apare Doamna Maria Voichița - cu caftane și ferezii de brocart și mătase, în haine divine tivite cu blană ce
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
Europa de atunci”314. Croite din stofe prețioase, somptuoase (brocart, catifea, mătase), grele, aduse din Italia sau din Orient, împodobite cu nestemate și fir de aur ori cu broderii complicate (cum apare Doamna Maria Voichița - cu caftane și ferezii de brocart și mătase, în haine divine tivite cu blană ce acopereau rochii cu ceaprazuri de fir și nasturi de aur - în tablourile votive de la Pătrăuți, din biserica Sfântul Nicolae din Dorohoi, la Sfântul Gheorghe din Hârlău ori Sf. Ilie de lângă Suceava
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
cafenie. Dublând gulerul, această blană îi cade pe umeri și pe spate. Găitanele brodate și nasturii de aur completează funcțional ornamentele mantiei. Aș putea continua. Cu înfățișarea Doamnei Marica de la Mănăstirea Brâncoveni, unde, peste haina albă, poartă o mantie de brocart de aur, cu margini negre, cu chipurile Elenei Rareș de la Mănăstirea Moldovița cu straie bizantine împodobite cu nestemate, ale Chiajnei zugrăvit la Snagov ori al Doamnei Stanca de la Mănăstirea Căluia, unde, soția lui Mihai Viteazul poartă un caftan cu mâneci
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
Doamnele rezolvau mai ușor aceste „treceri”, renunțând la unele podoabe și la hainele croite într-un anumit fel: „în îmbrăcămintea Doamnelor nu e nimic schimbat, decât înlăturarea cerceilor celor mari și hainelor încrețite. Altfel, aceleași rochii lungi, aceleași mantii de brocart și atlaz. Coroana dispare însă și din icoanele de ctitor, și în locul ei se vede, la Cetățuia de pildă, care ne arată cum se îmbrăca Anastasia, frumoasa Doamnă a lui Duca, și fetele ei - o pălăriuță de blană, joasă, cu
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
sale - nota Paul de Alep (care, văzând-o, găsea biserica „unică și prea frumoasă”) - sunt firide unde se află mormintele fiilor domnului și ale primei sale soții, Doamna 6, pe (aceste) monumente fiind acoperămânduri din stofă de mătase și de brocart de aur, lucru îmbelșugat” 7. în țara Românească osemintele primilor Domni (Basarab I, Nicolae Alexandru) se odihnesc în biserica Curții domnești din Câmpulung (ctitorie, cea de-a doua a lui Nicolae Alexandru; Basarab I și-a aflat locul de veci în
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
mare, unde în timpul vieții sale dădu-se ospețe vesele” 28) sau sala divanului (același diacon sirian spune că fostul Voievod al țării Românești, „întins pe masă [cu] fața descoperită[...] era îmbrăcat cu veșmintele sale domnești, cu o haină subțire de brocart de aur, împodobită cu blană de samur de mare preț, cu ceaprazuri și nasturi de argint aurit și cu calpacul de samur pe cap. Era acoperit în întregime până la picioare cu un giulgiu de saten alb cu o cruce în
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
legau multe amintiri și unde a fost un generos dăruitor, ca și la Kostamonitu), împreună cu tatăl său, Mihnea Turcitul - care, între altele fie spus, a plătit pictura turlei bisericii Adormirea Maicii Domnului, ridicată de Neagoe Basarab -, îmbrăcat în straie de brocart lungi și bogat drapate, împodobite cu vulturul bicefal bizantin. A găsit și o formulă ingenioasă de a „uni” cele două țări Române. Domnind în Moldova, el guverna de la distanță și țara Românească, unde îl instalase în scaun pe fiul său, Alexandru
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
la Probota (Mănăstirea Probota Nouă), a fost înmormântată Elena Ecaterina Brancovici („Doamna lui Petru Voevod, fiica lui Despot țarul”; lespedea funerară, care are un chenar excizat, alcătuit din inscripție, afișează un câmp central plin de flori desprinse parcă dintr-un brocart 579), ucisă poate din ordinul unui Alexandru Lăpușneanu, în anul 1553 („a pus de ou sugrumat pe bătrâna soție a lui Petru Voievod” - știa autorul Cronicii moldo-polone580), ginerele care nu și-a agreat niciodată soacra 581. Fiica Elenei Rareș, Ruxandra
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
în 1963, iar editorial în 1969 cu placheta Cenușa verde, urmată de un lung șir de alte culegeri de poezii și poeme: Marginea lacrimei (1974; Premiul Asociației Scriitorilor din Cluj), Cetăți și călătorii (1977), Templul de sticlă (1979), Extaze (1983), Brocarturi și pănură (1988), Pod în Balcani (1999), Ca o rană cunoașterea (2001). Proza sa e reprezentată de romanele Soarele la miezul nopții (1978; Premiul Asociației Scriitorilor din Cluj), Zile în cuibul păsării (1980), Vânătoare de vrăjitori (1986) și Corinda (1988
