308 matches
-
în Franța, d. Brătianu ia parte la tentativele de la Opera Comică și de la Ipodrom, cari aveau de scop uciderea împăratului Napoleon III. Numai amabilității împăratului și împrejurării că poliția a considerat acea tentativă ca pe-o scenă melodramatică de operă bufă d. Brătianu are a mulțumi că n-a fost pedepsit mai aspru pentru participarea sa. La 1870 "Romînul" scria despre Domn că e un pion din șah în mînele unui jucător dibaci cum e d. de Bismarck. Ș-această supremă trădare
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
alla Scală din Milano pe 5 Septembrie 1940. Premieră a fost un eșec astfel că teatrul La Scală a anulat celelate spectacole programate și nu o va mai reprezenta până în anul 2001 Verdi nu va mai reveni la genul operei bufe până târziu, spre sfârșit de carieră, când va compune opera Falstaff. La premiera operei Verdi a stat în fosa orchestrei pe toată durata reprezentației și a auzit nemijlocit reacția publicului din sală. Verdi a menționat că una din cauzele insuccesului
Opera italiană în capodopere by Alexandru Emanoil () [Corola-publishinghouse/Science/1302_a_1926]
-
de o boală contagioasă. Un alt factor care a contribuit la căderea operei a fost faptul că singurii cântăreți ai impresarului de la Scală disponibili la ora premierei erau specializați în opera seria și nu aveau experiență în interpretarea unei opere bufe; “ Distribuția fusese alcătuită în special pentru reprezentarea operei lui Otto Nicolai - Îl templario - o versiune a lui Ivanhoe”. Alți factori care au determinat insuccesul operei include dimensiunea mare a sălii operei La Scală însăși (așa cum notă George Martin - “prea mare
Opera italiană în capodopere by Alexandru Emanoil () [Corola-publishinghouse/Science/1302_a_1926]
-
idealizează vechea boierime de țară. Decăderea boierimii și ridicarea burgheziei constituie un proces sugerat în Ginerele lui Hagi Petcu. Debutând, ca autor dramatic, în 1840, cu Farmazonul din Hârlău, A. produce la început scrieri facile, cu o mișcare vodevilistică și bufă, speculând, dar fără multă inventivitate, comicul de situații. Operetele (Crai nou, Scara mâței, Harță Răzășul, Paracliserul sau Florin și Florica) au, cele mai multe, muzică de Al. Flechtenmacher. În localizări, în care infuzează cu destulă finețe realități autohtone, A. recurge la comediografi
ALECSANDRI-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285234_a_286563]
-
Un mare poet al realismului olandez, București, 1967; Lucian Grigorescu, 1969; Expresivitate, valoare și mesaj plastic, pref. Nicolae Balotă, București, 1973. Traduceri: Fr. Schiller, Teatru, I-II, București, 1955; Molière, Opere, vol. I: Școala bărbaților, 1955; Vl. Maiakovski, Teatru. Misterul Buf, București, 1967; Poezia germană modernă. De la Ștefan George la Enzensberger, I-II, București, 1967 (în colaborare); Arthur Rimbaud, Scrieri alese, îngr. Irina Bădescu, București, 1969 (în colaborare cu Petre Solomon); Fr. Schiller, Teatru. Hoții, București, 1969; Cesare Pavese, Poeme, pref.
