262 matches
-
îndeajuns; fiecare primește după preaplinul și nu după preagolul din suflet. Viața începe și se sfârșește sub însemn. Nu este Dragoste! Uneori semnul este superficial, o amprentă epidermică, aproape insesizabilă, o polenizare în luna aprilie, puful păpădiei peste frunza de brusture, crater săpat în lumina ochilor. Doamne, ajută-mă să cuprind cu sufletul și dincolo de lăbărțarea luminii! Craterele se cicatrizează toamna, desfrunzire cu desfrunzire, până când viața devine o rană închisă, un ser vegetativ, o moarte în emisfera nordică a inimii. Viața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
am greșit, tu parcă ești scaunul pe care a stat Ilie înainte să-i crească aripi. Semnele copilăriei amprentele lui Dumnezeu: fiecare atingere rană deschisă, fiecare mângâiere hartă. Poate durerea va trece hotarul și se va împrăștia printre rădăcini de brusture, prin burți sterpe de stele; poate se va cuibări în alte semne; poate nu va trece. În toate există un început și toate se sfârșesc în scutecele botezului: fântânii când îi vine sorocul se retrage în izvor și moare; muntelui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
rai. Copou. Frunzele sfioase își mureau moartea strâns lipite. Moartea sub ochii copiilor, priveghere. Așa se întâmplă și între oameni când Dumnezeu nu îngăduie lumânarea: Le-a venit timpul... ,,Nedrept ești, Dumnezeul plantelor, te risipești până și-n rădăcina de brusture, în spinii salcâmului, în puful păpădiei; Dumnezeul meu din plafar, nu ești bun nici măcar în siropul de tuse. În jurul unei tulpini, doi copii și-au împreunat mâinile mai mult decât o răstignire. Iubirea ispitirea adâncului; la început izvor, apoi fântână
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
mai bine calea spre Dumnezeu; înfigea viața colții până la os în carnea stelelor o haită de lupi făcea țăndări Carul Mare; se strivea viața precum o cochilie de melc pe șina de cale ferată prima gara, lângă o rădăcină de brusture, depou într-o frunză de plop; cobora Petru în piatră și piatra i se așternea pat, și piatra i se întindea masă, și piatra îi încălzea inima. Oglinda, este cea mai încăpătoare patrie. Poți sări șotronul înainte și înapoi în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
în firul de iarbă. Nevertebrata, ermetic, golește fiecare ungher de absență ca pe o ulcică umplută cu vin, nevertebrata își leapădă casa (piele strâmtă în care marea zornăie a bulgări de sare uscată), apoi se ascunde sub o frunză de brusture, ca într-o cabină de probă (umbra înfășoară golul). Nebunia există într-un destin de secunde, precum cioburile într-un întreg din oglindă; aceeași imensitate de cer în fiecare particulă, aceeași nemărginire într-un singur trup. Nebunia este precum un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
până în miezul sâmburelui riduri; invidia cimitirelor pălește livezile, cruce pe fiecare ramură. Pute viața a carne arsă, a copită de cal șchiop, a oase descompuse, a morfină, a clor. Se descrăcește viața pe calea ferată, creierul sub o frunză de brusture, inima în petale de maci, sufletul șuieră a locomotivă rănită...(soarele usucă și șterge). Sfârâie viața precum două ochiuri în tigaia cu untură, nu puneți capacul, lăsați-le să privească cerul, albastrul este omogen atât cât cuprinde irisul. Se rostogolește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
sângelui, dar prostimea râde de tine ca de un clovn ce se destramă precum un pulover putred, ca de un gramofon cu discul zgâriat. Râde prostimea cu guri de morminte căscate, în timp ce tu, tristul aleilor, îți asumi rușinea frunzei de brusture crescută lângă statuia poetului și atât. Destinul, o lașitate asumată. Când vrei să renunți, ești eroul fiecărei secunde. Când renunți pur și simplu, devii cu adevărat stăpânul propriei umbre. Petru avea 21 de ani. Mai departe nu mai avea loc.
