38,363 matches
-
încă din copilărie și nu uită arta conversației nici la bătrînețe. N-am văzut talk-showuri mai pasionante decît cele transmise de posturile de televiziune franceze, adevărate sărbători ale dialogului, n-am văzut atîtea jerbe de cuvinte de spirit și atîta bucurie de a spune și de a asculta ca în discuțiile lor nocturne. îmi plac pentru că chiar kitschul lor e elegant și clișeele lor sînt încărcate cultural și sub "la musique avant toute chose" nu coboară nici la emisiunile cele mai
Se caută un poem by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/14550_a_15875]
-
Desigur, fiecare, citind cartea, plonjînd în cosmica ei limpezime, își imaginează un film propriu... Important este că filmul imaginat de Nicolae Mărgineanu nu a pierdut esențialul, timbrul profund al cărții, linia ei de forță: acceptarea exultantă a suferinței, înfrîngerea deznădejdii, bucuria sacrificiului, credința ca alinare și izbăvire. "Domnul e cu mine, deci nu mă tem de nimic; ce pot să-mi facă niște oameni?" sună versetul cheie, dătător de curaj. "Niște oameni" pot să facă, așa cum au și făcut, foarte mult
Mărturie asupra unui suflet liniștit by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/14580_a_15905]
-
mare căutare la lectură, mai ales printre amatorii de decriptări. Altfel în paginile despre singurătate, boală și moarte, Florența Albu va fi mai ușor de recunoscut de cei ce i-au citit poezia și jurnalul. Mai rămîn de descoperit luminozitatea, bucuria regăsirii ființei în formele elementare ale naturii, trăirile simple din întîlnirile miraculoase "în odaia cu scară". Toate acestea se află în Scara ce nu duce nicăieri.
Cochilia lui Pagurus by Georgeta Drăghici () [Corola-journal/Journalistic/14591_a_15916]
-
mai aproape de București nu. Cine a avut de-a face cu acel soi de repartiții își amintește că principiul de lucru era eliminarea treptată. Unde sînteți, voi, frumoase vremuri ale Ceaușismului după care plîng atîția dintre contemporanii mei?! Unde e bucuria de a-ți vedea destinul jucat la barbut de Tovarășa și de protejatele ei? Și unde e uriașa satisfacție de a-ți încerca trăinicia căsniciei, trezindu-te că-ți pleacă nevasta în lume și nu știe încotro s-o ia
Un sentiment straniu by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/14584_a_15909]
-
trezi maternitatea era un impediment. Doar o dată cu revoluția socialistă capătă Ana o conștiință a valorii ei de ființă producătoare și reproducătoare: "Ana era și ea uimită de ceea ce îi trecea prin cap. Această uimire, însă, creștea în ea ca o bucurie ciudată care o însuflețea, o făcea de nerecunoscut chiar ei însăși, fără să-și dea seama de unde îi vine această schimbare neașteptată." Ana se calmează lucrând. Nu se plânge niciodată de oboseală, munca e liniștitoare. Ana își topește în efortul
Femei, comunism, psihanaliză by Iulia Alexa () [Corola-journal/Journalistic/14598_a_15923]
-
ce e vorba în cele 241 de capitole cu o unitate interioară de profunzime: "Parcurgînd epocile și civilizațiile, oprindu-se acolo unde lucrurile și persoanele, operele și peisajele îl rețin, Quignard își invită cititorul să-i împărtășească motivele invizibile de bucurie siderantă sau de angoasă fără leac. Nu pentru "o trăire împreună" în care nu crede deloc, ci pentru a accede la acea liberă singularitate pe care prezentul se încăpățînează să o nege, dar pe care literatura, în operele ei cele
Premiile toamnei franceze by Adriana Bittel () [Corola-journal/Journalistic/14611_a_15936]
-
cu originalitatea lui, a căuta să trăiești în el, drept el, să trăiești valorile sale - nu raportîndu-le la cele ale tale, ci în calitatea lor de extraneitate, de valori ale altuia -, a-l adopta, însușindu-ți durerile și împărtășindu-i bucuriile, trăindu-i, mai exact zis valoarea, iată ultima treaptă sau cea dintîi dacă vreți și cea în care se împlinesc final toate celelalte trepte ale înțelegerii omenești șs.a., I.F.ț". în fața fanatismelor (de care și valorile înseși se fac
