241 matches
-
cîmp de grîne, a sufletelor harmalaie Prin tot noianul, purtate jos de Nouri grei care se leagănă-n căldură toamnei, Astfel vuiește de la un cer la altul, cu glas dogit răcnesc 326 chipurile omenești 565 Sub nouri groși, îngrozitoare fulgere bufnesc și tunete răzbubuie, În valuri cad potopurile cerului peste recolta omenească toată. Atuncea Urizen, șezînd în tihna în luminoasă Miazăzi pe paturi, Strigắ, " S-au Sfîrșit Vremurile!" el tresaltă de bucurie; se înalță voios; de bucurie tresaltă; Își revarsă lumină
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
Aleea Vișinilor 1. 857. Bălai Cornelia, 4 apartamente, București, str. Bateriilor 8. 858. Barbu Vasile, 8 apartamente, București, str. Lazureanu 56-a. 859. Bratu Traian și Aurica, 12 apartamente, București, str. Crăițelor 4, Sos. Vârtej. Predeal, Bd. Republicii 8. 860. Bufnea Elenă, 6 apartamente, București, Într. Orizontului 7. 861. Bărbulescu Ion, 18 apartamente, București, str. Cap. Vasiescu Iosif 106, 93, calea Călărași 21, sos. Pantelimon 42. 862. Botez Ștefania Ghica, 2 apartamente, București, str. C. A. Rosetti 14, str. Speranței 26
DECRET nr. 92 din 19 aprilie 1950 (*actualizat*) pentru naţionalizarea unor imobile. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/106118_a_107447]
-
eu ca s-o văd pe Mătușa Halley, trebuie să ajung la vârsta de... Radu: O să socotești acasă. Mătușa Halley a fost în vizită acum șapte ani... Gigel: Acum șapte ani? Nu se poate. Eu unde am fost? Radu (bufnind în râs): Tu? Cu biberonul în gură și eu te legănam și doamne ce scâncit erai și ce greu adormeai. Gigel: Vezi, ML, ce mic eram... ML:... o pușlama. Gigel: ML, s-ar putea s-o vedem pe Mătușa Halley
Teatrul ca o lecţie de viaţă by Ion Bălan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91610_a_92357]
-
ajuns la capătul răbdării. De opt zile îi tot explică și o învață să-și pună cârpe ca să nu se păteze. Credea că s-a terminat. Uite însă c-a în ceput din nou. O cuprinde brusc groaza. Dacă-i bufnește pe veșmântul alb? — Vesta, ajută-ne! imploră pontifex cu voce tare. Occia trage cu putere aer pe nări. Miroase a ars. Înțelege și un zâmbet răutăcios îi luminează preț de o clipă fața obosită. S-a pârlit când și-a
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
mă-tii umbli? se năpustește la el Vittelius. Dă cu ochii de german și reproșul îi moare pe buze. — Ah! rostește moale. Ați discutat din câte văd... Rufus își iese cu totul din minți: — N-am discutat nimic! urlă furios. Bufnește cu năduf: — Și tu puteai foarte bine să m-aștepți! Vittelius nu comentează. El nu e decât lanistul. Funcționarul care aduce la îndeplinire ordinele împăratului. Sufletul școlii de gladiatori este Rufus. Oftează. Un adevărat profesionist, competent și iubit de băieți
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
ia în seamă. E prea pornit: — Până și furtul cărților pe care le considerați sfinte este con siderat sacrilegiu și pedepsit ca atare... Ridică degetul spre el: — Cu confiscarea averii! Iulius Herodes îi percepe gestul ca pe o amenințare. Ră bufnește, incapabil să se mai stăpânească: — Ca și cum ar fi prima oară când... Se oprește la timp, înainte de a pronunța cuvântul romanii. Reia, un pic împiedicat: — ...când ...când oamenii îi ucid pe evrei pentru a-și însuși bunurile lor... Deși neplăcut surprins
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
gura larg deschisă. Lecticarii i-au purtat de-a lungul Tibrului până la intrarea în parcul Mausoleului. Acolo s-au oprit și au fost nevoiți să străbată pe jos uriașul tumul sub care se află urnele cu cenușa membrilor familiei imperiale. Bufnește înciudat. Cât o fi dumbrava asta de frumoasă și înverzită, cu alei umbroase numai bune de plimbare, dar nu e potrivită pentru un om ajuns la vârsta lui. Îl cuprind din nou supărarea și frustrarea. Putea să judece mai bine
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
cu mâna întinsă spre redută, în căutarea unui imposibil ajutor, cu chipul contractat într-o grimasă de durere și gura larg deschisă într-un strigăt sugrumat, a fost ultima pe care Hippolita o văzu înainte capoarta grea să se închidă, bufnind gros, în fața ei, izolând-o, laolaltă cu toți ceilalți fugari, de restul lumii. 9 Odată poarta închisă și zăvorâtă, Clemantius strigă la servitori să baricadeze intrarea cu scânduri și trunchiuri, aduse din timp în redută. Dând apoi din coate prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
