163 matches
-
lui sau ca al lui Albrecht Dürer. Autoportetului său, care se afla la Madrid, la Prado, i-aș fi putut adresa următoarele întrebări: oare de ce s-a pictat maestrul cu mănuși? Cum se face că acea căciulă ciudată și mâneca bufantă de pe antebrațul drept au dungi ce sar atât de tare în ochi? Ce anume îl face să fie atât de sigur de sine? Și de ce vârsta lui - are abia douăzeci și șase de ani - e scrisă sub pervazul ferestrei pictate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
fiu altcineva și altundeva, acel „Curând-altfel“ cu care m-am întâlnit puțini ani mai târziu, când m-am pierdut în ediția populară a lui Simplicissimus, spre sfârșitul cărții: un personaj neliniștitor, dar atrăgător, care te ajuta să treci din pantalonii bufanți de mușchetar în rasa ferfenițită a unui pustnic. E drept că prezentul, plin de discursurile Führer-ului, de războaie-fulger, de eroi în submarine și ași ai aerului răsfățați cu decorații, laolaltă cu detaliile militare, îmi era cât se poate de clar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
în timp ce în moalele capului se proiectau, ca pe un imens tavan boltit, tapetat cu pânză albă, imaginile altei vieți - puii lui Dominique și felul în care îi creștea părul pe ceafă, pistruii ei și râsul copilului, bluza aceea cu mâneci bufante (albastră, oare? să fi fost albastră? nu, nu, era albă! albă era, da!), ei doi, într-un nesfârșit câmp de lavandă, tineri, atât de tineri și iar gustul de dovleac, de tartine simple, cu unt, de ouă prea fierte și
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
zboară un ceas imens, ale cărui limbi se mișcă în sens invers, dinspre sfârșit către naștere. Din submarinul galben care se apropie de el o mână înmănușată iese și apucă ceasul ce dispare în pântecele navei - patru tineri cu pantaloni bufanți și fețe halucinate îl salută pe Corto din miezul universului lor etanș și saturat de muzică. Mireasma ciupercilor lui Levi Colombia ajunge până la Corto și acesta înțelege că submarinul șui descinde din aceeași groapă a timpului spre care se îndreaptă
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
litere și filozofie. Fără partid, revizor școlar inamovabil. Când a apărut în orașul Ismail, îmbrăcat ca-n occident, lumea se uia la el ca după urs. Purta un sacou cadrilat, cămașă cu revere late peste reverele hainei, capul descoperit, pantalon bufant strâns sub genunchi, ciorapi lungi iar în picioare sandale romane. Energic și foarte, foarte nervos. Dar fără ranchiună. A trebuit să plece la Tighina fiindcă n-a răspuns poruncilor politice ale prefectului de atunci, Ștefan Constantinov. Acum stă la hodină
Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
erau ca cele ale americanilor - europeni de vest, de pe Pământ, așa cum îi avea Gosseyn în memorie. Și îmbrăcămintea le era absolut ridicolă: mulate pe corp, niște cămăși cu aspect metalic, se încheiau cu un guler foarte strâns la gât. Pantalonii bufanți, albi, până la gleznă, le făceau picioarele mai scurte. În plus, fiecare dintre ei purta un fel de căciulă peste părul galben-auriu. Aceasta părea foarte umflată. Ceea ce dădea căciulii un aspect atât de voluminos era un instrument complicat instalat în vârful
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85124_a_85911]
-
așa de repede, se revărsară înăuntru șiruri lungi de oameni. Erau absolut numai bărbați, dar echipați altfel decât Vocea Unu și Vocea Doi. La față și la corp semănau cu cei doi gardieni ai săi. Dar hainele lor nu erau bufante. Erau mai ajustate pe corp, și colorate simplu în gri. Era, desigur, un indiciu: hainele acelea erau uniforme. Cei ce le purtau trebuiau să constituie personalul militar. Gosseyn rămase, nemulțumit, pe scaunul lui în timp ce șirurile lungi de "specialiști" de clasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85124_a_85911]
-
candelabrelor de cristal „piersici”. Tovarășa Lătrău îi spune fumoarului gotic „Camera lui Frankenstein”. În foaierul maya, Reverendul Fără Dumnezeu spune că basoreliefurile portocalii sunt strălucitoare ca lumina unui reflector de pe podium trecând prin petalele de mătase ale unei clasice fuste-lalea bufante create de Christian Lacroix... Pe promenada chinezească, tapetul de mătase e de un roșu care n-a văzut niciodată lumina zilei. Roșu ca sângele unui critic de restaurante, spune Bucătarul Asasin. În fumoarul gotic, scaunele de strană sunt tapițate cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
