199 matches
-
PCR și CSS, dar și cu dizidențe involuntare, cu năzbîtii incredibile pentru unul care a apucat acele vremuri și realizează, cu spaimă, ce consecințe puteai suporta dintr-o prostioară! Cenzura, culmea!, stimulează libertatea de expresie, iar sobrietatea oficializată predispune la bufonerii politice. Pentru cei mai tineri, care nu mă cred, voi rememora cîteva asemenea isprăvi, despărțindu-ne de trecut, nu-i așa?, rîzînd... Am avut, cîndva, un director care era foarte mîndru că este delegat al județului la un congres al
[Corola-publishinghouse/Science/1463_a_2761]
-
mucigai se petrec fapte nesăbuite între violențe și galanterii de mahala, unde protagonistele sunt Tinca, țiganca florăreasă înjunghiată; Rada, stăpânită de un senzualism sălbatic ("măceș cu ghimpi fierbinți"). Uneori, crizele erotice provoacă tensiuni, diversiuni, încăierări; un amestec de gâlceavă și bufonerie, un "puternic miros argotic" (G. Călinescu), erotica însăși fiind un ceremonial de basm, miracol sau nostalgie a acestuia. În Mărțișoare și Hore, trăsătura definitorie este ludicul. În Hore, ființele minuscule întrețin o atmosferă euforică, nelipsită de aspectul ludic, de un
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
totuși frumosul, o frumusețe recuperată prin vis sau amintire. Lumea închisorii este lumea valorilor confuze, poartă stigmatele răului: răul și urâtul sunt conjuncturi ale destinului. Sub expresia de mahala este surprinsă "duioasa ilaritate", "grotescul", "suavitatea", "mirosul argotic", amestecul seriozității cu bufoneria. Poezia Flori de mucigai deschide volumul omonim reprezentând o altă artă poetică argheziană, care exprimă efortul creator al artistului în vederea realizării artei. Poezia este rezultatul harului divin și al neliniștii artistice. În titlul Flori de mucigai se constată un oximoron
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
nivel intelectual mediu, între comunicarea pur utilitara și discursul teoretic. Limbajul de salon se poate califica drept prețios, elegant, artificial, eufemistic. Constituindu-se că normă în societatea franceză, stilul monden tinde spre puritatea și claritatea limbii, evitând cuvintele deplasate sau bufoneria, contradicția și neatenția. Limbajul monden se caracterizează prin jocuri de cuvinte, semn al maximei diferențieri față de rigiditatea limbajului neutru 363. Aprecierea jocului de cuvinte intra în sfera judecății de gust364: "ce sport de la causerie française fine, banale, aimablement malveillante, inutilement
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
de farsă și bufonada, care îi conferă o teatralitate strălucitoare. Opereta lui Jacques Offenbach este un gen nou de divertisment. Offenbach ritmează viața pariziana. Printre marele succese se numără La Vie parisienne, La Grande Duchesse de Gérolstein, La Petite Maryuise. Bufoneria La Belle Hélène de Offenbach îi servește lui Zola în Nana drept fundal pentru sublinierea decăderii miturilor clasice. 174 Dramaturgii sunt specialiști în diverse aspecte ale vieții publice (mobilul dramatic al banilor, abuzul funcționarilor, coruptibilitatea ziariștilor, motive politice sau militare
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
mă lăudați prostește". De aici, preocuparea autorului de a produce texte de escortă, de însoțire și explicitare a operei: într-o scrisoare către Prim-procurorul Tribunalului Ilfov, Caragiale se explică în postura sa de clasicist ("lucrările mele fiind nu niște bufonerii menite să parodieze în treacăt persoane reale, ci niște lucrări de artă cu intenția de a înfățișa într-un mod mai durabil tipuri ideale") iar pastișa Cum se înțeleg țăranii? care a trezit supărarea lui Delavrancea și Vlahuță este apreciată
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
aceasta făcîndu-se prin intervenția reginei, după care regele îi va conferi Steaua României, gest care nu îndulcește cu nimic impresia dezagreabilă a stagiunii Caragiale despre care revista Fîntîna Blanduziei concluziona: "Am făcut din Teatrul Național un teatru de farse și bufonerii, gonind adevărata artă prin scălămbăituri, gonind publicul iubitor de artă"; ziarul România îl numea pe directorul care reușise să îndepărteze din teatru pe Grigore Manolescu, Aristizza Manolescu, Const. Nottara Ion August (Prostul) Caragiale, C. Bacalbașa opina că "Trecerea lui Caragiale
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
capriciul poftelor ar fi mai frumoasă decît viața cu strădaniile și tihna ei modestă." Călinescu încadrează firesc, atît pe Ion Luca cît și pe Mateiu în tagma balcanicilor "cu îndepărtat sînge grecesc sau vag peninsular", cu atașament pentru măscări și bufonerii și pentru lumea unei bigamii tihnite, motivînd cel puțin în cazul primului că "adevărurile spuse de el astfel sunt eterne și suave, în vreme ce, spuse de alții altfel, sînt confuze și triviale". Pe Mihai Ralea însă, aluviunile zis balcanice îl exasperează