invitația aia? În sufragerie, peste ce mai rămăsese de la cina de Crăciun, eu, Rachel, Helen și tata ne priveam nedumeriți. Acum o clipă, mama vorbise la telefon cu tușica Imelda (cea mai competitivă din surorile ei) și acum trăsnea și bufnea în bucătărie. A deschis furtunos ușa de la sufragerie și s-a oprit în prag, gâfâind ca un rinocer. Ținea în mână invitația de nuntă pe hârtie cerată cu rămurele. Privirea ei o căuta pe a lui Rachel. Nu te măriți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
nu era dragoste? Cum de se poate? Era oare o pervertire, o malformație a realității? O păcăleală? Bătând cu putere în ușă, sora sa cea mai mică strigă: — Ieși de acolo. Ce faci înăuntru? Zgâria la ușă. Hai odată, spuse, bufnind. Grăbește-te. Ne trebuie uleiul. Acum că li se uscase părul, fusese trimisă de celelalte unsprezece doamne să ia sticla cu ulei de păr; erau nerăbdătoare să-și maseze capetele cu ulei parfumat înainte de a se apuca de sarcina lungă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
pleca dimineață cum s-ar fi dus la școală, hoinărea prin oraș, venea seara acasă ruptă de oboseală - până la urmă a trebuit să-i spună. Cum, fă, s-a burzuluit Țârțâc, să spui tu că România seamănă cu... ? A plecat bufnind și s-a-ntors seara târziu, el știe de unde, cu niște terfeloage vechi de i le-a pus fetei în față: Ia zi-i, fă, asta cu ce mai seamănă? Tot ROMÂNIA scria, oftează Zina, da’ arăta altfel, mai avea o bucată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
pulover - lasă-l, că e-ncălzit, spune Zina. De dimineață, Sile a avut parapon pe toate femeile care i-au ieșit în cale. Începuse cearta cu nevastă-sa chiar înainte să plec eu la slujbă - din baie îl auzeam urlând și bufnind la femeia care aseară i-aruncase la veceu conținutul sticlei de vodcă. Pe urmă a ajuns la noi, a dat peste Zina, cu hainele de stradă pe ea, gata să iasă pe ușă. Da’ te-ntorci tot aici, nu? i-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
el, chiar dacă va trebui să Îmi tot iau pastilele de tensiune și să gâfâi când urc scara, mai ales dacă vorbesc: — De ce nu ați luat liftul, domnule profesor? La vârsta dumneavoastră e pericoloso sporgersi! Și niște unii să-mi care bufnind și trăsnind valiza grea a unchiului Victor cu lingurile de lemn ale inspiratului meu tată, bălăngănindu-se, la fiecare treaptă până la etajul șapte. * Și Încă, atunci, la aeroport, nu Îi știam toate maniile - de pildă, că seara, la ora H
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
nu era dragoste? Cum de se poate? Era oare o pervertire, o malformație a realității? O păcăleală? Bătând cu putere în ușă, sora sa cea mai mică strigă: — Ieși de acolo. Ce faci înăuntru? Zgâria la ușă. Hai odată, spuse, bufnind. Grăbește-te. Ne trebuie uleiul. Acum că li se uscase părul, fusese trimisă de celelalte unsprezece doamne să ia sticla cu ulei de păr; erau nerăbdătoare să-și maseze capetele cu ulei parfumat înainte de a se apuca de sarcina lungă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
sunt-o-ucigașă-sadică, dar era prea proastă ca să se prindă de grozăvia ce se ascundea În spatele lui. — Ne vedem joi, Sam! țipă Josie În timp ce se Îndepărta. „Nu-mi spune pe nume, asta mă sperie“, am vrut eu să-i răspund. Naomi ieși bufnind din sală, prividu-mă cu ostilitate pentru că o făcusem să sufere. Până și coapsele ei părea a se văluri de o indignare surdă. Am pus Încă una din casetele mele cu compilații și mi-am Început propriul program de exerciții. Mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
Hai în pat, îmi șoptește el cu voce tandră, mă învelește într-un prosop și mă trage după el, ca pe o fetiță pe care o duci la culcare după baia de seară, ochii mi se închid deja, dar el bufnește în râs, acesta nu a fost decât începutul, trebuie că mai ai multe alte surprize pentru mine, iar eu murmur, chiar așa? El spune, sigur că da, trebuie să te revanșezi față de mine într-o singură noapte pentru toți anii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
Sfîntu’ Sebastian chema oamenii la telefon, cu vocea aia ciudată, de parcă le cînta, și eu i-am dat o monedă ca să-l cheme pe domnul J. E. Goss? — Da, așa ai spus tu mai devreme „Casa del Campo“. — Da. MĂ bufnește rîsu’ de fiecare dată cînd mi-aduc aminte. Vezi tu, au ajuns să nu le mai fie frică de tancuri. Nimănui nu-i mai e teamă. Nici nouă nu ne e. Dar mai sînt de folos. Chiar sînt. Doar că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
