310 matches
-
Abe nu voia să fie consolat pentru că era ceea ce era. Ar fi preferat să râd de el, să‑l zeflemisesc că scuipa și i se scurgeau balele și‑i tremurau mâinile de stângăcie și febrilitate. El se delecta cu comediile bufe, cu gagurile răsuflate ale vodevilurilor, cu observațiile usturătoare, cu insolențele și hazul grosolan. Așa Încât n‑a fost deloc impresionat de amabilitatea mea prostească, de firava, liberala mea Încercare de hai‑să‑vedem‑și‑partea‑cea‑bună. Abe nu punea preț
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
În viața reală, Bellow l-a produs oarecum pe Bloom; În ficțiune, creatorul Își ucide simbolic creatura. Dar, așa cum Îmi va veni Încă multă vreme greu să reprezint evenimentele sângeroase ale „revoluției” române din decembrie 1989 În formă de operă bufă (deși elementele de farsă nu au lipsit, culminând cu farsa neagră a măcelului și cu drama Tranziției), Îmi este greu să accept că Allan Bloom este adecvat reprezentat ca „Abe Ravelstein”. Restul e literatură. Mai ales restul. „Hamlet” În Shakespeare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
le rămîne decît să depisteze tiparele logice din care iau naștere bancurile, căutînd apoi exemple de corespondență între un anumit gen de poante și un anumit gen de probleme speculative. În final vom avea o istorie a filosofiei în variantă bufă, adică o colecție de glume care ilustrează structura gîndirii speculative. Se înțelege, volumul te pune într-o încurcătură de principiu, căci, deși amuzantă prin dulceața bancurilor, ea e deprimantă prin portretul pe care îl face filosofilor: niște încrîncenate cîrtițe săpînd
Hohotul filosofilor by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6775_a_8100]
-
Normei, Lucreziei, Traviatei, pe-al lui Il Trovatore, totul mai mult sau mai puțin ciuntit și cu roluri, cu acte întregi înlăturate. În definitiv, opera serioasă e suportabilă; actorii titulari au ceva merite; dar rarele tentative de a face operă bufă au eșuat. Ademeniți de anunț, am avut nenorocul de a asista la reprezentația lui Il Barbiere; e imposibil să vezi o parodie mai ridicolă: un Bartholo farsor, un Basile distras, un Figaro fanfaron, un Almaviva deocheat; toți cotcodăceau, tușeau, mieunau
by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]
-
sale latine, are aptitudini dramatice înnăscute. Bucureștiul mai are o trupă germană, a cărei numeroasă colonie de aceeași naționalitate îi urmărește asiduu reprezentațiile. În fine, au ajuns de curând aici câțiva actori francezi, care au debutat sub titlul de Actorii Bufi Parizieni. În ciuda efortului și a talentului incontestabil al artiștilor, în ciuda încurajărilor venite de sus, această încercare n-a avut prea mult succes. Repertoriul lor a fost găsit, se spune, un pic necuviincios! Amuzant motiv într-un oraș ca acesta! Cine
by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]
-
erotici afectat „deocheate”, de fapt pură, profundă, ascuns-sentimentală. Discursul poetic este în general sobru, fără risipă de zgomot și culoare, aproape desuet-convențional, în pofida unor irizații de „mitocănie” (calculată) ori de frondă explicită. Într-un poem - memorabil ca exercițiu de terifiant buf - este evocată tortura foamei atroce, rezolvată absurd, urmuzian (dar și cu sugestii din G. Topîrceanu), prin devorarea propriului cap, după o ceartă cu viscerele. Atmosfera, anecdotica și folclorul boemei bahice și jovial-crapuloase sunt mult mai rar prezente în textele poetului
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288599_a_289928]
-
de Lucian Blaga), „Negrule, cireșule“ (1969, voce și pian, pe versuri de Lucian Blaga). Bărbierul din... Bucarest Între gesturile consacrate Anului Caragiale, cel al compozitorului Ovidiu Manole este, fără îndoială, singular: profesorul timișorean a compus, în premieră mondială, o operă bufă având ca punct de plecare comedia „D’ale carnavalului”. Muzicianul este, de asemenea, autorul libretului scris integral în italiană. Inteligent intitulată „Il barbiere di Bucarest“, opera în trei acte recompune atmosfera Bucureștilor de altădată. „E însă o operă pentru oricare