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
negre și un mare prapur negru, între cruci, oase și țeste de morți, care își uneau glasurile cu restul convoiului în jalea psalmului lui David... Spectacolul izbucnea cu o sălbatică forță. Dragoste și ură față de viață și față de moarte. Tragica bufonerie, mai curând batjocorind tristețea decât slăvind-o sau fortificând-o, îi prilejuia și lui Cosimo, ajuns la vârsta maturității, o plăcere la fel de plină sau fusese doar un mod, nu lipsit de satisfacții, de a se răzbuna pe sine și pe
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
afectată, un râs afectat și deghizat" și se constituie într-un "delir savant și artificial." Altfel spus, acest receptor corespunde, în plan afectiv, intențiilor autorului, și este, până la urmă, o prelungire, o proiecție a sa în spațiul alterității. Artificiul, poza, bufoneria, așezate de Ștefania Mincu sub semnul "afectării", ca trăsătură esențială a discursului liric arghezian, ar deveni stratageme estetice de persuadare în discusul publicistic. Oricum ar fi privit, un potențial lector al publicisticii argheziene s-ar afla în postura celui care
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
făcând să se elibereze forțele iraționale pe care le înlătură rațiunea. Astăzi am spune că dejoacă cenzura instituită de supraeu. "Nu se întâmplă același lucru în ceea ce privește ridicolul? Și când asculți într-o reprezentație teatrală sau într-o conversație privată o bufonerie de care te-ai rușina, și când simți o plăcere vie în loc să-i condamni perversitatea, nu ți se întâmplă același lucru ca în emoțiile patetice? Dorinței aceasteia de a stârni râsul, pe care o reprimai, de asemenea, prin rațiune, de
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
fiind genul major, din cauza nobleței subiectelor și personajelor sale. "De aceea chiar și vedem la curtea Franței tragediile mai bine primite decât comediile, scrie d'Aubignac în Practica teatrului, iar printre oamenii de rând comediile și chiar farsele și neplăcutele bufonerii ale teatrelor noastre sunt considerate mai distractive decât tragediile. În acest regat persoanele, sau din naștere, sau trăind printre cei mari, nu se preocupă decât de sentimente generoase, și nu se dedică decât unor destine de seamă, fie prin acțiunile
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
de seamă, fie prin acțiunile virtuții, fie prin pasiunile ambiției; astfel încât viața lor are multe raporturi cu reprezentațiile teatrului tragic. Însă populația, crescută în noroi și hrănită cu sentimente și discursuri necinstite, este foarte dispusă să ia drept bune urâcioasele bufonerii ale farselor noastre, și simte totdeauna plăcere să vadă acolo imagini din ceea ce obișnuiește ea să spună sau să facă." (Cartea II, cap. I "Despre subiect") O asemenea judecată, care face din tragedie un gen de curte, din farsă un
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
spaniol este de a nu fi știut să stabilească borne nici imaginației, nici sentimentului. (...) În complicația intrigii, în încurcătura incidentelor, în ciudățenia neprevăzută a evenimentului, care rupe mai degrabă decât deznoadă legăturile încurcate ale acțiunii; într-un amestec bizar de bufonerie și eroism, de galanterie și devoțiune, în caractere ieșite din comun, în sentimente romanești, în expresii emfatice, într-un miraculos absurd și pueril, în asta constă, la ei, interesul și pompa tragediei. (...) Lope de Vega și Calderón erau născuți pentru
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
tradițiuni, să-și facă măști după chipurile unor persoane onorabile și-nalt puse în societate, lucru ce mă păgubește foarte mult și în contra căruia trebuie să se revolte cu toată puterea conștiința mea de artist, lucrările mele fiind nu niște bufonerii menite să parodieze în treacăt persoane reale, ci niște lucrări de artă cu intenție de a înfățișa într-un mod durabil tipuri ideale."20 Acest dublu statut al personajului caragialian de raportare la o tipologie social-istorică prin apartenența sa la
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
despre dragoste sau crimă, "toate elementele visului american", după formula lui Al Feldstein.623 Probabil extenuați de efortul inuman, și autorii de bandă desenată cu super-eroi renunță la critica socială și la încărcătura politică, optând pentru un divertisment facil, pe bufonerii adesea penibile, ceea ce se soldează cu o scădere drastică a vânzărilor (Green Lantern este anulat, Batman devine paternalist și lipsit de umbre, iar Superman, exemplul cel mai elocvent, preluat din 1947 de către Mort Weisinger, după ce creatorii săi pierd prin proces
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