nimic. Umblu prin beznă ca ziua-n amiaza mare pe plaja de la Mamaia. Cred că și în infern îmi va fi greu la început, după care o să bântui bolgiile fără nici un scârț, fără să-mi pese de merele de aur bufnind din rai pe tabla de pe coșmelia lui Scaraoțchi. Începe școala. Noul liceu, „Traian Vuia”, se află tocmai pe Șoseaua Vitan-Bârzești, în sudul orașului. Mai bine aș face naveta în Bulgaria. Profilul e de metrologie. Sunt o mulțime de laboratoare cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
știa despre ce este vorba, dar intuia că el ar fi subiectul de discuție. — Bună ziua! le-a spus când a intrat în compartiment. Sărut mâna, domnișoară, cred că locul meu este lângă dumneavoastră își cercetează biletele. — Da! Da! poftiți! o bufnește râsul pe Teofana ca și pe ceilalți. Văzându-l nedumerit pe pasagerul care venise sunt obligați să-i explice. — Domnișoara spera ca locul să nu se ocupe până la mare ca să se poată mișca în voie. — A! Asta era?zâmbește și
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
se cărăbăniră spre poartă. Îndepărtîndu-se, Lupu Chirițoiu le spuse așa încît să audă și boierul: ― Are dreptate dumnealui, că moșia una a fost de la Izvoru până la Șerbănești. Că-mi aduc bine aminte că odinioară... În același timp, însă, Matei Dulmanu bufni printre dinți cu ură înăbușită: ― Nu-l mai satură Dumnezeu de moșii, mînca-l-ar viermii să-l mănînce! Miron Iuga rămase pe loc ca un stâlp. Se uita după dânșii și nu mai auzea nici cârâitul găinilor, nici răgetul unei vaci
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
una am vorbit eu și la altele ați ajuns voi. Acu nu-i nimica, numai să știți că de aci înainte eu nu mai acopăr pe nimeni, ci vă las pe seama jandarmilor! ― D-apoi o viață avem, nu o sută! bufni Serafim Mogoș. Răspunsul lui Mogoș supără însă atât de rău pe primar, deși fusese dat cu glas mai liniștit ca altele, încît izbucni: ― Ei, ș-acu să ieșiți afară! Că la voi vorba bună e ca ovăzul la gîște! Oamenii
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
că nu te-ai pripit? îi zise acuma cumnată-sa Florica. ― Ba dacă te-ai fi grăbit și ai fi luat-o de când ai îndrăgit-o, biata fată n-ar mai fi ajuns de batjocura cațaonului! făcu învățătorul compătimitor. Nicolae bufni, sudui și în cele din urmă rugă pe frate-său să ajute cumva pe Chirilă, că nu se poate să rămâie așa asemenea fărădelege. Florica sări indignată: ― Ionel, să mă asculți pe mine și să nu te bagi, că de câte ori
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
dracului! Costică nu luă în seamă cicăleala ei și, după ce se învîrti puțin prin casă și se hărțui cu câinii, se văită că i-e foame. ― Te trimite și nemâncat, să te hrănesc eu, că nu v-am hrănit destul! bufni baba Ioana. Vezi că-i mămăligă pe masă, învelită în prosop, și oala cu lapte pe vatră! Du-te și crapă pînă-i plesni! Bătrâna își văzu de ale ei, iar copiii de jocurile lor. Din când în când însă îi
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
gâtuie și-ți dă foc, și pleacă pe aci încolo, nesupărat de nimeni. Platamonu nici nu mai răspunse și se mulțumi să zâmbească, pe când în dosul lor Aristide râdea pe înfundate de lașitatea avocatului, ținîndu-și gura cu mâinile să nu bufnească. De fapt, conacul, într-adevăr, era cam neglijat, mai ales în privința dependințelor. Întreținerea cădea în sarcina arendașului, care avea dreptul să-l utilizeze după bunul său plac, afară de clădirea principală, pe care Gogu Ionescu o restaurase acum câțiva ani și
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
de jandarmi. Trecând, unul din grup strigă simplu: ― Bună seara! Primarul, logofătul și plutonierul răspunseră deodată, grăbiți: ― Bună seara! O clipă fluieratul încetă, ca și cum ar mai fi așteptat vreo întrebare sau chiar o dojană. Apoi câțiva reluară melodia în vreme ce alții bufniră în râsete, iar după ce se mai depărtară puțin, unul dădu un chiot prelung și ascuțit, parcă să ridice toată lumea în picioare. În același moment noianul de flăcări de la răsărit se învolbură mai năprasnic, parcă glasul omenesc de aici ar fi
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]