1,635 matches
-
și expunerea acestor descoperiri prețioase a fost construit un muzeu în incinta templului, la amenajarea căruia arheologii chinezi au colaborat cu specialiștii germani în tehnologii avansate de conservare, fiind nevoie de măsuri speciale de protecție a mătăsurilor. În 2002, moaștele budiste au fost duse în pelerinaj, în Taiwan. În nici o lună, Sarira lui Buddha a atras aici peste 4 milioane de vizitatori. Vestigiile Sanxingdui În antichitate, pe actualul teritoriu al Chinei erau grupate mai multe țări mici, una dintre acestea fiind
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
deșert. Având cel mai bogat inventar din cele patru grupuri de gen existente în China, Grotele Mogao reprezintă chintesența artei sculpturii în piatră a unei perioade ce include peste zece dinastii, aproximativ o mie de ani. Sunt, de asemenea, monumente budiste de cea mai mare amploare și păstrate în cele mai bune condiții datorită mediului și inaccesibilității. Pe versantul estic al Muntelui Mingsha, aflat în suburbiile orașului Dunhuag, provincia Gansu, pe o distanță de aproximativ doi kilometri, sunt săpate pe cinci
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
în cele mai bune condiții datorită mediului și inaccesibilității. Pe versantul estic al Muntelui Mingsha, aflat în suburbiile orașului Dunhuag, provincia Gansu, pe o distanță de aproximativ doi kilometri, sunt săpate pe cinci niveluri numeroase grote cu basoreliefuri, sculpturi, statui budiste și picturi murale. Construcția grotelor a început în anul 366 e.n. Yue Zun, un călugăr budist a ajuns la Dunhuag în timpul unei călătorii și, căutând loc de popas, a avut parte de un spectacol feeric. În lumina asfințitului, Muntele Mingsha
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
în suburbiile orașului Dunhuag, provincia Gansu, pe o distanță de aproximativ doi kilometri, sunt săpate pe cinci niveluri numeroase grote cu basoreliefuri, sculpturi, statui budiste și picturi murale. Construcția grotelor a început în anul 366 e.n. Yue Zun, un călugăr budist a ajuns la Dunhuag în timpul unei călătorii și, căutând loc de popas, a avut parte de un spectacol feeric. În lumina asfințitului, Muntele Mingsha părea poleit în aur și mii de Buddha păreau că zboară în această atmosferă ireală. "Fără
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
Grotele Mogao sunt o adevărată galerie de artă care reunește construcții și vestigii începute în antichitate și fresce și sculpturi realizate ulterior, de-a lungul unui veac de manifestare religioasă. Construirea grotelor a implicat sculptarea unui mare număr de basoreliefuri budiste și acoperirea pereților cu suprafețe întinse de picturi murale. În ciuda trecerii timpului și a distrugerilor datorate omului, se mai păstrează și azi în jur de 500 de grote cu aproape 50.000 m2 de picturi murale și peste 2.000
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
lungă perioadă de timp. La începutul secolului al XX-lea, descoperirea unei biblioteci într-o grotă a stârnit interesul lumii. În anul 1900, un alt călugăr taoist, pe nume Wang, a descoperit din întâmplare o încăpere, numită ulterior "Peștera Scripturilor Budiste". În această încăpere de formă pătrată cu latura de trei metri, erau păstrate cărți religioase, țesături și broderii, picturi și portrete, statui și multe alte obiecte prețioase, în total în număr de peste 50.000. Scrierile descoperite datează din perioada secolelor
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
scos câteva obiecte din grotă. Vestea descoperirii s-a răspândit fulgerător, atrăgând atenția numeroșilor interesați. În următorii 20 de ani, un mare număr de aventurieri veniți din Rusia, Marea Britanie, Franța, Japonia și Statele Unite au sustras peste 40.000 de cărți budiste și fragmente de picturi murale, sculpturi, producând un adevărat dezastru în grotele Mogao. În prezent, în numeroase biblioteci și muzee din Marea Britanie, Franța, Rusia, India, Germania, Danemarca, Suedia, Coreea de Sud, Finlanda, SUA și din multe alte țări sunt expuse obiecte de
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
acestora. În 1987, UNESCO a inclus grotele Mogao pe Lista patrimoniului cultural mondial. La baza muntelui, în fața grotelor Mogao, este construit un complex expozițional cu opere din grote, astfel că publicul larg poate admira cel mai mare tezaur de artă budistă păstrat în lume. Statul antic Yelang și mormintele din Hezhang "Yelangul îngâmfat" este o expresie familiară chinezilor, inspirată de o legendă despre statul Yelang, de acum 2000 de ani, din sud-vestul Chinei. Acest stat a cunoscut o perioadă prosperă de
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