tulburi într-un cerc violaceu, nasul (pe care se vedea urma ochelarilor) devenise și mai supărător. Vârful era orientat spre gura care se restrânsese, ca un mal înghițit de mare. Era totul de la el sau aproape. Lipsea aerul acela de bufonerie fixată pe trăsăturile sale triste, care îl făcea unic și care nu l-a părăsit nici atunci când era mort. Chipul zbârcit, fără dorințe de-acum, păstra aroganța chiriașului său defunct. Eu eram o nereușită copie pierdută, un domn trist cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
adevărat și mucalit, din aceeași perspectivă. Don Miguel e preocupat de tragicul buf și nu doar o dată mi-a spus că n-ar vrea să moară înainte de a fi scris o bufonadă tragică sau o tragedie bufă, dar în care bufoneria sau grotescul și tragicul să fie nu doar amestecate sau juxtapuse, ci topite și contopite. Și după ce i-am atras atenția că așa ceva nu înseamnă decât cel mai dezlănțuit romantism, el mi-a răspuns: „Nu zic ba, dar nu rezolvi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
Cruditățile astea sunt un mod de a stimula imaginația și-a o îndruma astfel către o investigație mai pătrunzătoare a realității lucrurilor; cruditățile astea sunt crudități... pedagogice. Chiar așa, pedagogice! Și-un pic grotești... — E-adevărat, nu te contrazic. Plăcerea bufoneriei. — Care, în fond, e totdeauna sumbră. — Tocmai de-aceea. Nu-mi plac decât glumele lugubre, bancurile funerare. Râsul de dragul râsului mă irită și chiar mă sperie. Râsul nu e decât o pregătire pentru tragedie. — Ei bine, mie bufonadele astea crude
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
personaj creat de ei; o ființă de ficțiune romanescă nu poate face, în virtutea bunei legități a artei, ceea ce niciun cititor nu s-ar aștepta să o vadă făcând... — O ființă romanescă poate... — Și-atunci? — Dar o ființă rimanescă... — Să lăsăm bufoneriile astea care mă ofensează și mă rănesc adânc. Eu, fie prin mine însumi, după cum cred, fie pentru că mi l-ați dat dumneavoastră, după cum presupuneți, îmi am propriul caracter, modul meu de a fi, logica mea interioară, iar această logică pretinde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
Kafka și Gogol, apoi Între cei doi și povestirile populare hasidice. De-a lungul anilor, unora a Început să le placă Într-un fel combinația unică de inteligență și zăpăceală, tristețe și pasiune, ascuțime a spiritului și neajutorare, profunzime și bufonerie pe care o Întâlneau la Fima. În afară de asta, te puteai oricând baza pe el, ca să te ajute la corecturi sau să-ți dea sfaturi În privința ciornei unui articol. Pe la spate, ziceau cu căldură: Ăsta-i omul, ce se poate spune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
cu lentile groase. Fima, a cărui Îngrijorare devenea de-acum panică profundă amestecată cu un Început de furie, spuse: Mă duc să chem un doctor. Dar Înainte de asta o să-ți luăm temperatura. Unde țineți termometrul? — Ajunge, spuse Dimi, Încetează cu bufoneriile. Deschide televizorul și uită-te la știri. Fima sări În picioare, zăpăcit și mânios, de parcă ar fi primit o palmă, se repezi la televizor să-l aprindă, dar nu nimeri butonul corect. Dându-și seama brusc că era luat În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
ascunde În spatele fiecărui zid de piatră. Nu va mai accepta nici un ban de la tatăl său nebun. Iar seara va sta singur la geam, ascultându-și vocea interioară, pe care până acum Încercase tot timpul s-o Înăbușe prin falsitate și bufonerie. Va Învăța de la tatăl Yaelei, pionierul veteran Naftali Țvi Levin, care stătea zile Întregi și privea peretele din fața sa, răspunzând la absolut orice cu Întrebarea „În ce sens?“. Nu era o Întrebare rea, de fapt. Deși, dacă se gândea mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
responsabilității ministeriale, reziliarea contractului cu monopolul tutunurilor ș. a. m. d., spună-ni-se dacă cu o asemenea Cameră și cu guvernul răsărit din ea mai poate fi vorba de discuțiune serioasă? Dar orice expresii am întrebuința, dac-am numi-o bufonerie constituțională sau panglicărie parlamentară, orice vorbă am întrebuința ea n-ar fi îndestul de tare pentru a înfiera această extremă ușurință, care nu credem să fi având seamăn în analele nici unui parlament de pe fața pământului. Și daca renunțăm la caracterizarea
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
pământuri (1948) a lui Marin Preda, ignorându-se însă faptul că amândouă descind din foarte prețuitul (de E. Lovinescu) povestitor popular I. C. Vissarion. Toate însușirile lumii rurale a acestuia, volubilitatea împinsă până la limbuție, o anume ingeniozitate, viclenia sau numai șiretenia, bufoneria, se regăsesc atât la Marin Preda, cât și la Nicolae Velea, care împreună ar putea fi subsumați unui anumit spirit al literaturii muntene foarte apropiat de ceea ce franțuzii înțeleg prin gasconism, o predispoziție continuă pentru fanfaronadă, laudă exagerată, enormitate naivă
VELEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290480_a_291809]