313 matches
-
bătrâna mirelui și miresei. Tokichiro ridică ceașca, primi puțin sake și bău. Servitoarea se Întoarse spre Nene. La rândul ei, mireasa depuse jurământul, luând o Înghițitură din ceașcă. Tokichiro simțea un val de sânge năvălindu-i În cap și un bubuit În piept, dar Nene arăta remarcabil de calmă. Era o decizie pe care singură o luase. Se hotărâse să nu le poarte pică părinților sau zeilor, indiferent ce o aștepta din acea zi Încolo. Astfel, când ridică la buze ceașca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
nimeni nu Îl mai văzu vreodată. Bătălia se transformase Într-o Învălmășeală totală. Dar ciocnirea dintre aripa dreaptă a clanului Tokugawa și cea stângă a armatei Takeda nu ajunsese Încă la climaxul violenței. Liniile erau răspândite pe o suprafață Întinsă. Bubuitul monoton al tobelor și sunetele de corn răsunau prin norii de praf. Vasalii lui Shingen păreau că sunt poziționați mai În spate. Nici o armată nu avu timp să-și scoată pușcașii pe front, așa că Takeda Îi trimise În linia Întâi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
sfînt. 525 Fiii războiului, uimiți de iazma cea Scînteietoare, departe-o Alungară în lumea lui Tharmas, într-o stîncoasa hruba. Dar Urizen, învăluindu-și toate armiile cu-ntuneric, Trimise-n jur heralzi, în taină poruncind plecarea-n Miazănoapte. Deodată, cu bubuit de tunet mulțimile-i 530 Din crudă încleștare se retrag, toți fiii lui Urizen numaidecît Se strînseră-n groși nouri, lăsînd urgia lui Luváh Mînia să-și reverse pe el însuși și pește Omul Veșnic. Deodată jos căzură ei cu toții în
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
în sumbră disperare, Si pe Ahania o aruncắ din împietritu-i piept. Că fulgerul căzut-a ea. Fiii lui Urizen atunci fugiră de la asurzitoru-i tron de piatră; Fugiră către Răsărit și-Apus și părăsiră Miazănoaptea și Miazăziua Cerului. 135 Un bubuit a străbătut nemărginirea. Fuseseră sfărmate lanțurile Sorții. Îngrozitor răzbubuiră lanțurile Sorții, și marea valurile-umflîndu-și Din fiarele-i în fioroase volburi răbufni, urlînd cu voce omenească, Pînă la stele triumfînd pe cînd căzu Ahania cea luminoasă. Jos din cumplită Miazănoapte, Prințul
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
repezindu-se, făcînd ravagii 114, tunînd, cutremurîndu-se, În Grotele Mormîntului și-ale Seminței Omenești Ținuturi Unde impresiile Deznădejdii și Speranței prind rădăcini în veci: O lume a-Întunericului. Ahania căzu departe-n Neființă. 145 Ea Nu-ncetă să cadă. Și Bubuitul cel puternic nu-încetă, puternic, Aspru. Din Bubuit se auzi mugind o vîlvătaie-albastră de pucioasa, din vîlvătaie-un Geamăt de durere care făcu să amuțească-întreaga-nvălmășeală, Zarva îngrozitoare înghițind-o în agonie peste agonie. Și prin Învălmășeala, precum un trăsnet ce țîșnește dintr-
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
În Grotele Mormîntului și-ale Seminței Omenești Ținuturi Unde impresiile Deznădejdii și Speranței prind rădăcini în veci: O lume a-Întunericului. Ahania căzu departe-n Neființă. 145 Ea Nu-ncetă să cadă. Și Bubuitul cel puternic nu-încetă, puternic, Aspru. Din Bubuit se auzi mugind o vîlvătaie-albastră de pucioasa, din vîlvătaie-un Geamăt de durere care făcu să amuțească-întreaga-nvălmășeală, Zarva îngrozitoare înghițind-o în agonie peste agonie. Și prin Învălmășeala, precum un trăsnet ce țîșnește dintr-un noian în altul, 150 Tare, puternic
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
