659 matches
-
retrage spre Deligrad și Ciupria, turcii înaintează încet pe malul stâng al Moraviei. Ei au lăsat o parte din armie în fața Alexinațiului, spre a face recunoașteri și a privi la cele patru redute din frontul răsăritean al cetăței din care bubuie încă, tunurile; dar planul operațiunei lor principale pare a fi de a lasa la o parte Alexinațul (periculos cu toată pustietatea sa prin minele de dinamit de care e petrecut) și de a înainta prin Kniajevaț spre Kragujevaț, principalul depozit
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
într-o dimineață roșiatică de toamnă, cum stăteam pe pietriș îmbrăcați în cojoacele noastre negre de oaie și șosete negre răsucite pe picior, mănuși cu un deget, mănuși din vest, pantofi scorojiți, în timp ce hoardele de toboșari și gorniști trâmbițau și bubuiau iar fluxul sticlos al vântului aduna buruieni, frunze și fum în jur, se izbea în steag înțepenindu-l, zdrăngănea catarama frânghiei de pe stâlpul de oțel. Dar Simon trebuie să fi ieșit în evidență, în fruntea patrulei din garda școlii, într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
câteva minute. Ne așteptau, mi-am spus eu, ca un amenințător trio unit. Vorbeau între ei, dar când a apărut pestrița noastră pereche, s-au întrerupt. În mașină, cu câteva minute în urmă, când parada de tobe și trâmbițe trecuse bubuind pe lângă noi, o nemulțumire comună, aproape o suferință comună, conferise micului nostru grup un simulacru de solidaritate - de felul aceleia pe care ar putea-o resimți turiștii companiei Cook prinși într-o aprigă furtună la Pompei. Acum însă, când eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
probabil fratele și amicul cuiva, echipați cu niscai cutii cu vopsea căzute dintr-un camion. Cu toate astea, a rezultat ceva vesel, iar atmosfera, cel puțin la momentul acesta, era dezmorțită de ritmurile repetitive și zgomotoase ale muzicii tehno care bubuia din boxe. Toată lumea respira repede, iar unii dintre cei mai puțin În formă aveau deja chipurile Îmbujorate și transpirau ca niște contabili la o petrecere pentru bărbați. Rachel părea a fi singura care nu suferea. Se mișca În ritm, la fel de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
de pe fața lui, nu puteam afirma nimic cu siguranță), cel puțin nu plecase Încă. Geaca lui neagră atârna descheiată și pectoralii, care erau aproximativ la nivelul ochilor mei, Îi ieșeau Î evidență, cuibărindu-se confortabil Într-un tricou alb. Muzica bubuia constant dindărătul ușilor subțiri, ca apa care caută să spargă digul plăjii. — E Îngrozitor, nu? Toate necazurile astea de la sală, am zis, cam fără nădejde. Brian mai scoase un mormăit. Cu toate astea, progresasem puțin, căci acest mormăit părea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
Nu era nici un indiciu că ar fi fost cineva Înăuntru sau că s-ar fi petrecut ceva ieșit din comun, În afară de faptul că imaginația mea dezlănțuită Îmi juca feste, Într-un episod de paranoia. Am expirat brusc, În timp ce inima Îmi bubuia În continuare, bătând În ritmul nebunesc cauzat de șocul deznodământului. După ce mi-am acordat câteva momente ca să-mi revin, am Închis ușa, am pus cheia la locul ei și-am luat dosarele cerute de Rachel. Aceasta era absorbită complet de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
strădanie a ștergătoarelor. Pe sticlă, picăturile se alcătuiau și se dizolvau în mici chipuri de draci. Strălucirea galbenă, intermitentă, a felinarelor, iluminând atomii de vijelie, se frângea în steluțe aurii pe geamul șiroind. Mașina se hurduca pe pietre, zornăind și bubuind. Când George se lansa într-una din crizele lui de furie, Stella rămânea de obicei tăcută. Dar de astă-dată prinsese glas: — George, dă-mi voie să trec eu la volan. Nu. — Lasă-mă să conduc eu. Am spus nu! — Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
cu morți, cu suferinzi, cu internați, carantinați și cu tot tacâmul. Periculoasă și supărătoare... Dar va trece! Peste două puncte... Sau peste trei sau peste patru, la mahomedani, va fi niscaiva revoluție. La Ierusalim, pe-aproape de Biserica Nașterii Domnului, vor bubui tunurile. Pe Esplanadă, niște moschei străvechi se vor dărâma, va fi mare scandal, bastoane, pietre, pumni, scuipați, emoții, declarații, vânzoleală, războiul va ciocăni, hăt! până la ușa bătrânei Europe și arabii le vor tăia din start petrolul, tuturor necredincioșilor. Și vor