Agenda2005-49-05-senzational2 () [Corola-journal/Journalistic/284464_a_285793]
-
o menește. Rezultatul unei campanii de teren și de salon. Budai-Deleanu intuiește acest compromis care scrie istoria - pe de-o parte, faptele de arme, cât ar fi ele de ridicole (dar, în fond, nici o campanie nu duce lipsă de episoade bufe), pe de alta, divanul, comentariul. Așa încât Țiganiada e un tablou istoric rotund, în care gâlceava din subsol, unde divagația filologică și amendarea istoriei merg laolaltă, întregește șirul întâmplărilor. De bună seamă, căutarea unei patrii nu poate fi despărțită de căutarea
Campania din Egipt by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/5711_a_7036]
-
trebuit să pună probleme - au fost la fel de neinspirate. Am avut tot timpul o senzație de jenă în fața acestui spectacol trist, refuzul de a accepta realitatea, inevitabilul. Și mai supărătoare au fost lapsusurile, greșelile solistei, încheiate cu o scenă de comedie bufă: diva mâniată a sfâșiat partitura dirijorului, aruncând-o pe jos în aplauzele fericite ale publicului (!). Este adevărat că bietul dirijor nu a avut prezența de spirit să-i acopere erorile (sărise 11 măsuri, uitase orchestrația) dar tot atât de adevărat este că
Un sfârșit și un început by Elena Zottoviceanu () [Corola-journal/Journalistic/16847_a_18172]
-
ce aproape îl sperie (nici vorbă pentru că accentele le distribuie un regizor), ei, asta merge cât merge, vreo două - trei imagini, acolo, pentru ca apoi un demon de duzină (cine n-are nevoie de așa ceva) să deturneze textul spre o modulație bufă, dar nu flecară, după care solemnitatea primelor imagini, repliindu-se, revine fâlfâind cu grandoare, își cere drepturile de la alt nivel și vocea roz-bombon a sentimentalității, ulterior straturile superioare ambetate cumva și, oricum, consternate își mobilizează forțele vizionare, încercând să dea
Un satyr convertit la orfism sau un Orfeu satyric by Aurel Pantea () [Corola-journal/Journalistic/5697_a_7022]
-
după echinocțiul de toamnă, ziua se arată ceva mai scurtă și nepropice rezolvirii tutulor treburilor la care se înhamă omul, dis-de-dimineață, cu bună credință". Avem a face, prin urmare, în paginile țesute des ale lui Luca Pițu, cu un epos buf al vieții nu doar literar-culturale (cu precădere iașiote, urmărite detectivistic și adnotate nu o dată în cotloanele-i cele mai ascunse și cu umile detalii salvate numai de carisma evocatorului), ci și al vieții așa-zicînd istorice, care-o înrămează mai mult
"Ospețe pentru dzicãturi" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12906_a_14231]
-
de întîmplări burlești ce dau culoare clipei, de aceea textele din volum le citești pentru amuzament, fără a căuta satisfacții estetice în litera unor pagini cărora le lipsește pretenția literară. Firea autorului e pătrunsă de umezeală flegmatică, de aici ochiul buf cu care culege o cazuistică pestriță de aberații sociale, impresia volumului fiind de „momente și schițe“ în ton șugubăț. Vintilă Mihăilescu e un pișicher mustăcind la vederea anomaliilor, pe care le înfățișează cu discernămînt, dar fără încrîncenare. Exemplele alese, oricît
Cetatea comică by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3694_a_5019]
-
substantiv comun și în categorie tipologică: "diplomații ospitalizați de H. și M. pe la draculalanduri sau simpozioane" (Academia Cațavencu, 31.05.2001). Reflectată asupra numelui de origine, generalizarea ironică îi schimbă genul gramatical, creînd un nou obiect, o entitate difuză și bufă: "dansăm frenetic printre Dracule dar distrugem arhive și monumente de patrimoniu" (LA&I, 25, 2002, 1).
