169 matches
-
dispuse să petreacă din plin, exploatând conținutul cu multiple înțelesuri al cuvântării, se sfărâmară hohotind. Doar Berta, cea sfioasă și bălaie, icni scurt și se aplecă să ridice ceva ce, tocmai, căzuse sub masă. Simțindu-se lezat în demnitate, orășeanul bucălat îi bruftului pe toți mesenii, explicându-le cu fermitate, ca un autentic lăutar: Să știți, tovarăși țărani, că stația nu merge așa, fără elan! Că nici broasca nu cântă pe uscat. Da, da, tovarăși țărani! Nici broasca nu cântă pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
mulțime, dar furnicile-soldați pentru nimic în lume nu și-ar fi răsucit lucioasele lor țeste cu antene, deși ardeau de pofta de a recolta din ochii privitorilor admirația cea multdesmierdătoare de orgolii. Înșelați de tunetul tobelor voinice, cei câțiva nori bucălați, tolăniți leneș sub boltă, se ușurară brusc de poverile lor lichide. Textura firelor de apă și ceața alburie nu mai lăsară să se deslușească translările corpurilor marțiale pe întinsul platou de paradă, dar regimentele ignorară meteoricul eveniment. Prin ploaie, ele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
da, vechiul plic, stângacea caligrafie, albele spații inegale dintre cuvinte. Linia secretă, tovarășă până la sfârșit... Sfârșitul, iată, sfârșit, într-adevăr. O ceață fumurie și roz, trecutul jur-împrejur , captivul se pierdu, se pierdu. Reveni, se spulberă iarăși și iarăși reveni, băiat bucălat și peltic. Un înger bucălat, cu zulufi, aterizat la picioarele băncii. Pantalonași de doc albastru, vestă tirolez. Ochi imenși și reci, degete scurte și roz. Copacii unduiau, clipocea lacul, lacul codrilor albaștri, liliacul înflorit și privighetorile Edenului în care mișunau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
albele spații inegale dintre cuvinte. Linia secretă, tovarășă până la sfârșit... Sfârșitul, iată, sfârșit, într-adevăr. O ceață fumurie și roz, trecutul jur-împrejur , captivul se pierdu, se pierdu. Reveni, se spulberă iarăși și iarăși reveni, băiat bucălat și peltic. Un înger bucălat, cu zulufi, aterizat la picioarele băncii. Pantalonași de doc albastru, vestă tirolez. Ochi imenși și reci, degete scurte și roz. Copacii unduiau, clipocea lacul, lacul codrilor albaștri, liliacul înflorit și privighetorile Edenului în care mișunau santinele și țiuiau antenele iscoadelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
MAMA Mama - i bătrână. și plânge ades. Câte leagăne ochii mamei țes pentru fratele meu - mort în război, fărâmițat în așchii de sânge și noroi! Plângi mamă ... Ca tine mai sunt atâtea mame bune pe pământ, ce‐ au alăptat copiii bucălați, și le‐ au fost tăiați, tescuiți, sfârtecați. Dar alte mame ca să nu mai plângă, din plânsul tău un vifor să se strângă, neiertătoare ură să desferici spre cioclii stăpânind peste Americi! Cu‐ atâția fii și mame împreună să fim o
OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
Partidului Comunist Român de sub fereastra rămasă tot larg deschisă cu un tricolor găurit. În fundal lăsase aceleași blocuri, fabrici și macarale, doar că acestea aveau acum atârnate semnele electorale ale Vechiului Partid Istoric. Din colțul din dreapta-sus, un înger surâdea bucălat, desfășurând o pamblică tricoloră, pe care stătea scris: „Renașterea Națiunii și a Speranțelor, prin credința în Dumnezeu și Rege și acțiunea Vechiului Partid Istoric Nou!“ Secretarul Casei de Pensii, care făcuse mobilizarea pe baza listelor celor care aveau rate la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
cuvânt; suportă insultele mult mai ușor. Pe Davey chiar îl pot numi astfel. Mă uit la el stând la pupitru, îmbrăcat în costumul gri încheiat până sus, foarte la modă, cu ochii ascunși în spatele ochelarilor de soare, cu obrajii săi bucălați, pe care-i mai ciupesc uneori, ca să-l enervez, în stilul mamelor italience. Și-mi vine să-l îmbrățișez. Simt că am să izbucnesc în lacrimi. Țin la el nespus și aș vrea să fie fericit, mi-e greu să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
lăcașuri săpate frumos pentru tocul cu peniță, altele pentru creioane și gumă de șters, de fapt pentru muștele moarte, fluturi, cărăbuși, coropișnițe și greieri. Se mai știe ceva de clasica pereche? El, soldat în permisie, îmbrăcat în soldat, ea, fată bucălată, cu picioarele roșii de epilat cu penseta, cu rochie cloș, întotdeauna cu buline, rareori cu albăstrele, înfricoșător de strânsă la mijloc, el gesticulând cu dreapta, ea ținând la piept cu ambele mâini o garoafă ofilită de culoare incertă, asemenea gândurilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