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
pe sub pijama, pentru că de când trecuse tristul prag al celor cincizeci de ani nu mai suporta curenții de aer și În martie fusese țintuit la pat, anchilozat. Era umedă pijamaua, și era umedă de salivă și fața de pernă. Inima Îi bubuia Înnebunită, aproape să cedeze. Avea În gură un gust de infarct. Scena se desfășurase cu un realism atât de accentuat, Încât Îi era greu să creadă că sediul partidului fusese Închis și acum, În locul lui, era ambasada unei țări orientale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
reușea să adoarmă, căci Îi părea că trebuie să-l aștepte pe tatăl ei să se Întoarcă de la muncă, și atunci stătea cu urechile ciulite la toate zgomotele din bloc, și de fiecare dată când se mișca ascensorul inima Îi bubuia În gât, chiar dacă era conștientă că nu putea fi el. Încă de mică trăise cu teama că nu avea să se mai Întoarcă. Era polițist și ea se temea că, Într-o zi, vreun hoț ar fi putut să-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
Îngrijitoare și colaboratoare fără asigurare, mamă din ce În ce mai neatentă și mai neadecvată. Și știa că atât timp cât ea avea să pătimească, pentru el mai exista o portiță - măcar pentru regretul lucrurilor pe care le pierduse, pierzându-l pe el. Cuvântul fatal Îi bubuia În minte. Angajată. Angajată. Deci ultima lui speranță murea În acestă vineri fără sens. Și avea certitudinea că de acum Emma nu avea să se mai Întoarcă. Și nici el. Mângâie plicul din buzunarul hainei. Adio. Amintiți-vă de noi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
de cărbuni dulci, Moș Crăciunii care se lăsau fotografiați lângă săniile lor de carton, steagurile Italiei care fâlfâiau pe cărucioarele ambulante și În centrul acelui vacarm, aproape de fântâna arteziană, caruselul cu căluții mecanici care se rotea Încet În timp ce În difuzoare bubuia Lambada. Dar acum, Într-o seară obișnuită, aici erau doar turiști care făceau fotografii lângă Fântâna celor Patru Fluvii - nu știuse vreodată care erau - sau sorbeau câte-o bere la măsuțele din cafenele - nu fusese niciodată În aceste cafenele. Emma
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
izbi un miros dulce de cânepă și de trupuri nespălate și o Învălui o muzică jamaicană. În centrul imensei săli, printre piloni de ciment acoperiți de mâzgălituri, zeci de trupuri se dezlănțuiau ca În transă În ritmul acelei melodii care bubuia din boxele negre Învechite, suspendate pe trepiede din metal. Dansurile actuale, sugestivă evoluție a celor din vremea lui Camnden Palace, se reduceau la o legănare descompusă În ritmul unor sunete hipnotice. Erau ridicole când le priveai și stânjenitoare când le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
barului la ușa Închisă pe care trona omulețul melancolic cu telecomanda În mână. FĂ BUM! Nici aici nu reuși să găsească ieșirea. Începea să amețească. Pereții coșcoviți ai clădirii păreau să pulseze, se Înclinau asupra ei, se roteau. Muzica Îi bubuia În urechi și-i răsuna În tâmple - Îi sfâșia inima. Îi era din nou greață. Se clătină spre o dâră de lumină din cealaltă parte a zidului, se Înfipse printre tinerii care săltau și se izbeau dansând unii de alții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
fie rănită de nimic, pentru ca nici un rău să nu o poată atinge, și totul fusese inutil. Fetița mea, atât de sensibilă Încât orice frază o poate răni, și orice gest ar putea să o doară. Inimioara mică a fiicei lui bubuia lângă pieptul său. Un orologiu pe care el Însuși Îl pornise, cu atâta timp În urmă. Acum nu putea să-l Împiedice să bată așa cum voia, pentru lucruri pe care el nu le cunoștea și nu le putea controla. Lucruri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
boneta de pe o sprînceană pe alta, o cochetărie rurală Îngrozitor de enervantă. Caporalul Portocală pare un pic atins și de niște fiori lirici. Ne-a umplut mintea cu zeci de cîntece În care batalioane de viteji fac diverse lucruri, În timp ce tobele bubuie și codrii freamătă. În plus, seara, În dormitor, ne Încîntă urechile cu piese din repertoriul folcloric. De fapt, e atît de desuet, Încît Într-o seară, Gărăgău, ale cărui urechi originale de țigan sînt mult mai sensibile decît ale noastre
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
