255 matches
-
cel Tânăr, București, 1927; Viața și opera lui Publius Vergilius Maro (volum colectiv), București, 1930; Horațiu, Cluj, 1936; În amintirea lui Ioan Paul, Cluj, 1936; Biobibliografia lui Vasile Bogrea. 1881-1926 (în colaborare cu Iosif E. Naghiu), Cluj, 1937. Traduceri: Vergiliu, Bucolice, București, 1922, Eneida. Cartea a II-a, București, 1941, Bucolice. Georgice, pref. G. Guțu, București, 1967 (în colaborare cu D. Murărașu), Eneida, pref. trad., Cluj-Napoca, 1979; Varia, București, 1926; Teocrit, Idile, introd. trad., București, 1927; ed. București, 1969; Tacit, Germania
NAUM-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288375_a_289704]
-
Maro (volum colectiv), București, 1930; Horațiu, Cluj, 1936; În amintirea lui Ioan Paul, Cluj, 1936; Biobibliografia lui Vasile Bogrea. 1881-1926 (în colaborare cu Iosif E. Naghiu), Cluj, 1937. Traduceri: Vergiliu, Bucolice, București, 1922, Eneida. Cartea a II-a, București, 1941, Bucolice. Georgice, pref. G. Guțu, București, 1967 (în colaborare cu D. Murărașu), Eneida, pref. trad., Cluj-Napoca, 1979; Varia, București, 1926; Teocrit, Idile, introd. trad., București, 1927; ed. București, 1969; Tacit, Germania lui..., introd. trad., Sibiu, 1943; ed. (Despre originea și țara
NAUM-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288375_a_289704]
-
Lascu, București, 1957; ed. (Tristele. Ponticele), cu ilustrații de Mircia Dumitrescu, București, 1972; Lucrețiu, Poemul naturii, pref. Tudor Vianu, București, 1965; Supplex Libellus Valachorum, note D. Prodan, București, 1967; Catul, Poezii, introd. trad., București, 1969. Repere bibliografice: N. Iorga, Virgil, „Bucolice”, „Neamul românesc”, 1923, 5 aprilie; George Baiculescu, Virgil, „Bucolice”, ALA, 1923, 8 aprilie; Sextil Pușcariu, Virgil, „Bucolice”, AAR, partea administrativă, 1922-1923, 37, 165; Cezar Papacostea, „Idilele rustice ale lui Theocrit”, „Orpheus”, 1925, 282-284; D. Marmeliuc, „Idilele rustice ale lui Theocrit
NAUM-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288375_a_289704]
-
Mircia Dumitrescu, București, 1972; Lucrețiu, Poemul naturii, pref. Tudor Vianu, București, 1965; Supplex Libellus Valachorum, note D. Prodan, București, 1967; Catul, Poezii, introd. trad., București, 1969. Repere bibliografice: N. Iorga, Virgil, „Bucolice”, „Neamul românesc”, 1923, 5 aprilie; George Baiculescu, Virgil, „Bucolice”, ALA, 1923, 8 aprilie; Sextil Pușcariu, Virgil, „Bucolice”, AAR, partea administrativă, 1922-1923, 37, 165; Cezar Papacostea, „Idilele rustice ale lui Theocrit”, „Orpheus”, 1925, 282-284; D. Marmeliuc, „Idilele rustice ale lui Theocrit”, „Codrul Cosminului”, 1925-1926, 658-662; George Baiculescu, „Idilele rustice ale
NAUM-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288375_a_289704]
-
Tudor Vianu, București, 1965; Supplex Libellus Valachorum, note D. Prodan, București, 1967; Catul, Poezii, introd. trad., București, 1969. Repere bibliografice: N. Iorga, Virgil, „Bucolice”, „Neamul românesc”, 1923, 5 aprilie; George Baiculescu, Virgil, „Bucolice”, ALA, 1923, 8 aprilie; Sextil Pușcariu, Virgil, „Bucolice”, AAR, partea administrativă, 1922-1923, 37, 165; Cezar Papacostea, „Idilele rustice ale lui Theocrit”, „Orpheus”, 1925, 282-284; D. Marmeliuc, „Idilele rustice ale lui Theocrit”, „Codrul Cosminului”, 1925-1926, 658-662; George Baiculescu, „Idilele rustice ale lui Theocrit”, PRL, 1926, 18; N. I. Herescu, Theocrit
NAUM-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288375_a_289704]
-
contaminate de geniul elenic. Lucrare de comparatistică, Poezia latină în lumina influențelor grecești. Prelegeri de topologie comparată (1976) tratează, cu excepția poeziei dramatice, care ar fi necesitat un spațiu adecvat, principalele genuri dezvoltate de romani, în descendența literaturii eline - epopeea eroică, bucolica, poezia didactică, satura latină -, abordându-se totodată chestiuni cu privire la interferențe și paralelisme culturale și ideologice, preluarea modelelor și asimilarea lor, circulația miturilor și simbolurilor, a temelor și motivelor, însușirea meșteșugului literar etc. O inițiativă meritorie s-a dovedit și realizarea