Lac de ape-adînci unduitor 75 Se-ntinde pe deasupră-ți înghețînd tare; și totuși, șezi închis În acea stana străvezie, de parcă ai fi bucuros de luminoasa-ți închisoare, Pîn' ce, împovărata sub greimea să, afară trasă prin nemărginire, Spărgîndu-se c-un bubuit de-a curmezișul, îngrozitoarea grămădire tunînd Se prăvălește, și grindina și-nghețat fier ce din Stihie se abate-n grindini 80 Dalbul tău par îl sfîșie; și totuși, aspru-ncremenit în tristă meditare, stai Cărțile scriindu-ți. Curînd un nor, umplut cu
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
cruntei sale suferințe, căci ea zăcea, al morții chip, Aprig mișcata de fioruri pînă ce umbra-i fost-a dezrobita, apoi fugi-n Delir în jurul Elementelor de sus, de furie înnebunita. Ea205 aruncắ în aer Porțile inimii lui Enitharmon cu Bubuit înfricoșător, Și-acum era cu neputința să fie-nchise iar vreodată; țîțînile de aur fost-au smulse, 325 Și se făcură țăndări porțile și ale lor podoabe fost-au nimicite Sub arborele Tainei, căci tremurînd nemuritoarea umbră Născu asta minune
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
ascuțit de Trîmbiți tunînd Tare de la un cer la altul, Zgomot măreț articulat: "Sculați, voi morților, veniți La Judecata din cele patru vînturi! Sculați, numaidecît Veniți!" Înfășurîndu-se ca niște pergamante ale Enormului volum al Cerului și al Pămîntului, 15 Cu bubuit și groaznice zguduituri, încoace și încolo legănîndu-se, Sînt zguduite cerurile și-i strămutat din locul său Pămîntul, Si temeliile Eternelor coline dezvăluite sînt: Sînt clătinate tronurile Regilor, pierdutu-și-au vesminte și coroane, Și cei săraci dau lovituri de moarte-obiditorilor, ei se
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
duseră în pușcărie și domnul au rămas cu boierii toți de au șăzut la masă toată ziua până noaptea...". Dar, ca în vestita simfonie (în cazul nostru am putea vorbi mai mult de o sonată), destinul implacabil se anunță prin bubuitul amenințător al tobelor, de data asta salve de tun, mai bine zis prin defecțiunea tragerilor din momentul înscăunarii: "însă două tunuri s-au slobozit, iar unul nu s-au putut slobozi, de care zicea mulți că va fi acesta un
Visul român by Manuela Tănăsescu () [Corola-journal/Journalistic/15089_a_16414]
-
dintre cuțitele de pe raft în geanta-i întredeschisă. Și mat! Emoționat la culme, îmi rotesc ochii ieșiți din orbite și, șchiopătând mai mult ca oricând, mă izbesc de mânerul unei oale. Imediat mânia cerului se abate asupră-mi cu un bubuit de tunet. Ea se întoarce și fuge - umbră de pasăre moartă... Drum bun și cale bătută! Strâng tot ce s-a răsturnat, furculițe, cuțite, polonice, tigăi, cratițe, oale, suporturi, sunt o fotografie alb-negru pe hârtie lucioasă care zâmbește gardianului alarmat
Inga Abele - Natură moartă cu rodie by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/2418_a_3743]
-
ascultat la Timișoara, la o întîlnire cu scriitori și tineri filologi. Pe Liggia mi-au descoperit-o simțurile antrenate în astfel de treburi. Nu mai țin minte mare lucru. Lacrimile mi-au inundat ochii, inima mi-a astupat urechile cu bubuitul ei. Pe urmă, a fost povestea lui Gheorghe Dinică. Gellu Naum al lui a devenit și al meu. Vrăjitorul mut cu uitătura sfredelitoare. Filozoful. Deschizătorul de lumi. Era într-un început de martie, la Brașov. Ningea, si Gheorghe Dinică se
Robinson e singur singur by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/4076_a_5401]
-
că eram gata să urcăm spre casă, până când dispăru după o cotitură a țărmului abrupt. Atunci ne-am pus tuburile pline cu oxigen și am înotat mai departe fără permisiunea nimănui. Ziua era înnorată și în zare se auzea un bubuit de tunete nedeslușite, dar marea era netedă și diafană și propria-i lumină îi era parcă de-ajuns. Înotarăm la suprafață până la linia farului din Pantelaria, o luarăm apoi cam o sută de metri spre dreapta și ne cufundarăm la