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
Tomii. Prin acoperiș, cobora acrobatul cerului: "Pace vouă!" Doi unu: îndoială, șase șase: poartă-n casă, în inimă pumn de arginți. Ultima zi din săptămâna luminată avea să aducă întuneric peste obște. În cimitir, luna dormea sub o frunză de brusture. Arhimandritul lovea cu ciocanul într-o scândură de paltin parcă pentru a alunga ciorile; prinse ca într-un insectar pe obrazul cerului, stoluri de păsări moarte; călugării umpleau buzunarele cu licurici pentru noaptea cea de pe urmă; preoții ascundeau mucuri de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
ca o Sfântă Vineri în postul Paștelui și ce ascunde noaptea în sân? Chipul ei blând, din care tomnatica poveste s-a desprins și bătrânul cu buzunarele întoarse pe dos, moșul ce-și peticește rănile de gloanțe cu frunze de brusture, de ce mă cheamă la ei? Miroase a tranșee mâlită de cer, supraviețuirea de unul singur mă înspăimântă. Dumnezeule, de ce atâta neglijență sub cerul tău? Cine este îngerul ce doarme într-un registru cu pagini nescrise, peste care ai vărsat călimara
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
umaniza era atmosfera. Îi făceam să discute teatru, romane, filosofie, muzică. Mi-era teamă că se vor încartofări. La prânz ne scoteam pungile cu mâncare. Nu aveam cu ce ne spăla pe mâini. Uneori ne ștergeam mâinile cu frunze de brusture, că erau puțin umede. De sub noi, din obiectul muncii, veneau miasmele de cartofi stricați. Fișele de protecția muncii conțineau două prevederi mari și late: să nu aruncați cu cartofi unii în alții și să nu plecați cu vreun cartof în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
cu mine. Până la doisprezece ani am fost un copil fericit, dar brusc Dumnezeu a abătut asupra noastră o mare nenorocire și mama a murit În chinuri groaznice la numai treizeci și șase de ani, din cauza unei septicemii. Frunzele macerate de brusture, oțetul de mere și praful de sulfamidă, n-au reușit să-i vindece rana și boala a izbucnit În trupul ei firav cu violență. Tatăl meu, muncitor la Căile Ferate, m-a Încredințat spre creștere bunicilor materni, În vacanță de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
că în pădure există o lume mirifică care nu poate egala pe aceea de afară, care este frumoasă dar uneori este dezastruoasă. Într-un târziu s-a trezit din visare, și o prepeliță care s-a adăpostit la umbra unui brusture crescut în iarbă deasupra șipotului i-a grăit fetei: -Știu că zânele se ocupă de ceva, nu trândăvesc ziua în amiaza mare. -Dar eu nu sunt zână, răspunse Magnolia prietenoasă. -Ascultă, pe mine nu mă duci cu una cu două
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
ulciorul, am privit spre pădure și mă gândeam că în lumea voastră trebuie să fie tare frumos, de cântă atâtea păsări, zise Magnolia. -Așa este. Dacă ești curioasă, vino cu mine și te convinge, zise prepelița. Apoi a zburat de sub brusture pe cărăruie și a dispărut în pădure. Magnoliei atât i-a trebuit, a pus dopul la ulcior, l-a așezat la umbra brusturelui și a fugit după prepeliță. Când să intre în pădure, a întâmpinat opreliște din partea puieților de fag
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
-Așa este. Dacă ești curioasă, vino cu mine și te convinge, zise prepelița. Apoi a zburat de sub brusture pe cărăruie și a dispărut în pădure. Magnoliei atât i-a trebuit, a pus dopul la ulcior, l-a așezat la umbra brusturelui și a fugit după prepeliță. Când să intre în pădure, a întâmpinat opreliște din partea puieților de fag. Cu greutate s-a strecurat printre ei și crengile pline cu frunze ale fagilor mai mari și s-a izbit la început de
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
n-ar fi, nimeni nu ar îndrăzni a vorbi. Și cum ziceam, a fost odată ca niciodată, pe vremea când lupul și mielul erau mai ceva ca frații, când salcia îmbobocea și dădea în floare în luna lui prier, iar brusturele înmiresma aerul cu parfumul lui exotic, atunci, pe vremea aceea, era, ca să vezi, o preafrumoasă și cochetă capră. Așa capră nați mai întâlnit voi nici dacă-ați fi umblat pe jos ani și zeci de ani, poate chiar sute, până ce
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
sărăcite și văduvite de zăpadă. Fiecare Gogo pornea înarmat cu cîte-o bidinea cheală și-o căldărușă de apă cu var, cu care trebuia să spoiască (pe jumătate da, pe jumătate ba) fiecare copăcel. Fiecare bordură. Fiecare pietricică. Fiecare tulpină de brusture înghețat ce i se ivea înainte. Pe pajiști, supraviețuiseră mustăți de ierburi scrumite. Preschimbate în țurțuri. Pe care aceiași Gogo trebuiau să le pieptene (cu niște piepteni îmbătrîniți, soioși, fără dinți). În așa fel, încît, 279 CEI ȘAPTE REGI AI
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
