132 matches
-
188-192; Lit. rom. cont., I, 418-424; Sângeorzan, Conversații, 73-78; Tomuș, Mișcarea, 98-102; Ciobanu, Opera, 156-160; Cândroveanu, Printre poeți, 124-129; Iorgulescu, Prezent, 179-184; Cristea, Fereastra, 191-195; Cistelecan, Poezie, 114-121; Dimisianu, Subiecte, 141-146; Stănescu, Jurnal, III, 39-43; Micu, Limbaje, 223-234; George Pruteanu, Bucolicul gnomic, CL, 1989, 1; Simion, Scriitori, IV, 118-128; Radu Cernătescu, Ion Horea necredinciosul, LCF, 1995, 28; Pop, Pagini, 57-61; Dicț. scriit. rom., II, 527-529; Milea, Sub semnul, 24-27; Cistelecan, Top ten, 73-75, 193-196; Micu, Ist. lit., 392-393; Dicț. analitic, III
HOREA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287447_a_288776]
-
de sine, copleșită de imboldul transcrierii unui cert preaplin lăuntric încă nedecantat, dar animată de sârguință și conștientă de necesitatea rigorii. Prospețimea viziunii, dublată de o incontestabilă abilitate a versificării, postura juvenilă, postadolescentină, sensibilitatea „feminină”, propensiunea pentru universul silvestru sau bucolic, cu sugestii dintr-un fantastic de sorginte folclorică învestit cu rezonanțe mitico-magice, în descendență blagiană, sunt note caracteristice pentru poemele cele mai izbutite. În Primejdii lirice, se vădește un lirism discursiv, uneori patetic, verbios, în formulări frizând afectarea. Poemele ce
CAUREA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286143_a_287472]
-
Inclus în satul amneziei tale. Tiofania/1984 Mestecenii - pentru Popică-Viezure - Poate că-ntr-alte vremuri, de nimenea știute, Ca-n lirice vedenii, când ochii ți-i închizi, Silvaticii mesteceni au fost sublime ciute, Ori galeșe domnițe foșnind printre molizi. într-un eon bucolic - străvechi, de bună seamă -, Fost-au odoare caste a^codrilor semeți, De pictorii romantici împrejmuite-n ramă Și tainic mângâiete în murmur de poeți. Din frăgezimi părându-mi brodați cu isihie Și smălțuiți cu boarea argintului cel pur, Ar fi
Poezie by Gheorghe Azap () [Corola-website/Imaginative/8091_a_9416]
-
treptat apariția, ca o alienare ce s-a automultiplicat, ca o alteritate ce s-a voit practicată metodic pînă la pierderea oricărei identități. Întreagă, această evanescentă familie literară numără peste douăzeci de nume. Cei mai cunoscuți sunt: Alberto Caeiro, poetul bucolic, păgînul natural, considerat nu numai maestrul celorlalți, dar și al lui Pessoa ortonimul. Alberto Caeiro este deținătorul echilibrului perfect, poezia în stare frustă și ingenuu elementară, refuz al filozofiei și al artisticului. Álvaro de Campos, inginerul din Glasgow, poetul modern
Fernando Pessoa () [Corola-website/Science/309706_a_311035]
-
factură păgînă, după cum mărturisește în aceeași scrisoare, și-i apare, încă neînchegat, portretul celui care le făcuse. Se naște astfel Ricardo Reis. Peste un an și jumătate, din dorința de a-i juca o festă lui Sá-Carneiro inventează un poet bucolic și sofisticat. Timp de cîteva zile se străduiește să-i născocească personalitatea, dar nu reușește. În ziua în care se hotărîse să renunțe, spune poetul, adică pe 8 martie 1914, începe să scrie treizeci și ceva de poeme, pe nerăsuflate
Fernando Pessoa () [Corola-website/Science/309706_a_311035]
-
Sibiu, la Galeriile de Artă Brukenthal, unde în 1847 o întâlnește, ca studentă, pe viitoarea sa soție, Clara Adelheid Soterius von Sachsenheim. Portretul ei, pictat în acel an, e considerat reprezentativ pentru perioada Biedermeier în Transilvania, exprimând pe un fond bucolic personalitatea modelului, cromatica și eleganța discretă a îmbrăcăminții. Originalul este pierdut în Anglia, din fericire, o copie a fost comandată de către nepotul lui Theodor, Arthur Soterius von Sachsenheim, înainte de a duce pictura originală fiilor lui Theodor în Anglia în 1905
Theodor Sockl () [Corola-website/Science/329619_a_330948]
-
acces la acest tip de paradis: grădină este cosmosul perfect și estetic, iar a fi în tangibilitate cu acest paradis devine o onoare vizuală. Autoarea Însemnărilor de căpătai face parte dintr-o casta care depinde de perfecțiunea instituțională imperiala, așa încât bucolicul și percepția hiperbolizanta asupra acestuia sunt dependente de o educație programatic-artistică. Echilibrul (micro și macro)cosmic este desăvârșit pentru că ochiul estet a fost format profesionist în această direcție. Între natură și aristocrat armonia este o condiție esențială; iar aceasta armonie
Epifania doamnei Sei Shōnagon by Ruxandra Cesereanu () [Corola-website/Journalistic/5247_a_6572]