Gabriel Garcia Márquez - Vara fericită a doamnei Forbes by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/15735_a_17060]
-
răcoarea, liniștea, există doar pentru ei, că țara însăși le aparține, îi definește, îi reprezintă. Poate să-i contrazică cineva? Mă tem că nu. Una din zilele unui trăitor din orașul București poate să fie cam așa. Pe la șapte dimineața, bubuitul baroaselor și zgomotul infernal al unui pickamer mă aruncă direct pe pereți. Halucinațiile îmi fac vraiște creierii. Mi-am pierdut casa? Locuiesc pe un șantier? De cînd? De ce? Mă demolează cineva? Ceaușescu n-a murit? Doamne, nu mă lăsa îmi
Zodia disprețului by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/9510_a_10835]
-
și de ce. - Ce noapte minunată! zise Sadedin și, după ce sorbi ultimul strop de rachiu din sticlă, o aruncă la picioarele mulțimii. Ceea ce ne-au văzut ochii în noaptea de dinaintea asaltului a fost mai cumplit decât orice luptă sau masacru. Auzind bubuitul primelor daule neam închipuit la început că ei, contrar legilor războiului, aveau să pornească la asalt Dar am înțeles foarte repede că, după ce și-au isprăvit pregătirile pentru asalt, tot ceea ce se petrecea jos era menit să ridice moralul tupelor
Ismail Kadare - Mesagerii ploii by Marius Dobrescu () [Corola-journal/Journalistic/6535_a_7860]
-
pe la prânz, mulțimea se adună în Piața Mare, în fața bisericii. Cu toții așteaptă în liniște absolută, cu toba prinsă în bandulieră. Dacă vreunul nerăbdător începe cumva să bată, îl opresc cu toții, imediat. La douăsprezece fix, o dată cu primul dangăt de clopot, un bubuit asurzitor, aidoma unui tunet cumplit, cade și zdrobește satul cu o forță copleșitoare. Toate tobele bat în același timp. O emoție indefinibilă, care se transformă imediat într-un fel de beție, pune stăpânire pe oameni. Trec două ore în care
Luis Buńuel - Ultimul meu suspin by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/15229_a_16554]
-
la capela pentru pomenirea lui I. C. Brătianu constituie una din paginile cele mai cutremurătoare ale corespondenței trimisă lui Nelli. Biserica se zguduie din temelii, geamurile zăngăne gata să se spargă, totul e ca un seism infernal, trepidația fiind însoțită de bubuitul asurzitor al detunăturilor. Și pe fondul acesta apocaliptic oficierea parastasului continuă, chiar dacă preoților le tremură glasurile. Dinu are acum o primă confruntare lucidă și senină cu moartea și totodată certitudinea existenței lui Dumnezeu. Momentul de coșmar când rostește cu înfiorare
Un roman sentimental și un jurnal de creație by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/7998_a_9323]
-
ca o avalanșă de zăpadă ce cade de pe creștetul munților și acoperă toată valea”, însoțindu-și povestirea unor episoade de pe front cu gesticulări cu sabia deasupra capului. Dar ultrasensibilitatea lui - se observă - e „urmarea războiului”, „nervii lui șsîntț ascuțiți de bubuitul tunului”, încît se simte în largul său doar în zgomotul cascadelor. Pe de altă parte, „firea dură și aspră își mlădia sufletul pe strunele vioarei și izbutea să scoată cele mai subtile sensibilități muzicale”. Am văzut că, în viziunea lui
O figură din insectarul lui E. Lovinescu by Victor Durnea () [Corola-journal/Imaginative/13323_a_14648]
-