Stabilitatea axiomelor by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/14620_a_15945]
-
pe membrii familiei lui Emil Cioran, mi s-a părut tulburătoare. R.B.: Nu cumva și melancolică? Fiindcă melancolia dublează în subtext chiar romanul epistolar pe care l-ați publicat... F.T.:Da, am încercat la Rășinari deopotrivă sentimentul melancoliei și al bucuriei. L-am întîlnit pe un nepot de-al lui Cioran, care chiar îi semăna, am cunoscut-o pe cumnata care era evocată în scrisorile noastre ... cu 20 de ani în urmă! Să mă aflu la peste două decenii de cînd
Cu Friedgard Thoma, dincolo de Ușa interzisă by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/13992_a_15317]
-
era evocată în scrisorile noastre ... cu 20 de ani în urmă! Să mă aflu la peste două decenii de cînd prietenia noastră a început, chiar în satul natal al lui Cioran ...e într-adevăr o experiență situată între melancolie și bucurie. R.B.: Aș completa ideea.Pe parcursul scurtei noastre călătorii, s-au întîmplat și cîteva mici minuni. Cînd l-am vizitat pe Eginald Schlattner, în străvechea sa parohie, Roșia, autorul Cocoșului decapitat, v-a arătat odăjdiile tatălui lui Cioran... F.T.:Da, da
Cu Friedgard Thoma, dincolo de Ușa interzisă by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/13992_a_15317]
-
19.II.1858, de seminaristul din Târgul Neamț, "au fost editate de D. Furtună în revista "Biserica ortodoxă română", nr. 1-4, 1938. Citite pagină de pagină, textul ediției și notele exhaustive, sunt nu doar prilej de verificare, ci de reală bucurie, odată ce oferă posibilitatea reconstituirii rețelei de relații umane, de informații, adesea viu colorate, privind înțelesul tematic al locului, timpului, oamenilor epocii lui Ion Creangă, al fabulosului lor copleșitor datorat referirilor directe la documentul de epocă. Un exemplu. Ele sunt multe
Mărturii despre Ion Creangă by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/14039_a_15364]
-
în țara noastră. Acest stil este o investiție prețioasă și pe termen lung, stă la baza performanței și a unei percepții proaspete asupra fenomenului teatral în complexitatea sa, și nu doar în spațiul strîmt autohton. Îmi amintesc, selectiv, dar cu bucurie, de alte două montări, una a lui Alexandru Colpaci, un Marivaux cu care s-a redeschis minunata sală Studio, prilej cu care am făcut cunoștință cu tinerii actori ai trupei, și, nu în ultimul rînd, spectacolul-bijuterie Cerere în căsătorie al
O etapă by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14018_a_15343]
-
mai adaugă - respectându-i toate datele atelierului său de muncă - cinci ani de pregătire a acestora, "inclusiv repetiția generală din 1965, soldată cu publicarea integrală a nuvelisticii rebreiene, în Biblioteca pentru toți", totul este pus de Niculae Gheran sub semnul bucuriei săvârșirii și al excesului. Dar tot el continuă, cu acuitatea experienței împătimitului care nu cunoaște bariere în cercetare, când contextul îi este mai mult sau mai puțin favorabil: "Noroc că n-am băgat de seamă cum au trecut patru decenii
La volumul 21 by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/14062_a_15387]
-
decorurile ingenioase semnate de Viorica Petrovici, dintre care, ultimul mai ales, are atmosferă poetică. Este de așteptat ca această seară plină de antren să devină unul dintre succesele de durată ale Teatrului; cei ce iubesc opera vor savura întotdeauna cu bucurie gluma muzicală sclipitoare cu care Verdi și-a încheiat drumul creator - concluzia lui, la 80 de ani de împliniri, o formidabilă fugă în do major pe cuvintele "Tutto nel mondo e burla".