ARGINTESCU-AMZA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285439_a_286768]
-
faptul divers (Five o’clock, O lacrimă la dosar sau Tribulațiile unei petiții, Un fost ministru - Un portret, Scrisoarea deschisă a unui melc). Multitudinea de asociații surprinzătoare, fantezia nesecată, verva explozivă, ironia fină și sarcasmul vitriolant, măiestria versificării și rimele „bufe”, funambulești au contribuit, de asemenea, la înnobilarea speciei, la întemeierea unei tradiții, în care se va înscrie apoi un G. Topîrceanu. Familiarizarea lui St. O. Iosif cu literatura germană a făcut să i se atribuie lui ideea poemului dramatic în
ANGHEL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285370_a_286699]
-
fost, la premiera din 1919, comedia Una dintr-o mie, cu hazul ei căznit, poticnit în vulgarități. Satiră politică „în trei acte și un banchet”, Rațiunea de stat (o scenă s-a publicat în „Flacăra”, 1912) batjocorește, cu oarecare vervă bufă, demagogia cinică a unor politicieni veroși. Sceneta Strună cucoane și comedia-farsă Hămăiță nu s-au jucat, iar din „fantezia” Regina Lia a apărut un foarte scurt fragment în „Flacăra” (1914). Gheorghiță Făt-Frumos este o „năzdrăvănie” pentru copii, muzica la acest
DIAMANDY. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286760_a_288089]
-
iar Dumnealui și Eva (1973) e un roman ironic și umoristic. Scriitorul reia și dezvoltă în stil personal romanul (neterminat) Minunile Sfântului Sisoie de G. Topîrceanu: umanizează personajele supranaturale și prozaizează mitologicul. Cotidianul și „sacrul” sunt „armonizate” într-o proiecție bufă, de bună calitate literară, cu episoade pline de vervă, alternând tonul grav cu cel disimulat lejer. Exercițiul dramaturgului este vizibil în aceste pagini, câteva scene fiind alert dialogate. Singura sa piesă de teatru, Pasagera, publicată în „Astra”, a rămas fără
CUZA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286632_a_287961]
-
compoziție strânsă, tensionată, dar neconsubstanțială înzestrării dramaturgului. Alte scrieri pentru teatru ale lui C. sunt ușurele, nepretențioase. Farsa într-un act O soacră (sau Soacră-mea, Fifina, jucată în 1883) nu e decât o incoloră comedioară de salon. Pentru opera bufă Hatmanul Baltag (1884), cu muzică de Eduard Caudella, C. a scris textul în proză, iar Iacob Negruzzi, versurile. „Instantaneul” Începem!... (1909) are un caracter ocazional, fiind destinat a marca inaugurarea Companiei Davila. Se adaugă Modern, un monolog burlesc, și alegoria
CARAGIALE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286090_a_287419]
-
să accepte, cu un amuzament superior, firea omenească și metehnele ei. Nu și priveliștile din natură, care în opera lui sunt aproape absente. Râsul batjocoritor se preschimbă într-o expresie concentrată, scrutătoare. C. se lasă atras acum nu de exterioritatea bufă, ci de stările mai obscure, de mesajul incert al subconștientului, de conduita psihică a individului într-un moment de încordare, de puternică emoție. El abordează, cu o aplecare ca și naturalistă, nuvela psihologică, oprindu-se asupra unor cazuri-limită, unele cu
CARAGIALE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286090_a_287419]
-
adaugă, pentru sporirea verosimilității, documente de epocă, citate din presa vremii, glose folcloristice din Bărăgan. C. asociază „amurgul levantinilor” (al unei mentalități fanariote, mai degrabă) cu organizarea statului român după modele europene, relatarea autorului, ironică și îngroșată cu picanterii, evocări bufe și parodice, amintind de Mateiu I. Caragiale (Mircea Scarlat), pentru a sugera ciclicitatea istoriei într-o viziune influențată de realismul magic și mitic sud-american. Virtuțile fanteziei epice (ca în scena dialogului Leontinei Vaideeni cu soțul îngropat sub camera unei locuințe
CONSTANTINESCU-7. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286374_a_287703]
-