două ore, În gemetele și răcnetele pe care el le scoate ocazional - Întrebîndu-mă ce m-aș face cu el dacă ar Începe să-i curgă nasul... sau, mai rău, l-ar apuca o diarie. CÎnd plecăm spre poligon, inimile ne bubuie În piept. Ne bubuie e un fel de a spune, pentru că e aproape decembrie și În ultimele două nopți temperatura a scăzut sub cota de Îngheț. Cum rezerva de cărbuni s-a dus (pentru că n-am știu să avem grijă
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
și răcnetele pe care el le scoate ocazional - Întrebîndu-mă ce m-aș face cu el dacă ar Începe să-i curgă nasul... sau, mai rău, l-ar apuca o diarie. CÎnd plecăm spre poligon, inimile ne bubuie În piept. Ne bubuie e un fel de a spune, pentru că e aproape decembrie și În ultimele două nopți temperatura a scăzut sub cota de Îngheț. Cum rezerva de cărbuni s-a dus (pentru că n-am știu să avem grijă), frigul e nemilos În
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
ne dă curaj și ne umflă piepturile. După ce Portocală ne aliniază ceremonios, plecăm În pas de defilare de-a lungul pistei de rulaj, cîntînd Întreg repertoriul de cîntece ostășești pe care le-am Învățat. Batalioanele române trec iar Carpații, tobele bubuie de zici că vor să omoare pe cineva, soldatul român are pieptul antiglonț, eroism cu nemiluita, tot dichisul. Sub razele matinale ale soarelui congelat, ierburile pline de chiciură din marginea pistei par de sticlă, cîmpul fumegă congelat În timp ce noi Îi
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
despre care ai putea spune că doarme și nu știe că Cel Mai Iubit Fiu al Poporului mai are de trăit În jur de trei săptămîni - nici nu pot să mă gîndesc ce s-ar Întîmpla dacă ar ști. Îmi bubuie capul, e prînzul și zac În pat cuprins de o greață perfidă și de gînduri. Am venit trei zile acasă și abia dacă stau cu ea, sînt mai mult prin oraș sau dorm. Miroși a băutură și a tutun prin
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
vedea mațele. Ies din Îmbulzeală spre o fereastră, o deschid. Tot orașul ăsta mic țipă un singur lucru. Se văd oameni alergînd pe străzi, la blocul de alături niște copii stau atîrnați pe ferestre fluturînd mîinile și țipînd. Tot orașul bubuie, e o explozie de viață, o viață care pînă acum cîteva clipe a stat legată de un fel de blestem, iar acum țîșnește spre cer. A fugit Dictatorul! SÎntem liberi! Jos comunismul! Am un moment În care mintea mi se
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
Suntem în cea mai alungă zi a anului. La vremea asta, cu șase ani în urmă, în 1941, intram în cel de al doilea război mondial. Keti dispăruse tot atunci, cu câteva zile înainte, eram în plin bacalaureat. Începuseră să bubuie tunurile. Acum doamna Pavel fredonează - se aude prin geamul deschis - o romanță, în timp ce-și scutură mileul mare de pe masa din sufragerie. Rex, moleșit de căldura zilei de vară, stă tolănit la umbră, pe cimentul curții. Domnul Pavel este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
scos Connor. În timp ce oamenii spuneau mazeltov-uri și fratele lui Fi a luat-o pe Bridget ca s-o servească cu un pahar de whisky În scopuri curative, Ruby nu s-a mișcat. Stătea cu picioarele lipite de podea, cu inima bubuind, cu fruntea acoperită de o sudoare rece, simțind că e pe cale să vomite sau să leșine sau ambele În același timp, și nu putea să facă nimic. După ce vârtejul din capul său a Început să prindă viteză, camera a căpătat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
trezească, din fericire. S-a ridicat, cu ochii larg deschiși. —Sfântă Fecioară, a fost tot ce-a spus Înainte de a se Întinde din nou, căci Încă se simțea amețită. Dar nu Înteleg... A Înghițit cu greu, conștientă că inima Îi bubuia.... — Ce naiba cauți aici? Și ți-am spus toate lucrurile alea despre... Știi tu... Chestia cu timbrul... Și gine... —Ginecolumniști, a completat el. — Da, despre ginecolumniștii care sunt amanți grozavi. Oh, Doamne, oh, Doamne! S-a lovit peste gură. Exact atunci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
nu se clintea de pe foaie. Asta pentru că nu e cerneală! Își murmură sieși și i se aprinse un beculeț. E printat. Jill Își făcuse deci de cap cu un copiator și un scanner. Era plină de emoție și inima Îi bubuia În piept. Îi ura pe Jill McNulty și pe Tom Hardacre mai mult decât oricând pentru că l-au implicat pe Sam În afacerea lor murdară. Era Într-al nouălea cer pentru că avea acum dovada că Sam nu fusese implicat În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]