16,849 matches
-
împotriva portului, nu departe de cartierul băncilor. Din Năvalnicului păstrez amintirea unei odăi unice, în care locuiam cu chirie, fără alte accese decât privata din curte. Acea odaie, pardosită toată cu "covoare" țesute din fâșii de cârpă, servea și de bucătărie, iar lampa de gătit, cu petrol lampant și fitil tubular, fila când ți-era lumea mai dragă. Mama plecase "până-n colț", să cumpere ceapă de la un zarzavagiu ambulant și mă lăsase să supraveghez oala pusă la fiert. Dar eu o
Memoria caselor by Paul Diaconescu () [Corola-journal/Imaginative/8000_a_9325]
-
dimineață intensă, sub ceața unei zile de aprilie. N-are rost să ne grăbim: Nici nu știa că este ceață când a pășit pe covorașul din fața patului. Fereastra albise și ea se simțea vioaie ca o vrabie. A alergat în bucătărie, a pus ceaiul, a prăjit șunca, i-a surâs bărbatului ei, așezându-și cu degetele delicate șuvițele de păr lucitor, ca păstăile coapte. Și cum s-a crăpat ochiul cerului, prin ceața albă, de aprilie, a și luat-o spre
Examen la istorie by Doina Ruști () [Corola-journal/Imaginative/8241_a_9566]
-
și supremă acțiune. Cititul îl scoate din realitate, din gesturile și grijile simple, în fond, elementare, și-l suspendă, fals, în interesul pentru dramele și întîmplările altora. Mama și-a redus strașnic traseele la unul sigur, tur-retur, spre și dinspre bucătărie, monotonia teribilă adormind și femeia din ea, și protecția maternă. Lumea și viața în general există destul de relativ, în gesturi mici, devitalizate, anemice, apatice. Și atunci, Kurt, fiul lor și fratele Olgăi, preia conducerea. Își seduce incestuos sora, își construiește
Crima lui Kurt by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13169_a_14494]
-
la Barbu, un text de descîntec al lui Romulus Bucur și-l-ar putea alunga definitiv pe nu spun cum îl cheamă. Îl citez, așa cum se citează orice descîntec, în întregime: „dacă a intrat/ (nu spun cum îl cheamă)/ în bucătărie iei/ o mătură înconjori/ - alergînd cu pași mărunți - încăperea de trei ori/ strigînd între timp/ zît șiț cîț & alte/ interjecții adecvate/ introduci mătura/ prin cotloanele unde s-ar fi putut ascunde/ dacă tot nu iese/ iei o bucată de/ (termen
Jurnalul unei vieți by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/13279_a_14604]
-
ascunde/ dacă tot nu iese/ iei o bucată de/ (termen tehnic indescifrabil)/ și folosind descîntecul/ ce începe cu pis-pis-pis/ o arunci prin ușa întredeschisă/ pe care o închizi/ cu iuțeala fulgerului/ de îndată ce a ieșit/ din nou înconjori/ - în sens invers - / bucătăria de trei ori/ măturînd cioburile“. Pisica?! Unde e pisica?!... În poezia lui Romulus Bucur. Mihai Bogdan, Mai nimicul nostru (Jurnal din noaptea 1949-1989), Editura Echinox, Cluj, 2000. 345 pag. Romulus Bucur, Cărticică pentru pisică, Editura Aula, Brașov, 2003. 32 pag
Jurnalul unei vieți by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/13279_a_14604]
-
guvernamentale, un sfert de litru de trăscău și - acum se vedea clar - se apropia de măcelar rânjind veselă și mișcând senzual din șolduri. - Dar culmea, stimați prieteni, se minunează prezentatoarea știrii, scroafa, după cum vedeți, ține între dinți un cuțit de bucătărie... - Ai văzut, bade, ce putere are o ordonanță? mă întreabă Haralampy. Și tu te mirai că încalcă legi votate în Parlament... Aia-i fix-pix!