Un succes de durată? by Elena Zottoviceanu () [Corola-journal/Journalistic/14070_a_15395]
-
unui ideal devine imposibilă, iar puterea nevăzută își poate face de cap: "Puterea cea mai zdrobitoare e aceea de a-i convinge pe oameni că nu există putere și nimic de care să le mai fie frică. După ce vor trăi bucuria deplinei eliberări vor vedea că nici protestul lor nu mai înseamnă nimic" (p. 236). Pe fundalul risipirii tuturor iluziilor anterevoluționare, cei care au murit în timpul evenimentelor din decembrie 1989, cu sufletul plin de luminoasă speranță, se dovedesc, în negura spirituală
Călare pe două lumi by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/14083_a_15408]
-
sine, desigur, învățându-se dur, fără menajamente, să respire aerul plin de surprize, să se orienteze printre propriile-i sentimente ca printre lucruri pe care se poate conta de la o clipă la alta, asimilân-du-și, cu nostalgiile împrejur și cu teamă, bucuria puterii de a renunța la balast, în favoarea ordinei ca o revelație. Cum și dvs. treceți prin dreptul ei, al adolescenței, o depășiți în clipa în care o puteți numi, o puteți descrie nu neapărat frumos ci adevărat, nu atât satisfăcător
POST-RESTANT by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/14095_a_15420]
-
în clipa în care o puteți numi, o puteți descrie nu neapărat frumos ci adevărat, nu atât satisfăcător artisticește, cât precis, în termenii ei la îndemână: "Floarea gingașă a vieții/ Din adâncul sufletului s-a deschis/ La început cu o bucurie de nedescris./ Dar mai apoi văzând cum îngheață/ în răcoarea dimineții/ Repede a vrut să se întoarcă/ În sicriul singurătății". În fine, strofele 1, 3 și 4 din Singurătate, iar din Speranța, "sufletul atât de neiubit" cât și versul de
POST-RESTANT by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/14095_a_15420]
-
admirabil, în liniște, plutind la suprafață. (Irina Gavrilă, București) * O rugăminte către cei tentați să trimită la post-restant dischete cu poezii. Sunt de preferat, deocamdată, din motive lesne de închipuit, manuscrisele și dactilogramele. Mulțumesc! (Elena Adam, Vaslui) * Am primit cu bucurie urările. Sigur, la mijloc a fost o neînțelegere, nici măcar importantă. Prilej cu care vă mărturisesc că m-am bucurat că în epistolar sunteți mai puțin, chiar deloc, naivul veritabil din versuri. Recitind cu atenție ce vă spuneam altădată, veți înțelege
POST-RESTANT by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/14095_a_15420]
-
Bloom ne învață cum să ne apropiem de Shakespeare, Milton, Borges, Sf. Augustin, Cervantes, Platon, chiar și de Scripturi: fără prejudecăți, fără filtre ideologice sau politice, fără sofisticări inutile și fără a fi prezumțioși, ci cu bun simț, prospețime și bucurie, cu umilință ("Sunt un critic literar ce încearcă să se reeduce, la 71 de ani, cu ajutorul maestrului Saramago."), și cu o deschidere deopotrivă a minții și a inimii: Acesta este întâiul obiectiv al cărții de față: să activez geniul aprecierii
Harold Bloom, Cabala și Geniile by Costică Brădățan () [Corola-journal/Journalistic/14072_a_15397]
-
arlechin? Cum se aude zgomotul aplauzelor dintr-un loc din care sala este o enormă necunoscută? El știe, la fel de bine cu actorii, ce a ieșit sau nu într-o seară. El este martorul real și tăcut al stării fiecăruia, al bucuriei unei reușite, al tristeții unei neîmpliniri, al exuberanțelor de tot felul, al oboselii nemachiate, al epuizărilor de care noi habar nici nu avem. El știe exact cum se intră în fabulos, cu ce preț este plătit timpul petrecut acolo și
Așteptînd la arlechin by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14118_a_15443]