de fiecare dată locuri nebănuite, În care descopeream pâlcuri cu cele mai râvnite plante, adevărate „oaze de sănătate” cum le botezasem noi și deveneam absolut fericiți) și spiritul său practic (când făcea caca, se ștergea la fund cu frunze de brusture: vaaai, nici nu știi ce răcoros e! Îl auzeam exclamând fericit). Umbla Îmbrăcat toată vara În aceeași cămașă roșie, decolorată și foarte largă, pe care o purta mereu suflecată la mâneci. De sub părul lung și roșcovan, răsucit Într-o continuă
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
singur pas, mai scundă decât statura unui om obișnuit. Prin mica deschizătură din față, mai mulți bărbați ceva mai înalți, înșiruiți perfect, fără nici un fel de îmbrăcăminte, doar cu câte un șorț flexibil din piele subțire, aproape ca frunza de brusture, în fața sexului pentru a-l proteja de spini, se strecurau într-o liniște de mormânt spre ieșire. Împreună cu aceștia, ajutați de toți membri comunității cu putere de muncă, au săpat în peretele grotei timp de mai multe zile și nopți
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
vârâm și noi În vreo gaură? ne potoli el veselia. N-am căutat mult. Puțin mai jos, am dat peste doi copaci prăvăliți, acoperiți cu un pământ sfărâmicios din care răsăreau lăstari tineri. De jur Împrejur crescuseră frunze grase de brusture, iar sub copacii prăvăliți se Întindea o limbă de mușchi răcoros ce ieșea dintr-o vizuină scundă. Ne-am adăpostit cum am putut mai bine și am adormit de cum am pus capul jos. 15. Ploaia se oprise cu mult Înainte de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
complet pierduți prin noianul de cruci. Cristina sugeră o cărare buruienoasă; preotul se lansă cu disperare în direcția indicată. Acum mormăia veșnica pomenire cu parfum de Ionel, Ionelule, nu mai bea băiatule. După vreo douăzeci de metri prin scheletele de brusture și ștevie, care le ajungeau până la brâu, se găsiră brusc pe buza gropii. Doi indivizi beți criță se izmeniră plângăcioși înspre sicriu: haidi parinti, cî-l pierdim pi Soliman. Ni-l furî popa Cășiulî. Hai sî terminăm repejor cu saracanii iștia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
două suliți pe cer. Sergent Cicoare, organizează observarea liniei inamice și odihna oamenilor... Ziua a trecut cu mers de râmă. Cercetașii au rămas toată ziua în bătaia soarelui. Doar cei din postul de observație aveau umbră de la niște tufe de brusture mai înalte. Trestie a fost nevoit s-o facă pe năluca, strecurându-se cu bidoanele legate la brâu până la pârâul din fața lor... Când umbrele serii au dat drumul la bidivii 56 întunecând valea, grupa locotenentului Făgurel a pornit la drum
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
sclipească, de parcă ținuseră minte soarele care trecuse de partea cealaltă, și se înmulțeau, ca strivite sub tălpi. Se iscă din senin un vânt ce agită bălăriile. Și atunci, dindărătul grohotișurilor, dezlipindu-se din brazdele crestate și mocirloase, dând deoparte frunzele de brusture și rariștile uscate ca niște păpurișuri, apărură ceilalți, strângând cercul. Pârnaie, descumpănit, se învârti pe loc. Rămăseseră în mijloc, spate în spate. Odată cu pașii lor îndărăt, se micșora și distanța, până când, la vreo cinci pași, ceilalți se opriră. Calu ridică
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
vechi dacice. Cuvintele traco-dacice: pe baza concordanței dintre cuvintele românești și cele albaneze, s-a stabilit că 80-90 de cuvinte provin din substratul trac, iar 40 au o origine probabilă. Iată aceste cuvinte: baltă, balaur, barză, baligă, brad, brâu, brânză, brusture, bucurie, buză, cătun, căciulă, căpușă, călbează, ceafă, cioară, cioc, ciut, copac, coacăză, curpen, gard, gorun, ghionoaie, ghimpe, groapă, grumaz, gușă, gresie, leurdă, mal, mazăre, măgură, mărar, mânz, murg, măgar, mugur, năpârcă, pupăză, rânză, rață, sâmbure, strugure, strepede, șopârlă, țap, vatră
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
o oră înainte de masă. Ocimum basilicum (busuioc). Se administrează ca infuzie dintr-o linguriță de plantă la 200 ml apă clocotită. Se bea câte trei căni pe zi, călduțe, după mesele principale, din care una seara la culcare. Arctium lappa (brusture) Se utilizează decoct din două linguri de rădăcină tocată la 500 ml apă clocotită. Se continuă fierberea încă două minute, apoi se ia de pe foc, se acoperă și se lasă 15 minute în repaus. Lichidul rezultat se bea călduț în
Fitoterapie clinică by Mihai V. Botez, Gabriela Anastasiu, Viorica Puiu () [Corola-publishinghouse/Science/1133_a_2195]
-
coboară în coledoc și constituie un obstacol în eliminarea bilei. Apare colorația icterică a tegumentelor și mucoaselor, materiile fecale sunt decolorate. Boala se observă mai frecvent la femei datorită tulburărilor în metabolismul grăsimilor (la menopauză). Ceaiuri: Radix Bardanae (rădăcină de brusture). Se prepară un decoct din 1-2 linguri de rădăcină tocată la un litru de apă clocotită. Se continuă fierberea încă două minute, apoi se ia vasul de pe foc, se acoperă și se lasă 15 minute în repaus. Se bea călduț
Fitoterapie clinică by Mihai V. Botez, Gabriela Anastasiu, Viorica Puiu () [Corola-publishinghouse/Science/1133_a_2195]