VAIDA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290407_a_291736]
-
lin/ca iarba de coasă” (Coasa de argint). Caracteristică e delicata cizelare a frazei, combinația vocabulelor ce sugerează palpitul, prospețimea tărâmului originar, cu un ușor aer hieratic. Următoarele cărți, Marginea lacrimei, Cetăți și călătorii, Templul de sticlă, dar și Extaze, Brocarturi și pănură, Pod în Balcani, vorbesc despre această umanitate voievodală care trăiește prin mituri, ca formă de manifestare a destinului. Nici romanele lui V. nu sunt altceva decât dialoguri cu oameni și împrejurări istorice care au marcat adânc sufletul românilor
VAIDA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290407_a_291736]
-
București, 1978; Soarele la miezul nopții, București, 1978; Poveste despre pământul țării, Cluj-Napoca, 1979; Templul de sticlă, Cluj-Napoca, 1979; Zile în cuibul păsării, București, 1980; Pe urmele lui Lucian Blaga, București, 1982; Extaze, București, 1983; Vânătoare de vrăjitori, București, 1986; Brocarturi și pănură, Cluj-Napoca, 1988; Corinda, București, 1988; Das Testament des lezten Grafen, Hildesheim-Zürich- New York, 1988; Pod în Balcani, Chișinău, 1999; Ca o rană cunoașterea, pref. Dumitru Micu, Cluj-Napoca, 2001; Turnul de fildeș, București, 2003. Ediții, antologii: Ion Agârbiceanu, Fefeleaga, postfața
VAIDA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290407_a_291736]
-
asemenea participanți egalând fastul obișnuit la Curtea bazileilor. Ceea ce probabil că și dorea N.B., căruia Gavriil Protul îi zice „ighimon”, iar Manuil din Corint „împărat”, și care pe fresca de la mănăstirea Snagov este arătat având cusut pe straiele sale de brocart purpuriu vulturul bicefal al Bizanțului. Pe altă parte, un șir de oameni de carte, în fruntea căruia trebuie așezat Macarie, mitropolit al Ungrovlahiei între 1512 și 1522, a participat la îmbogățirea fondurilor de manuscrise ale mănăstirilor și la înzestrarea cu
NEAGOE BASARAB. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288381_a_289710]
-
fiecăruia în parte cuvinte de încurajare, dar când samuraiul se înfățișă la urmă împreună cu Yozō și cu ceilalți trei însoțitori ai săi să-și ia rămas bun, seniorul se ridică de pe scaun ținând cu amândouă mâinile o cutie înfășurată în brocart. — Rokuemon, iată scrisorile Stăpânului! i le înmână seniorul cu voce puternică. Simțind cum tremură din tot corpul, samuraiul primi cutia grea ca plumbul. Bărcile care-i duceau pe soli se îndepărtară încet de mal și acum înaintau liniștit în larg
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
Simțind cum tremură din tot corpul, samuraiul primi cutia grea ca plumbul. Bărcile care-i duceau pe soli se îndepărtară încet de mal și acum înaintau liniștit în larg de-a lungul stâncilor abrupte ale golfului. Ținând cutia înfășurată în brocart, samuraiul și cei patru însoțitori ai săi se uitau muți la flamurile albe și la slujbașii și pedestrașii înșiruiți de-o parte și de alta a steagurilor. Pe samurai îl străfulgeră o întrebare: oare când se vor întoarce vii și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
text. 2. Ilustrați în enunțuri sensurile diferite ale termenului vii. 3. Scrieți adjective potrivite pentru substantivele: zi........................................... ținut........................................ sat.......................................... văi.......................................... munți........................................ Carpații Meridionali Bucegii “Bucegii. Cât de uriași sunt! Nici verzi, nici albaștri, nici cenușii, ci îmbinarea acestor culori - un brocart cusut foarte delicat, căruia soarele și vântul i-au smuls tonurile vii, lăsându-i nuanțe așa de fine, că e o adevărată mângâiere a ochilor. Și bine am zis că seamănă a brocart, căci au aceleași falduri țepene, aceeași îngrămădire
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
nici cenușii, ci îmbinarea acestor culori - un brocart cusut foarte delicat, căruia soarele și vântul i-au smuls tonurile vii, lăsându-i nuanțe așa de fine, că e o adevărată mângâiere a ochilor. Și bine am zis că seamănă a brocart, căci au aceleași falduri țepene, aceeași îngrămădire de stofă grea și scumpă. Singura notă strălucitoare în tablou e o zdreanță de zăpadă albă care se prăvălește, sfâșiindu-se parcă de fiecare colț de stâncă, printr-o despicătură uriașă, din vârful
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
