256 matches
-
al "dascălului (înțeleptul, magul)", personajul misterios care știe să citească din cartea lumii, fiind "urmașul zeilor din timpurile mitice"; o poezie în care își află loc "metafizica negației absolute". Un al patrulea mit este cel "erotic", cel din "micile poeme bucolice" dar și din "poezia filosofică" a Luceafărului. Expresia lui este variată, într-un loc "sugerează voluptatea adormirii", în altul "melancolia incompatibilității dintre bărbat și femeie, nostalgia neîmplinirii, chinul dulce, oximoronic". Mitul "oniric" stă la baza unor poeme și proze ce
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
munte spre ostroavele de adăpost ale Dunării; sau când, În squarul Ateneului Român, În fața mândrelor coloane ionice, În jurul grupului de bronz al Curiaților și printre straturile de flori de soi, Canna indica, scurmă, ziua nămiaza mare și În plină libertate bucolică, găinile și curcile megieșilor; sau când, În blocul cu confort modern din strada Jules Michelet 15, mă trezesc și blagoslovesc, În fiecare dimineață, cântatul cocoșilor și guițatul purceilor din fosta ogradă boierească a vecinului care și-a tăiat deunăzi, sub
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
politice și a lipsei de unitate. O altă dezamăgire a mea se referă la eșecul națiunii cehe de a dezvolta un sens clar al identității, al mândriei naționale și al coeziunii sociale. Boemia a fost întotdeauna cunoscută pentru frumusețea ei bucolică, arhitectura ei valoroasă și arta vechilor ei orașe, precum și marile tradiții culturale din literatură, muzică și arte vizuale. Însă, mai ales de la destrămarea statului cehoslovac, cehii au luptat din greu să-și identifice și să îmbrățișeze o identitate națională și
1989-2009. Incredibila aventură a democraţiei după comunism by Lavinia Stan, Lucian Turcescu [Corola-publishinghouse/Administrative/882_a_2390]
-
Temperament pașnic, N. e impresionat de spectacolul violenței, de unde și imaginea, frecventă în versurile sale, a lui Cain și Abel. Un refugiu totdeauna fortifiant găsește în natură, înțeleasă ca manifestare a divinității, în momentele ei de liniște maiestuoasă, cu note bucolice accentuate. Având ca model opera lui Goethe Reinecke Fuchs și scrierea populară franceză Le Roman de Renard, compune poemul Povestea vulpei (1903). Satira sa are asemănări numeroase și cu Istoria ieroglifică a lui Dimitrie Cantemir. Într-o manieră comică, adesea
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288372_a_289701]
-
de a apăra valorile naturale: aerul curat, produsele ecologice, liniștea. În ceea ce mă privește, îi știu prea bine pe țărani, și-n laturile lor bune și-n cele rele, ca să cred în miturile despre ei imaginate de orășeni. Nu gust „bucolicele” cu extazuri artificiale, scrise de citadini care, vorba unui autor de la începuturile literaturii moderne, abia acum au aflat „pe unde se pișă găinile!” Infernul e în noi. Sînt zile cînd pot depune mărturie pentru asta. * Deși „frecat de viață”, nici
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
cele patru vânturi“. Mă simt și eu devenită roi al acestui stup, avatar îndepărtat al acestor oameni zdraveni, bărboși, pletoși, care acopereau muntele cu turmele lor, înainte ca industria să fi venit cu exploatarea pădurilor, pentru a desfigura această regiune bucolică în ajunul războiului. Și acesta a fost semnalul a ceea ce avea să urmeze,izbucnirea războiului și a violentelor sale urmări. Dar mitul a supraviețuit și, odată cu el, lumina ce strălucește peste peisajul primordial. Cred că m-am descotorosit, datorită distanței
Sã nu plecãm toți odatã: amintiri din România anilor ’50 by Sanda Stolojan,Vlad Stolojan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1378_a_2706]
-