PIATKOWSKI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288807_a_290136]
-
afiliază mai degrabă intimismului livresc decât rebeliunii goliarde sau villonești, iar aceasta din urmă, când se manifestă, este învestită cu o tentă cărturărească. Mai convingătoare decât gesticulațiile potatorice sunt fără îndoială - deși par „desuete” - câteva pasteluri meditativ-nostalgice sau câteva schițe bucolice ori sentimental-peisagiste, precum Reverie. Discursive, explicite, cu sintaxă corectă, clară și rafinat elaborată, poemele nu reprezintă o „rebeliune” ori un act de frondă în ambianța epocii, în care P. - un manierist și un minor, însă un minor profund - e o
PACA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288599_a_289928]
-
pref. Mircea Streinul, Cernăuți, 1940; Bat miezul veacului curanții, Chișinău, 1951; Lumina ochilor mei, Chișinău, 1957; Orga codrului, Chișinău, 1966; Galerie cu autoportret, Chișinău, 1968; Hingher și demiurg, Chișinău, 1973; Grădinar, Chișinău, 1980; Coroană de sonete, Chișinău, 1992. Traduceri: Vergiliu, Bucolice, Chișinău, 1970; Ovidiu, Elegii din exil, Chișinău, 1972; R.M. Rilke, Elegiile din Duino, Chișinău, 1977; Paul Valéry, Vrăji, Chișinău, 1979; Paul Verlaine, Poezii, Chișinău, 1985. Repere bibliografice: Ion Ciocanu, „Orga codrului”, „Moldova”, 1967, 4; Vasile Coroban, „Galerie cu autoportret”, „Moldova
MIHNEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288135_a_289464]
-
panismul”. E sentimentul de beatitudine cosmică a naturii, care își trăiește, calmă, darnică, senină, surdă la orice întrebare, strictul instinct vital, într-o eternă vară, când dogoarea ei blândă, adormitoare topește ierburile și vietățile laolaltă, dăruindu-le o pace universală, bucolică, anonimizantă. E practicat în Pașii profetului un lirism extatic, de identificare cu sevele solului, cu holdele aplecate sub greutatea holdelor, cu cerul sclipitor, însorit, totul amintind vibrația copleșitoare a pânzelor lui Van Gogh. Lumea e percepută de la nivelul rădăcinii vegetale
BLAGA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285754_a_287083]
-
adesea, portretele de femei, descrierea costumelor lor. Atmosfera generală e (în ciuda prețului plătit convenției literare exprimate prin idilic) de beatitudine extatică, indolență și calm specific oriental. În Macedone, efectul de evocare etnografică se pierde într-un pastoralism cu modele în bucolicele Antichității și în folclor, dezvoltat în aceeași ambianță a frivolităților galante, ce se trăgea din mica poezie franceză a secolului al XVIII-lea. Piesa de rezistență a ciclului este San-Marina, poezie a transhumanței păstorilor macedoneni, care evocă, cu o sobrietate
BOLINTINEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285807_a_287136]
-
de regulă fără picturalitate. Se rețin câteva crochiuri „de voiaj”, ocazionale, cu subiect lutețian sau, mai larg, galic, tributare întrucâtva unui anumit „exotism” cultural convențional (Luteția dezbrăcată, Din Turnul Eiffel, Pădurea de la Barbizon, Amurg breton ș.a.), precum și câteva „cărți poștale” bucolice, agreabile. Arsenalul lexical, imagistic și prozodic este cel curent în epocă, metaforele sunt câteodată ingenioase, dar nu frapante prin originalitate, stilul e lipsit de stridențe, dar și de vigoare. În Schimbarea la față (1970), poetul rămâne consecvent viziunii și manierei
BALAJ. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285567_a_286896]
-