iubirii" că personajul a fost devitalizat "„în mediul clorotic crepuscular în care trăise topindu-și treptat elanurile vitale”". Simbolismul "Seratei" a fost observat și de Manuela Gheorghiu. Ea a constatat că majoritatea personajelor se mișcă "„într-un univers închis, unde bubuitul războiului răsună surd, dar amenințător”". Ele sunt analizate din punct de vedere caracterologic în confruntarea cu un moment istoric crucial, fiind scoase în relief mai multe tipologii de personaje. "Serata" a fost prezentat în avanpremieră la 3 mai 1971 în cadrul
Serata (film) () [Corola-website/Science/327961_a_329290]
-
până la capul podului și l-au împușcat!... Cu un pușcoci încărcat cu o jumate de tigvă de praf de pușcă și o jumate de farfurie de boabe de fier, au tras de la doar o palmă de mine. A urmat un bubuit uriaș, iar jumătate din căpățâna mea s-a prefăcut într-o băltoacă de noroi însângerat care a mânjit și podul, și pietricelele alb-cenușii și mari cât pepenii de iarnă de sub el... Nu mă las, am suferit nedreptate, vă rog stăruitor
MO YAN Viața și moartea mă ostenesc by Dinu Luca () [Corola-journal/Journalistic/4459_a_5784]
-
o trăsătură de creion, mult negru, ca în nigredo-ul alchimic sau ca în Corbul lui Alex Proyas (ca să nu spun: ca în videoclipurile celor de la Iron Maiden sau Sepultura). Te aștepți deja la geamuri care vibrează, luate cu asalt de bubuitul bașilor, la proteste sociale răcnite din toți rărunchii sau recitate, ritmic, pe versuri, mai ceva ca la Paraziții. Pe scurt, îți vine să scuturi cartea ca să cadă, de undeva, CD-ul. Ei bine, băieții n-au mai avut bani să
Autoficțiune cu paralele inegale by Cătălin Sturza () [Corola-journal/Journalistic/12400_a_13725]
-
doi, unu“. Este sâmbătă, ora 18,30. Senzațiile trăite din clipa în care licăresc luminile exploziilor în structura ce trebuie trântită la pământ sunt greu de exprimat în cuvinte. De pe vârful unui bloc înalt din împrejurimi se vede totul. Un bubuit puternic răsună în zonă. Baza construcției se scufundă într-un nor de praf care urcă, urcă, parcă nu se mai termină. Clădirea se înclină, aproape cu încetinitorul. Blocul cu spectatori resimte unda de șoc, se scutură pentru o fracțiune de
Agenda2005-41-05-senzational1 () [Corola-journal/Journalistic/284306_a_285635]
-
că nu elegiac, și faptul că o experiență personală rămîne totuși să se consume cu adevărat în singurătate și nu pe deplin cunoscută celorlalți, “... o picătură de sînge/ căzută pe-o foarte mare/ tobă,/ te gîndești, o-ho-ho,/ la teribilul ei bubuit/ ce nu va trezi Cetatea”.
Elegiile materiei by Georgeta Drăghici () [Corola-journal/Journalistic/13061_a_14386]
-
să încercăm să rămânem la un nivel mediu. Nici prea sus nici prea jos. De asemenea, în antrenamentul nostru, este recomandat să exersăm vorbind cu un zgomot puternic de fundal (un exemplu util, este să înregistrăm zgomotul valurilor, șuierul și bubuitul acestora, pentru că seamana mult cu murmurul sau mormăitul a sute de oameni). Acest exercițiu ne ajută și să ne obișnuim cu diverși factori de distragere a atenției. Ca și alte competente, prezentarea necesită pe lângă studiu și foarte mult exercițiu și
Cum ne învăţăm VOCEA să fie de partea noastră, într-o PREZENTARE PROFESIONALĂ () [Corola-journal/Journalistic/27137_a_28462]
-
Zinaida, care stătea la pândă, o apucă de mânecă, dar Katia se uită la ea cu privirea goală, galbenă cum e chihlimbarul, și zise: „Pe urmă, pe urmă...” În clipa aceea toți începură să cânte, în biserică răsună ca un bubuit „Cred în...”, Katia îi întoarse spatele și brusc începu să cânte cu voce înaltă: „...în Dumnezeu Tatăl, Atotstăpânitorul, Creatorul cerului și pământului, a toate cele văzute și nevăzute...” Cânta, încetinea puțin, cobora vocea, o ridica, o făcea în așa fel
Ludmila Ulițkaia Rude sărmane. Fetițele by Gabriela Russo () [Corola-journal/Journalistic/3562_a_4887]