a veseli". Farmecul și grația nu-s partea lui cea mai tare. "Frumos", iată un cuvânt de negăsit în Noul Testament. Nimic care să semene cu Cântarea Cântărilor. Cananeeana o fi fost oare plăcută la vedere, muntele, mândru, malurile lacului Tiberiada bucolice? Aceste epitete relative la înfățișare lipsesc din Evanghelii, ca și natura în întregul ei. Risipitoarea de smirnă din Betania, cu flaconul ei de alabastru, cele zece fecioare cu lămpile lor în mâini, Maria Magdalena însăși noi suntem cei care le
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
băut fără nicio strâmbătură și fără să aibă niciun fel de colici din această apă împrumutând ceva din culoarea lintei, adăpându-se alături de măgărușul său și de beduinii din escortă? Îmi vin în minte și alte imagini, nu mai puțin bucolice: Sena impresioniștilor, canotierii (dar nu și cârciumioara: să nu glumim indecent); mica vâlcea a lui Rimbaud, mustind de raze, dar fără adormitul cu două găuri "roșcate și hidoase"; malurile Marnei pe vremea Frontului Popular, picnicurile și undița de pescuit, dar
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
să sune fals. Scrinul negru este cel mai slab roman al lui C. Cel ce a scris în registru poematic Cartea nunții n-a încetat niciodată să scrie versuri, cultivând o lirică mitologică (Fragment epic, Herodot IV. 8-9, Idilă teocritiană), bucolică (Georgicon), dar uneori cu reflexe romantice (Vânătorul), livrescă (Deborah, Fons Bandusiae), goliardică (Cântece de petrecere), s-a configurat mai târziu ca un poet al elementelor (aerul, focul, zăpada) în ciclul Lauda materiei, umbrit pe alocuri de conformism, și mai ales
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286041_a_287370]
-
esențial pe care îl am de făcut țării și vremurilor este că mă împiedică să mă bucur de frumusețea vieții. Din când în când, îmi dau seama că trăiesc într-o lume fără cer, fără copaci și grădini, fără extaze bucolice, fără ape, pajiști și nori. Am uitat misterul adânc al nopții, radicalitatea amiezei, răcorile cosmice ale amurgului. Nu mai văd păsările, nu mai adulmec mirosul prăfos și umed al furtunii, nu mai percep, asfixiat de emoție, miracolul ploii și al
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
albastru în fugă de cer pe sub rai / Tropot uscat de copite mari tălpile noastre, / Sfinții-n biserici murind și noi vara pe cai” (Felix, în Zeii neatenți), spațiu elementar al asprimii și durității existenței rurale - filon „realist” ce urcă până la bucolica Antichității clasice: „Frații mei și surorile mele,-n podgorii, / Arși pe un rug toată viața - ne rupem / Mâinile-n piatră, bem vin să ne stingem, murim / În fiecare noapte câte puțin, ne dăm foc dimineața / Noi singuri și iar ne
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290689_a_292018]
-
care poate comunica și se poate înțelege cu semenii, instrumentul cel mai redutabil în aceast privinț fiind, de bun seam, limbajul. Ca și în viața sufleteasc, Ralea subliniaz și în planul relației natur-societate o permanent pendulare istoric între tendința recluziunii bucolice și aceea a activitții industriale, o alternativ pe care o asimileaz aceleia dintre dat și construit. Gânditorul român afirm, din acest punct de vedere, rolul esențial al inteligentei creatoare a omului și respinge, fr drept de apel, acuzațiile care s
Elemente de antropologie filosofica in opera lui Mihai Ralea by Rodica Havirneanu, Ioana Olga Adamescu () [Corola-publishinghouse/Science/1282_a_2114]
-