o ingenuitate mai jucăușă, mai decorative și mai artificiale. Drumeț în anotimpuri (1939) dezvoltă linia pillatiană a poeziei tradiționaliste, descriptiv-intimiste, cu influențe vizibile din Fr. Jammes, în timp ce Căutătorul de comori (1939) reprezintă sinteza unor formule poetice diverse: de la poezia tradiționalistă, bucolică, elegiacă ori confesivă, cu înclinație spre artificiu din ciclul Stele căzătoare și arghezianismul psalmilor din ciclul Pre Tine te lăudăm la melodicitatea, simplitatea și puritatea poemelor de dragoste din ciclul Fata din ierburi. În câteva poeme, „duritatea viziunii”, „asperitățile” limbajului
BACIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285525_a_286854]
-
Alvir Dachienu (1819-1820) - de poetul-editor devenit un personaj oficial, chiar aulic, incompatibil cu revărsarea sentimentală a „cântecelor” de tinerețe. Scrise sub influența literaturii anacreontice și a curentului arcadic, idilele pastorale, inspirate de muze artificiale (Filide, Silvia, Tirsi), având o imagistică bucolică și convențională, se contaminează de lirismul autohton al cântecelor de lume, de „alăută”. Nu lipsesc tânguirile la modă, suferințele afectate, patimi exagerate („urgia” amorului), șantajul sentimental („dorita moarte”): Rugă cătră Amor, Cântec [O, suspine arzător], [Ah, viață plin de jele
ASACHI-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285464_a_286793]
-
este prima elegie românească în spirit lamartinian, în care tristețea, neliniștea nedefinită și gravă (se cultivă un fel de mister al stării afective) și singurătatea se reliefează prin contrast cu calmul naturii, cu liniștea câmpenească (sesizată, în ciuda unor note de bucolică gessneriană, cu o sensibilitate profund românească). Simbolul sufletului - luntre rătăcitoare în furtună - este împrumutat din Lamartine; de asemenea, și alte elemente trimit la aceeași sursă. În schimb, atmosfera de reverie meditativă și melancolică sugerată de percepția plastică și auditivă, de
CARLOVA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286110_a_287439]
-
mă mai sperie. Era în toiul dezghețului de primăvară, o zi senină, însorită și eu mă simțeam un pic „thoreauian“ (o adevărată bucurie pentru mine, căci, după treisprezece ani de viață la țară, sunt încă un om care măsoară distanțele bucolice după criteriul străzilor din New York). Pe scurt, se anunța o după-amiază promițătoare, chiar dacă literară, și-mi aduc aminte că-mi făceam iluzia ca, asemenea lui Tom Sawyer cu găleata lui cu var, să-l pun pe tânăr să lucreze la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
să răspundă, să-și imagineze și să potolească setea de cunoaștere a copiliței extrem de curioase. Când apar personaje nonumane, lectorul are în minte tot fetița aceea curioasă, Angelina, din prima povestire a volumului. Universul rural în care crește micuța, imaginea bucolică a satului tihnit vine parcă din alte timpuri, greu de imaginat pentru trăitorul modern cu mobil, internet și cu televiziune tridimensională. Și asta se întâmplă pentru că Adriana se reîntoarce la eul originar, la timpul copilăriei ei. În povestiri și povești
D’ale copilăriei by Adriana V. Neacșu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/774_a_1547]
-
reprezenta o dată mai mult, era argumentul mare al afecțiunei ei. E drept că instinctul familial, redus la spontaneitatea lui, ar fi foarte slab fără adaosul acelui egoism. în fața scaunului lui Mini, o pânză imensă în stil vechi flamand reprezintă o bucolică. Mini se gândi că ea ar fi pictat maternitatea ca pe o femeie extaziată de a fi scăpat din sânul ei viu o înfăptuire pornită să cucerească viața. Pe Elena însă ca tablou matern, o vedea ținând gravă în mâini
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
vremuri mai sincere, s-au dat instrucțiuni ca forțele armate care fuseseră dispuse de-a lungul graniței să se limiteze la supravegherea șoselelor principale, În special a acelora care aveau ieșire spre țările vecine, lăsându-le În seama liniștii lor bucolice pe cele de categoria a doua și a treia, și de asemenea, cum era și logic rețeaua măruntă de drumuri vicinale, poteci, cărări, drumuri de țară și scurtături. Evident, asta a Însemnat Întoarcerea la cazarmă a celei mai mari părți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