pornit la drum. După primii pași, a început să simtă că un gând îi dă târcoale ca o viespe. A încercat să-l alunge, dar parcă mai rău îl încolțea. Mergea din ce în ce mai repede. Spre răsărit se arăta soarele cu fața bucălată. Când a ajuns la Mesteacăn, a încetinit pasul și a început să caute cornul din colțul iazului. Îl știa crescut vânjos și că de jos dăduse mladă nouă, care era bună pentru resteie sau un ciomag sănătos... L-a găsit
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
iar bluza avea un guler rotunjit. Frumos rotunjit. Chiar foarte frumos. Fata necunoscută nu participa la discuție, dar asculta foarte atentă tot ce se spunea la masă. Când întorcea capul spre unchiul Artemie, lăsa să i se vadă linia obrazului, bucălat ca la un copil. Obrazul râdea domol și cuminte. Unchiul Artemie, hăt departe în capul mesei, se răsucea către pickup-ul dindărătul lui, așezat pe scrin, la care ajungea cu oarecare greutate. Unchiul Artemie punea pick-up-ul în mișcare apăsând pe un
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
Marinică, tot încerca să se bage în viața ei, și plictisită nu-i dădea nici o atenție. Văzând că nu are nicio șansă cu ea, a început s-o vrăjească pe Malvina. Într-adevăr, Malvina era solidă, blondă cu ochi albaștri, bucălată iar pistruii de pe obrăjori accentuau aerul șăgalnic naivă, un copil mai mare. Îți plăcea să o privești și doar atât. Laur își spune zâmbind: -Ia uite ce a vrut Marinică să-mi plaseze! Parcă e stăpânul fetelor din mahala! Malvina
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
stinghereala ei, Franck Îi sărise În ajutor, cu obișnuita lui neseriozitate și cu o nuanță de regret, aceea de a nu se fi priceput să-i cîștige dragostea. Toți rîseseră, Marie ceva mai tare ca ceilalți. Avea buze cărnoase, obraji bucălați, un ten ca de fată. La treizeci de ani, locotenenul Franck Caradec se necăjea că are un chip copilăros, lipsit, după părerea lui, În mod ciudat de virilitate, și pe care-l făcea responsabil de un celibat care devenise apăsător
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
să mențină un front comun. Când ajung în centrul scenei, se înclină în fața publicului toți în același timp și, pe măsură ce se prezintă, fac un pas în față, pe rând, apoi se retrag. Cel din dreapta, Sinele Mare, are fața rotundă și bucălată, brăzdată de un zâmbet larg și tâmp. Cel din stânga, sau Sinele Mic, are figura suptă și răsucită, ca în portretele lui Soutine. Afișează mereu o căutătură ironică și malițioasă. Cel de la mijloc, Masca, poartă ochelari negri de soare și are
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
modeste; cele mai multe, putrezite sau înverzite de licheni. La un moment dat am ajuns însă în dreptul unui mormânt frumos, bine întreținut, plin de flori și cu o cruce mică de marmură neagră, având un medalion de porțelan cu imaginea unui copil bucălat și surâzător. Poate că atunci destinul a tresărit dacă ațipise cumva. N-ar fi vrut să trec mai departe. Acel mormânt era motivul pentru care mă adusese acolo, în cimitir. Dar s-a liniștit și a surâs ironic probabil când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
E un copil foarte cuminte, să știți. N-o să vă pară rău că-l luați pe lângă dumneavoastră. Îl Împinse În față. Băiatul zâmbi timid și Își plecă privirile, uitându-se la ghete. Semăna cu un spiriduș, cu nasul cârn, obraji bucălați, o buză de sus pronunțată și păr des și ondulat, dar trăsătura cea mai izbitoare era statura extrem de mică. — E tare scund, doamnă Noakes. — Scund, dar puternic, domnule. Răposatul, săracu’, soțul meu era la fel. — Chiar are paisprezece ani? — Aproape
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
și a bunătății sale sufletești și pe nesimțite gândurile copilăriei se Îndreptau către Cățălești, mânuța sa grăsuță mângâia duios alunița mare din obrazul admirabilei sale bunicuțe, care Îi lua căpșorul În palme, Îl strângea la piept și-i acoperea obrajii bucălați cu calde sărutări, iar când o lacrimă izvora tainic din ochii pe care Îi ascundea de privirile copilului, Ochenoaia rostea cu un glas plin de jale și iubire, cu un ton inimitabil, sugrumat și plin de durere: -’Muța mamii, ’muța-mamii
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