"Draculalanduri" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/14571_a_15896]
-
arcurilor interioare, de la o asemenea păpușă nimeni nu poate cere prea mult. E îndeajuns o bună condiție fizică și un temperament histrionic ca înapoierea lingvistică să fie suplinită. Iar dacă momîia mai are și un dram de umoare comică, predilecția bufă îi poate salva cariera: căci, dacă nu poate vorbi, măcar să facă pe bufonul. Acesta e orizontul de așteptare în care a apărut Dan Puric. Un orizont marcat de o expectativă convențională și superficială. Căci, cîtă vreme se zbenguia pe scenă
Mogîldeața by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8394_a_9719]
-
este înregistrat cu trei sensuri în G. Volceanov, Dicționar de argou al limbii române (2006): (1) „femeie neglijentă, grasă și greoaie", (2) „femeie destrăbălată, ușuratică", (3) „femeie de moravuri ușoare; prostituată". In Dicționarul de argou al Ninei Croitoru Bobârniche (2003), bufă este (1) „amantă, iubită", dar și (2) „femeie de moravuri ușoare". Cu siguranță, diferențele nu sunt nete și țin de context: ar fi mai corect să spunem că orice termen peiorativ care vizează, în mod tipic, aspectul fizic al unei
Imaginea femei by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/6760_a_8085]
-
altfel), când pentru pârât (de care depinde norma sa didactică), continuând cu războiul rece al vârstelor profesorale (o diferență de o zi pare un interval insurmontabil sub raportul cunoștințelor și sub acela al experienței, ceea ce conduce, nu o dată, la formulări bufe) sau cu aranjamentele maritale în ițele cărora Tristan se trezește încurcat înainte de a putea da vreo replică, oricât de firavă. Nepoata profesorului îi e deja destinată prin voia tuturor. Chiar și a onomasticii, de vreme ce numele ei e Isolda Virginia. Artificiul
Varză a la Cluj by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8572_a_9897]
-
lui Ion Vodă cel Cumplit. Spre stupoarea tinerilor neolegionari. Se observă cu ușurință că parodia e, în romanul lui Bogdan Suceavă, la ea acasă. Tonul alb, neutru și stilul voit descriptiv al naratorului, articulând o ironie tip pince-sans-rire, îngroașă latura bufă a cărții. Dincolo de aceasta există însă și un sâmbure de gravitate al cărții, o pledoarie discretă pentru normalitate socială și mize esențiale în planul vieții personale. Venea în timpul diez este un surprinzător, excelent roman al Tranziției, reducând cu inteligență și
Daciada by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11207_a_12532]
-
devansează posibilele exerciții de admirație, ca să le arunci oamenilor în față un asemenea adevăr crud, într-un fel de jocul de-a destinul, un joc poate pentru copiii de mâine ai României. Inventezi ceva numit Elisaveta Bam, o numești "operă bufă" - actorii toți cântă, nu-și rostesc replicile - și o servești, în porții mici, celor care au ochi să vadă, urechi să asculte, suflet să înțeleagă. Porții mici pentru că e un spectacol ce trebuie digerat și răsdigerat; căci simți nevoia să
De ce mi-a plăcut Elisaveta Bam? by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/10460_a_11785]
-
același timp, dar cu noțiuni opuse. Ei se duc în cârcă unul pe altul, făcând gesturi neașteptate, ciudate, încercând să scape de povara celuilalt. Ieșirile la rampă sunt hazlii, încărcate de tot felul de ticuri, frustrări și sentimente contradictorii. Piesa bufă în care evoluează Dimitrie și Falsul Dimitrie pare să nu aibă nici început, și nici sfârșit. Poetul însuși e personaj insolit, cu personalitate scindată și reacții neașteptate, oscilând între râs și plâns, între sincopă și precipitație ideatică. Ieșirile lui publice