prima recoltă de grâu, iar la fiecare 50 de ani, este organizată o slujbă de mare amploare. De ce au fost construite Grotele Mogao în adâncul unei prăpăstii, într-un deșert? Grotele Mogao, cel mai mare și mai bine păstrat complex budist din lume, un tezaur artistic remarcabil, au fost construite într-o prăpastie în zona deșertică ce se întinde în nord-vestul Chinei. De ce tocmai acolo?, se întreabă multă lume. Potrivit legendei, așezarea a fost aleasă de un călugăr pe nume Yue
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
618-907 e.n.), numărul acestora ajunsese la peste o mie. În urma unor îndelungate cercetări, experții au dovedit că alegerea locului pentru construcția Grotelor Mogao este o dovadă a înțelepciunii înaintașilor. Grotele au fost construite într-o oază, loc care întruchipează doctrina budistă a izolării de lume și contopirea cu natura. În fața Grotelor Mogao, curge apa râului Dangquan, ce ajută copacii din jurul acestora să supraviețuiască deșertului. Porțile grotelor mici sunt situate una lângă alta pe partea de est a muntelui, iar cea poziționată
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
din istoria literaturii chineze clasice. Acțiunea se desfășoară în jurul călătoriei întreprinse de călugărul Xuan Zang, numit și Tripitaka din China, între anii 629-646 e.n., în India, pentru a studia originea budismului și a aduce compatrioților săi textul autentic al scripturilor budiste. Peripețiile din timpul acestei lungi călătorii, în condițiile grele din acea vreme, sunt povestite sub forma unui lung șir de încercări mai presus de puterile omenești, dar învinse de fiecare dată cu ajutorul celor trei ucenici ai călugărului Xuan Zang Sun
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
l-a pregătit toată viața. Dar o anumită lipsă de voință l-a determinat să nu întreprindă decât foarte târziu opera către care avea chemare. Când era copil, Wu Cheng'en îl însoțea pe tatăl său în pelerinaj la templele budiste din împrejurimile orașului Huai'an. Profitând de aceste ocazii, tatăl îi spunea multe povești fantastice și legende frumoase care circulau în zonă. La 30 de ani, Wu Cheng'en începe să-și conceapă cartea, însă doar la vârsta de 50
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
E, înțelegând perfect intenția scriitorului și imitând stilul său, scrie ultimele 40 de capitole ale cărții. Visul din pavilionul roșu este un roman enciclopedic. Personajele, de la odrasle ale neamului imperial, aristocrați și mandarini, până la fete și copii de casă, călugări budiști și taoiști, negustori și plugari, acoperă aproape toate păturile sociale de atunci. Acțiunile abordate se referă la diferite ritualuri și ceremonii închinate celor mai importante momente ale vieții umane, fel și fel de meserii, vorbește inclusiv despre construcții, cultivarea florilor
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
are mare dreptate în tot ceea ce i-a spus. În cele din urmă a renunțat la planurile sale de a cuceri statul Zhao. 3. Legende legate de locuri pitorești Legenda Muntelui Wutai În China există patru renumiți munți de interes budist Muntele Wutai, Muntele Emei, Muntele Putuo și Muntele Jiuhua. Potrivit legendelor, în aceste locuri și-au cultivat moralitatea cei patru mari Buddha: Manjusri, Samantabhadra, Avalokitesvara și Ksitigarbha. De aceea, acești munți constituie locuri cu o cultură religioasă îndelungată și, totodată
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
l-au și numit Valea Răcoritoare. Apoi au ridicat un templu, Templul Răcoritor, iar Muntele Celor Cinci Vârfuri a fost botezat Muntele Răcoritor, nume folosit încă și astăzi. Muntele Wutai este o zonă turistică națională. În afară de numeroasele obiective de interes budist, peisajele naturale de aici sunt foarte frumoase și pline de farmec. În această zonă sunt construite 42 de temple, dintre care Templele Nanchan și Foguang au fost ridicate în timpul dinastiei Tang, având o vechime de 1200 de ani și fiind
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
Bai Suzhen. El, la rândul lui, a fost atras de frumusețea fetei. Cu ajutorul lui Xiao Qing, cei doi se căsătoresc și deschid lângă Lacul de Vest o farmacie, ajutându-i pe cei nevoiași să scape de suferință. Însă un călugăr budist pe nume Fahai de la Templul Jinshan o considera pe Bai Suzhen un demon care le făcea rău oamenilor. I-a șoptit lui Xu Xian că soția lui ar fi o șerpoaică cu chip de om și l-a învățat cum
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
de Vest (Foto: Wu Xiyun) Templul lamaist Yonghe Din mulțimea de clădiri vechi în stil arhitectural tradițional, conservate în Beijing, una singură întruchipează toate trăsăturile specifice arhitecturii naționalităților han (chineză), manciuriană, mongolă și tibetană. Acesta este templul lamaist Yonghe. Lăcașul budist de cult este de rit tibetan și este cunoscut atât în țară, cât și peste hotare. Are o suprafață de 60.000 m2 și peste o mie de încăperi. A fost construit în anul 1694 de Kangxi, cel de-al