reprezentativ, în C.l. Așa sunt, de pildă, capodoperele lui I. L. Caragiale: O noapte furtunoasă (1879), O scrisoare pierdută (1884), D-ale carnavalului (1885). Făcând apel la umor, precum în O alegere la senat (1878) de I. Negruzzi, sau la comicul buf, ca în comediile lui Gh. Bengescu-Dabija O palmă la bal mascat (1871) și Cucoana Nastasia Hodoronc (1877) și în „cânticelele comice” ale lui V. Alecsandri și I. Ianov, autorii dramatici abordează de preferință satira socială. Subiectele erau extrase din realitățile
CONVORBIRI LITERARE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286404_a_287733]
-
nobilă și onestă societate cu cuirasierii din Marea Ducesă de Gerolstein, foarte viteji în cuvinte, dar la luptă neajungând niciodată la timp. Mai întîi de toate, acei cuirasieri nu se află în Marea Ducesă de Gerolstein, dar în altă operetă bufă, numită Les Brigands (sau Tîlharii). 302 {EminescuOpXIII 303} Daca d-nu Rosetti cita pe Corneille și pe Racine, i-am fi iertat asemenea confuziuni, dar în materie de literatură bufonă [î]l credeam că-și cunoaște mai bine autorii clasici
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
și ușurința clienților "Romînului"; desăvârșita lipsă de respect pentru acel popor cu care stă la vorbă, pe care pe față-l tămâiază, și pe care-l numește suveran, dar pe care-n fapt [î]l batjocorește ca curtezanii de opere bufe pe regele Hurluberlu I-ul sau Cacatoes al XIII-lea. Cum nu se teme ca nu cumva printre cititorii jurnalului său să se găsească vrun om în fire și cu mințile întregi care să-și zică: Dar proști ne mai
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
mimoză, Într-atât de mare e susceptibilitatea lor. Dimpotrivă, sunt evitate emoțiile negative, ce pot rupe armonia grupului și, dacă nu se poate face față confruntării, acest fapt este evitat, așa cum sunt evitate remarcile. Pentru Japonia, Franța reprezintă luxul, opera bufă și vacanțele; dar pentru benchmarking se preferă Germania, chiar dacă, din punctul de vedere al japonezilor, aici se mănâncă prost și totul e un pic sordid. Tot ce e nou devine rapid o modă ce se cere urmată, fără opziția vreunei
Trezirea samuraiului. Cultură şi strategie japoneze în societatea cunoaşterii by Pierre Fayard () [Corola-publishinghouse/Science/2271_a_3596]
-
zmângălite cu șiruri de cifre seci sau înțesate de formule sleite prin (ab)uz inept, antipersonajele lui Mihai Ispirescu mișună, se agită, se isterizează în plin nonsens. Suflete moarte, acești ipochimeni ce se vânzolesc într-un grotesc în care nuanța bufă (se face că) disimulează arbitrarul terorizant apar ca niște marionete ale absurdului. Caricaturi, dar exersându-și cu vigoare malignă și un aberant spirit de inițiativă plusul de gogomănie, mărunții birocrați (Boiangiu, din Trăsura la scară, Berzea, din Aprilie, dimineața), figurând
ISPIRESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287628_a_288957]
-
simțăminte. Construită cu o tehnică sigură, piesa se susține mai ales prin rostirea cultă, cu mireasmă de letopiseț. Un limbaj colorat, cu replici vioaie și duhlii, și o ironie fină, perceptibilă și în poznașele jocuri de cuvinte, sunt argumentele comediei bufe, „aproximativ istorice”, Ciubăr vodă (montată pe scena unor teatre din Chișinău și Iași). Fanfaronada ubuescă a grotescului crai, chefliu și muieratic, poate înveseli (tot astfel înfruntarea lui, nu din cuțite, ci din poloboace cu lăudărosul vodă Pleașcă), dar ludicul, printre
FAIFER-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286939_a_288268]
-
Mihail Sadoveanu, Tudor Arghezi, Mihai Codreanu, Mihail Sevastos, Alfred Hefter, Otilia Cazimir. Subtitlul „Bazar săptămânal” semnalează marea diversitate de preocupări a revistei: cultură, filosofie, sociologie, psihologie, folclor, arhitectură, arte plastice, muzică, teatru ș.a. Rubrici: „Bazarul cu imagini”, „Vitrina comică și bufă”, „Indiscreții”, „Cronica”. Poezie scriu Otilia Cazimir, G. Topîrceanu, Simona Basarab, Ion Pillat, Mihai Codreanu, Tudor Arghezi, Leon Negruzzi, Emil Isac (Baladă ardeleană), Sergiu Dan, Emil Serghie, Sandu Tudor, Radu Boureanu, Al. Bilciurescu, Cincinat Pavelescu, Tudor Mușatescu. Proza aparține lui Mihail
LUMEA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287892_a_289221]
-