Știri din vremea Ignatului... by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/13290_a_14615]
-
roșie!, o avertizase Haralampy nervos. Poate vrei să te-ntorci la ranci-ul tău de chirpici și cei șapte ari de mlaștină din dosul Călimanilor... Perspectiva nu a încântat-o pe dăscălița-muzicantă, așa că i-a tras un recviem vocal-instrumental în bucătărie drăcuind și trântind cratițele timp de trei sferturi de oră, respectiv până când Haralampy i-a strigat într-o corcitură ardelenesc-moldovenească: - Hállo! Breee! Vezi că se termină repriza - să nu intri în ofsaid... „Interpreta” s-a liniștit brusc amintindu-și de
A doua venire a domnului Emil Constantinescu by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/13313_a_14638]
-
nevăzutele, imanența punctează transcendența, în montaje în care superficia simplă se dovedește doar o mască a ireductibilului misterios. Bardul intuiește labirinticele căi dintre aparența și esența fenomenelor, cu atît mai tulburătoare cu cît ele aparțin zonei abandonate, perimate: „Iubito din bucătăria noastră dispare treptat/ mirosul metafizic al legumelor însăși perdeaua/ asistă atentă la transformările umbrelor calme/ persistă pretutindeni un gust de sare umedă/ se întunecă pîinea frumoasă a zilelor/ iar peștele verii bolește în fîntîna din cer/ auzi cum clopoțeii de
Poezia lui Petre Stoica by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13341_a_14666]
-
cum clopoțeii de lemn pe sfori de vînt/ anunță o trecere și mai adîncă? dispare treptat/ urma de argint a păianjenului de pe tavan roagă-te/ îngerului închis în gutuie să nu ne lase cumva/ în frigul din somn despărțiți” ( Din bucătăria noastră). De reținut asocieri precum „mirosul metafizic al legumelor”, „fîntîna din cer”, „clopoțeii de lemn pe sfori de vînt/ anunță o trecere și mai adîncă”, „îngerul închis în gutuie”, care acordă naturii moarte o perspectivă de adîncime, pipăind „sufletul lucrurilor
Poezia lui Petre Stoica by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13341_a_14666]
-
pe furiș, ascuns pe unde poate pentru a nu fi penibil. Mai rar, membrii familiei plâng în grup, cu nerușinare; în această situație, de regulă, cina devine un fel de pelerinaj la Mecca: ai casei trec rapid pe lângă masa din bucătărie făcându-și cruce când îi văd goliciunea, în timp ce FMI-ul cere strângerea șurubului, iar domnul Tăriceanu strângerea curelei. -Vezi, bade, consensul ? Iacă-tă-l, mă atenționează prietenul. De regulă, cu stomacurile transformate în cimpoaie scoțiene, doar a bunicului scoțând sunete, precum ale
Sonată tv pentru scumpiri, guvern și cimpoaie by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/12015_a_13340]
-
care a lăsat urme în conștiință. Memoria joacă feste imprevizibile și niște obiecte cu totul banale precum niște șurubelnițe pot uneori chema în chip miraculos sufletul unui tată dispărut, reînviind un univers casnic definitiv pierdut: "Acasă, într-un sertar din bucătărie, printre tacîmuri, se găseau șurubelnițele lui micuțe. Cît timp mai trăise, mama îi spunea o dată la cîteva zile că uneltele n-au ce căuta acolo, să facă bine să și le pună altundeva. Dar după ce a murit, ele au mai
Întîlnire cu alteritatea by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12043_a_13368]
-
Dumitru Hurubă După ce am văzut reportajul tv cu saturnalele de la Balc, organizate de Ion }iriac în cinstea zeului Adrian Năstase, împreună cu Haralampy ne-am stabilit domiciliul sub masa din bucătărie, lucru care s-a întâmplat imediat după ce prietenul a instalat-o pe soacră-sa în funcția de rotweiler pe palierul apartamentelor noastre... Evident, am optat pentru "sub masă" fără să acuzăm pe cineva, ci, dimpotrivă, fiind mândri că trăim în
Obeliscul realităților noastre by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/12056_a_13381]