Capete de rând: Dimitrie Crudu și Falsul Dimitrie Crudu by Nichita Danilov () [Corola-journal/Journalistic/2413_a_3738]
-
operetă veselă, și nu o dramatică meditație despre fericire, dragoste și moarte. La fel, cine cunoaște din Rigoletto numai câteva din ariile Ducelui („Questa o quella” ori „La donna è mobile”) va fi convins că Verdi a compus o operă bufă, un spectacol amuzant pentru o seară relaxată. În realitate, Rigoletto e o tragedie creată după toate regulile genului. Am trecut și prin faza „snobismului invers”, considerând, alături de câțiva prieteni, că opera e un gen minor, un fel de teatru de
O seară la operă by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/4599_a_5924]
-
extinderea uzului expresiei: obiectul de mîncat (subiectul gramatical al construcției verbale pasiv-impersonale) e, de această dată, uman. Apariția ghilimelelor semnalează, cred, tocmai raritatea acestei combinații, care riscă să activeze sensuri concrete ale verbului și să proiecteze astfel în imaginația cititorului bufe scenarii canibalice.
Despre mîncare by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17894_a_19219]
-
colerice, din nevoia de a elibera tensiunea acră. La asemenea nefericiți, care alcătuiesc de fapt grosul speciei umane, șarjele repetate de toxine psihice mînjesc atmosfera și înveninează sufletul apropiaților. Și tot ei sunt cei care secretă umorul gros, bădărănesc și buf. Alex Ștefănescu nu se numără printre energumenii mustind de frustrări bilioase, a căror viață aduce cu un mic iad încărcat cu stenahorii patologice. Pe scurt, criticul nostru n-are vînă iritabilă, de aceea nu e o fire susceptibilă care să
Umorul sever by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6109_a_7434]
-
la divulgarea unor detalii pe cît de picante pe atît de compromițătoare, ca într-o ședință de autodemascare la capătul căreia toți eroii cărții ies micșorați și ponegriți. Iar drama cea mare este că cei înfierați au ceva burlesc: aerul buf al unor oameni mari care spun trăsnăi cu aerul cel mai serios de pe lume. Și atunci înțelegi de unde nemulțumirea inițială: din faptul că toate personajele ajung în cea mai distrugătoare situație în care poate nimeri vanitatea unui gînditor: comicul involuntar
Masa encefalică by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7751_a_9076]
-
iulie, ora 20, festival de jazz cu Billy Cobham&Culture Mix, Dresch Quartet, Szakcsi&Attila Sasvari; 18 iulie, ora 17, Festival Westel Dixieland; 20 iulie, ora 20,30, Ferenc Erkel - Gheorghe Doja - operă, premieră; 22 iulie, ora 20,30, opera bufă „Don Pasquale“, interpretată de Opera Maghiară Cluj-Napoca; 24 iulie, ora 20,30, teatru-dans „Sindbad“; 27-28 iulie, ora 20,30, „Valsul Krudy“ de Zoltan Frater, Teatrul din Gyula (premieră); 2-3 august, ora 18, musicalul „Regele Cioc“; 4-5 august, ora 20,30
Agenda2004-29-04-cultura () [Corola-journal/Journalistic/282651_a_283980]
-
de multe ori nefericită, hazul lui Călinescu se dovedește a nu fi contagios. Încă de la prima pagină ne taie răsuflarea cu un pasaj de tipul: "Cititorului cu plăcerea logicii, cu o justă intuiție a valorii cuvintelor, deja sedus de farmecul buf al operei ilustrului magistru, o întreprindere cu asemenea pretext i se va părea de la bun început fructuoasă și credem că ne va urmări cu interes. Nu și cu destulă pricepere însă dacă nu-i vom expune mai întîi puțină teorie
Limpezimi și înnegurări critice by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/16188_a_17513]