tu despre purtatul perucilor? Cu cioturile mâinilor, cu inelul scânteind, își răsucește peruca pe cap, spunându-i Reverendului: Ce știe o matahală ca tine despre creațiile clasice ale lui Christian Lacroix? Și Reverendul Fără Dumnezeu spune: Despre o fustă Lacroix bufantă, cu petale de lalea? Spune: Nici nu ți-ar veni să crezi. Bâlbe Un poem despre Reverendul Fără Dumnezeu — Până în capitolul unsprezece din Cartea Facerii, spune Reverendul Fără Dumnezeu, n-a existat război. Până când Dumnezeu ne-a pus să ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
mult mai degajați. În total suntem șapte. În afară de mine, Finn și Daisy, au mai venit patru străini, singurii ale căror răspunsuri la anunțul lui Davey au sunat destul de normal. Cea mai vorbăreață este Charlotte, îmbrăcată într-o pereche de pantaloni bufanți, în carouri. Sinceră să fiu, nu prea îmi place tipa, mă cam intimidează. Ben arată ca un om normal, Jennifer e drăguță, roșcată și foarte tânără, Jim e un tip trist, are în jur de patruzeci de ani, o haină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
Și prin ochii copacului gânditor din Copacul fără Umbră, vedeam transpuse în imagini, ceea ce vedea personajul meu fugit din carte. Mioara Alimentară. Pagini de jurnal Scrisoare în do roșu E ra ora 5 dimineața și rapper-ul Soare, cu blugii bufanți ai nopții lăsați pe șolduri, refuza să apară. Un câine întârziat, mușcând vânjos aerul, lătra în semicerc de la stânga la dreapta. În seceta verii, copacii orașului își cereau dreptul la moarte. Mamă, de ce m-ai născut, când tu te oglindești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
în științe li se vedea inutilitatea creierelor afumate în flacăra cunoașterii, își conștientizau micimea și concluzionau socratic: Știu că nu știu nimic. Iubiții noștri concitadini, spoiți din țărani în mârlani de oraș, dominau cu prezența lor în maieu și blugi bufanți, trotuarele din fața blocurilor. Vorbeau tare, pentru că auzul lor era deformat de spațiul zărilor bărăganice, aici educația milenară trebuia impusă prin deschiderea largă a ferestrelor către cunoașterea din spatele cărora izvora o altă cunoaștere, asurzitor, pe linia melodiilor populare cu versuri infantile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
legea eliminării prostiei, aceasta i-ar pune pe gânduri. Nicio școală cu manuale structurate pe trepte de vârste n-ar fi mai educativă ca un cod elaborat de proștii înșiși. Să vezi atunci! Cum ar transpira bietul cojan în blugi bufanți, cum ar lipsi de pe străzi pentru că bibliotecile ar deveni neîncăpătoare. Ar fi ideal cu proștii ideali! i-am zis eu. În mare secret, pot să-ți spun, Mitică, acest Autor mă calcă pe nervi, pentru că vine în mintea mea nepoftit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
spus. Ar fi vrut foarte mult să poată fi prezenți. — Atunci asta e. Va trebui să te amesteci printre celelalte familii și ceilalți colegi. Uite. Albă ca Zăpada. Îmi trântește În brațe o rochie absolut Înfiorătoare de nailon, cu mâneci bufante. — Dar nu vreau să fiu Albă ca Zăpada... Încep, dar amuțesc brusc În clipa În care o văd pe Moira de la contabilitate cu un costum uriaș de gorilă În brațe. OK. Înșfac repede rochia. O să fiu Albă ca Zăpada. Mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
Phillip și Katie, apoi mă grăbesc cât pot de tare spre stand, care se află În colțul grădinii. Îl găsesc pe Connor făcând față cât poate de bărbătește unei cozi imense. E Îmbrăcat În Henric al VIII-lea, cu mâneci bufante și brăcinari și pe față are lipită o barbă imensă roșie. Cred că e fiert. — Scuze, șoptesc, strecurându-mă repede În spatele tejghelei. A trebuit să-mi pun costumul. Ce trebuie să fac ? — Să torni Pimm’s În pahare, spune Connor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
planul pe care mi l-am făcut azi-dimineață. Scop : Să arăt ca o femeie sexi și sofisticată, Îmbrăcată Într-o rochie superbă, care o pune În valoare. Rezultat: Să arăt ca Heidi/un copil tembel, Într-o rochie cu mâneci bufante oribile. Scop : Să-mi dau un rendez-vous secret cu Jack. Rezultat : Să-mi dau un rendez-vous secret cu Jack, după care să nu mă duc la Întâlnire. Scop : Să fac o partidă de sex nebun cu Jack, Într-un loc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