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
publicului în 1981, templul Yonghe a devenit nu doar un loc sfânt al budismului, ci și un tezaur al artei naționalităților chineză, manciuriană, mongolă și tibetană. Pagoda de lemn din ținutul Ying În China există zeci de mii de pagode budiste. Acestea au apărut pentru prima oară în timpul dinastiei Han (206 î.e.n.-220 e.n.), odată cu pătrunderea budismului în China, din India. Arhitectura pagodei a evoluat de la structura stupelor din India la niște clădiri din piatră în formă de movilă, ce aveau
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
China, din India. Arhitectura pagodei a evoluat de la structura stupelor din India la niște clădiri din piatră în formă de movilă, ce aveau în alcătuire și sistemul turnurilor antice de veghe chinezești și care aveau scopul de a păstra relicvele budiste. Primele pagode au fost construite din lemn. Una dintre acestea este pagoda Sakyamuni din templul budist Fogong din provincia Shanxi, situată în nordul Chinei. Aceasta este cunoscută și sub numele de Pagoda de lemn din ținutul Ying. Lucrările de construcție
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
piatră în formă de movilă, ce aveau în alcătuire și sistemul turnurilor antice de veghe chinezești și care aveau scopul de a păstra relicvele budiste. Primele pagode au fost construite din lemn. Una dintre acestea este pagoda Sakyamuni din templul budist Fogong din provincia Shanxi, situată în nordul Chinei. Aceasta este cunoscută și sub numele de Pagoda de lemn din ținutul Ying. Lucrările de construcție au început în anul 1056, în timpul dinastiei Liao și au durat 140 de ani. Ridicată pe
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
o construcție care pare să sfideze toate teoriile fizice, fiind "agățată" de o prăpastie abruptă. Construit în urmă cu 1400 de ani, templul este unic nu doar prin așezarea sa la marginea abisului, ci și prin faptul că îmbină elemente budiste, taoiste și confucianiste. Această mănăstire este "suspendată" pe peretele vertical al canionului Jinlong, aproape de Muntele Hengshan în provincia Shanxi, la 65 km nord-est de Datong. Este compusă din diferite pavilioane care "îmbracă" aspectul natural al peretului de rocă și care
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
căpătat numele "Kuanglu" sau "Kuangshan". În anul 381 e.n., în timpul dominației Jin de Est, bonzul Huiyuan a venit pe Muntele Lushan împreună cu discipolii lui și cu ajutorul guvernatorului districtului Jiangzhou a reușit să ridice Templul Donglin, care a devenit principalul centru budist din sudul Chinei. În cei 36 de ani în care a condus mănăstirea, el s-a bucurat de sprijinul credincioșilor. În legătură cu Templul Donglin și bonzul Huiyuan circulă mai multe povești. Una dintre acestea spune că, în timpul construirii lăcașului de cult
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
etc. Conținutul variază de la o regiune la alta. În nord, acest terci este un fel de desert, în care se pune zahăr, iar în sud din contră, se pun sare și legume. Această tradiție își are rădăcinile în obiceiurile religioase budiste. Se spune că, atunci când Sakyamuni a plecat de acasă pentru a dobândi virtutea, a leșinat pe drum din cauza foamei și oboselii. O păstoriță care trecea pe acolo l-a luat cu ea și i-a dat să mănânce un terci
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
și s-a măritat cu el. După nuntă, cei doi și-au deschis propria farmacie, iar clienții au început să le treacă pragul, pentru că Bai se pricepea de minune să prepare leacuri. În templul Jinshan din Zhenjiang, trăia un călugăr budist pe nume Fa Hai care și-a dat seama imediat că Bai Suzhen era o șerpoaică vrăjitoare, periculoasă din punctul lui de vedere, așa că a încercat să-l convingă pe Xu să se despartă de ea. Într-o zi, Fa
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
această perioadă apăruseră deja multe temple locale în care zeul Pământului avea denumiri care de care mai interesante, ca de exemplu: zeul ,,Pământului penelor de pasăre'', al ,,Pământului de jos'', al ,,Pământului în trei straturi'', al ,,Întregului pământ'' etc. Templele budiste sunt des întâlnite în China. În afară de acestea, alte locuri specifice de venerare a zeului Pământului erau improvizate în multe locuri: din câteva pietre sprijinite una de alta, spațiul dintre ele servind drept intrare. O reprezentare a zeului pământului ni-l
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]