basmul vechi al zânei Dochii 253. Atunci, În juru-mi ceața crește rânduri-rânduri254. Iubita este motivul principal al visării: Răsai din umbra vremilor încoace,/ Ca să te văd venind ca-n vis, așa vii!255 Atunci când poetul se imaginează într-o atmosferă bucolică împreună cu iubita, fericirea-vis se derulează într-un cadru natural izolat: Vom visa un vis ferice/ Îngâna-ne-vor c-un cânt/ Singuratece izvoare,/ Blânda batere de vânt256. Fericirea celor doi îndrăgostiți își găsește împlinirea în spațiul oniric: O, priviți-i
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
căutați. Celelalte detalii pe care le precizați, legat de personajele foiletonului Broscuța sunt pitorești, dar, În măsura În care agenda ca atare nu le menționează, nu e necesar să le fac note; cel mult, pot spune, În treacăt, că toate figurile evocate În „Bucolice” au atestare reală. Eu vă trimisesem notele pur și simplu pentru arhiva dvs., căci și așa le-am făcut cam lungi, deci nu intenționam să decodez personajele; dar nu regret că am aflat secretul lor. E plauzibilă și lecțiunea Marian
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1279]
-
ieșea gura zveltă a sticlei era de porțelan incrustat în minunate culori, o mână meșteșugită o împodobise cu grațioase scene câmpenești, și ochii mei se întorceau adeseori din cartea de citire de la copiii zâmbitori cu cravate pionierești înspre delicate scene bucolice în care un tânăr cu haină albastră ținea o mandolină în mâini și cânta unei grațioase domnișoare cu rochie roz desfășurată în jurul ei și stând îndrăzneață în iarbă, lumina ce juca atunci de la flăcările lămpii pe chipurile lor mi se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
actorilor. Mi s-a părut că va fi una din mizele abordării textului, oricum, un ax al mizanscenei. M-am înșelat. E o greșeală că am gîndit un scenariu de acasă și nu l-am lepădat la poarta teatrului. Atmosfera bucolică de pe scenă încurcă și mai tare borcanele și nu insuflă nici o direcție spectacolului. Decorul lui Mihai Mădescu, un scenograf atît de important și original (ce echipă minunată a făcut cu Cătălina Buzoianu, cu Mihai Măniuțiu) este de fapt o machetă
Viața satului by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15788_a_17113]
-
RON 15 100 RON 149,9 RON 20 150 RON 199,9 RON 25 200 RON 30 Colecția OPERA MAGNA • Amphitryon, Kleist, 192 pag., 87.000 lei (ediție bilingva) • Album de versuri, Mallarmé, 256 pag., 197.000 lei (ediție bilingva) • Bucolica. Georgica, Vergilius, 230 pag., 98.000 lei (ediție bilingva) • Cărțile Profetice, William Blake, 496 pag., 120.000 lei (ediție bilingva) • Eneida, Vergilius, 592 pag., 144.000 lei (ediție bilingva) • Hyperion, Hölderlin, 238 pag., 98.000 lei (ediție bilingva) • Poeți latini
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
ficțiune”, fiind creat ca o megacomună în anii ’70 din ordinul lui Ceaușescu prin unirea a patru comune limitrofe: Negreni, Mărgineni, Mogoșești și Scornicești. Imaginea care ni se transmite despre Nucșoara și Scornicești este departe de a semăna cu imaginea bucolică pe care ne-am obișnuit să o avem despre satul românesc, titlul secțiunii, „Pe-un picior de plai...”, fiind mai degrabă rezultatul ironiei decât al realității. Nucleul cărții este reprezentat de secțiunile cuprinse între trei și șase, în care sunt
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
Iași, 2003; Traduceri: Cartea morților tibetană, Iași, 1992; ed.2, Iași, 2002; Heinrich von Kleist, Familia Schroffenstein. Robert Guiscard, Iași, 1992, Amphytrion, Iași, 1998; Matsuo Basho, Lună și floare de prun, Iași, 1997; Vergiliu, Aeneis, Iași, 1996; ed. Iași, 1999, Bucolicele și Georgicele, Iași, 1997; Lev Șestov, Extazele lui Plotin, Iași, 1996; Psalmii, Iași, 1997; ed. Iași, 2001; Shakespeare, Regele Lear, Iași, 2000. Repere bibliografice: Ulici, Prima verba, I, 93-96; Regman, Colocvial, 279-295; Doinaș, Lectura, 236-242; Paleologu, Alchimia, 152-155; Valentin Silvestru