a orbit, fiind înlocuit de sine însuși într-o formă întinerită. Actualul meu bancher este cea de-a treia reîntrupare a lui. El m-a condus la hanul din Norsjö. Acolo a venit noul șef al ocolului silvic. Avea pantaloni bufanți și bocanci cu obiele, exact așa cum trebuia să aibă. Da, tată, am spus eu, răsucindu-mi barba între degete. Ocolul silvic îi datora multă recunoștință tatălui meu. Zonele nou plantate, defrișările, însămânțările, pregătirea pământului, lupta împotriva dăunătorilor. Voiau să-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
mi-ești dragă. Jemima se uită în jos la bluza ei neagră de bumbac, care îi atârnă pe noul ei trup, la pantalonii de trening care sunt atât de largi pe noile ei curbe, că arată acum ca niște pantaloni bufanți. Nesigură, își ridică privirea. ― Bine, acceptă ea. Cred că ai dreptate, mai spune, și privește spre tavan. Să mă ierte Dumnezeu și managerul băncii mele. Ies amândouă pe ușă. ― Prima oprire e la Jeff, anunță Geraldine, conducându-și mașina pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
-l mai asculta pentru că tocmai o zărise pe Marta trecând Dunărea pe podul Elisabeta și trăgând un copil după ea, așa cum și cometa Își trăgea după ea coada pe cer. Copilul era blond și cam Împiedicat la mers. Purta pantaloni bufanți și cămașă de cercetaș, iar În picioare avea ghete de nubuc de culoarea alunei. După descriere părea să fie chiar Flavius-Tiberius, născut opt ani mai târziu, cu cezariană, În august 1964, În urma unui tratament Îndelungat și costisitor pe care Marta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
brunet și avea ochii spălăciți, ca ai fetei din fotografia de cazier, dar aici se termina orice asemănare între tată și fiică. Elizabeth Short era o femeie care te făcea praf. El părea făcut praf: un schelet ambulant în pantaloni bufanți maro și un maiou soios. Avea umerii plini de alunițe și chipul ridat, spuzit de coșuri. Ne făcu semn să intrăm și ne anunță: — Am un alibi, în caz că vă trece prin cap că eu am ucis-o. Beton armat, cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
care Își cerea scuze, dar trebuia să anuleze lecția din după-amiaza aceea. Pentru un moment se Întristă, apoi se gândi: de ce n-ar ieși singur pe drumul de la malul mării? Ultima dată se descurcase destul de bine. În consecință, Îmbrăcă pantalonii bufanți și sacoul Norfolk, Își puse o șapcă de stofă moale și scoase bicicleta din grajdurile unde o ținea, În spatele hotelului. În loc să le ofere celorlalți oaspeți motiv de amuzament Încercând să urce pe ea pe alee, În văzul celor de la ferestre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
între Roma și Constantinopol. Cum mă așteptam să văd oarecare agitație, oarecare bucurie sau surpriză, la această veste cât se poate de oficială, am fost profund înciudat. Harun păru brusc preocupat de o pată de noroi de pe marginea mânecii sale bufante. După ce frecă și suflă peste ea ca să șteargă orice urmă, catadicsi să rostească, într-o notă de pioasă frivolitate: — Între Roma și Constantinopol, spui tu? Și în ce scop? — Al păcii. N-ar fi minunat ca, jur-împrejurul Mediteranei, creștinii și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
cap avea o cască pe care s-a grăbit să și-o scoată înainte de a mă strânge în brațe. Războiul îl albise înainte de vreme, iar chipul îi era mai colțuros ca niciodată. În jurul lui stăteau vreo doisprezece pedestrași, în veșminte bufante și cu panașe pline de pete, pe care mi-i înfățișă drept frații săi. Abia făcuserăm câțiva pași că un ofițer castilian veni să se posteze împreună cu oamenii săi de-a curmezișul drumului. Făcându-mi semn să nu mă mișc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
domnul Blount Îl făcuse pe Gerski mai bogat decât visase să ajungă vreodată. —Așa, la Pușkin Café, zise Gerski. Ne conduse către ieșire, concediind dintr-o privire mulțimea de la bar. Cu focurile care troznesc și cu chelnerii costumați În pantaloni bufanți și cizme Înalte, cafeneaua Pușkin pare genul de local pe care l-ar fi frecventat cele trei surori din piesa lui Cehov, dacă ar fi ieșit vreodată din casă. Clădirea seamănă cu un castel În formă de tort de nuntă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
de vechea școală. Camera era plină până la refuz cu tot felul de tipuri de artă. —Aici! spuse Tinsley. Era tolănită pe o canapea uriașă Învelită cu o carpetă din piele de capră. Purta o rochie din catifea roșie, cu mâneci bufante, care arăta ca și cum ar fi fost destinată unui copil de patru ani. Stătea la taifas cu Prince Angus. Acesta semăna cu o corcitură Între Sid Vicious și David Hockney, așa Îmbrăcat cum era, cu un tartan tăiat În fâșii, prinse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]