nu m-aș fi apucat niciodată de făcut așa ceva. Ar trebui să-i spun toată povestea idiotului care scrie catalogul. Pentru Dumnezeu, nu! Janey păli, în ciuda pudrei de pe față. Avea o față drăguță foc, rotunjoară, de secol optsprezece, cu obraji bucălați și brize în formă de arc al lui Cupidon. Avea părul blond și pufos și pielea asemenea catifelei albe și scumpe purtate până devine puful cel mai moale. Întotdeauna mi-o imaginam într-un portret în ramă aurită, lungită pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
pentru prima oară înspre Warda, care stătea deoparte. Privirea lui a fost pe punctul să zăbovească asupra ei, dar a lunecat iute în depărtare. Alesese să n-o vadă. Nu era binevenită în casa lui. Nici Mariam, o încântătoare fetiță bucălată și zâmbitoare, n-a avut parte de vreo mângâiere. — Mă temeam de primirea asta și de aceea nu m-am bucurat când Warda a apărut pe vas, mi-a explicat mai târziu mama. Am suportat mereu în tăcere abaterile lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
întrebările ei. Nu se mai uita la mine, dar nu-și mai trăsese la loc vălul, în pofida prafului de pe drum. M-am întors spre ea și am privit-o îndelung, pentru prima dată de atâta timp. Nu era mai puțin bucălată decât atunci când o văzusem venind spre noi agățată de brațul maică-sii, pe tartană. Pielea nu-i era mai puțin trandafirie. Buzele nu-i luceau mai puțin. Cu toate astea, khôlul întins pe pleoape o făcea să pară femeie. La
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
iulie, primul meu fiu, pe care l-am numit Giuseppe, adică Yussef, ca pe tatăl lui Messia, ca pe fiul lui Iacov, ca pe sultanul Saladin. Încântarea mea era nemărginită. Maddalena mă lua un pic peste picior, dar chipul ei bucălat strălucea de fericire. Stăteam ore în șir să dezmierd copilul și pe mama sa, să-i contemplu pe amândoi în gesturile de zi cu zi, mai cu seamă la alăptat, care mă emoționa mereu. Așa că n-aveam deloc chef să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
vălătucii nălucirilor par stivuiți în mape maronii... Când curva ieșea în oraș, o urmăream toți puștanii strânși în poarta casei lui D. Trecea printre noi unduindu-și ușor coapsele durdulii, aranjându-și zulufii blonzi sau trecându-și degetul pe obrajii ei bucălați. O fetișcană plinuță era curva, nu prea înaltă, zâmbind parcă mereu speriată, încercând să se strecoare printre coloane de aer numai de ea văzute. La Karnak, mulți ani mai târziu, când am văzut sala coloanelor imense, mergând printre ele, am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
stăpânii livezii și, împreună cu suratele mele, vom umple coșurile grele! Te lauzi în zadar, rosti para, de pe o creangă a părului vecin. Noi, perele, suntem mari, zemoase și parfumate. Vom umple coșuri și mai multe decât voi, merele cu obrajii bucălați. Bunicul ne va culege cu mâna, ne va ordona în cămară pentru iarnă, iar din celelalte surate ale mele va face compot, gem și chiar va pune feliuțe la uscat pentru zilele grele de iarnă. Ba noi suntem mai importante
ÎNTÂMPLĂRI ÎN LIVADA BUNICULUI by ECATERINA VICOL () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1228_a_1878]
-
Trase cu coada ochiului și văzu ușurat că ușa nu era Încuiată. Ar fi fost posibil ca bătrâna japiță să-l Închidă Înăuntru și să ascundă cheia. Dar nici un semn al neliniștii și dezgustului nu i se citi pe fața bucălată și roză. — Eh? Ea zâmbi și expiră lung, șuierător. — Oh, Anton! El sări În picioare, iar ea lăsă prosopul să cadă și veni spre el, cu pasul firav al unei păsări, În ciorapii ei negri de bumbac. — Un moment. Un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
sfinctere bătrâne și obosite. Observați doi poponari bătrâni, Îi plăcea lui Bruno să spună, observați-i cu atenție: uneori există Între ei simpatie, sau chiar afecțiune reciprocă; dar se doresc unul pe celălalt? În nici un caz. De Îndată ce apare un curuleț bucălat de cinșpe-două’ș’cinci de ani, cei doi se sfâșie Între ei ca niște pantere bătrâne, se sfâșie ca să posede acel curuleț bucălat; iată ce gândea Bruno. La fel ca În multe alte cazuri, pretinșii homosexuali jucaseră un rol de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
sau chiar afecțiune reciprocă; dar se doresc unul pe celălalt? În nici un caz. De Îndată ce apare un curuleț bucălat de cinșpe-două’ș’cinci de ani, cei doi se sfâșie Între ei ca niște pantere bătrâne, se sfâșie ca să posede acel curuleț bucălat; iată ce gândea Bruno. La fel ca În multe alte cazuri, pretinșii homosexuali jucaseră un rol de model pentru restul societății, se mai gândea Bruno. El Însuși, iată, avea patruzeci și doi de ani; dorea el, din pricina asta, femei de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]