Îți trebuie reducerile astea? Sammler nu voia să-l conducă pe Feffer la conversații visătoare, exagerări, fantezii, minciuni. Nu știa cât născocea bietul tânăr doar pentru a impresiona, pentru a distra. Feffer avea o nevoie stranie să se acopere cu brocartul lăudăroșeniilor. Bani, fălire - cusururi evreiești. Și americane? Sărac În informații despre America contemporană, Sammler se arăta precaut În acest caz. Totuși, nu făcea nici o faptă bună dacă asculta asemenea lăudăroșenii. Sammler aprecia gradul de viață din tânărul Feffer, culoarea plină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
ei rămânea întruna proaspăt; stăpânul simțea întruna nevoia să se întoarcă la el. Inteligența viperiană a acelei europene curând a înlănțuit deplin pe marele stăpân al lumii. Patriciana a dobândit nu numai locul de tovarășă oficială, nu numai juvaerurile și brocarturile, și horbotele de matasă și tot ce poftea, ci și patru feciori ale căror nume au fost: Mehmet, Selim, Baiazid și Gingir. Acesta din urmă, pitic și debil, cu capul mare înfundat între umeri, era poate un simbol al unor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
din urmă apariția, mai degrabă tulburată decât tulburătoare, gata-gata să se poticnească la fiece pas în rochii, apoi urcase într-un soi de lectică ce aducea cu o ladă de lemn cu opt muchii, acoperită cu țesături din mătase și brocart, pe care patru tineri hamali, prieteni de-ai lui Harun, o ridicaseră pe cap. Cortegiul se pusese în mișcare, precedat de flaute, goarne și tamburine, cât și de un mare număr de făclii, înălțate de slujbașii de la maristan și de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
lungă călătorie de doi ani nu mă înfricoșa deloc. Pe deasupra, mi se lăsase o lună întreagă pentru a-mi pune ordine în afaceri. * * * Ieșirea mea din Fès a fost remarcată. Țineam să plec în surghiun cu capul sus, înveșmântat în brocart, nu noaptea, ci la lumina zilei, să străbat ulicioarele, care forfoteau de oameni, urmat de o impunătoare caravană: două sute de cămile încărcate cu tot soiul de mărfuri, dar și cu douăzeci de mii de dinari, o comoară apărată de vreo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
preceda, dar mă simțeam gata să mă poticnesc, să mă prăbușesc; mă temeam mai mult decât de orice că mă voi pomeni mut la picioarele cumplitului Selim. Acesta se afla acolo, așezat în fața mea, piramidă de mătase pe perne din brocart, apariție așteptată și totuși subită, care, cu o privire rece, a împrăștiat ceața de pe ochii mei, fără să-mi potolească totuși spaima. Nu mai eram decât un automat, dar un automat care funcționa, făcând gesturi precise pe care sultanul impasibil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
1520, într-o zi de vineri, în noua bazilică Sfântul Petru, încă neterminată. Aceasta dădea pe dinafară de lume în ziua aceea - cardinali, episcopi, ambasadori, cât și numeroși protejați ai lui Leon al X-lea, poeți, pictori, sculptori, strălucind de brocarturi, perle și nestemate. Până și Raffaello din Urbino, divinul Rafael, cum îl numeau admiratorii artei sale, era acolo, nepărând deloc slăbit de pe urma bolii care avea să-l răpună trei luni mai târziu. Papa triumfa sub tiară: — În această zi de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
se înclină în fața reflexiei sale, de parcă aceasta ar fi fost propriul oaspete cinstit. Șopârlele de pe pereți îl priveau cu ochi severi. Scoase limba la ele, simțindu-se dintr-odată nespus de fericit. Poate că era făcut pentru o viață de brocarturi atârnate, lucrate cu modele fine de bijuterii. Poate că era făcut să poarte papuci de mătase și, printr-o fluturare a mâinii, să solicite atenția lumii. Adoptând o postură cu nasul în aerul magic, cu mâinile ridicate pentru a da
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
am mirat eu. Am sorbit din băutura roșie. Mi-am aprins altă țigară. Eram într-un restaurant italian, destul de departe de SoHo - undeva prin Tribeca. Fielding mi-a spus că e o cârciumă a mafiei și eu l-am crezut: brocart, lumină discretă, o liniște de biserică. Eu sunt tipul standard, omul redus la esență, pe când Goodney, în costumul lui alb, bronzat, și cu părul lui blond, bine pieptănat, sărea în ochi, aidoma unui elefant roz printre cioclii înecați în, păcat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
a provocat panică, prăbușiri nervoase, anarhie, așa cum se întâmplă în fiecare an. Toată săptămâna m-am plimbat pe străzile Londrei, întrebându-mă cu ce seamănă. Seamănă cu ceva teribil de familiar. Oamenii își agită giroscoapele stricate. Hoopa! cu toții mergem pe brocartul marcat cu copite. Ne uităm pe trotuar pentru a descoperi drumul, dar nu știm cum arată trotuarul. Preț de cincisprezece minute, zăpada a rămas de un alb proaspăt și crocant de curată. După care nici urmă de culoare - absolut nici o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]