pierdute, însă de neuitat, care-și trimite în prezent mesageri, fragmente de imagini auditive, olfactive, dar, mai ales, vizuale: coacerea porumbului în fânețe, carele împovărate cu roadele câmpului care se întorc în sat, toamne arămii, mori măcinând timpul, atmosferă uneori bucolică (la care face apel chiar și pentru a defini actanții procesului de creație: cioban gânditor / rezemat într-o bâtă / stă condeiul plecat pe cuvânt, / alături, plop susurând dintr-o mie de frunze / poetul / de la ei învață pământul / rotirea în eternitate
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
care sunt îndrăgostiți de New York. Îl socotesc un oraș absolut fascinant, fabulos, în care nu te poți plictisi niciodată. N-am argumente cu care să-i contrazic. În mine, însă, acest delir de piatră, beton și sticlă deșteaptă, culmea, regrete bucolice. La Los Angeles, nu ezitam să mă consider un citadin convins. Aici, încep să am unele dubii. Nu mai sunt sigur nici că mi-am păstrat o privire lucidă asupra mizeriilor de la noi. Dovadă că mă surprind, uneori, fiindu-mi
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
dacă eticheta ar fi îngăduit-o. Marcian era mereu preocupat de sonoritățile auzite la Prundeni. Făcea Elenei lungi dizertări asupra misterelor armonice. Era obsedat de un ritm nou. Scria adesea pe margine de caiete muzicale micile semne cabalistice ale unei "bucolice". Firul melodic agrest trebuia să răzbată prin țesutul complex al unor multiple filoane de ansamblu, după altă concepție însă, ca cea reconstitutivă a lui Strauss. O evocare măestrită. Căuta să arate Elenei care e elementul sentimental și care cel mecanic
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
am avut zile", mi-am revenit. Oamenii câștigau puțin, muncind greu, la pădure și pe câmp. Și, pe măsură ce înaintau în vârstă, ridurile îi făceau să semene cu pământul pe care-l lucraseră. Viața nu arăta deloc roză, ca în poveștile bucolice, cu țărani decorativi, mirosind a ierburi și a eternitate. Motiv pentru care consider sămănătorismul un leșin de târgoveți care suspină după viața la țară, bîndu-și cafeaua la oraș. Dar orice "paradis" ― dacă merită acest nume -e de o admirabilă simplitate
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
Vilmei Îi dărui una de format ceva mai mare și mai deosebită decît celelalte; cele pe care le luase Julius, În schimb, aveau un aer cam dulceag, cu mult alb, mult azur, cu arbuști și pajiști cu miei, cu motive bucolice, pastorale. Nu i-a mai poftit a doua oară să ia bomboane de ciocolată, probabil ca să nu cadă În păcatul lăcomiei și vizita părea că nu se mai termină, cînd deodată maica se așeză și Începu să-i ignore olimpian
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
sticlă și câteva antichități; vechiul pian de lângă perete; covorul Încântător de pe jos; numeroasele mileuri ce străluceau pe măsuțe, pe fotoliile de catifea și chiar și pe televizor; canarul din colivia Împodobită, atârnată lângă ușa balconului; tablourile de pe pereți - o pictură bucolică În ulei, reprezentând un peisaj de țară mult prea pitoresc pentru a fi adevărat, un calendar cu fotografia câte unui obiectiv și cultural natural al Turciei diferit pentru fiecare lună; o amuletă Împotriva deochiului; și un portret al lui Atatürk
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
își păstrează încă pasul larg și iute cu care cei tineri se grăbesc. Bătrân sau tânăr, azi vrea liniște. Și n-ar fi o idee bună să-l sfătuiască Marta să ia furgoneta, pentru că cimitirelor, mai ales celor sătești, campestre, bucolice, le datorăm să mergem pe jos, nu din pricina vreunui imperativ categoric sau vreunei impoziții transcendentale, ci din respect față de conveniențele pur umane, atâția au fost în pedestre pelerinaje venerând tibia unui sfânt, încât ar fi de neînțeles să mergi altfel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]