-
Marina Constantinescu Au dispărut precum cîrtițele E tîrziu în noapte. Mestec într-o oală o fiertură oarecare. Mă uit pe geamul de la bucătărie și văd frînturi din casele vecine, cărămizi netencuite, cabluri suspendate, luminițe chioare, ici, colo, fumul care iese, drept (el), pe coșuri. Sînt orele cînd pot să plîng. Liniștea din jur mă lasă să dau filmul înapoi. Ca în fiecare decembrie
Cui îi e frică de luna decembrie? by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12175_a_13500]
-
și "implicitul contextual" nu numai că nu înlesnește curgerea ideii în albia textului, dar îi împrumută ceva din înfățișarea unei incizii chirugicale căreia nu i s-au scos la sfîrșit firele de sutură. În felul acesta ești silit să vezi bucătăria ascunsă a unui spectacol mental a cărui strălucire este "prea" indubitabilă pentru a mai avea nevoie de cîrjele de sprijin ale unor sintagme pur tehnice. În fond, adevărata tehnică e cea care a ajuns să facă pînă într-atît de mult
Patosul lui H.-R. Patapievici by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/12156_a_13481]
-
și datorită poveștilor ei, mi-a fost foarte ușor să-mi imaginez ce putea să fie un asemenea loc, o jumătate de secol înainte.... O altă sursă de inspirație a fost catalogul expoziției pariziene a pictorului rus, Kabakov, intitulat " În bucătăria comună", unde el prezintă în special o serie de obiecte legate de viața cotidiană în bucătărie și micile bilețele pe care locatarii și le scriau pe ele pentru a încerca să păstreze armonia ambiantă... D.J. Pentru mine, numele Picenie, într-
Olga Lossky by Doina Jela () [Corola-journal/Journalistic/12195_a_13520]
-
un asemenea loc, o jumătate de secol înainte.... O altă sursă de inspirație a fost catalogul expoziției pariziene a pictorului rus, Kabakov, intitulat " În bucătăria comună", unde el prezintă în special o serie de obiecte legate de viața cotidiană în bucătărie și micile bilețele pe care locatarii și le scriau pe ele pentru a încerca să păstreze armonia ambiantă... D.J. Pentru mine, numele Picenie, într-un roman francez este de departe cel mai simpatic și exotic cu putință. La ce corespunde
Olga Lossky by Doina Jela () [Corola-journal/Journalistic/12195_a_13520]
-
zic: aș fi sărit, dacă aș fi avut destule picioare pentru așa o mișcare. M-am repezit pe coridor cu bastonul într-o mână și cu gheata găurită în ailaltă. - Un cui! am strigat, un cui! Mirovna a ieșit din bucătărie în aceeași clipă. Mi-a aruncat una din privirile alea ale ei, specialitate proprie, care alunecă pe tine ca lăturile. - Ei și, ce mare lucru, un cui? Ce trebuie să te agiți așa pentru un cui, Fiodor Vasilievici... Am ridicat
Recviem pentru un cui (Editura Curtea veche) – de Olga Lossky by Doina Jela () [Corola-journal/Journalistic/12194_a_13519]
-
tocmai haimanaua de fiu-so care a semănat cuie pe pragul ușii mele cu intenții asasine. Cum nu mai e nimeni în hol, în afară de becul spart care se bălăngăne înainte și înapoi sub efectul atingerii bastonului meu, mă duc șonticăind până la bucătărie. Cineva și-a atârnat iar rufele la uscat aici, în ciuda avizelor de interdicție care tapetează zidul. Rufele se scurg, picură, fac băltoace pe bufete și peste plită până în oale. Mi-a picurat o picătură și pe cap, chiar acolo unde
Recviem pentru un cui (Editura Curtea veche) – de Olga Lossky by Doina Jela () [Corola-journal/Journalistic/12194_a_13519]
-
să acuz pe nimeni, fiindcă picătura venea de sus, pur și simplu. Puradeii se fugăresc în jurul mesei scoțând urlete, îmi crează mereu emoții pentru echilibrul meu. Mi-am agitat troașa între mânecile de cămăși și marginile zdrențuite ale cârpelor de bucătărie ca să vadă toată lumea. - Un cui, închipuiți-vă! Cine a presărat cuie în fața ușii mele ca să-mi străpung eu piciorul? Ai? Bătrâna Gladkina și-a ridicat nasul coroiat din grămada ei de păstăi de fasole. - Să și-l străpungă și să