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287578_a_288907]
-
că M. „a desprins cu acuratețe caracterele generale ale poeziei neolatine” și că lucrarea merită a fi continuată. Istoricul literar va avea și alte preocupări de clasicist, traducând cu exactitate și fluență din Lucrețiu (Poemul naturii) și din Vergiliu (Eneida, Bucolice și Georgice). Activitatea ulterioară are însă în centrul ei cercetarea și editarea lui Mihai Eminescu. Începutul îl face tot un studiu al clasicistului, Eminescu și clasicismul greco-latin, apărut inițial în revista „Făt-Frumos” (1932), apoi, în același an, în volum. Era
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288304_a_289633]
-
pref. Eugen Simion, București, 1995; V. Alecsandri, Poezii populare ale românilor, pref. edit., București, 1971. Antologii: Din presa literară românească (1900-1918), pref. edit., București, 1970. Traduceri: Lucrețiu, Poemul naturii, introd. trad., București 1934; Vergiliu, Eneida, introd. H. Mihăescu, București, 1956, Bucolice. Georgice, pref. Gh. Guțu, București, 1967 (în colaborare cu Teodor A. Naum). Repere bibliografice: Pierre Jourda, „La Poésie néo-latine et la Renaissance des lettres antiques en France (1500-1549), „Revue d’histoire littéraire de la France”, 1929, 2; G. Călinescu, „Naționalismul lui
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288304_a_289633]
-
faptele vieții obișnuite. Știe să redea aspectele colorate ale vieții populare și simple, sentimentele naive ale ruralilor, grația iubirii ingenue, luminile dimineții, culorile cerului, poezia naturii, a nopții de vară, a vântului și a ploii. Deține taina inspirației agreste, pastorale, bucolice, pe care a răspândit-o în Balade și idile, Fire de tort, Ziarul unui pierde-vară. Simte și exprimă furia și revolta sărăciei rustice și se apropie astfel de poezia socială. Poemul său Noi vrem pământ nu a fost, poate, străin
by LÉO CLARETIE [Corola-publishinghouse/Science/977_a_2485]
-
Goga. Octavian Goga, născut în 1891, este cel mai recent dintre poeții prețuiți. Român din Transilvania, el este poetul național al compatrioților săi care trăiesc în Ungaria. Într-o atmosferă saturată de pesimismul filosofic al lui Eminescu și de nota bucolică a lui Coșbuc, strigătul de război și de revendicări naționale din primul volum (Poezii) al acestui tânăr poet, și chiar sociale și revoluționare din al doilea volum (Ne cheamă pământul) a fost ascultat cu un entuziasm nemaiîntâlnit în istoria literaturii
by LÉO CLARETIE [Corola-publishinghouse/Science/977_a_2485]
-
Anton-Theodor Naum, născut la Iași în 1829, și-a făcut studiile la Paris. Inspector general pentru învățământul secundar, profesor la Universitatea din Iași, membru al Academiei Române (secția literară), a tradus în versuri: din André Chénier, Ciclonii, Bolnavul, Libertatea, Orbul, două Bucolice; din La Fontaine, Filemon și Baucis; din Lamartine, Omul, poem adresat Lordului Byron; din Alfred de Musset, Scrisoare către Lamartine; din V. Hugo, Izvorul, Copilăria unei femei; din Reboul, Îngerul și copilul; din Boaileau, Arta poetică; din Théophile Gautier, Comedia
by LÉO CLARETIE [Corola-publishinghouse/Science/977_a_2485]
-
veridicitate interesantă, de un realism colorat, de un relief solid. Una dintre cele mai caracteristice povești ar putea purta numele epistolei lui Marot*: Prădatul. Genul și farmecul ei sunt complexe, țin deopotrivă de fabliau și dramă, de vendetta corsicană și bucolicele vergiliene. Este vorba despre o stână fără fadoarea pastoralelor lui Gesner și Florian. Realismul este aici crud și violent; tușele de culoare locală au îndrăzneală și energie. În mirosul de fermă, lapte și fân se răspândește mirosul sângelui. Țipetele fac
by LÉO CLARETIE [Corola-publishinghouse/Science/977_a_2485]