-
a câinelui, a literelor, cuvintelor, poreclelor, parodiilor, a satului fără sărbătoare, a cimitirelor. Marin Sorescu animă prin poezie tot ce a trăit el în lume. Iată poezia de dragoste, inventivă în cuvinte, pornind de la ciclul intitulat Descântoteca. Suavă și vulcanică, bucurii carnale, între impudic și inocență. Născociri miniaturale sau somptuos revărsate, în caligrafii ale imaginilor vital sugestive. Fără să se complice în ipocrizii. Beneficiind de pe urma ediției de față de fireasca dispunere cronologică a ciclurilor de poezie, cu pornirea în 1964 prin Singur
Ficțiunea realității by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/14112_a_15437]
-
fost așadar o monografie a acestui Cristea care era interesant și ca personaj. În alt an, profesorul Oprescu mi-a dat sarcina ("sarcina" era un cuvânt din jargonul epocii) să mă ocup de Tonitza. Am făcut de astă dată cu bucurie prima monografie a lui N.N. Tonitza urmată de prima descoperire cu care mă fermecase - chiar țin să vă arăt isprava - este " Desenul Alfabetulului viu pentru oameni mici și oameni bătrâni al lui N.N. Tonitza". - Domnule Brezianu, cum era viața culturală
Barbu Brezianu: by George Arion () [Corola-journal/Journalistic/14113_a_15438]
-
și acolo. Aveam, desigur, cu toții dreptul la un "pachet" pe lună. Dar dacă nu le făceam norma (care a rămas de tristă amintire și mai târziu) pierdeam pachetul - ceea ce mi s-a și întâmplat o dată. Am suferit cumplit. Era singura bucurie și venea de-acasă și cuprindea "marmeladă în bloc", slană, biscuiți ș.a. - Cât era norma? - Cine mai știe... - Bine că ați uitat-o! Să revenim la ieșirea de la Canal, la plecarea de acolo. - Am devenit neînchipuit de repede și m-
Barbu Brezianu: by George Arion () [Corola-journal/Journalistic/14113_a_15438]
-
norma? - Cine mai știe... - Bine că ați uitat-o! Să revenim la ieșirea de la Canal, la plecarea de acolo. - Am devenit neînchipuit de repede și m-am "recondiționat" în branșa istoricilor și a criticilor plastici, poate și fiindcă aveam neadăstata bucurie, odată numit cu "jumătate de normă" la Institutul de Istoria Artei al Academiei R.P.R. ca profesorul Oprescu să convoace ’colectivul’ o dată pe an "în plen" și să ne dea câte o temă. Am avut întâi tema Cristea, apoi Tonitza. În
Barbu Brezianu: by George Arion () [Corola-journal/Journalistic/14113_a_15438]
-
nu se poate defini decît ca negația însăși a oricărui destin uman, ca o reducere absolută a stării de a fi Fără destin. Cum să mai vorbească în aceste condiții de apartenența la o patrie, simțită ca un "blestem național"? Bucuria de a crea Toată complexitatea aceasta de sentimente care se rezumă la experiența fundamentală a "refuzului", a eșecului, a cărui încarnare este personajul central Köves din partea a doua a romanului Eșecul, provine din refuzul publicării primului roman, Fără destin, sub
Eugène Van Itterbeek - Imre Kertész sau lupta cu "Eul" by Traiana Necșa () [Corola-journal/Journalistic/14121_a_15446]
-
cu probleme neașteptate de discriminare, de antisemitism, ba chiar de excludere din societate. Pentru el nu există posibilitatea de a alege între scris sau viață. Alegerea se face între scris sau moarte. Or, fără nici o exagerare, se poate afirma că "bucuria de a crea" îl face să uite timpul, ba chiar și destinul, într-un sens extrem de pozitiv, excepțional, izolînd omul de lume și de oameni, făcîndu-l "diferit", dar fericit. În acest sens Kertész a ajuns la condiția dobîndită în Lagăr
Eugène Van Itterbeek - Imre Kertész sau lupta cu "Eul" by Traiana Necșa () [Corola-journal/Journalistic/14121_a_15446]