cu mâinile asprite în jocuri lungi și grele” (Ghilotina zburătoare). Nota autobiografică se accentuează în cheia unui realism al cotidianului propriu, mai ales în poemul mai amplu care dă titlul cărții, trecând, în plus, într-o notă eroic-hiperbolică, în registru buf. Tematica preponderent sexuală a autobiograficului are însă în substrat sensul unei parodii de limbaj. Fără nimic propriu-zis șocant, păstrând firescul și degajând un umor moderat, Odyssex experimentează poezia cotidianului, o colocvialitate epică amestecată, în care însăilarea din secvențe a „poveștii
SERBAN-7. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289634_a_290963]
-
într-o scenă de gen mult mai reală - o „băută” locală încheiată cu ajutorul șefului de post. Un poem despre așteptarea misterioasă a „trenurilor nopții” se transformă - prin același procedeu de fals ingenuă traducere literală - într-o scenă de lamento erotic buf: „erau și nopți când/ nu vorbeam despre trenuri/ firește că tăceam/ neavând subiect de conversație/ [...] / dar în zadar/ ai plecat, aveai un temperament vulcanic/ apoi te-am văzut tot mai rar/ desigur, erai mecanic/ și eu biată acar!” Trenurile nopții
PERŢA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288764_a_290093]
-
erotici afectat „deocheate”, de fapt pură, profundă, ascuns-sentimentală. Discursul poetic este în general sobru, fără risipă de zgomot și culoare, aproape desuet-convențional, în pofida unor irizații de „mitocănie” (calculată) ori de frondă explicită. Într-un poem - memorabil ca exercițiu de terifiant buf - este evocată tortura foamei atroce, rezolvată absurd, urmuzian (dar și cu sugestii din G. Topîrceanu), prin devorarea propriului cap, după o ceartă cu viscerele. Atmosfera, anecdotica și folclorul boemei bahice și jovial-crapuloase sunt mult mai rar prezente în textele poetului
PACA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288599_a_289928]
-
în viața reală, Bellow l-a produs oarecum pe Bloom; în ficțiune, creatorul își ucide simbolic creatura. Dar, așa cum îmi va veni încă multă vreme greu să reprezint evenimentele sângeroase ale „revoluției” române din decembrie 1989 în formă de operă bufă (deși elementele de farsă nu au lipsit, culminând cu farsa neagră a măcelului și cu drama Tranziției), îmi este greu să accept că Allan Bloom este adecvat reprezentat ca „Abe Ravelstein”. Restul e literatură. Mai ales restul. Notetc "Note" * Am
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
oțel călit al suferinței. Totul e deșertăciune. Totul. Această lume îndărătnică nu și-a însușit încă înțelepciunea necreștinească a lui Solomon. Dar acela care ocolește spitalele și închisorile și trece în fugă prin cimitire și vorbește mai degrabă despre opera bufă decît despre infern, acela care îi consideră pe Cowper, Young, Pascal, Rousseau niște bieți oameni bolnavi și jură, toată viața - lipsită de griji - pe Rabelais ca pe un înțelept acceptabil, adică vesel - omul acela nu e vrednic să se așeze
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
Studioul Teatrului Național din capitală de Ion Șahighian, reprezentată la Cluj, Iași și Timișoara, dar și în Germania. Folosind pigmentul de autenticitate al unui fapt divers, autorul combină elemente ale comediei de situație și de moravuri cu cele de farsă bufă și vodevil pentru a satiriza pe cei ce vor să provoace destinul în mod artificial. Fără semnificație dramatică deosebită, cele patru „tablouri” impun o tipologie de pitoresc provincial, într-o desfășurare scenică alertă. Calități de comediograf vădesc și revistele lui
ASLAN-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285467_a_286796]
-
nici ele bine cusute) despre texte etiopiene, de pildă, analizate după versiunea... franceză. Cum se poate Întocmi o școală normală pe un soclu de necinste cvasipermanentă? Reluându-mi, așadar, ideea: Între mefiență programată și belferism pseudocultural, Între inchiziție și comedie bufă, Între ortodoxism arogant (disting net ortodoxismul, ideologic, de ortodoxie) și ezoterism dezinhibat e greu să faci partea lucrurilor. Îndrăznesc să cred că invitarea mea la acest colocviu sugerează o schimbare nu numai de tactică, ci În primul rând de dioptrii
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]