Recviem pentru un cui (Editura Curtea veche) – de Olga Lossky by Doina Jela () [Corola-journal/Journalistic/12194_a_13519]
-
unchiu Fedia! mi-a strigat ea înainte de a dispărea pe ușa de la intrare. M-am instalat în fotoliu satisfăcut. Ce poate fi mai îmbucurător decât un cui frumos, înfipt la un loc potrivit într-un perete? Le aud vocile în bucătărie. Strigătele copiilor și ale femeilor certându-se care să ocupe cuptorul. N-au decât să respecte graficul, totul este planificat. Eu unul îi cedez rândul meu la cuptor Annei, scumpetea de ea. De când răposata m-a părăsit, nu prea-mi
Recviem pentru un cui (Editura Curtea veche) – de Olga Lossky by Doina Jela () [Corola-journal/Journalistic/12194_a_13519]
-
care trebuie s-o fi procurat ca să fac o masă nouă, cândva, și am uita- t-o în fundul dulapului. Acum nu mai e nevoie de masă, brațul fotoliului meu ajunge pentru o farfurie. Și pe urmă, prefer să mănânc în bucătărie, e mai convivial. O să pot s-o ard. Dar de ce-oi fi învelit scândura asta veche în pânză? Desfăcând sfoara care înfășoară pachetul, amintirile mi-au revenit treptat. Din pânză a urcat un miros de vopsea, atmosfera înăbușitoare din
Recviem pentru un cui (Editura Curtea veche) – de Olga Lossky by Doina Jela () [Corola-journal/Journalistic/12194_a_13519]
-
la peretele ăsta. Asta mai trebuia, ce strigăte, ce agitație! Un adevărat incendiu alături, toată lumea s-a pus pe chelălăit! A trebuit să-mi iau bastonul și să șontâcăi până la ușă. Holul tot plin de fum. Ludmila a ieșit din bucătărie ca o furtună. -Ei, ce se întâmplă acolo? am întrebat. -Anna, cu nenorocitul ei de arpacaș, a dat foc la cârpele de vase ale Liubei! Am preferat să mă întorc în camera mea, mai ales că de vizavi, curioasa de
Recviem pentru un cui (Editura Curtea veche) – de Olga Lossky by Doina Jela () [Corola-journal/Journalistic/12194_a_13519]
-
obișnuită. Am încercat totuși să-i explic că vodca era din rațiuni de economie, ca să evit să-mi cumpăr un nou palton. Pe ăsta l-am căptușit cu hârtie de ziar. Inactivitatea - e ciudat doctorul ăsta cu toate drumurile la bucătărie pe care le fac zilnic! Parcă s-a mai potolit puțin. Bocăniturile de ciocan ale lui Kusok îmi devin din nou perceptibile. Realizez abia acum că mi-ar putea zice și mie foarte bine Kusok. Eu sunt fără picioare, așa cum
Recviem pentru un cui (Editura Curtea veche) – de Olga Lossky by Doina Jela () [Corola-journal/Journalistic/12194_a_13519]
-
de mii... (Noi, la timpul nostru, puneam jaloane, crestături în diamant: "Novîi mir"... Editare în Franța... Gallimard... Ardis... zăpadă de pe culmile uitate.) "E scriitor bun" - a spus cineva dintr-o dată. Am auzit bine, se pare că vorbeau despre mine. La bucătărie, trebuie să spui mereu așa ceva despre un underist, ca să se bucure și el un pic. Pomană, au aruncat o vorbă, doar nu le pare rău de-o vorbă, dacă toată viața ai trăit ca un proscris. (După părerea lor, ca
VLADIMIR MAKANIN – Undergroud sau un erou al timpului său by Emil Iordache () [Corola-journal/Journalistic/12591_a_13916]
-
cum îi spune poziției respective... Că toată ziua te interesează numai manelele și Etno Tv... Sigur că m-am supărat imediat și l-am întrerupt pe loc întrebându-l: -Scuză-mi indiscreția: știi cumva să citești ? Vezi că pe masa din bucătărie e o cărțoacă pe care scrie DEX - acolo afli ce e cu "apărcat"-ul... Fila 11. La emisiunea "Debut, 50 plus", distinsul actor Ion Besoiu zice: Cele două interprete faine de muzică populară sunt din Călan 1), de la poalele Făgărașului
Alte file de jurnal estival by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/12614_a_13939]